Sunteți pe pagina 1din 5

UNICITATEA DIVINITATII

Credinta in Allah ca Stapan al universului si Stapan al tuturor taramurilor este


o afacere a inimii: un concept in care cineva crede si pe care il asimileaza in
interiorul sinelui. Dar credinta (Iman) in Allah ca Unicul Stapan, nu este restransa
doar la actul credintei, ci se extinde si la domeniul comportamentului; cere
indeplinirea adorarii lui Allah si numai a Lui. Daca o persoana se abtine de la o
astfel de adorare ori Ii face asociati lui Allah intr-o astfel de adorare, el nu va fi
considerat credincios, chiar daca isi va declara adevarata credinta in Allah ca
Stapan al tuturor creatiilor si al tuturor taramurilor. Deci, ce ar fi adorarea? In mod
normal, prin adorare intelegem pomenirea lui Allah, Rugaciunea, Postirea si
recitarea Sfantului Coran si alte actiuni ce au ca scop apropierea noastra de
Allah. Aceasta definitie a adorarii este fara indoiala corecta. Dar nu se limiteaza
doar la aceste lucruri. Din contra, orice actiune utila, ce nu este interzisa de
Legea Divina, si executata de catre credincios, cu intentia de a obtine rasplata de
la Allah, este adorare. O persoana mananca pentru a fi apta din punct de vedere
fizic, fiind supusa lui Allah; de aceea, actul hranirii in acest scop este adorare.
Cineva se casatoreste pentru a-si asigura o viata virtuoasa pentru sine si sotie;
casatoria sa este, de aceea, un act de adorare. In mod similar, castigul de bani si
cheltuirea lor pentru familie este un act de adorare. Stradania in scopul dobandirii
de cunostinte pentru a dobandi grade si atestate este, de asemenea, adorare. Si
tot la fel sunt indatoririle zilnice ale unei casnice, precum si dragostea si grija
pentru sotul sau. Fiecare actiune legala, ce are ca intentie cautarea multumirii lui
Allah este adorare. Probabil ca acest lucru a fost avut in vedere de Allah
Preainaltul cand a grait: "Eu nu i-am creat pe djinni si pe oameni decat pentru ca
ei sa Ma adore" (51:56).

Aspectul spiritual al adorarii

Adorarea are doua aspecte: spiritual si fizic. Aspectul spiritual cu privire la


credinta serveste ca motivatie si ghid, in timp ce aspectul fizic se refera la actiuni
ale bratelor noastre: rugaciunile, de exemplu, implica gesturi si cuvinte: statul in
picioare, sederea, prosternarea, ingenuncherea, alaturi de recitare, pomenire si
aducere de laude.

Temeiul unicitatii divinitatii

Credinta ca Singur Allah este sursa tuturor bunelor si relelor este temeiul
unicitatii Divinitatii. Se poate explica in continuare, prin afirmarea ca Allah este
creatorul a tot ceea ce exista. El a creat aceste lumi si le-a populat cu toate
fapturile si lucrurile ce sunt in ele. Ne-a inzestrat cu putere intelectuala pentru a
gandi si a contempla toate creatiile Sale. Cand privim cerul si pamantul si
variatele elemente ale naturii, vom constata ca unele dintre aceste forte sunt
diferite fata de celelalte. Focul, de exemplu, poate arde un copac uscat, daca
vine in contact cu acesta, iar apa poate stinge focul, daca este turnata peste el.
Daca un tantar inteapa pe cineva, persoana se poate imbolnavi de malarie. Iar
scoarta de China (chinina) vindeca malaria.

Pe de alta parte, putem constata ca Allah a pus la un loc diferite elemente pentru
a forma din ele substante noi. Sarea de bucatarie este formata, de exemplu, din
clor si sodiu. Combinand aceste doua substante intr-un anumit raport, se obtine
sarea necesara consumului nostru zilnic. De asemenea, mai putem observa:

1. Interactiunea, fuziunea si amestecarea intre diverse lucruri sunt guvernate de


o serie de reguli si metode; ele sunt constante si nu admit nici o schimbare, iar
acestea sunt principii si precepte enuntate de catre Allah, principii pe care avem
tendinta sa le denumim ca “Legi ale naturii”.

