Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea științe economice

Specialitatea business și administrare

Lucrarea academica Nr2

La disciplina integrarea economică și economia europeană

Tema : ,,Politica socială comunitară modernă,,

Coordonator :Davidov Cătălina,lector universitar

Executor :Scutelnic Corina BA1502A

Chișinău 2017
 Cuprins

Introducere......................................................................................................................................3

Capitolul 1 Aspecte teoretice ale politicii sociale comunitare....................................................4-6

1.1.Disciplina academică politica socială
1.2.Evoluţia politicii sociale comunitare
Capitolul 2 Analiza comparativă al aplicării practice a politicii sociale comunitare în UE și
RepublicaMoldova.......................................................................................................................7-9
2.1.Procesul implementării politicilor sociale
2.2.Diferențele din cadrul iniţial de implementare între UE si RM
Capitolul 3 Precizarea aspectelor pozitive si negative a politicii sociale comunitare moderne și
propunerea căilor de soluționare..............................................................................................10-14
3.1.Aspecte pozitive
3.2.Aspecte negative
3.3.Căi de soluționare
Concluzii......................................................................................................................................15

Bibliografia..................................................................................................................................16

2
 Introducere

Necesitatea unui studiu referitor la politicile sociale este impusă de situaţia politică actuală
mondială. Condiţiile actuale au impus implementarea şi elaborarea unui sistem de politici
sociale, care a avut drept cadru o economie aflată în tranziţie şi o mentalitate etatistă. Din aceste
motive, ralierea la un sistem brevetat, ca cel implementat în Uniunea Europeană, precum şi
obiectivul declarat al Republicii Moldova de a se integra în viitor în Uniune, au impus o analiză
mai detaliată în ceea ce priveşte politicile sociale din Uniunea Europeană
Importanța temei de studiu este considerabil amplificată de evoluția crizei economice ce se
dezvoltă alarmant, proces inițiat prin declanşarea crizei creditelor subprime, şi propagat în mod
inevitabil şi tot mai greu controlabil în toate sferele a vieții internaționale, afectând, ca o
consecință evidentă a globalizării viața sociala a populației. Sistemele de protecţie socială au un
rol foarte important în cadrul Uniunii Europene, în viaţa europenilor, a familiilor lor precum şi
din punctul de vedere al influenţei pe care o exercită în propulsarea societăţii şi a economiei.
Acestea garantează venituri persoanelor aflate în dificultate permiţându-le în acelaşi timp să
accepte şi să se adapteze evoluţiilor economice şi sociale. Astfel ele favorizează în acelaşi timp
coeziunea socială şi dinamismul economic. Importanţa lor în cadrul infrastructurii sociale şi
economice a Uniunii Europene nu trebuie aşadar subestimată.
Scopul acestei cercetări este de a oferi o prezentare si totodata o analiza a politicilor
sociale,prezentarea comparativa a punctelor forte si slabe între Republica Moldova și Uniunea
Europeana. Punctul de pornire al acestei lucrari a fost baza de cunostinte teoretice despre esența
politicilor socialte comunitare in perioada modernă
Actualitatea temei este identificată prin caracteristica importantă a epocii contemporane o
reprezintă dezvoltarea disciplinelor ştiințifice de interfață, caracteristică esențială a societății
cunoaşterii prin care se încearcă să se răspundă creşterii complexității realităților economico-
sociale, care impune abordări interactive şi inovative.
Metodele lucrarii:
-Utilizarea surselor veridice de informare a lucrarii au constituit manuale si carți ce trateaza teme
politice si a Uniunii Europene.
-Depistarea divergențelor si soluționarea teoretică a acestora.
-Analizarea informatiei selectare si formularea unor concluzii generale.
-Analiza comparativă a politicilor sociale pentru o înțelegere mai eficientă a acestora.

3
Capitolul 1 Aspecte teoretice ale politicii sociale comunitare

1.1.Disciplina academică politica socială

Politica socială definește setul de politici publice ce urmăresc realizarea protecției sociale și a
bunăstării. Ca disciplină academică, politica socială este o arie multidisciplinară, ce folosește
concepte și metode din economie, știința politică, sociologie, asistență socială, psihologie,
management, filozofie și drept. Politica socială studiază fenomene ce transcend acțiunile și
politicile guvernamentale: dincolo de serviciile sociale politica socială studiază o gamă largă de
fenomene sociale și economice legate de bunăstarea la nivel individual, familial sau la nivelul
colectivității. Astfel, ariile de interes în studiul politicii sociale cuprind:

-practici administrative și politici în domeniul serviciilor sociale, incluzând servicii medicale,

asigurări sociale, educație, angajare și formare profesională, servicii comunitare, locuire;

-probleme sociale, incluzând criminalitate, handicap, șomaj, sănătate mintală, bătrânețe;

-discriminare și dezavantaje: rasă, etnie, gen, sărăcie și inegalitate economică.

