CUPRINS

Introducere 3
Cap I Fructele materie prima 4
1.2 Caracteristicile materiei prime 7
Cap II Materiale auxiliare 9
2.1 Apa 9
2.2 Zahrul 10
2.3 Materiale de ambalare si ambalaje 12
Cap III Caracteristicile produsului finit 14
3.1 Compoziia chimic 14
3.2 Schema tehnologica de fabricare a siropului 15
Cap IV Descrierea liniei tehnologice 16
4.1 Etapele fluxului tehnologic 16
Bibliografie
 INTRODUCERE

Siropurile sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri ca ingrediente dulci,
aromate, plcute la gust, care diluate in apa, potolesc setea. Pe vremuri, se fceau cu miere de
albine, astzi este folosit zaharul.Denumirea de sirop provine din limba araba, de la cuvintele
scriab si schiara (poiune).

Cele mai apreciate siropuri sunt cele obtinute din fructe aromate: zmeura, cirese,
fragi, portocale, lamaie, caise, etc. Siropurile din fructe se pregtesc din zeama fructelor
stoarse. Siropurile limpezi i frumos colorate se obin dac zeama este filtrat i amestecat cu
sare de lmie nainte de a fi pus la fiert. Siropurile de fructe care au peste 70% zahar se
autoconserva.Siropurile sunt preparate lichide cu un coninut crescut in zahar (2/3 din
greutatea lor), de consistenta vscoas.Siropul trebuie s fie foarte limpede. Dac e prea gros,
zaharisete, iar dac e prea subire, fermenteaz

Este de preferat ca siropurile s fie obinute din fructe si plante proaspete. Din acestea
se prepar nti un suc, care se filtreaz apoi se amestec cu zahar la rece sau prin
fierbere.Evident, dac folosim miere natural n loc de zahr, va rezulta un sirop mult mai
sntos.

Cireele, fructele din care se fabric siropul, coninvitamina C, un puternic antioxidant,

care previne mbtrnirea prematur i stimuleazmetabolismul, vitamina A, care
mbuntete vederea i previne apariia unor forme decancer, cum ar fi cel de stomac, cel de
esofag sau cel genital i,ncantiti mici, vitamine dincomplexul B. Acestea mai conin i
minerale; ele sunt bogate n potasiu, care stimuleazactivitatea inimii i a muchilor. Aceste
fructe sunt bogate n glucide, motiv pentru carediabeticilor lise recomand s consume cu
moderaie cireele. Au efect antiinflamator,alcalini decicombat aciditatea gastric, trateaz
guta.

2
 CAPITOLUL I Fructele Materie Prim

1.1GENERALITATI

Cireul (Prunus avium), este un pom fructifer care face parte din genul taxonomic
Prunus familia Rosaceae. Termenul avium provine din cuvntul latin avis - pasre, denumire
care datoreaz faptului c cireele sunt o hran preferat de ele.

Cireul este o specie pomicol cu deosebita importan economica dat de nsuirile

nutritive, tehnologice si comerciale ale fructelor, care gsete n Romnia condiii optime de
manifestare a potenialului sau agrobiologic.

Fructele sunt destinate att consumului n stare proaspt, cat si prelucrrii industriale sub
form de sucuri, siropuri, compoturi, gemuri, dulceuri, buturi alcoolice, produse de
cofetrie, patiserie, etc

1.2.CARACTERISTICILE MATERIEI PRIME

Cireele sunt primele fructe proaspete ale anului, iar prin continutul ridicat in
vitamine, saruri minerale si zaharuri fac obiectul uneia dintre cele mai eficiente activitai
comerciale . Ciresele sunt incadrate in categoria fructelor de lux.Fructele de cires se folosesc
in special pentru industrializare dar si pentru consum in stare proaspata avand un continut
complex echilibrat.

Prima condiie a unei materii prime este aceea de a fi de calitate. Definiia cu

privire la calitatea fructelor are o interpretare foarte vasta si nu s-au stabilit nc norme
internaionale unificate in acest sens.

Noiunea calitii materiei prime se poate sintetiza insa prin doua insusiri
fundamentale: proaspt i sntos.

3
 CAPITOLUL II MATERIALE AUXILIARE

2.1. APA

Apa reprezinta un element indispensabil vietii, constituind un factor important in toate

procesele de productie industriale. n industria alimentara, apa are intrebuintari multiple in
procesul tehnologic ca:

Materie prima / auxiliara

Apa de spalare
Apa de sortare
Apa de racire si transport al diverselor material.

Necesarul de apa al diferitelor subramuri ale industriei alimentare se stabileste in functie de

procesele de productie si diversitatea tehnologiilor de fabricatie .