2. Aceste legi ale naturii sau relatiile intre lucrurile materiale nu sunt intotdeauna
total vizibile noua, cum ar fi reactia dintre foc si lemn sau foc si apa. Intr-adevar,
multe dintre aceste interactiuni sunt minutioase, profunde si ascunse privirii
noastre.

Allah a fost cel care a creat un leac pentru fiecare boala in aceasta lume. Dar nu
le-a dezvaluit si nu ni le-a oferit ca un produs “gata de utilizare”. Dimpotriva, El -
iar vointa Lui este suprema - a tainuit aceste leacuri in locuri si situatii pe care cu
greu ni le putem imagina. Penicilina, de exemplu, se gaseste in mucegaiuri ce ne
apar ca otravuri ucigatoare, iar cele mai bune parfumuri, cu mirosuri excelente, si
cei mai buni pigmenti pentru vopsele se extrag din cele mai rau mirositoare si
cele mai putin aspectuoase materiale, cunoscute sub numele de gudron.

Aceste surse nu sunt totdeauna la indemana noastra. Stapanul nostru le-a


amestecat. Cea mai efectiva si dorita substanta poate exista intr-o forma foarte
complicata, amestecata cu alte substante, iar extractia ei ar putea necesita
operatiuni, experiente si eforturi. Daca citim povestea doamnei Curie1, vom
descoperi rabdarea fara margini a doamnei Curie in scopul extragerii unui gram
de radiu dintr-o imensa cantitate de material. Ea a fost nevoita sa efectueze un
sir nesfarsit de teste si experimente timp de mai multi ani. 3. Pana in prezent am
descoperit foarte putin despre legile si randuielile stabilite de catre Allah,
Creatorul universului. Ceea ce am descoperit pana in prezent este ca o picatura
intr-un ocean. Si pana si in aceasta descoperire limitata am gasit minunea
minunilor. Aceasta cunostinta limitata am incadrat-o in ceea ce se numeste
stiinta: biologie, chimie, fizica, fiziologie, stiinte medicale etc. ... Fiecare dintre
aceste stiinte are invatati care sunt specialisti in acel domeniu particular. Ei se
afunda cat mai mult in acel domeniu de specialitate, pentru a dobandi cat mai
multe cunostinte despre legi si randuieli enuntate de Stapanul nostru. 4.
Descoperim ca anumite lucruri ale acestui univers ne sunt utile in timp ce altele
ne sunt daunatoare. De asemenea, observam ca exista doua tipuri de lucruri
folositoare si daunatoare. Unele pot fi pentru motive evidente si observabile; de
exemplu, consumul de otrava va cauza moartea. Aceasta este ceva ce
cunoastem prin aplicarea legilor naturii, pe care le-am cuprins in stiintele noastre.
Al doilea tip de lucruri folositoare si daunatoare nu sunt in scopuri evidente si
imediat observabile. Ele pot sa nu se bazeze pe nici una din legile cunoscute ale
naturii; de exemplu, o persoana puternica si cu o sanatate buna ar putea muri
instantaneu datorita unui atac de cord. Noi nu cunoastem motivul unui asemenea
atac. Ambele fenomene de mai sus sunt cauzate de catre Allah. 5. Allah a creat
in fiintele umane calitatile intrinsece ale cautarii binelui si respingerii raului. De
aceea, omul face tot ce-i sta in putinta pentru a realiza lucruri bune si care sunt in
beneficiul sau si incearca tot posibilul sa se fereasca de ceea ce este daunator si
rau. El se foloseste de toate mijloacele cu putinta pentru a realiza acest scop.
Unele dintre aceste mijloace sunt permise de catre religie, iar altele nu. Deci,
care sunt mijloacele permise de catre religie si care sunt cele interzise?