1.2.Evoluţia politicii sociale comunitare

Politicile sociale sunt parte a politicilor publice:politicile publice cuprind politicile statului în
toate domeniile relevante funcţionării unei societăţi:politici economice, politici demografice,
politici fiscale, politici salariale,politici în domeniul protecţiei mediului înconjurător, politici de
urbanizareetc.Cunoaşterea etapelor principale în evoluţia construcţiei europene, precum şi a
mecanismului de corelaţie dintre domeniul economic şi cel social permit unele concluzii
importante pentru Republica Moldova. Evoluţia Politicii sociale comunitare poate fi un model
demn de urmat, atât din considerentele efectului pozitiv a acestei politici, cât şi pentru a nu
repeta unele greşeli şi confuzii comise în anumite perioade în UE. Modelul poate deveni viabil în
ţara noastră doar în cazul preluării creative a acestuia, fiind luate în considerare realităţile şi
imperativele populaţiei Republicii Moldova în perioada de tranziţie la economia de piaţă.
Menţionăm corelaţia strânsă dintre economic şi social, în mod deosebit începând cu anii ’90 şi
până astăzi şi impactul politicii sociale asupra celorlalte domenii comunitare: economic, politic,
ideologic, psihologic etc.
Deja primele comunităţi europene atrag o atenţie sporită aspectului agrar. În Republica
Moldova urmează a fi continuată reforma agrară prin ridicarea nivelului de trai şi a capacităţii de

4
cumpărare a ţăranilor, prin elaborarea unui set de garanţii pentru achiziţionarea şi realizarea
produselor agricole, prin elaborarea proiectelor de reînzestrare tehnică a gospodăriilor săteşti,
prin crearea şi susţinerea unui grup social de fermieri, capabil să definitiveze reforma agrară,
prin micşorarea impozitelor şi acordarea creditelor preferenţiale. Extrem de importantă devine şi
problema reorientării şi recalificării profesionale a populaţiei rurale. Aceste măsuri, bine
structurate şi coordonate cu dezvoltarea industriei prelucrătoare, pot deveni o temelie a politicii
sociale rurale. Numai concomitent cu aplicarea măsurilor economice în sectorul agrar pot să
apară resurse reale şi condiţii de realizare a măsurilor sociale. Politica activă de redistribuire şi
reorientare a veniturilor dintr-un sector în altul nu are decât un efect temporar, iluzoriu şi
instabil, dacă politica socială nu este de primă importanţă în stat (în corelaţie cu politica
economică).
Pentru toţi producătorii locali este extrem de importantă posibilitatea de vânzare a
mărfurilor produse. UE a hotărât problema prin crearea zonei de liber schimb comunitar şi
metode de protecţie. Pentru Republica Moldova rămâne extrem de importantă exploatarea
posibilităţilor legate de integrarea economică în CSI, includerea în Pactul de Stabilitate în Sud-
estul Europei şi mai ales de aderarea la OMC. Rămân nevalorificate posibilităţile Acordurilor de
liber schimb cu România şi Ukraina. Aceste aspecte au cel mai direct impact social pentru
majoritatea populaţiei republicii.
Măsurile din acest domeniu ar conduce direct la deschiderea a noi locuri de muncă, la
reutilarea tehnică a întreprinderilor, la ridicarea atractivităţii noilor locuri de muncă
prin îmbunătăţirea condiţiilor de lucru şi mărirea salariilor. Toate împreună ar conduce la
diminuarea problemelor sociale, la angajarea tinerilor în câmpul de muncă, la stoparea fluxului
de resurse umane în străinătate şi la regenerarea potenţialului economic al ţării. Crearea după
modelul european a “economiei de piaţă socială” ar deveni reală în aproximativ zece ani de
politică coordonată în domeniu. Pentru aceasta nu trebuie neglijat cadrul legislativ favorabil
pentru trecerea la economia de piaţă, precum şi crearea unui climat investiţional adecvat.
Pentru Republica Moldova rămâne importantă politica amplasării în câmpul de muncă a
tinerilor specialişti, chiar dacă la moment există anumite condiţii atenuante în domeniu. Lupta
cu şomajul a devenit o realitate strigentă, deşi aproximativ o treime din populaţia aptă de muncă
se află peste hotarele ţării. Este importantă elaborarea unei strategii clare în domeniu, asistată de
îmbunătăţirea climatului investiţional şi acordarea unor privilegii şi facilităţi pentru crearea
locurilor de muncă. În această direcţie statul urmează a se implica mai activ în politica de
orientare a investiţiilor nu atât în jurul capitalei, cât în judeţele din nordul şi sudul republicii. O
politică regională bine coordonată ar fi în stare să diminueze tensiunea socială.

