ANALIZA PIETEI TURISTICE

ROMANESTI

0
 Cuprins

Argument.................................................................................................2
Capitolul I
Analiza pietei turistice romanesti.............................................................4
Tipologii de cerere turistica..........................................................7
Componente generatoarede cerereturistica.................................9

Capitolul II
Turismul in Romania.............................................................................13
Relieful........................................................................................13
Clima...........................................................................................14
Fauna si vegetatia........................................................................15
Maramuresul istoric.....................................................................17
Bucovina.......................................................................................17
Zona bucegi..................................................................................17
Litoralul romanesc.......................................................................18
Delta Dunarii................................................................................18
Masivul Ceahlaul..........................................................................19
Bibliografie..............................................................................................20

1
Argument

Romania are un potential turistic urias, insuficient exploatat. Din punct de

vedere turistic, Romania a ramas insa in urma statelor invecinate, precum Ungaria
sau Bulgaria. Totusi, perspectivele sunt imbucuratoare, turismul romanesc avand
mari sanse sa devina competitiv. Potrivit unui raport al Consiliului Mondial al
Turismului si Calatoriilor, din punct de vedere al perspectivelor de crestere a
industriei turismului si calatoriilor, Romania ocupa locul sapte din cele 176 de tari
analizate. Romania este cea mai atractiva destinatie pentru investitii din Europa de
Sud-Est, atragand interesul investitorilor pentru activitati cu valoare adaugata, se
arata intr-un studiu al companiei de consultanta Ernst & Young. Astfel, 52% dintre
potentialii investitori intervievati in cadrul studiului au indicat Romania ca o
destinatie atractiva pentru investitii, in comparatie cu 50% pentru Turcia si 40%
pentru Bulgaria.

Înainte de a aborda problematica specifică şi particularităţile propriu-zise

ale pieţei turistice se impune din raţiuni de prezentare metodică şi sistematizare ad
emersului analitic în ansamblul său – să stabilim mai întâi suportul de argumente
careîndreptăţesc utilizarea conceptului de piaţă turistică.

Este de ajuns, în acest sens, săevocăm idei şi realităţi cunoscute şi

acceptate, aflate la îndemână chiar şi pentru unnespecialist. De asemenea, a
identifica în cuprinsul “genului proxim” - piaţa – unsegment cu identitate proprie
înseamnă a releva dintru început existenţa unor note
specifice (particularităţi) ale acestuia, ceea ce de altfel reprezintă un prim pas înîntr
eprinderea (lucrarea) cu care ne-am angajat sub titlul acestei cărţi.Întrucât, precum
într-un caz de celebră dispută, nu se poate afirma cu determinărişi “mărturii”
cronologice valide ce a existat mai întâi – cererea şi consumul,
respectiv produsul (producţia) şi oferta turistică, să acceptăm ca prim element nece
sar alfuncţionării unei pieţe de acest tip existenţa produsului turistic. Este drept că
spredeosebire de alte bunuri care intră pe piaţă pentru a-şi urma destinaţia
consumistă, cel lacare ne referim este cu mult mai complex. El reuneşte, pe lângă
componente concrete şialtele mai speciale, până la cele de natură intelectuală sau
afectivă.

2
 În consecinţă, se poate afirma că la nivelul fiecăreia din condiţiile de
existenţă aunei pieţe se reliefează elemente şi trăsături specifice care
particularizează piaţa turistică:există o nevoie sau o dorinţă clar definită de această
natură; prin materializarea şimanifestarea trebuinţei respective se constituie o
cerere solvabilă; în sfârşit oferta şi preţul completează ansamblul tranzacţiei
turistice. Despre toate acestea, capitolele cărţiicuprind detalii sistematizate.

Turismul este astăzi considerat de analişti ca unul din cele mai dinamice
sectoareeconomice, cu o evoluţie mereu oscilantă, fiind definit ca industria cea mai
profitabilă asfârşitului de secol XX. John Naisbitt identifică, în celebra lucrare
“Megatendinţe”,turismul ca industria cu cea mai rapidă dezvoltare la începutul
mileniului.

Turismul internaţional pe o scară foarte largă – la proporţii care să justifice

oasemenea sintagmă – şi-a făcut debutul la mijlocul acestui secol şi de atunci a
cunoscut ocontinuă dezvoltare. Astfel, în 1950 sosirile de turişti au fost de 25
milioane, iar încasările din turismul internaţional au fost în valoare de 2,1 miliarde
dolari.
Mai târziu, în 1998, acestecifre au ajuns la 621 milioane turişti internaţionali şi,res
pectiv, 616,6 miliarde dolari încasări. În această perioadă, ratele medii anuale
decreştere ale acestor doi indicatori s-au situat la cote înalte 7,2% şi, respectiv,
12,3%.Pentru anul 2010, se estimează ca sosirile la turismul internaţional să se
dubleze.

