Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ideea centrala este ca oamenii, confruntati cu un anumit eveniment, conduite sau stari
psihologice, simt nevoia de a le fixa cauzele.
*Inferenta este operatia gandirii in care se admite o judecata al carui adevar nu este direct
verificat, in virtutea unei legaturi a ei ce alte informatii sau judecati considerate adevarate.
2) Al doilea principiu: exista o continuitate a modului in care omul obisnuit, respectiv omul
de stiinta, procedeaza in cazul intelegerii si denumirii realitatii - EPISTEMOLOGIA
SIMTULUI COMUN
Atribuirea este procesul prin care omul cuprinde realitatea, poate sa o stapaneasca si sa o
prezica.
Astfel, mediul inconjurator apare ca stabil si coerent, poate fi reconstruit mental pe baza
principiului echilibrului cognitiv:
Autorul a surprins de la bun inceput faptul ca atribuirea cauzala conduce spre 2 tipuri de
explicatii:
Omul nu observa pur si simplu, ci supune datele observate unei analize, producand
activ continuturi cognitive, adica generand "plus valoare la nivelul sensului".
Ideea existentei unui ansamblu de legi ale atribuirii cauzale utilizati de actorii sociali,
de oamenii obisnuiti, care formeaza simtul psihologic comun;
Sesizarea importantei postularii intentiei - omul obisnuit infera mai rapid existenta
unei cauze interne atunci cand considera ca intentia de a produce un anumit efect este
prezenta;
intentia tintei;
compara aceste efecte cu efectele actiunilor posibile, dar neefectuate de actor, pentru
a determina efectele comune si efectele specifice;
in unele cazuri este posibila inferarea dispozitiei stabile chiar si atunci cand nu este
prezenta intentia.
Procesul atribuirii cauzale se deruleaza dupa principiul: efectul prezent este atribuit
factorului prezent, iar absenta efectului este atribuit absentei factorului. Este o varianta naiva
a analizei de varianta (ANOVA).
obiectul;
Se considera ca:
atunci cand persoana conchide ca efectul este specific pentru relatia cu acel obiect,
este constant in timp si de-a lungul situatiilor si exista un consens ridicat in legatura
cu efectul, atunci atribuirea va fi de tip extern (persoana va ajunge la cunoasterea
proprietatilor stabile ale mediului);
Problema este ca atribuirile sunt facute de cele mai multe ori intr-un mod simplu si
economic.
Acesti autori aduc o completare: cand atribuim o intentie si o dispozitie stabila suntem
influentati si de expectantele pe care le avem in privinta comportamentului actorului social.
determinam care sunt scopurile si realizarile pentru a deduce efectele specifice prin
raportare la efectele altor actiuni posibile, dar neefectuate;
odata efectele specifice definite, intervin anticiparile: apare intrebarea daca aceste
efecte corespund asteptarilor, tinand cont de ceea ce stim deja despre persoana-tinta
sau de ceea ce derivam din apartenenta sa la anumite categorii;
dupa inferarea intentiei vom incerca sa stabilim carei dispozitii personale ii
corespunde comportamentul manifestat.
Astfel, autorii arata ca teoriile atribuirii nu pot face abstractie de apartenenta la anumite
categori sociale ale actorilor sociali. Se poate vorbi astfel, de un stil atributional specific
membrilor unor grupuri, care este influentat de practicile sociale.
categorizarea observatorului.
Fiecare din ei se pot considera ca reprezentanti ai celor doua categorii si relatia ditre
ei devine la nivel simbolic, relatie intre doua grupuri.
Autorul considera ca distinctia dintre cauze interne - externe constituie doar una dintre
dimensiunile care trebuie respectate in procesul de atribuire cauzala, teoria vizand in special
atribuirile pentru cauzele succesului si esecului.
Persoanele isi explica efectele/ rezultatele pe baza unei scheme de clasificare cu patru
factori si trei dimensiuni (intern - extern; stabil - instabil; controlabil - necontrolabil).
Astfel:
Toate aceste distorsiuni (BIAS) sunt cunoscute sub denumirea de erori ale procesului
de atribuire, cu toate ca acest termen de eroare este discutabil (sunt abateri de la modelele
propuse, normative).
Pentru JONES si NISBETT apar unele diferente: comportamentul celuilalt tinde sa fie
vazut mai degraba in termeni de cauzalitate interna, iar comportamentul propriu va fi
explicat mai des prin atribuiri externe.
. actorul dispune de mai multe detalii despre experientele sale anterioare si despre
geneza comportamentului prezent; el isi va evalua comportamentul in functie de
alte reactii ale sale prezente in alte situatii, situatia fiind astfel vazuta ca factor
principal ce ii explica reactia prezenta.
Aceasta eroare tine tot de tendinta observatorului de a favoriza explicatia de tip intern
pentru altii.
Explicatii:
Dpdv cognitiv - oamenii asteapta si se straduiesc sa aiba succes, iar cand actiunile lor
se soldeaza cu reusita isi asuma responsabilitatea, se crediteaza pentru acest rezultat
corespunzator cu asteptarile, planificarea si efortul depus; daca intervine esecul, in
ciuda efortului depus, pare perfect plauzibil ca el sa fie explicat prin cauze externe.
Se refera la tendinta de a-ti favoriza propriul grup. Se manifesta prin explicatii diferite
pentru succesul si esecul membrilor grupului propriu si membrilor grupurilor externe.