Sa presupunem ca fiul tau nu se simte bine. In asemenea situatie, chemi un


medic si ii “ceri” sa-ti faca bine baiatul. El poate sa o faca si sa-ti scrie o reteta.
Aceasta este o metoda legala la care apelezi pentru a-ti vindeca fiul; este un
mijloc permis de Stapanul universului. Ai apelat la ajutorul unei persoane, un “om
de stiinta”, care a invatat legile naturii expuse de Allah, in domeniul medicinei.
Dar daca in locul unui medic ai fi chemat un impostor sau un vrajitor pentru a-ti
trata fiul, ar insemna ca ai cerut un ajutor nepermis. Aceasta se intampla pentru
ca impostorul sau vrajitorul nu-ti vor trata fiul pe baza cunoasterii legilor naturii. El
va implica anumite forte nevazute cu care pretinde a fi in legatura. Existenta
acestor forte nu a fost demonstrata nici prin dovezi concrete si nici prin dovezi
traditionale1. Daca, pe de alta parte, ati merge la mormantul doctorului, dupa
moartea acestuia, si l-ati ruga sa va trateze fiul si sa va elibereze o reteta, ar fi
din nou o apelare la mijloace interzise, deoarece doctorul nu mai are posibilitatea
de a raspunde cerintei voastre. El nu poate nici sa-ti examineze fiul si nici sa-ti
scrie reteta. In cazul in care nici un doctor nu ar fi de ajutor si orice medicament
ar fi ineficient, atunci este legal sa cauti sanatatea prin rugaciune, prin milostenie
sau prin intermediul unui om pios care sa se roage lui Allah pentru ajutor. Este
legal sa cauti ajutor in tratarea bolii, prin administrarea medicamentelor prescrise
de medic. Dar iti este interzis sa faci un talisman din acele medicamente, pe care
sa-l atarni la gatul persoanei bolnave, in speranta ca se va vindeca. Nu va este
permis sa cautati ajutor de la lucruri pe care Allah nu le-a facut cu scopul evident
de ajutor. De exemplu, o femeie sterila, ce isi doreste de mult un copil, poate
consulta un doctor si sa consume medicamentele create pe baze stiintifice; este
perfect legal din partea ei sa procedeze asa, dar va face un act interzis daca ar fi
sa procedeze ca femeile batrane2 din Siria, care cred ca, daca se duc la
Moscheea Hanbalita pe muntele Qasyun si bat la usa ei in prima zi de vineri a
lunii Rajab, vor ramane grele; de asemenea, daca leaga o bucata de carpa la
mormantul cuiva. Este evident, din cele de mai sus, ca este permis sa faci uz de
legile naturii sau sa consulti oameni (de stiinta) care le-au studiat; este, de
asemenea, permis sa apelezi la metode normale pentru a obtine ceea ce este
bun si folositor. Cu toate acestea, trebuie sa ne amintim totdeauna ca Singur
Allah si nimeni altul decat El detine binele si ca nu este permis, ci este impotriva
credintei noastre sa cautam ajutorul unei forte nevazute, nesustinute de stiinta
experimentala si neconfirmata de Sfantul Coran sau de catre Sunnah.
Allah este detinatorul ingaduitului si neingaduitului

Avantajele ce deriva din aplicarea legilor naturii sunt utile in aceasta lume; Allah
ne-a inzestrat cu ratiune pentru a descoperi aceste legi. Dar el nu ne-a dat
puterea sa descoperim ce este dincolo de aceste legi si nici sa aducem
avantajele lumii viitoare in aceasta lume. De aceea, noi operam in limitele
materiale care ne-au fost date. Noi incercam sa realizam ceea ce este bun si sa
evitam ce este rau, in limitele posibile noua, in aceasta viata. Nu vom poseda
pentru noi insine in cealalta lume, nici bine, nici rau. Allah a harazit ca
perseverenta in indeplinirea indatoririlor in aceasta lume va fi bine recompensata
cu tot ce este bun, pe lumea cealalta. Iar daca ne vom complace in ceea ce este
interzis, rasplata noastra pe lumea cealalta va fi numai suferinta si chin. Aceste
principii formeaza bazele pentru conceptul de legal si interzis (ingaduit si
neingaduit), precum si rasplata si pedeapsa. Allah singur este arbitrul recom-
pensei si al pedepsei. Nimeni altul nu poate spune ce este permis si ce este
interzis; nici nu poate nimeni sa faca permis ceea ce este interzis si nici sa
interzica ceea ce nu este interzis de catre Allah. Oricine incredinteaza oricui
altcuiva decat lui Allah dreptul de a decide ceea ce este permis si ceea ce este
interzis va adora pe un altul decat pe Allah sau ii va alatura parteneri lui Allah in
adorarea lui1 .