3
 Capitolul I

Analiza pietei turistice romanesti

Romania are un potential turistic urias, insuficient exploatat. Din punct de

vedere turistic, Romania a ramas insa in urma statelor invecinate, precum Ungaria
sau Bulgaria. Totusi, perspectivele sunt imbucuratoare, turismul romanesc avand
mari sanse sa devina competitiv. Potrivit unui raport al Consiliului Mondial al
Turismului si Calatoriilor, din punct de vedere al perspectivelor de crestere a
industriei turismului si calatoriilor, Romania ocupa locul sapte din cele 176 de tari
analizate. Romania este cea mai atractiva destinatie pentru investitii din Europa de
Sud-Est, atragand interesul investitorilor pentru activitati cu valoare adaugata, se
arata intr-un studiu al companiei de consultanta Ernst & Young. Astfel, 52% dintre
potentialii investitori intervievati in cadrul studiului au indicat Romania ca o
destinatie atractiva pentru investitii, in comparatie cu 50% pentru Turcia si 40%
pentru Bulgaria.
Cererea turistica este formata din ansamblul persoanelor care isi manifesta
dorinta de a se deplasa periodic si temporar in afara resedintei proprii, pentru alte
motive decat prestarea unor activitati remunerate la locul de destinatie.
Consumul turistic este o expresie a cererii solvabile a populatiei pentru serviciile
turistice, care isi gaseste echivalent in oferta turistica, in timp si spatiu. Consumul
turistic este format din cheltuielile efectuate de purtatorii cererii turistice pentru
achizitionarea unor servicii si bunuri legate de motivatia turistica.
Gama de servicii pe care un turist le poate solicita in timpul unei calatorii
turistice, in decursul unui sejur de vacanta sau in cadrul unei forme specifice de
turism, este foarte variata, depinzand de insasi forma de turism practicata, de
diversitatea produselor turistice in cadrul fiecarei forme de turism, de distanta
dintre localitatea de resedinta a turistului si locul unde se va realiza respectivul
consum turistic, de sezonalitatea activitatii turistice, de felul atractiilor turistice
majore care polarizeaza curentele turistice spre anumite destinatii, de puterea de
cumparare a clientului potential (cererea solvabila) si, intr-o proportie im 555j96f
portanta, de gusturile, preferintele, aspiratiile etc, intr-un cuvant, de motivatiile
nevoilor sociale pentru servicii turistice ale clientelei potentiale.

