Sunteți pe pagina 1din 5

ROLUL PROIECTELOR EDUCATIVE EXTRACURRICULARE ÎN

FORMAREA PERSONALITĂŢII ELEVULUI

Prof. Înv. Primar GOMAN CLAUDIA


Şcoala cu Clasele I-VIII Păgaia, nr. 61, jud. Bihor

În urma integrării europene a României, una din direcţiile fundamentale


ale redefinirii învăţământului românesc o constituie dezvoltarea liberă,
integrală şi armonioasă a individualităţii umane, formarea personalităţii
autonome şi creative, prin diversificarea şi optimizarea activităţii educative
extracurriculare şi extraşcolare, de mare impact asupra elevilor, cadrelor
didactice şi comunităţii locale.
Noile demersuri educaţionale redimensionează atât statutul cât şi sarcinile
cadrelor didactice, care trebuie să devină manageri de educaţie, prin
intermediul unor proiecte/programe educative operaţionale, adecvate ethos-ului
unităţii şcolare şi orizontului de aşteptare al comunităţii locale,
proiecte/programe desfăşurate pe baza unor convenţii/contracte de parteneriat.
Există o multitudine de modalităţi de realizare a acestor activităţi. O
modalitate care implică mai multă dăruire, talent şi muncă este proiectul.
Proiectul educativ constă într-un set de activităţi planificate, controlate
care urmăresc realizarea unui scop bine definit, într-un cadru bine stabilit şi
într-o perioadă de timp bine definită.
Proiectul, după J. Dewey este o „ metodă care în mod fundamental,
formativ conduce la educarea caracterului”.
După W. H. Hilpatrick este o modalitate prin care se acumulează
experienţă şi cunoaştere, rezolvând probleme practice în situaţii sociale”.
Din multitudinea de definiţii ale proiectului educativ rezultă faptul că un
proiect educativ este un instrument al schimbării, al dezvoltării şi inovării
organizaţiei şcolare.
În acest scop proiectele educative extracurriculare vin în sprijinul elevilor,
coordonate de formatorul de personalitate, omul din spatele acestor „creaţii”
deosebite, cadrul didactic.
Proiectele educative extracurriculare (şi chiar extraşcolare) au de asemenea o
importanţă tot mai mare, fiindcă şcoala trebuie să-i pregătească pe elevi pentru
viaţă, nu numai pentru examene.
Şcoala trebuie să se afle în dialog autentic şi permanent cu societatea,
străduindu-se să realizeze punţi de legătură între nevoile educaţionale,
resursele/disponibilităţile intelectuale ale copiilor / tinerilor şi perspectivele de
dezvoltare economică a societăţii. În acest sens, colaborarea dintre elevii
diferitelor şcoli nu este un proces spontan, ci este o activitate organizată,
susţinută, conştientă, direcţionată spre problemele educative ale tinerei
generaţii.
Aspiraţia pentru perfecţionare a numeroaselor cadre didactice, iniţiativa
şi disponibilitatea cadrelor didactice de a participa la proiecte eduvative,
motivează alegerea temei pentru simpozion.
Proiectarea şi implementarea unor activităţi extracurriculare şi
extraşcolare, în şcoală şi în comunitate, pe baza proiectelor şi parteneriatelor
dintre elevi, profesori şi membri ai comunităţii locale este o necesitate a
activităţii didactice.
Extinderea preocupărilor pentru educaţie şi mai ales elaborarea,
coordonarea şi desfăşurarea unor proiecte educative extracurriculare ne atrag
atenţia nu atât asupra importanţei acestora, cât mai ales asupra implicaţiilor pe
care le are asupra construirii şi modelării personalităţii viitorilor cetăţeni ai
planetei, elevii de azi.
Aceste activităţi sunt apreciate de către copii şi de către factorii
educaţionali în măsura în care îndeplinesc niste condiţii :
- urmăresc lărgirea şi adâncirea influenţelor exercitate în procesul de
învăţământ ;
- valorifică şi dezvolă interesele şi aptitudinile copiilor ;
- organizează timpul liber într-o manieră placută, relaxantă ;
- formele de organizare ale acestor activităţi au caracter recreativ, dar
urmăresc un scop educativ ;
- au un efect pozitiv pentru munca desfasurată în grup , creează un
sentiment de siguranţă şi încredere.
Multitudinea activităţilor extraşcolare desfăşurate cu copiii conduc la
dezvoltarea personalităţii acestora prin contactul pe care îl au cu mediul
înconjurător , cu diverşi factori din societatea din care face parte.
Ştim cu toţii că elevii noştri sunt interesaţi de ceea ce facem la şcoală, mai
ales pentru faptul că aducem întotdeauna ceva nou în viaţa cotidiană.
Noţiunile în ciclul primar constituie baza de pornire pentru gimnaziu. Cel
mai adesea descoperim însă că elevii sunt mai interesaţi şi participă cu mai mult
suflet la activităţile extraşcolare. Acest lucru nu înseamnă că noi ca şi formatori
nu putem să-i facem pe elevi să conştientizeze cât de necesare sunt cunoştinţele
însuşite în clasă în desfăşurarea cu succes a altor activităţi.
Ştim că deciziile, acţiunile şi rezultatele educaţiei nu mai pot fi realizate
decât în comunitatea de opţiune dintre mediile responsabile-familie, şcoală şi
comunitate;de aceea este nevoie de un nou concept care să întărească această
relaţie, acest concept fiind proiectul educaţional.
Proiectul educaţional este unul din cuvintele cheie ale pedagogiei
contemporane, un concept şi o atitudine în câmpul educaţiei şi tinde să devină
un concept central pentru abordarea de tip curricular flexibilă şi deschisă a
problemelor educative-nevoia cunoaşterii,respectării şi valorizării diversităţii.
,,Proiectul educaţional este forma de comunicare , cooperare şi colaborare
în sprijinul copilului la nivelul procesului educaţional.El presupune o unitate de
cerinţe, opţiuni, decizii şi acţiuni educative între factorii educaţionali.
Motivul principal pentru crearea unor astfel de proiecte este dorinţa de a ajuta
elevii să aibă succes la şcoala şi, mai târziu, in viaţă. Atunci când părinţii, elevii
şi ceilalţi membri ai comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri in educaţie,
se creează in jurul elevilor o comunitate de suport care începe să funcţioneze.
Organizarea unor activităţi extraşcolare prin care elevii să contribuie,
după puterile lor, la creşterea calităţii vieţii în comunitatea în care trăiesc, are
nenumărate avantaje din punctul de vedere al educaţiei pe care o face şcoala.
Acestea sunt:
- împletirea teoriei cu practica, elevii constatând că ceea ce învaţă la şcoală pote
fi aplicat în cadrul unei acţiuni concrete;
- acţiunile dezvoltă la elevi responsabilitatea şi sensibilitatea faţă de semenii lor;
- se creează legături la nivelul comunităţii;
- se stimulează gândirea critică;
- se educă percepţia multiculturalităţii,
-se dezvoltă stima de sine şi devotamentul pentru ideile civice.
Astfel de activităţi presupun utilizarea unor metode activ- participative de
implicare a copiilor, multe acţiuni se desfasoara în afara scolii –în comunitate –
acţiuni cu impact comunitar (acţiuni ecologice, sanitare, campanii pentru
dezvoltare comunitară etc.).
Personal am derulat şi derulez şi în prezent proiecte şi parteneriate
educaţionale în care sunt implicaţi şi alţi factori educativi, creând astfel un
mediu bazat pe valori morale pozitive în care fiecare copil să poată deveni un
model pentru societate.
An de an activităţile proiectului sunt tot mai diverse, tot mai atractive şi
implică tot mai mulţi elevi şi cadre didactice, în acelaşi timp şi foarte mulţi
parteneri care sunt de un real sprijin în realizarea obiectivelor propuse.
Întregul complex al activităţilor extraşcolare organizate în şcoală sau în
afara şcolii, sub atenta şi priceputa îndrumare a dascălilor aduc o importantă
contribuţie la formarea şi educarea elevilor, în modelarea sufletelor acestora,
are profunde implicaţii în viaţa spirituală şi educativă a comunităţii.
Activităţile realizate prin proiecte dau posibilitatea elevului să se
manifeste, să se bucure, să acumuleze cunoştinţe, să fie creativi, să-şi pună în
valoare talentul şi să-l facă cunoscut celor din jur.
Tematica diversificată a proiectelor este un mijloc de a antrena cât mai
mulţi copii într-o activitate plăcută prin diferite forme de organizare care
vizează obiectivele unei dimensiuni ale educaţiei.
Actul educaţional are o eficienţă sporită dacă este implicată şi familia, cu
condiţia de a se stabili un cod unitar de cerinţe. În urma colaborărilor constante
cu parinţii, aceştia au posibilitatea de a-şi cunoaşte mai bine copiii şi modul
acestora de manifestare în cadrul grupului, îşi însuşesc procedee educative
adecvate pe care le pot aplica în educaţia copilului.Ca efecte majore pe care le
propun ca strategia şi proiectele educative să le producă, se pot menţiona:

o creşterea calităţii actului educaţional şi a rezultatelor învăţării;


o introducerea obligatorie elementului educativ în proiectarea şi
desfăşurarea activităţii didactice la fiecare obiect de studiu;
o proiectarea activităţilor educative extracurriculare ca aplicaţii
concrete a cunoştinţelor acumulate şi a abilităţilor şi
competenţelor formate în cadrul obiectelor de studiu;

o stimularea interesului elevilor şi a cadrelor didactice de a se


implica în proiecte şi programe educative curriculare,
extraşcolare şi extracurriculare la nivelul fiecărei unităţi de
învăţământ;

o stimularea şi multiplicarea iniţiativelor tinerilor în dezvoltarea


vieţii comunităţii şcolare/comunităţii;

o reducerea procentului fenomenelor antisociale, a abandonului şi


absenteismului şcolar;

o creşterea ratei promovabilităţii şcolare;

o asigurarea şanselor egale de dezvoltare personală;

o ridicarea calităţii resursei umane din sistemul educaţional;

o formarea resursei umane necesare dezvoltării societăţii


cunoaşterii;

o asigurarea sustenabilităţii proiectelor educative prin


conştientizarea comunităţii cu privire la potenţialul pe care
programele educaţionale le au asupra formării tinerei generaţii ce
urmează a se integra;

o transformarea educaţiei în sursă de dezvoltare comunitară.

Aceste activităţi întregesc activitatea educativă a şcolii, aducând un surplus


informaţional elevilor şi completând condiţiile concrete ale educaţiei acestora.
Astfel experienţa de învăţare non-formală şi informală întregeşte, completează
şi lărgeşte experienţa de învăţare formală.
Elevii devin capabili să înţeleagă lumea în care trăiesc şi să o transforme, să
se cunoască pe sine şi să se transforme, să recepteze şi să transmită mesaje,
exprimându-şi gândurile şi sentimentele fie prin comunicare verbală, utilizând
un limbaj bogat şi nuanţat, fie prin creaţie plastică. Ilustrând realităţile vieţii lor
cotidiene, activităţile specifice şcolii, familiei şi comunităţii din care fac parte,
variatele forme de exprimare ale copiilor dobândesc atât rol formator cât şi
informator. Rezultatul actului lor creator devine astfel cartea lor de vizită, dar şi
a şcolii în care învaţă.