§1.

Metoda grafică de soluţionare a problemei programării liniare

Problema generală a programării liniare constă în următoarele. Fie că este dat un sistem din
m inecuaţii cu n – necunoscute x1, x2, ..., xn.

 a 11 x 1 + a 12 x 2 + K + a 1 n ≤ b 1
a x + a x + K + a ≤ b
 21 1

22 2 2n 2
(1 )
 L L L L L L L L L L
 a m 1 x 1 + a m 2 x 2 + K + a mn ≤ b m

şi funcţia liniară de optimizare

Z = c1 x1 + c 2 x 2 + K + c n (2)
Trebuie de găsit aşa soluţii nenegative
x1 ≥ 0, x 2 ≥ 0,K, x n ≥ 0 (3)
ale sistemului (1), astfel încît funcţia Z să fie minimă ( maximă ).
Vom examina soluţionarea problemei programării liniare utilizînd metoda grafică.

Metoda grafică de soluţionare a programării liniare pentru cazul cu două necunoscute

Examinăm sistemul din m inecuaţii liniare cu două necunoscute x1 şi x2:
 a 11 x 1 + a 12 x 2 + b 1 ≥ 0
a x + a x + b ≥ 0
 21 1

22 2 2
(4 )
 L L L L L L L L
 a m 1 x 1 + a m 2 x 2 + b m ≥ 0
şi funcţia de optimizare
Z = c1 x1 + c 2 x 2 (5)
În condiţiile x1 ≥ 0 şi x2 ≥ 0 (6) trebuie să determinăm aşa valori pentru care funcţia Z
devine minimă ( maximă ).
În acest scop expunem algoritmul geometric de soluţionare a problemei programării liniare:
Pasul 1. Construim poligonul soluţiilor determinat de inecuaţiile liniare (4) şi determinăm vîrfurile
acestui poligon.

Pasul 2. Aflăm valoarea funcţiei Z = c1 x1 + c 2 x 2 în fiecare vîrf al poligonului. Fie M şi m sunt

respectiv valoarea cea mai mare şi cea mai mică a funcţiei Z.

Pasul 3. Sunt posibile 2 cazuri:

I. În cazul cînd poligonul construit este mărginit, M va fi maximul funcţiei liniare Z
iar m minimul funcţiei Z.
II. a) În cazul cînd poligonul construit este nemărginit, M va fi maximul funcţiei liniare
Z, dacă semiplanul deschis c1 x1 + c 2 x2 > M n-are puncte comune cu poligonul
soluţiilor. În caz contrar Z n-are valoare maximă.
b) În mod similar, dacă poligonul construit este nemărginit, m este minimul funcţiei
liniare Z, în cazul cînd semiplanul deschis c1 x1 + c 2 x 2 < m n-are puncte comune cu
poligonul soluţiilor. În caz contrar forma liniară Z n-are valoare minimă.

Exemplu 1. Să se determine minimul şi maximul funcţiei Z = - 5x + 2y dacă:

1
  − 2 x + y ≤ 5
 3 x + y ≥ 3

 2 x − 3 y ≤ 12
 x ≥ 0

 y ≥ 0
Soluţie.
1. Construim poligonul soluţiilor determinat de sistemul de inecuaţii dat. Aflăm coordonatele
fîrfurilor poligonului construit.

Din desen se observă că:

- graficul funcţiei (I) se intersectează cu axa OY în punctul A(0,5);
- graficul funcţiei (II) se intersectează cu axa OY în punctul B(0,3);
- graficul funcţiei (II) se intersectează cu axa OX în punctul C(1,0);
- graficul funcţiei (III) se intersectează cu axa OX în punctul D(6,0).
2. Aflăm valorile funcţiei în fiecare vîrf al poligonului.
Vîrfuri Z=-5x+2y
A(0,5) 10
B(0,3) 6
C(1,0) -5
D(6,0) -30
Notăm M=10 şi m=-30.
3.
a) Conform algoritmului expus, deoarece poligonul soluţiilor este nemărginit, verificăm dacă
semiplanul deschis -5x+2y>10 nu intersectează poligonul.

2
 Observăm, că semiplanul -5x+2y>10 n-are puncte comune cu poligonul soluţiilor. Deci, Z ia
valoarea maximală în punctul A(0,5) şi M=10 este maximul funcţiei liniare.
b) În mod similar, deoarece poligonul soluţiilor este nemărginit, verificăm dacă semiplanul
deschis -5x+2y<-30 nu intersectează poligonul.

Observăm, că semiplanul -5x+2y<-30 are puncte comune cu poligonul soluţiilor. Deci, pentru
funcţia liniară Z nu există valoare minimă.
Răspuns:
Funcţia liniară Z are valoare maximă în punctul A(0,5) şi maxZA=10. Pentru funcţia de optimizare Z
nu există minimum.