4
 Incercand o sintetizare a acestor multiple aspecte, rezulta ca cererea turistica
se manifesta practic intr-un numar infinit de variante, nuantate de la un client
potential la altul, in functie de:
- tipologia socio-profesionala, familia si forma de turism in care se desfasoara
calatoria turistica a clientului interesat;
- caracteristicile tehnice ale voiajului efectuat (durata sejurului, formele de
transport, modalitatile de cazare etc);
- sursele financiare si sumele disponibile pentru acoperirea cheltuielilor turistice in
functie de structura serviciilor;
- motivatiile clientelei si preferintele turistilor pentru atractiile oferite.
Volumul, structura, dinamica, dispersia in timp si spatiu si tendintele de ale
cererii turistice sunt influentate in permanenta, de o serie de factori cu actiune
continua sau ocazionala, care determina de altfel si dezvoltarea ansamblului
industriei turistice pe plan si mondial.
Comparativ cu cererea de marfuri, cererea turistica prezinta o serie
de particularitati, ce decurg inerent din sfera nevoilor sociale pentru marfuri si
servicii ale populatiei:
# Spre deosebire de cererea solvabila de marfuri a populatiei, care se
identifica cu consumul propriu-zis al marfurilor (chiar in cazul produselor de
durata indelungata), cererea de servicii turistice nu se identifica in totalitate
consumul turistic, situatie explicabila prin faptul ca acele categorii de populatie
care, din diferite motive, nu-si parasesc localitatea de resedinta in timpul
concediilor, nu se manifesta de regula ca solicitanti de servicii turistice.
Daca in consumul de marfuri se poate stabili o anumita ierarhizare a
formelor de modificare a cererii pentru diferite grupe de marfuri, cererea turistica
nu se caracterizeaza, de obicei, printr-un consum periodic al aceluiasi produs
turistic, oferit la aceeasi destinatie a calatoriilor turistice. Din aceste considerente,
desi in practica turistica se accepta clasificarea cererii in periodica si ocazionala
(rara), periodicitatea trebuie inteleasa ca o manifestare generala a cererii de
servicii turistice in cursul unei perioade de referinta, avandu-se in vedere ca,
totodata, periodicitatea consumului turistic nu afecteaza decat intr-o mica masura
aceeasi oferta de servicii la intervale apropiate.
Rationamentul face in mod deliberat abstractie de unele forme impuse de
manifestare periodica a cererii turistice, ca de exemplu cazul calatoriilor de afaceri
(asimilate cu calatoriile turistice), in cazul recomandarilor medicale pentru anumite
5
proceduri de tratament balneomedical care necesita repetare la intervale regulate de
timp si in aceeasi statiune turistica, sau chiar si in cazul unor forme cu predilectie
de turism (de exemplu, vanatoarea sau pescuitul sportiv) legate de aceeasi
destinatie a calatoriilor.
# Periodicitatea cererii turistice este o functie a veniturilor disponibile, a
timpului liber si a sezonalitatii activitatii turistice, care genereaza diferite forme de
turism bazate pe o oferta anuala periodica (de exemplu: turismul in statiunile de
sporturi de iarna, turismul estival pe litoral etc). In acest context merita sa fie
reamintit faptul ca factorul esential al formarii periodice (sezoniere) a cererii
turistice si, in consecinta si a repartitiei inegale in timp si spatiu a cererii, este
reprezentat de limitele timpului liber disponibil pentru turism in decursul unui an
calendaristic.
Se au in vedere, in primul rand, concediile si vacantele anuale, care
reprezinta perioade mai lungi si neintrerupte de timp liber si care influenteaza
formarea cererii turistice prin:
- durata concediilor si vacantelor; cu cat acestea sunt de mai lunga durata, permit
fragmentarea lor in mai mare masura si, ca atare atenueaza caracterul sezonier al
cererii;
- limitele caracteristice impuse acestora, cunoscand ca, pentru anumite categorii de
populatie activa, concediile pot fi utilizate in scopuri turistice numai in anumite
perioade de an (de exemplu in agricultura).
Timpul liber saptamanal are in schimb o influenta mai pronuntata asupra
periodicitatii cererii turistice, din cauza frecventei mai constante de utilizare pentru
turism a sfarsitului de saptamana in cursul unui an.
Din practica mai rezulta ca cererea turistica are un grad ridicat de
spontaneitate in comparatie cu cererea de marfuri. Cu toate ca in turism s-a
adoptat clasificarea cererii in: ferma si spontana, insasi cererea ferma comporta in
toate imprejurarile un grad ridicat de urgenta si se manifesta cu elasticitate
variabila la diferite categorii de populatie.
Ca rezultat al elasticitatii nevoilor de consum ale populatiei, ordinea de
urgenta a satisfacerii nevoilor pentru marfuri si pentru servicii turistice se
manifesta si ea diferentiat de la o categorie de populatie la alta. Cu anumite
exceptii (de exemplu, in cazul cererii pentru tratament balneomedicale), cererea
turistica este mai putin legata de conditiile de existenta ale populatiei decat cererea
de marfuri, fiind in general mult m sensibil influentata de nivelul veniturilor
6
populatiei si de nivelul tarifelor pentru aranjamentele (pachetul de servicii)
turistice. Prin analogie cu cererea de marfuri, elasticitatea cererii turistice se
exprima prin intermediul coeficientilor de elasticitate.
Evident, valorile pe care le vor imbraca coeficientii de elasticitate depind de
natura produsului turistic si de natura si categoria cumparatorilor virtuali ale caror
niveluri de venituri sunt luate in considerare.
Nivelul veniturilor, tarifele, distanta si durata calatoriilor nu sunt singurele
elemente care pot influenta cererea turistica. In egala masura trebuie cunoscute si
obiceiurile de a calatori ale cetatenilor si motivatiile care-i incita sa intreprinda
calatorii in scopuri turistice.

Tipologii de cerere turistica

In practica turistica, analistii disting trei categorii principale de turisti, cu

diferentieri sensibile in ceea ce priveste aspiratiile si manifestarile lor de cerere
pentru produsele turistice si pentru destinatiile de vacanta, si anume:
 turisti pentru care constrangerile economice nu sunt de natura sa influenteze
in sens restrictiv alegerea formulelor si destinatiilor de vacanta si care
constituie categoria clientelei de 'lux';
 turistii 'activi', care dispun de resursele financiare necesare sau sunt in
cautarea unor resurse pentru a stabili un echilibru financiar intre mijloacelor
lor economice si cererile pentru calatoriile de vacanta;
 turistii 'pasivi' (sau, dupa unii analisti, asa-numitii turisti 'captivi'), ale caror
aspiratii pentru achizitionarea produselor turistice nu depasesc limitele
conditiilor lor economice.
Cererea pentru formele turismului de lux:
Turismul de lux sau turismul paturilor sociale 'de varf (high-life) include
toate categoriile de clientela pentru care practicarea turismului nu este ingradita de
nivelul veniturilor.
Desi pe aceasta piata particularizata se inregistreaza un volum redus de
cerere, piata turismului de lux este totusi profitabila pentru agentii economici, insa
dificil de monitorizat, din cauza pretentiilor personalizate fata de nivelul calitativ al
serviciilor. De altfel, cererea pentru formele turismului de lux se manifesta in
multiple variante, sofisticate si chiar extravagante, pe care nu le pot acoperi decat