Apa potabila este definita ca fiind acea apa care prezinta carecteristici proprii
consumului si care prin consumul sau nu prezinta pericol pentru sanatatea consumatorului.
Apa folosita in procesele tehnologice ale industriei alimentare, trebuie sa corespunda unor
caracteristici care sa asigure calitate corespunzatoare produselor alimentare, sa fie potabila si
sa aiba caracteristici organoleptice corespunzatoare.

n industria conservelor, consistenta produselor vegetale conservate poate fi

influentata de duritatea apei. Astfel, sarurile de magneziu si de calciu din apa formeaza cu
substantele pectice din fructe, compusi pectocalcici sau pectomagnezici insolubili.

2.2.ZAHARUL

Zaharul este o substanta de semisinteza care se obtine, in principal, din sfecla de zahar.
Zaharul, din punct de vedere chimic, zaharoza, din sfecla sau trestie este materialul auxiliar cu
cea mai larga utilizare la conservarea fructelor. Termenul zahr include numai zaharoza
(C12H22O11).

Zaharoza este unica substan cu gust pur dulce (gust dulce standard). Celelalte
substane cu gust dulce se vor numi substitueni ai zahrului, ndulcitori sau edulcorani.
Exist aa numite grade echivalente de dulcea.

4
 Cu toate c zaharoza reprezint principala substan de ndulcire din alimentaie, n
ultimii 10 ani cantitatea de zahr produs n lume s-a micorat datorit faptului c, a sporit
volumul de producere a edulcoranilor, care constituie 15 - 20 milioane de tone anual.

Se cunosc mai mult de 150 de edulcorani.Unii edulcorani folosii n industria

alimentar sunt : aspartam, zaharina, sucraloza, ciclamat, citroza, etc.

2.3. MATERIALE DE AMBALARE SI AMBALAJE

Ambalaje din sticla:

Sticla este un material plastic anorganic, mult utilizat pentru confectionarea de

ambalaje destinate produselor alimentare lichide si pastoase.

Dezvoltarea continua a consumului de produse conservate a pus problema utilizarii intr-o

proportie tot mai mare a recipientelor de sticla la ambalarea produselor sterilizate.

n afara de factorul economic, in general recipientele din sticla sunt preferate si

datorita unor factori psihologici. Astfel, recipientele de sticla dau inainte de toate senzatia de
curatenie, de neutralitate completa fata de factorii externi.

Calitatea ambalajelor conditioneaza in mare masura calitatea produselor finite si rentabilitatea

intreprinderilor producatoare. Una din cauzele producerii de rebuturi si bombaje este calitatea
inferioara a ambalajelor. De aceea, receptia ambalajelor este o faza deosebit de importanta in
activitatea productiva a fabricilor de conserve.

Principalele verificari obligatorii la receptia ambalajelor sunt:

Pentru butelii:
Dimensiunile buteliilor si grosimea peretilor se verifica cu instrumente
de masurat (sublere, micrometre);
Capacitatea se masoara in cm3, cu apa la temperature de +20grd C
Examinarea aspectului (culoare, transparenta) se face visual, iar bulele
de aerincorporate in sticla se incearca cu un varf metalic ascutit;
Planeitatea se verifica atat pentru suprafata de sprijin cat si pentru gara
buteliei conform metodei indicate in STANDARD;
Profilul gurii butelieise verifica cu ajutorul unor sabloane din tabla cu
dimensiuni identice cu cele ale buteliilor;

5
 Rezistenta la spargere in timpul tratamentelor termice se determina prin
efectuarea probeide soc termic;
Pentru buteliile ce provin din recuperari, receptia se face prin control
individual.
Pentru capace:
Aspectul capacelor se examineaza visual;
Dimensiunile se masoara cu instrumente ca subler / micrometru;
Calitatea peliculei de lacsi prezenta eventualelor porozitati se verifica
prin tratare cu solutie de 5% sulfat de cupru si 5% acid clorhidric;
Rezistenta la tratamentele termice si la actiunea componentelor din
produs se verifica prin probe la sterilizare in diferite medii, conform
metodei indicate in STAS 5261-82
Ermecitatea inchiderii se verifica prin probe de sterilizare a buteliilor
inchise cu produse sau solutii si masurarea vidului creat in recipiente
dupa 24h, care trebuie sa fie de minim 200mmHg, in functie de modul
de sterilizare.

1. enu I., 1999 Tehnologii, masini si instalatii pentru industrializarea

produselor vegetale, Partea a II-a Curatarea, spalarea si conditionarea, Editura
Junimea Iasi
2. Beceanu D., 2010 Tehnologia produselor horticole, Editura Pim Iasi
3. Banu C.,2009 Tratat de industrie alimentara. Tehnologii alimentare,
Editura Asab, Bucuresti
4. Gradinariu G., 2004 Pomicultura generala si speciala, Editura
TipoMoldova Iasi