5
 Un aspect ce nu trebuie neglijat este situaţia cetăţenilor moldoveni plecaţi peste hotare.
Statul urmează să ia un şir de măsuri, ce ar conduce la îmbunătăţirea situaţiei compatrioţilor
noştri, chiar dacă majoritatea cetăţenilor moldoveni a ajuns în străinătate în mod ilegal. Printre
măsurile de prim ordin aici ar fi: recunoaşterea diplomelor şi certificatelor de studii
moldoveneşti pe teritoriul altor ţări, posibilitatea continuării studiilor peste hotare şi facilitarea
acestui proces, legiferarea aflării cetăţenilor moldoveni pe teritoriul acestor ţări, posibilitatea
angajării la lucru în bază de contract şi alte măsuri cu efect social, menite să apropie situaţia
cetăţeanului moldovean de cea a localnicilor.
În UE a avut un impact social şi problema ideologică, necesitatea consolidării
cetăţenilor europeni în jurul unei noi idei. Rezultatele sunt impresionante şi pot servi drept
model pentru Republica Moldova, unde problemele de consolidare a societăţii civile sunt actuale
până în prezent. Modelul social european este agreabil şi poate servi un bun atractor pentru
propagarea ideei integrării europene în rândul populaţiei republicii, indiferent de apartenenţa
etnică, lingvistică sau religioasă. Acest aspect, asistat de rezultatele reale de îndeplinire a
condiţiilor de preaderare, pot deveni un factor catalizator de consolidare cu populaţia
Transnistriei şi Gagauziei, un factor unificator.
Istoria integrării europene ne-a demonstrat clar prioritatea negocierilor în adoptarea
hotărârilor de importanţă majoră, de lungă durată, acceptate şi realizate de toţi membrii
societăţii. Pentru Republica Moldova această problemă rămâne de importanţă deosebită,
îndeosebi în situaţia lipsei mecanismului real de separare a puterilor în stat. Doar o consolidare a
societăţii, un pact social veritabil ar putea conduce la răsturnarea situaţiei de moment.
Conducerea de vârf a Republicii Moldova urmează să iniţieze elaborarea unei Politici sociale de
durată medie şi lungă, obligatorie pentru toate partidele ce pot eventual veni la putere în
următorii ani. Politica trebuie să fie racordată la documentele europene în domeniu, să fie
elaborată în condiţii de transparenţă totală cu implicarea reprezentanţilor societăţii civile, ONG-
urilor, partidelor politice şi ministerelor de resort. Numai un astfel de Proiect poate deveni un
program real de activitate în domeniu social şi poate ameliora situaţia din republică, având drept
model Politica socială comună din UE.

6
Capitolul 2 Analiza comparativă al aplicării practice a politicii sociale
comunitare în UE și RepublicaMoldova

Schimbările profund democratice care sunt în curs de desfăşurare în Republica Moldova

necesită prezenţa unor instituţii sociale care să funcţioneze la standardele ţărilor dezvoltate. Spre
deosebire de acestea, societatea în ţările din estul Europei nu are experienţa unei organizări
riguroase datorită sistemului totalitar care a preluat pentru o perioadă lungă de timp orice formă
de administrare. Astfel nou createle state independente au moştenit o societate fără mecanisme
sociale non-guvernamentale, fără experienţa unei bune administraţii.
Pentru o mai bună ilustrare a cadrului socio-economic ce va constitui baza implementării
politicilor sociale în Republica Moldova, vom detalia în continuare principalele coordonate ale
acestei perioade de tranziţie.

2.1.Procesul implementării politicilor sociale

Uniunea Europeană. Prin adoptarea, în 1992, odată cu Tratatul de la Maastricht, a Protocolului

privind politica socială (anexat Tratatului instituind Comunitatea Europeană), statele membre şi-
au exprimat dorinţa ca Uniunea să continue eforturile în domeniu. Mai mult, conform
protocolului, Uniunea putea „recurge la instituţiile, procedurile şi mecanismele prevăzute de
Tratat în scopul adoptării actelor şi deciziilor necesare pentru a pune în practică acest acord”. În
urma intrării în vigoare în 1999 a Tratatului de la Amsterdam, Protocolul privind politica socială
a fost încorporat în Tratatul instituind Comunitatea Europeana. Ca urmare a acestor modificări,
în prezent baza legala a politicii sociale europene se regăseşte în Tratatul instituind Comunitatea
Europeana, în primul rând sub forma unor dispoziţii cu caracter de principiu şi „orizontal” –
trebuind să fie respectate de oricare din celelalte politici comunitare şi de actele normative care
le materializează. Ele sunt completate de dispoziţii speciale privind politica sociala.
-Astfel, Art. 2 arată că între obiectivele Comunităţii, şi deci şi ale Uniunii în ansamblul sau, se
numără „un nivel înalt de ocupare a forţei de muncă şi de protecţie socială, şi asigurarea egalităţii
între bărbaţi şi femei”
-Art. 3 prevede că – în vederea realizării scopurilor arătate – în toate activităţile sale
Comunitatea va urmări eliminarea inegalităţilor şi promovarea egalităţii între bărbaţi şi femei.
-Art. 12 al Tratatului interzice discriminarea pe bază de cetăţenie,
-Art. 141 întăreşte principiul nediscriminării dintre bărbaţi şi femei.
-De asemenea, Art. 13 dă posibilitatea instituţiilor Uniunii să întreprindă acţiuni de sine
stătătoare pentru combaterea diverselor forme de discriminare.
-Articolele 136 şi 137 vizează promovarea măsurilor de combatere a excluderii sociale.