7
structurile de primire de categoria cinci stele si, numai intr-o anumita masura, cele
de categoria patru stele.
Impactul socio-cultural al turismului de lux asupra destinatiilor de vacanta se
manifesta cu efecte contrastante: pe de o parte, turistii de 'elita' nu sunt interesati de
stabilirea si dezvoltarea contactelor cu populatia comunitatilor locale, iar pe de alta
parte, se adancesc contrastele dintre elita temporar-vizitatoare si populatie, ceea ce
poate imbraca caracterul unor adevarate provocari sociale.
Solicitari pentru serviciile turistice de confort superior se manifesta si din partea
oamenilor de afaceri, ceea ce stimuleaza agentii economici sa se orienteze si catre
formele turismului de lux, desigur in limite rezonabile de competitivitate si de
eficienta.
Tot in aceasta categorie se inscriu ocazional si calatorii 'marginali' proveniti
din diverse paturi sociale cu venituri medii, dar dispusi sa sacrifice o parte din
aceste venituri pentru a beneficia de niveluri superioare de confort in structurile de
primire de categoria lux.
Turismul de lux este foarte versatil si instabil: comportamentele care
evidentiaza caracterul distinctiv al cererii clientelei si modelele lor originale de
manifestare sunt supuse tendintelor de imitare din partea altor paturi sociale mai
putin bogate. Afluxul turistilor cu venituri medii conduce treptat la
'democratizarea' destinatiilor privilegiate ale clientelei de lux, provocand inerent
reorientarea clientelei de elita catre alte destinatii, exotice, inca 'neinvadate' de
turismul cu tendinte de masa si catre alte preferinte de consum.

Turismul activ
In categoria turistilor activi se inscriu toti vizitatorii ce formeaza grupuri
eterogene, dar care au totusi o trasatura comuna: tendinta de a concilia mijloacele
lor economice cu dorinta de a-si satisface cererea pentru diversele forme de
consum turistic.
Acesti turisti apartin paturilor sociale care apreciaza ca este necesar sa-si
paraseasca resedinta obisnuita pentru a pleca in vacanta si care, din punct de
vedere economic si cultural, dispun atat de anumite posibilitati, cat si de
discernamant si selectie privind formele de turism si destinatiile preferate. Oricare
ar fi mobilul motivatiilor ce vor genera concretizarea nevoilor acestora, pot fi
exemplificate unele trasaturi comune ale manifestarilor lor de consum, incepand
cu nevoile elementare pentru odihna fizica, nervoasa si morala si continuand cu
8
nevoile de destindere, agrement-divertisment si setea de cultura, toate rezultand din
desprinderea temporara din cotidian prin activitati sportive, jocuri de societate,
contacte cu populatia autohtona, acumulare de noi cunostinte etc.
Satisfactia consumului turistic este amplificata de sentimentul ca isi poate
alege deliberat mediul destinatiilor de vacanta, stiind ca elasticitatea bugetului lor
le permite si posibilitatea de a decide asupra perioadei si duratei sejurului asupra
formelor de cazare si asupra organizarii 'loisir'-ului lor. Desigur libertatile
enumerate sunt relative, dar sentimentul deciziei de selectie este factor determinant
al dimensiunilor consumului turistic.
Mai trebuie reamintit si faptul ca o parte din acesti turisti activi manifesta
si aspiratia de a adera la practicile turistice ale paturilor sociale mai avantajate din
punct de vedere economic, iar preferintele lor pentru activitatile din timpul liber
sunt inspirate, pe cat posibil, de copierea modelelor elaborate de ristii de elita.

Turismul celor 'pasivi'

In termeni generali sunt catalogati turisti 'pasivi' (sau 'captivi') cei care ar
dori sa se deplaseze in calatorii de vacanta, dar nu dispun de suficiente posibilitati
materiale pentru a-si alege mijloacele preferate de transport si de cazare, ramanand
captivi, nevoiti sa accepte formulele forfetare de vacanta, gatite si comercializate
de agentiile tour-operatoare sau de agentiile intermediare ale acestora.
Nedispunand de suficiente posibilitati pentru a-si realiza pe cont propriu sejurul
turistic, acesti turisti se limiteaza la campul de selectie a ofertelor de produse
turistice pe care le considera accesibile in limitele bugetelor modeste de vacanta.
Cel mai bun exemplu in aceasta privinta este oferit de formele turismului rural,
unde turistii accepta deliberat conditiile modeste de confort, compensat insa cu
satisfactiile cautate in mediul inca nepoluat al gospodariilor taranesti.