Dragostea fata de Allah si teama fata de El

Cu totii avem sentimente de dragoste si ura, placeri si neplaceri; multi dintre noi,
de exemplu, iubim binele sau frumosul; un barbat poate iubi o femeie pana la
adorare. Dar aceasta este o dragoste restransa si limitata, ca orice alta dragoste
umana.

Ne simtim atasati de binele ce deriva de la orice ce iubim sau din placerea sau
bucuria pe care o simtim fiind langa persoana pe care o iubim. Dar aceasta
dragoste poate sa nu continue cu aceeasi intensitate sau poate sa se transforme
in antipatie, daca se intampla intre timp ceva cu persoana sau obiectul dragostei,
sau daca figura persoanei iubite devine mutilata datorita unui accident si
mancarea devine ranceda si stricata, iar conditiile climatice pot schimba
frumusetea unui peisaj.

Dar dragostea unui credincios fata de Allah este dragoste absoluta; nu este
supusa nici unor constrangeri sau limitari. Intr-adevar, dragostea pe care o
manifestam pentru persoane sau obiecte din aceasta lume este in realitate
dragostea noastra fata de Allah prin creatiile sale: persoanele si obiectele pe
care El le-a creat si le-a pus la dispozitia noastra, astfel incat sa le putem folosi
sau sa ne putem bucura de ele vazandu-le sau simtindu-le. Multe creatii sunt
surse de teama pentru noi: un foc aprins, o fiara salbatica, o otrava ce te omoara
sau un despot nemilos ne pot infricosa ingrozitor. Dar o astfel de teama este
legata de gradul de pericol pe care il vizualizam sau ce poate rezulta din sursa
de teama. Cand pericolul a trecut, teama noastra va disparea. Dar teama fata de
Allah este nelimitata si nu este supusa nici unei limitari sau constrangeri.

Credinta in Unicitatea lui Allah este bazata pe dragostea si teama de Allah.


Acestea formeaza spiritul adorarii. Dar trebuie subliniat faptul ca dragostea fata
de Allah nu inseamna compunerea de poezii de dragoste pentru Allah, ca
poeziile lui Ibn al-Farid, nici nu presupune dragoste divina, ca aceea atribuita lui
Rabi'a al-Adawiya. Teama de Allah nu trebuie sa cauzeze niciodata panica in noi
sau anxietate, care sa ne faca sa ne pierdem echilibrul mintal. Pe de alta parte,
ar trebui sa induca in noi dragostea fata de Allah prin supunere fata de El si sa
rezistam poftelor inimii; sa ne abtinem de la tentatiile diavolului. Ne-ar putea face
sa ducem o viata de puritate in acceptiunea lui Allah, atat in ceea ce priveste
comportamentul cat si caracterul. Pe langa celelalte, aceasta trebuie sa ne faca
sa mergem pe calea aratata de Profetul nostru - pacea fie cu el! -. Sfantul Coran
spune: «Spune: "Daca il iubiti pe Allah, urmati-ma"» (3:31). Astfel, cele doua
manifestari ale dragostei si temerii sunt: aderarea la calea cea aratata si
abtinerea de la tot ceea ce este interzis de catre Allah; si preferinta pentru
rasplata din lumea viitoare fata de placerea pacatului din aceasta lume.
Supunerea fata de Allah nu trebuie sa fie similara supunerii fata de orice fiinta
umana, dintr-o multime de motive: ne supunem Profetului nostru, deoarece Allah
ne-a poruncit astfel; altora ne supunem fie din instinct, fie de teama primejdiei. O
natiune se supune conducatorului ei; un fiu se supune tatalui sau; o sotie se
supune sotului sau; o persoana se poate supune cuiva care i-a facut un bine -
intelegand prin aceasta ca ceea ce-i spune sa faca nu ii va face rau -, iar uneori
vom fi constransi sa ne supunem pentru a ne salva de la durere sau vatamare.
Toate aceste supuneri, in afara celei fata de Profet, ceea ce inseamna si fata de
Allah, sunt acte de supunere limitata. Cu alte cuvinte, acestea nu sunt ca
supunerea absoluta si nelimitata pe care o manifestam fata de Allah: supunere in
sfera activitatii, indiferent daca este ceva care ne face placere sau nu; am putea
sa intelegem sau nu dorinta Sa suprema in tot ceea ce ne porunceste sa facem.
Astfel de supunere este fructul ca si dovada dragostei adevarate fata de Allah