7
-Promovarea egalităţii privind persoanele cu deficienţe este impusă de Art. 95,
-Art. 119 impune principiul plăţii egale pentru munca egală.
-Rolul partenerilor sociali este recunoscut în Tratatul de la Amsterdam prin Art. 137, prin care
statele membre trebuie să asigure un dialog între angajaţi şi angajatori.
-La nivelul Comunităţii, Comisia Europeană are sarcina de a promova consultările cu patronatele
şi sindicatele şi să ia măsurile considerate necesare pentru facilitarea dialogului prin acordarea
unui sprijin echilibrat părţilor (Art. 138).

Politica socială se numără printre competenţele partajate între statele membre şi Uniune, în
unele dintre componentele acesteia, Uniunea fiind chemată să asigure numai o coordonare a
politicilor naţionale, în timp ce în altele poate iniţia măsuri ale căror modalităţi de aplicare
concrete sunt lăsate în seama statelor membre. Carta Socială Europeană (atât în forma sa iniţială,
semnată la Torino în 1961, cât şi în cea revizuita în 1996), Cartea Albă „Politica Socială
Europeană” (1993), precum şi „Carta comunitară privind drepturile sociale fundamentale”
(1989) au stabilit obiectivele politicii sociale.

Obiectivele politicilor sociale se referă la:

• promovarea ocupării forţei de muncă;
• îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă;
• protecţie socială corespunzătoare;
• asigurarea unui dialog între angajaţi şi angajatori;
• dezvoltarea resurselor umane în vederea obţinerii şi menţinerii unei rate înalte de ocupare
şi a forţei de muncă;
• combaterea excluderii sociale.

Având în vedere obiectivele stabilite pentru a fi implementate şi respectate în cadrul Uniunii

Europene se poate spune că fiecare dintre acestea a fost abordat şi în cadrul Republicii Moldova.
Singurele şi realele discrepanţe existente între politicile sociale din UE şi cele din Republica
Moldova sunt:

2.2.Diferențele din cadrul iniţial de implementare între UE și RM

Atâta vreme cât în cazul Uniunii Europene grefarea politicilor sociale se face în condiţiile unui
mediu stabil, educat din acest punct de vedere, dat fiind faptul că fiecare dintre ţările membre
răspunde cel puţin unui nivel mediu de abordare a socialului, în cazul Republicii Moldova

8
mediul este fundamental tulburat în urma culturii şi educaţiei comuniste aplicat pentru o perioadă
îndelungată. Dintre toate dezavantajele care pot fi enumerate, etatizare sistemului social este cea
mai gravă şi cu cele mai dureroase efecte.
-Dificultăţi întâmpinate în implementarea cadrului legislativ. În primul rând datorită lipsei de
cultură socială, şi a persoanelor cu o pregătire superioară în acest domeniu. Spre diferenţă de
cadrul legislativ al Uniunii Europene, care este puternic consolidat şi temeinic întocmit, ţinând
cont de necesităţile sociale ale tuturor membrilor, şi ale cetăţenilor săi.
-Dificultăţi în diseminarea informaţiei legate de social. Dacă în Uniunea Europeană toate ţările
membre au deja sisteme sociale consolidate, iar diseminarea informaţiilor în rândul cetăţenilor
este foarte bine coordonată având rezultate excelente, în Republica Moldova aceasta este mult
îngreunată de gradul de civilizaţie socială a populaţiei, în rândul căreia campaniile de diseminare
nu au efecte vizibil benefice.