Comportamente generatoare de cerere turistica

Motivatia turistica (vocatia, inclinatia) generatoare de cerere turistica este

intotdeauna profund personala, subiectiva, determinata de impulsuri psihologice si
exogene (influentate de mediu). Impulsurile exogene pot fi:
􀂃 pozitive - manifestate printr-o atractie fata de un obiectiv turistic, o statiune (o
destinatie), o forma de turism etc.

9
􀂃 negative - manifestate prin retinerea fata de anumite forme de turism sau de
o formula de vacanta sau chiar prin respingerea unei destinatii.
In dorinta de a completa problematica motivatiilor turistice prezinta interes
gruparea acestor motivatii in doua mari categorii:
􀂃 motivatii care exprima refuzul consecintelor negative ale mediului din centrele
urbane si industriale in care traieste turistul virtual, de unde rezulta si aspiratiile de
a cauta satisfactii si destinderea prin schimbarea temporara a acestui mediu.
􀂃 motivatii de tip pozitiv, care se identifica cu interesul bine definit pentru
anumite obiective turistice sau cu anumite atractii de importanta deosebita
(culturale, artistice, sportive etc), care se regasesc in afara locului de origine a
cererii turistice si care contribuie, cu efecte diferite, la concretizarea cererii pentru
activitatile turistice preferentiale.
In studierea comportamentului clientelei turistice analistul a emis unele
ipoteze interesante de materializare a cererii, in functie de personalitatea turistului
si de distantele apreciate de acesta ca fiind acceptabile pentru calatori spre o
destinatie de vacanta.
Aceste studii impart clientela turistica in cinci categorii:
• psihocentrici;
• cvasipsihocentrici;
• mediocentrici;
• cvasialocentrici;
• alocentrici.
Turistii 'psihocentrici' sunt absorbiti de preocuparile lor marunte cu caracter
personal si nu manifesta decat un interes limitat pentru lumea exterioara.
Solicitarile lor pentru destinatiile turistice cuprind:
 destinatii care ofera caracteristici apropiate conditiilor din localitatile lor de
resedinta;
 activitati de agrement general acceptate de toate categoriile de populatie;
 odihna sedentara;
 destinatii usor accesibile;
 echipamente turistice traditionale;
 calatorii programate si organizate in intregime.
Turistii 'alocentrici' se intereseaza de atractiile turistice variate si inedite, sunt
curiosi si dornici de a descoperi lumea inconjuratoare. Acesti turisti prefera:
o regiuni (zone) care nu sunt dezvoltate din punct de vedere turistic;
10
 o experiente noi, de descoperire;
o destinatii mai greu accesibile;
o forme simple de cazare;
o contacte cu populatia locala si cu alti turisti;
o calatorii simple, eventual numai semiorganizate si pe cont propriu.
Intre aceste doua categorii extreme se situeaza majoritatea turistilor
potentiali, ponderea cea mai mare revenind categoriei de turisti 'mediocentrici'.
Pornind de la considerentul ca motivatiile turistice au intotdeauna un caracter
subiectiv si nu pot fi decat conditionat-generalizate, cercetatorii care se ocupa cu
analiza circulatiei turistice sunt nevoiti sa recurga la elaborarea mor modele de
evaluare a consumului turistic, menite sa substituie insuficienta datelor si
incertitudinea comparabilitatii lor.
Astfel, marea diversitate a elementelor componente ale consumului turistic a
dus la necesitatea elaborarii unor indicatori valorici de comparatie a acestui
consum specific de marfuri si servicii. Astfel, cercetatorii recurg la asa-numitul
'cos de consum turistic' (tourist basket), care exprima valoarea totala a serviciilor si
a marfurilor (serviciilor) consumate de un turist mediu intr-o unitate te timp de
vacanta (zi de sedere, sejur mediu etc.) la o destinatie turistica.
Se poate aprecia ca asemenea modele de fluxuri turistice includ doua efecte:
- un efect de formare a fluxurilor turistice: traficul turistic emis de diferite tari in
functie de influenta factorilor legati de nivelul de trai (nivelul veniturilor
disponibile, bugetul de cheltuieli alocabil pentru concediu etc), de posibilitatile de
calatorie (durata calatoriilor, distanta parcursa, timpul disponibil si fractionarea
vacantelor etc.) si de caracteristicile demografice particularizate (varsta, sexul,
situatia familiala etc);
- un efect de dispersie a traficului, care depinde de atractivitatea turistica relativa a
diverselor destinatii posibile (in functie de tipul sejurului - organizat,
semiorganizat, pe cont propriu), de costul sejurului, de diversele mijloace de
transport folosite etc.
De asemenea, in estimarea cererii de servicii turistice va trebui luata in
considerare si aparitia pe piata turistica a unor noi categorii de consumator priviti
nu numai din punctul de vedere al volumului crescand al cererii, ci si a
diversificarii structurii sociale a cererii, caracteristice pentru segmentele de piata
din care se recruteaza aceste noi categorii de clientela (turism pentru tineret, turism
social, turism de tratament).
11
 Limitele rezultatelor obtinute prin asemenea modele, care simuleaza
comportamentul si motivatiile clientelei turistice potentiale, nu reprezinta insa
decat un prim stadiu al cercetarilor intreprinse in domeniul studierii cereri turistice.
Aceste limite sunt dictate de aspectul static al acestor modele, care oglindesc
numai tendintele traficului turistic la un moment dat, si nu permit decat o
aproximare a fluxurilor in evolutia lor cronologica, de unde deriva o serie de
probleme specifice in elaborarea si interpretarea modelelor retinute pentru analiza.
Modificarile in consumul turistic, ca urmare a unor schimbari ale
gusturilor clientelei (deci modificari de ordin motivational), pot provoca si ele
diminuarea atractivitatii turistice, dar aceste mutatii se vor repercuta cu o anumita
intarziere asupra numarului global al sosirilor intr-o zona considerata.
Aspectele analizate, care influenteaza sensibil volumul, structura si
intensitatea in timp si spatiu a curentelor turistice convergente spre anumite zone
primitoare de turisti, reflecta din plin marea diversitate si complexitate a
problemelor legate de cercetarea cererii turistice.