9
Capitolul 3 Precizarea aspectelor pozitive si negative a politicii sociale
comunitare moderne și propunerea căilor de soluționare

3.1.Aspecte pozitive

1. Se acordă o importanţă din ce în ce mai mare protecţiei copilului şi familiei. În acest spirit,
Republica Moldova şi-a propus un optimist obiectiv major, respectiv reconsiderarea statutului
copilului. În acest spirit se va proceda la elaborarea şi implementarea unei „Strategii Naţionale
privind Protecţia Copilului şi a Familiei”. Proiectul strategiei în cauză este elaborat de Guvernul
Republicii Moldova susţinut de donatori internaţionali ca UNICEF, DFID, SIDA,
EVERYCHILD, care oferă asistenţă tehnică, precum şi de societatea civilă.
În cadrul Strategiei se va ţine cont de faptul că familia este veriga cea mai importantă a societăţii.
În situaţia în care familia nu se poate susţine din veniturile câştigate i se vor pune la dispoziţie
alimente şi alte astfel de ajutoare care să împiedice instituţionalizarea inevitabilă a copiilor.
Scopul reformării sistemului existent de protecţie a copilului este de a efectua o redirecţionare a
fluxurilor financiare şi o distribuire clară a responsabilităţilor între administraţia centrală şi cea
locală. De asemenea în cadrul reformei sistemului de protecţie a copilului urmează să fie
elaborate standardele de calitate pentru toţi subiecţii sociali. Astfel, toţi furnizorii de servicii,
indiferent de forma de proprietate, (de stat, private sau ONG-uri) vor trebui să treacă procesul de
acreditare şi să obţină licenţă pentru serviciile prestate.
2. În condiţiile în care astăzi peste 80% din populaţia Republicii Moldova trăieşte cu mai puţin
de un dolar pe zi, oamenii nu par să mai creadă că o reformă în sănătate sau noile proiecte
implementate în acest domeniu ar putea schimba lucrurile în bine, iar mulţi dintre ei nici nu ştiu
că în Moldova se desfăşoară anumite reforme ce vizează sănătatea.
Reuşind să înfrunte realitatea dezarmantă este lăudabil faptul că în Republica Moldova se află în
curs de realizare numeroase programe destinate sănătăţii şi relansării sistemului de ocrotire a
sănătăţii , însă, după părerea specialiştilor, aceste măsuri sunt insuficiente până când fiecare
membru al societăţii nu-şi va schimba atitudinea şi nu va avea grijă de propria sănătate.
Acesta este şi motivul pentru care principiile de bază pe care le propagă Ministerul Sănătăţii şi
organizaţiile internaţionale ce implementează proiecte în domeniul medicinii este că fiecare
cetăţean trebuie să conştientizeze că responsabilitatea pentru protejarea propriei sănătăţi îi
aparţine în totalitate.
Cu titlu de exemplu menţionăm două campanii în curs de desfăşurare în Republica Moldova:
-”Promovarea sănătăţii şi prevenirea maladiilor”, proiect care are scopul bine definit de a stabili
clar rolul şi obligaţiile statului cu privire la stimularea ocrotirii sănătăţii propriilor cetăţeni.

10
-”Oameni sănătoşi - viitor sănătos”. Având deviza ”Alege să fii sănătos!”aceasta este a doua
etapă a proiectului Băncii Mondiale ”Fondul de Investiţii în Sănătate” (FIS), care se desfăşoară
în colaborare cu Ministerul Sănătăţii. Campania se va desfăşura pe tot parcursul anului 2003 şi
va include discuţii cu populaţia, spoturi publicitare în mass-media şi o serie de traininguri pentru
medici. Obiectivul principal al campaniei este combaterea bolilor provocate de sărăcie:
informarea publicului larg privind priorităţile din domeniul sănătăţii şi reformele care se
desfăşoară în prezent (în special sistemul de asigurări medicale obligatorii), combaterea bolilor
SIDA, TBC şi sensibilizarea populaţiei în privinţa riscurilor pe care acestea le comportă,
responsabilitatea individuală pentru protejarea propriei sănătăţi, determinarea publicului pentru
respectarea unui mod de viaţă sănătos.
3.Este lăudabil faptul că se fac eforturi pentru a aduce la cunoştinţa populaţiei fenomenul
violenţei împotriva femeii, în vederea sensibilizării acesteia. Ţinând cont că violenţa împotriva
femeii este un fenomen care a luat amploare în Republica Moldova,
Pentru a veni în sprijinul acestor afirmaţii prezentăm în continuare o statistică realizată în
perioada noiembrie 2001 - februarie 2002, în cadrul Campaniei Regionale Informaţionale “Viaţa
fără violenţă”, cu suportul UNIFEM (Fondul Naţiunilor Unite pentru Femei), cu privire la
violenţa domestică asupra femeii în nouă ţări din spaţiul fost sovietic: Azerbaidjan, Uzbekistan,
Belarus, Lituania, Kîrgîzstan, Moldova, Rusia, Tadjikistan şi Kazahstan. În Republica Moldova
studiul a fost realizat de Asociaţia “Gender-Centru”. În cadrul studiului au fost chestionate 800
de persoane (400 de bărbaţi şi 400 de femei) cu vârste mai mari de 15 ani, din localităţi rurale şi
urbane. Circa 82,1% din participanţii la sondaj au recunoscut existenţa în Republica Moldova a
violenţei împotriva femeii în familie. În privinţa celor mai răspândite forme violenţa fizică şi
sexuală; 96,9% au specificat violul, 87,5% din ei menţionând alte forme mai uşoare, ca
loviturile, împinsul, etc. 69% au considerat ameninţările ca pe o manifestare a violenţei
psihologice. În acelaşi timp, 52,6% au recunoscut că brutalităţile şi insultele reprezintă violenţă
psihologică. Majoritatea au considerat că violenţa domestică are consecinţe negative asupra
femeii, cum ar fi stresul psihologic (83,8%) şi problemele de sănătate fizică (70,1%). În acelaşi
timp, potrivit statisticilor oficiale, doar 22 % dintre femei fac plângeri relativ la agresiunile
cărora au fost supuse. Potrivit datelor Ministerului Afacerilor Interne, în anul 2000 în Republica
Moldova, ca rezultat al relaţiilor agresive în familie, au fost înregistrate 82 de omoruri cu
tentativă şi 95 de cazuri de leziuni corporale grave. În 2001 au fost înregistrate 45 de omoruri cu
tentativă şi 40 de cazuri cu leziuni corporale grave (decedaţi – 6 bărbaţi şi 28 de femei).
Tocmai pentru a lua atitudine în această problemă şi pentru a obţine o reacţie din partea
populaţiei s-au iniţiat campanii de combatere a violenţei împotriva femeii. Printre acestea şi cea
numită „Şaisprezece Zile de Activism împotriva Violenţei Gender”, acesta fiind titlul unei

11
campanii mondiale, care se desfăşoară anual între 25 noiembrie - 10 decembrie. În Republica
Moldova, Asociaţia “Gender-Centru”, cu suportul Open Society Institute, Budapesta,
organizează în această perioadă „Campania Media de Combatere a Violenţei împotriva Femeii”,
în cadrul căreia sunt desfăşurate mai multe activităţi cu scopul de a schimba atitudinea şi
comportamentele violente ale bărbaţilor şi femeilor, precum şi a promova, a dezvolta practicile
de prevenire a violenţei contra femeii.

Este important să se conştientizeze faptul că problema constă nu doar în tradiţia patriarhală

conservativă, ci şi în faptul că există lacune grave atât în educaţie, comportament social, cât şi la
nivel legislativ.

3.2.Aspecte negative

1. Tinerii constituie segmentul social cel mai afectat de şomaj. Conform datelor Serviciului de
Stat pentru Utilizarea Forţei de Muncă, în anul 2001 tinerii între 18-30 de ani reprezentau 46,6%
din şomerii înregistraţi la acea dată. De asemenea, potrivit estimărilor Ministerului Educaţiei, în
fiecare an aproximativ 18000 dintre elevii care termină învăţământul obligatoriu nu-şi continuă
studiile, îngroşând rândurile şomerilor. Numai fiecare al 8-lea absolvent al învăţământului
universitar de lungă durată este integrat în câmpul muncii, comparativ cu fiecare a 6-a persoană
care absolvă învăţământul universitar de scurtă durată (colegiile) şi fiecare al 2-lea absolvent din
învăţământul profesional. 66,7% din tineri au temeri în legătură cu situaţia de permanentă
instabilitate a societăţii moldovene şi a economiei Republicii Moldova.

Este de remarcat faptul ca o abordare legislativă coerentă în această privinţă s-a înregistrat
odată cu „Legea cu privire la tineret”, care reglementează crearea condiţiilor speciale, economice
şi organizatorice pentru dezvoltarea tineretului şi direcţiile prioritare de promovare a acestei
politici, care fost adoptată abia în 1999, în 2000 a fiind aprobat şi „Programul de acţiuni
prioritare” pentru realizarea respectivei legi. Totuşi, chiar dacă demersurile legislative au început,
este de remarcat faptul că statul se confruntă cu multiple probleme, printre care lipsa de pregătire
adecvată a specialiştilor, insuficienţa fondurilor necesare pentru lucrul cu tinerii, absenţa unui
parteneriat viabil între funcţionarii publici şi tineri etc.
Îngrijorător de elocventă este următoarea statistică, conform căreia dorinţa predominantă a
tinerilor se reduce la părăsirea ţării. 61,3% dintre tineri doresc să plece peste hotare în căutarea
unui loc de muncă bine plătit; 17,5% ar migra pentru un loc permanent de trai şi numai 12,4% -
la studii.

12
 În concluzie nu doar problema spinoasă a şomajului în rândurile tinerilor trebuie să atragă
atenţia autorităţilor, ci şi consecinţele extrem de grave ale acestuia, printre care una dintre cele
mai importante este migraţia, care coroborată cu natalitatea scăzută şi o rată a mortalităţii în
creştere nu poate decât să afecteze negativ populaţia Republicii Moldova.