12
 Capitolul II

Turismul in Romania

România este situată în emisfera nordică, la intersecția paralelei 45°

latitudine nordică și meridianului de 25° longitudine estică, iar în Europa în
partea central sud-estică la distanțe aproximativ egale față de extremitățile
continentului european.
România se învecinează la nord cuUcraina, granița de sud este formată
cu Bulgaria (o mare parte fiind frontieră acvatică, cu Dunărea), în vest cu Ungaria,
în sud-vest cu Serbia, iar în est cu Republica Moldova (formată în totalitate
de Prut). Frontierele României se întind pe 3150 km, din care 1876 km au devenit,
în 2007, granițe ale Uniunii Europene (spre Serbia, Moldova și Ucraina), în timp
ce cu Marea Neagră, granița formată are o lungime de 194 km pe platforma
continentală (245 km de țărm). Suprafața României este de 238 391 km², la care se
adaugă 23 700 km² din platforma Mării Negre.
Teritoriul actual al României mai este numit și spațiul carpato-danubiano-
pontic, deoarece România se suprapune unui sistem teritorial european, conturat
după forma cercului Carpaților Românești și a regiunilor limitrofe impuse și
subordonate complementar Carpaților, fiind mărginită în partea de sud de
fluviul Dunărea, iar în partea de est de Marea Neagră.

Relieful României

Relieful României este caracterizat prin patru elemente: varietate,

proporționalitate, complementaritate și dispunere simetrică, dat fiind numărul mare

13
de forme de relief, repartiția aproximativ egală a principalelor unități de relief
(35% munți, 35% dealuri și podișuri și 30% câmpii) și gruparea reliefului.
Delta Dunării este cea mai joasă regiune a țării, sub 10 m altitudine, cu
întinderi de mlaștini, lacuri și stuf. Ceva mai înălțate sunt grindurile fluviale și
maritime (Letea, Caraorman, Sărăturile) pe care se grupează satele de pescari. Este
un teritoriu descris din Antichitate de numeroși oameni de știință ai vremurilor,
printre care Herodot, Strabon, Ptolemeu sauPlinius cel Bătrân. Delta Dunării a fost
introdusă în lista patrimoniului mondial al UNESCO în 1991 ca rezervație naturală
a biosferei.
România beneficiază de toate tipurile de unități acvatice: fluvii și râuri,
lacuri, ape subterane, ape marine. Particularitățile hidrografice și hidrologice ale
României sunt determinate, în principal, de poziția geografică a țării în zona
climatului temperat-continental și de prezența arcului carpatic. Factorul antropic a
contribuit la unele modificări ale acestor particularități.