2. Societatea civilă. Aceasta este expresia dreptului cetăţenilor la libera asociere şi se

materializează în formarea ONG-urilor, partidelor, asociaţiilor, sindicatelor. Aceste formaţiuni au
în vedere un spectru larg de interese care în final condiţionează continuitatea procesului de
dezvoltare socială. La baza societăţii civile sunt persoanele care doresc să trăiască într-un mediu
social mai bine organizat. Aşadar, rolul primordial al societăţii civile este preluarea multora
dintre problemele comunitare, statului revenindu-i doar rolul de observare şi asigurare a
condiţiilor pentru atingerea acestui scop.
Până în momentul de faţă societatea moldoveană nu a devenit conştientă de faptul că statul este
doar o parte a sistemului social care nu poate garanta buna desfăşurare a existenţei sociale.
Majoritatea populaţiei nu realizează faptul că pentru o mai bună funcţionare a societăţii propriile
lor eforturi sunt extrem de importante (42,5% dintre cetăţeni nu cunosc practic nimic despre
sectorul non-guvernamental). Aceştia consideră încă în mod eronat că statul este singurul care
poate juca rolul garantului în probleme sociale. 87% dintre cetăţenii chestionaţi consideră că
statul ar trebui să asigure nivelul necesar de decenţă socială şi doar 7% au încredere în
activităţile desfăşurate de acesta. Pornind de la premisa că existenţa unei pături sociale mijlocii
conduce inevitabil la apariţia societăţii civile, şi că cetăţenii ce aparţin clasei mijlocii sunt gata să
folosească surplusul de bani, timpul liber şi să depună eforturi pentru a contribui la îmbunătăţirea
vieţii lor, soluţionând problemele comunităţii cu forţele proprii ajungem la concluzia că
societatea civilă din Republica Moldova n-a acumulat încă acea “masă critică” pentru a exercita
continuu şi consecvent monitorizarea activităţii puterii. Putem adăuga aici şi gradul scăzut de
educaţie a populaţiei în domeniul apărării drepturilor omului şi inhibiţia în ceea ce priveşte
spiritul de iniţiativă şi încredere în forţele proprii. Cetăţeanul este obişnuit să aştepte soluţionarea
tuturor problemelor de către autorităţile de stat.

3.3.Căi de soluționare
Ţinând cont de coordonatele actuale ale societăţii din Republica Moldova, şi de principalele
probleme cu care se confruntă aceasta, există două tipuri de sugestii propuse pentru evaluare.
Primul tip de sugestii are drept ţintă directă populaţia, în timp ce al doilea tip de sugestii vizează
cu precădere autoritatea care trebuie să elaboreze şi să implementeze şi în viitor politicile sociale.

13
 1)Abordarea mediatică agresivă, organizarea unor campanii de sensibilizare a populaţiei pe
diverse teme, cum sunt sănătatea, educaţia, violenţa împotriva femeii, protecţia copilului şi
familiei, etc. Este important de menţionat că diseminarea informaţiilor cuprinse în cadrul
acestor campanii trebuie susţinută de mijloacele de informare în masă, televiziune, radio-
difuziune, mass-media, etc. De aceea, înaintea organizării unor astfel de evenimente este
bine să se realizeze un studiu de piaţă care să releve care mijloc de informare are cel mai
mare impact în rândul populaţiei, care să stabilească un interval orar de maximă audienţă,
etc. Pentru realizarea şi organizarea unor astfel de evenimente mare amploare este necesară
prezenţa unor specialişti, specialişti care pot beneficia înainte de training-uri şi perioade de
formare în afara ţării, în vederea câştigării experienţei.
2)Sensibilizarea populaţiei vis-a-vis de activităţile desfăşurate în cadrul ONG-urilor,
mediatizarea rolului şi posibilităţilor de întrajutorare pe care acestea le oferă. Este important
ca cetăţenii Republicii Moldova să conştientizeze contribuţia majoră pe care acţiunile lor o
pot aduce cadrului social existent. Dacă mentalitatea etatistă va fi învinsă se poate spune că
societatea se îndreaptă cu paşi siguri spre drumul cel bun.

Cel de-al doilea tip de sugestii vizează acţiunile ce pot fi întreprinse de autoritatea în cauză
pentru a-şi eficientiza acţiunile. Se recomandă astfel:
1)Instituirea unor stagii, traininguri de formare, eventuale cursuri de formare a formatorilor
pentru specialiştii din cadrul ministerelor. Efectele unei astfel de practici pot fi rapid valorificate,
şi pot influenţa atât procesul de elaborare legislativ cât şi procesul de instruire al cetăţenilor.
2)De asemenea este importantă permanenta informare a autorităţilor în ceea ce priveşte cadrul
social. În acest sens este bine să se iniţieze regulat acţiuni de intervievare a populaţiei, în urma
cărora se pot efectua statistici având drept scop formare unei imagini realiste.
3)Conştientizarea de către autorităţi a interdependenţei evidente dintre mediul economic şi cel
social. Atâta vreme cât economicul va suferi, socialul nu va avea decât de pierdut, neputând
institui de unul singur coordonate.
O acţiune fructuoasă cu perspective extraordinare este aceea de implicare în proiecte
internaţionale. Cel puţin în cadrul Uniunii Europene funcţionează foarte multe programe care
susţin social, educaţional şi din punctul de vedere al cercetării numeroase state din Europa de
Est. Chiar dacă de cele mai multe ori Republica Moldova nu are drepturi depline în cadrul
acestor programe, sau nu este stat membru, asocierea cu state membre este bine văzută şi căutată
de către acestea.