Clima României

Clima României este determinată în primul rând de poziția sa pe glob,

precum și de poziția sa geografică pe continentul european. Aceste particularități
conferă climei un caracter temperat continental cu nuanțe de tranziție.
14
 Extinderea teritoriului țării pe aproape 5° de latitudine impune diferențieri
mai mari între sudul și nordul țării în ceea ce priveștetemperatura decât extinderea
pe circa 10 °C de longitudine, astfel dacă temperatura medie anuală în sudul țării
se ridică la circa 11 °C, în nordul țării, la altitudini comparabile, valorile acestui
parametru sunt mai coborâte cu circa 3 °C. Între extremitatea vestică și cea estică a
teritoriului național, diferența termică se reduce la 1 °C (10 °C în vest, 9 °C în est).
Primele înregistrări climatice în România s-au făcut odată cu
înființarea Institutului Meteorologic Central (în 1884) și cu apariția lucrărilor
elaborate de Ștefan Hepites. După 1960 are loc o dezvoltare a rețelei de stații
meteorologice, apărând și importante lucrări referitoare la caracteristicile climatice
ale spațiului montan, litoral, urban, rural, etc.
Vara este un anotimp călduros, care durează de la începutul lui mai la jumătatea lui
septembrie în câmpiile din Sud și Vest. În sudul României există peste 40 de zile
„tropicale”(cu temperaturi peste 30 de grade Celsius) și peste 90 de zile de vară
(cu temperaturi peste 25 de grade Celsius). Temperatura maximă absolută din
România este de 44,5 de grade Celsius, și s-a înregistrat la Ion Sion, lângă Brăila,
pe 10 august 1951. Adesea, vara apar furtuni puternice cu cantități mari de
precipitații.

Fauna si vegetatia României

Pe teritoriul României au fost identificate 3700 de specii de plante din care

până în prezent 23 au fost declarate monumente ale naturii, 74 dispărute, 39
periclitate, 171 vulnerabile și 1253 sunt considerate rare. Cele trei mari zone de
vegetație în România sunt zona alpină, zona de pădure și zona de stepă.
Vegetația este distribuită etajat, în concordanță cu caracteristicile de sol și
climă, dar și în funcție de altitudine, astfel: stejarul, gârnița, teiul, frasinul (în
zonele de stepă și dealuri joase); fagul, gorunul (între 500 și 1200 de metri);
molidul, bradul, pinul (între 1200 și 1800 de metri); ienupărul, jneapănul și arborii
15
pitici (într 1800 și 2000 de metri); pajiștile alpine formate din ierburi mărunte
(peste 2000 de metri).
În largul văilor mari, datorită umezelii persistente, apare o vegetație
specifică de luncă, cu stuf, papură, rogoz și adesea cu pâlcuri de sălcii, plopi și
arini. În Delta Dunării predomină vegetația de mlaștină.
Fauna României este în special repartizată în funcție de vegetație. Astfel,
pentru etajul stepei și silvostepei sunt specifice următoarele specii: iepurele,
hârciogul, popândăul, fazanul, dropia, prepelița, crapul, carasul, știuca, șalăul,
somnul; pentru etajul pădurilor de foioase (stejar și fag): mistrețul, lupul, vulpea,
mreanul, ciocănitoarea, cinteza; pentru etajul pădurilor de conifere: păstrăvul,
lostrița, râsul, cerbul, iar specifice faunei alpine sunt caprele negre și vulturii
pleșuvi.
În particular, Delta Dunării este sălașul a sute de specii de păsări, incluzând
pelicani, lebede, gâște sălbatice și păsări flamingo, protejate de lege (așa cum sunt
de altfel și porcii sălbatici și lincșii). De asemenea Delta reprezintă un popas
sezonal pentru păsările migratorii. Câteva dintre speciile rare de păsări aflate în
zona Dobrogei sunt pelicanul creț, cormoranul mic, lopătarul, gâsca cu piept roșu
și gârlița mare, dar și lebăda de iarnă.

16
 Zone turistice in Romania

Maramuresul istoric

Maramureșul este o regiune geografică și etno-culturală aflată pe teritoriul

României și Ucrainei, alcătuită din Depresiunea Maramureșului, aflată pe cursul
superior al văii Tisei, și versanții munților care o înconjoară: Munții Oașului,
Gutâi, Țibleș și Rodnei spre vest și sud, și Munții Maramureșului la est și nord.
Izvorul acestei culturi originale se află atât în firea deosebită a locuitorilor,
cât și în relativa izolare geografică, în curbura nordică a Carpaților, înconjurat de
munți cu păduri greu de pătruns, care au favorizat cultura lemnului așa de
dezvoltată aici, și a dat numele de Carpații Păduroși pentru grupele de la nord și
est.

Bucovina

În ultima vreme, turismul din Bucovina a fost promovat foarte mult, din
prisma a 4 tipuri de turism, și anume: turismul religios, turismul pentru tradițiile și
obiceiurile specifice zonei, turismul pentru sănătate și SPA, precum și turismul
activ. Toate aceste tipuri de turism sunt importante, însă în opinia specialistilor,
turismul religios este cel mai important în această regiune, și este cel mai
reprezentativ.
Din punct de vedere turistic, Bucovina este cel mai bine cunoscută datorită
mănăstirilor construite aici de către domnitorii și boierii moldoveni, mănăstiri
unice, reprezentate fiecare de către o culoare specifică: Voroneț - albastru,
Sucevița – verde, Moldovița – galben, Humor – roșu.
Aceste mănăstiri au fost construite majoritatea în timpul domniei lui Ștefan
cel Mare (1457 – 1504), iar munca domnitorului a fost continuată cu devotament
de către fiii acestuia, Petru Rareș remarcându-se prin faptul că el a fost primul care
a împodobit fațadele mănăstirilor și ale bisericilor cu fresce deosebit de frumoase
care ilustrau pasaje din Biblie.
Zona Bucegi