14
 Concluziile

În conformitate cu toate datele furnizate de lucrarea actuala, se desprind următoarele concluzii:

 În Republica Moldova interesul faţă de implementarea şi crearea unui cadru social
adecvat, care să ofere siguranţă şi ocrotire cetăţenilor ei există cu certitudine. Afirmaţia
se bazează pe fapte concrete, ca elaborarea şi aprobarea legilor ce vizează socialul.
 Abordarea legislativă şi cea ideologică a cadrului social sunt asemănătoare cu cele din
Uniunea Europeană, modelul fiind deci unul consacrat şi care funcţionează prin prisma
sistemelor în care se manifestă.
 În acelaşi timp este important de menţionat, pentru o mai bună înţelegere a evoluţiei
socialului, că principalul impediment este sau a fost cadrul economico-social pe care au
fost grefate principiile noii politici sociale. În condiţiile în care principalul jucător era
statul, care acorda „protecţie şi acoperire necondiţionată tuturor cetăţenilor săi”, revenirea
la un sistem în care individul şi condiţia acestuia primează a fost un şoc, căruia nu toată
populaţia Republicii Moldova a reuşit să îi facă faţă, rămânând ataşată în continuare de
ideea că statul este cel ce se cuvine să le acorde protecţie.
 Specialiştii din Republica Moldova susţin lipsa experţilor în acest domeniu, care ar putea
susţine în continuare elaborarea şi implementarea unor noi laturi ale politicii sociale.
 Chiar dacă abordarea legală a fost efectuată, abordarea mediatică, cea care ar trebui să
aibă efect pe termen lung asupra populaţiei întârzie să-şi facă apariţia în forţă, ceea ce la
momentul actual se traduce printr-o veritabilă ignoranţă din partea cetăţenilor în ceea ce
priveşte socialul.
 Mediul politic instabil, atât din punct de vedere al tranziţiei prelungite, cât şi din punctul
de vedere al conflictului transnistrean nu oferă siguranţă şi certitudinea atragerii
investitorilor străini, şi implicit a capitalului străin, ceea ce ar putea propulsa economia
moldoveană.
Cel mai dureros de menţionat este fenomenul de generare al reacţiilor în lanţ. Conjunctura a fost
cea provocată de destrămarea Uniunii Sovietice, urmate aproape imediat de pierderea de către
Republica Moldova a majorităţii partenerilor de comerţ exterior. De aici şi până la situaţia
prezentă cu care se confruntă populaţia nu este decât un pas, sărăcia fiind cuvântul cheie pe care
se bazează toate explicaţiile în ceea ce priveşte socialul. Acesta este motivul pentru care reforma
în sănătate nu are foarte multă priză la public, motivul pentru care tinerii au început să migreze,
fără intenţia de a se mai întoarce în ţara care nu le oferă nici un fel de perspective cel puţin în
ceea ce priveşte angajarea, motivul pentru care educaţia nu se mai află pe primul plan, etc.

15
Bibliografie

1. Une stratégie concertée pour moderniser la protection sociale – Comisia Europeană

2. Social Protection in Europe 2001 – Comisia Europeană

3. Evaluări din rapoartele Comisiei Europene privind România pe anii 2000, 2001 şi 2002

4. Statistici realizate de Institutul de Politici Publice din Republica Moldova, publicate pe site
www.ipp.md

5. Statistici publicate pe site-ul www.gate.md

6. Metodologia de elaborare a versiunii finale a strategiei de creştere economică şi reducere a

sărăciei (SCERS) – Guvernul Republicii Moldova

7. Strategia ocupării forţei de muncă în Republica Moldova – Guvernul Republicii Moldova

8. Comunicat de Presă Informativ din 15.03.03 – Misiunea Băncii Mondiale în domeniul

sănătăţii – Guvernul Republicii Moldova

9. Evaluarea stării actuale a procesului de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană

– Dr. Oleg Serebrian

10. Statistici şi scurte rezumate publicate pe site-ul Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului
www.lado.ngo.md

11. Broşuri, ghiduri, statistici, publicate pe site-ul Comisiei Europene www.europa.eu.int

12. Legi, Comunicate de presă publicate pe pagina oficială a Republicii Moldova

www.moldova.md

16
17