Masivul Bucegi s-a format odată cu sectorul Carpațiilor Meridionali și cu

întregul lanț carpatic, în timpul orogenezei alpine. Carpații Meridionali și grupa

17
Bucegilor s-au înălțat cu cca 1000m la sfîrșitul Neogenului și
începutul Cuaternarului.
Masivul Bucegi reprezintă un larg sinclinal, de direcție nord-sud, cuprinzând
depozite sedimentare mezozoice, așezate în transgresiune peste un fundament
de șisturi cristaline. Aceste depozite sunt formate în cea mai mare parte din calcare
jurasice,conglomerate de Bucegi și gresii micacee. Către marginea răsăriteană a
masivului, în porțiunea inferioară a abruptului prahovean, conglomeratele de
Bucegi se rezeamă pe formații ale flișului cretacic inferior, cuprinzând stratele de
Sinaia, precum și depozitele de marne și gresii aparținând
etajelor Barremian și Apțian.

Litoralul romanesc

Litoralul românesc reprezintă o parte din țărmul occidental al Mării Negre

și se întinde de la granița cu Ucraina (Nord, în golful Musura) până la cea cu
Bulgaria (Sud, la câteva sute de metri de localitatea Vama Veche). Este cea mai
exploatată zonă turistică din România. De-a lungul malului mării se întind 2
municipii, 2 orașe mai mari și alte 2 orașe, mai mici, precum și numeroase stațiuni
turistice de vară.
Principalele orașe, dar și principala zonă de interes, unde se află majoritatea
stațiunilor și a atracțiilor turistice, este județul Constanța. Celălalt județ riveran
este județul Tulcea. Singura regiune istorică riverană este Dobrogea. Principalul
oraș, fiind socotit și capitala acestei zone, este Constanța (370.000 locuitori).

Delta Dunarii

Delta Dunării (3446 km²), aflată în mare parte în Dobrogea, România și

parțial în Ucraina, este a doua ca mărime și cea mai bine conservată dintre
deltele europene.
Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991, este
clasificată ca rezervație a biosferei la nivel național în România și ca parc
național în taxonomia internațională a IUCN.
Delta Dunării este limitată la sud-vest de podișul Dobrogei, la nord de cel al
Basarabiei, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de
paralela de 45° latitudine N și de meridianul de 29°, longitudine E. La nord,
brațele Chilia și Musura formează granița cu Ucraina. Delta ocupă, împreună cu
complexul lagunar Razim-Sinoe 5050 km², din care 732 km² aparțin Ucrainei,
18
Deltei românești revenindu-i o suprafață de 2540 km². Este încadrată de limane și
lacuri adiacente și cuprinde sute de lacuri între brațe, dintre care câteva zeci de
mari dimensiuni. Datorită celor 67 milioane de tone de aluviuni aduse de Dunăre,
Delta Dunării crește anual cu aproximativ 40 m².

Masivul Ceahlău

Masivul Ceahlău este un masiv muntos aparținând de Carpații Orientali,

situat pe teritoriul județului Neamț. Cele mai înalte vârfuri sunt Ocolașul Mare
(1907 m) și Toaca (1904 m).
Apele de suprafață din aria Masivului Ceahlău aparțin în totalitate bazinului
hidrografic al râului Bistrița. Pe râul Bistrița s-a format lacul de acumulare Izvorul
Muntelui iar afluenții direcți sunt pâraiele Schit-13km, Izvorul Muntelui-13km,
Izvorul Alb, Secu, Coșușna, Răpciunița, Tiflic.
Ceahlăul adăpostește o faună diversa și bogată: 350 de specii de păsări, 40 de
specii de reptile, numeroase specii de mamifere mari și mici, precum și o varietate
de insecte. În pădurile Ceahlăului trăiesc aproape toate speciile de animale
existente în Carpați: ursul bun (Ursus artos), cerbul (Cervus elaphus), mistrețul
(Sus scrofa), lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes Vulpes), râsul (Felix lynx),
căprioara (Capreolus capreolus), pisica sălbatică (Felis silvestris), jderul de pădure
(Martes martes), veverița (Sciurus vulgaris) și mândria sâncarilor, capra neagră
(Rupicapra rupicapra).

19
 Bibliografie

1. Comescu I., Turismul, Editura Economica, Bucuresti 1998

2. Gherasim T, Marketing turistic, Editura Economica, Bucuresti 1999

3.Badula. O, Pe plaiuri maramureșene,Editura Stadion,București 1991

4.Filipașcu. Al., Istoria Maramureșului, Tipografia Universul, București 1940

20