B ib lio+ eca p o p o r a lă a A s o e ia ţiu n ii „ A s tr a ".

Anul al 27'lea. Nr. 239. 1937.

.133502

ZILE MARI
Conferenţe pentru sărbătorile naţionale:
24 Ianuarie, 10 Mai, 8 Iunie, Ziua Eroilor
şi 1 Decemvrie
de

Horia Teculescu.

4
Publicaţie periodică a „Asoeiaţiunii“.

Editura Asoeiaţiunii „A s tra “, Sibliu, S trad a Şaguna 6.

Tiparul Institutului de arte grafice .Dacia Tratând“, s. a.. Stbtlu.

Preţul 5 Lei,
;^ v ^S a ^ v v **v n ^~v %*^v v ^ v^v «,
™ v v ^*v v ^ v ^ ^ v ,^ w^ ^ wv^ v v ^ v v ^ ,
v %»>^v v ^^^

„Asociaţiimea pentru literatura Rimăm

şi cultura poporului român“, „ASTRA“
I ii l e iii e I a t A in I HHI.

PREŞEDINTE DE ONOARE:
M. S. Regele GAROU 11.
Preşedinte aetiu:
D p . luliu Moldouan.
Viee-preşedinte: V iee-preşedinte:
Dp. Gh. Moga. Dp . Gh. Ppeda.
eomttetul central al „Asoetatlunii“ numără 50 de
fruntaşi dtn toate păturile societăţii româneşti.

E datopia fiecărui bun

pomân s ă sppijineaseă „Aso-
eiaţiunea“. eetind publicaţiile
ei şi insepiindU'Se de membru.

Taxele de membra sunt următoarele:

Membra fondator al Gasei Naţionale.
odată pentru totdeauna................. Del 5000'—
Membru fondator al „Asoeiafiunei“ .
odată pentru totdeauna................. 1000 —
Membra pe utafă al „Asoetatlunel“.
odată pentru totdeauna................. 500 —
Membru aetiu al „Asoeiattunet“ , anual
Membru ajut. al „Asoetajtunei“. anual
*. f - o
'l
B ib lio te c a p o p o r a lă a A s o c ia ţîu n ii „ A s t r a “ .

Anul al 27-lea. Nr. 239. 1937.

ZILE MARI
Conferenţe pentru sărbătorile naţionale:
24 Ianuarie, 10 Mai, 8 Iunie, Ziua Eroilor
si 1 Decemvrie
de

H oria Teculescu.

BCU Cluj-Napoca

IUI
RBCFG201504406

Publicaţie periodică a „Asociaţîunii“

Editura Asociaţîunii „Astra“. Sibiiu, Strada Şaguna 8.

Tiparul Institutului de arte grafice „Dacia Traîană“. 8. a.. Slbltu.

Preţul S Lei,
 24 Ianuarie.
„Aşezaţi precum suntem, în mijlocul în­
doitului despotism al Europei şl al Asiei, să
ne dăm împreună frăţeasca, ajutătoarea mână
de unire şl să zicem eu toţii: Trăiască unita
Românie 1 Atunci, fraţilor, soarele luminii Da
pătrunde şi Da împrăştia adâneul întunerec
în care zăcem; atunci numai Dom fi ceea
ce trebue să fim, adică fiii unei singure şl
puternice moşii. In Dlsurlle mele înflorite se
arată Dlitorul României. Suntem milioane de
Români răsleţiţi. Ce ne lipseşte ea să ajungem
un neam tare?
Unirea, numai unirea 1 Să trătască unirea
Românilor!“
O. Negri. (27 D ee. 1848.)

Unirea neamului nostru a fost o surpriză

numai pentru cel cari n’au eunoseut istoria.
Pentru cel cari au răsfoit mal des cartea
frământărilor noastre, întregirea neamului a
3*
4

■rezultat în mod normal, dlntr’o înşiruire de

fapte, a fost un fruct copt în razele unei cre­
dinţe. A prlul astfel evenimentul, este ceea
ce se ehtamă a judeca în timp, spre deose­
bire de judecata strâmtă. în spaţiu.
Până a se ajunge la unire, s’au sbătut
atâtea spade, s’au frământat atâtea condeie,
s’au sbuciumat atâtea suflete....
S ’a realizat, mal întâi, conştiinţa de uni­
tate, prin scrierile cronicarilor, ale lui 0an-
temlr şt ale scriitorilor Şeoalei Ardelene.
După ce am ştiut că suntem un neam, a
urmat exprimarea dorinţei de unire, prin
glasul poeţilor şl al oamenilor politiei, apoi,
ultima fază a luptei, îndemnul spre unire.
Frânt în mat multe părţi trupul neamului,
limba, credinţa şl obiceiurile, sufletul nea­
mului, a rămas acelaş. Legăturile între te­
ritoriile locuite de Români au fost foarte
strânse, fie că au fost economice şl politice,
fie că au fost religioase şl culturale.
Şl fiindcă această zi de 24 Ianuarie ră­
mâne ziua unirii, nu numai a Moldouei eu
Muntenia, ei a tuturor năzuinţelor noastre
spre unire, cuvine-se a înşira eu eolauie po­
vestea sbueiumulul nostru de veacuri spre
realizarea idealului.
 5

De timpuriu găstm douezi, eă Românit

se credeau, se simţeau şl se doriau a fi un
neam.
Braşouenil îl chemau pe Ştefan cel Mare
să le fie Domn, la 26 Aprilie 1479: „Multă
supunere şl slujbă aducem înaintea Măriei
Tale. Par’eă al fost ales şl trimes de Dum­
nezeu pentru cârmuirea şi apărarea Ardea­
lului 1... suntem în mare primejdie şi la mare
strâmtoare din pricina Turcilor nespus de
cruzi... Pentru aceea, eu mare dor şl dra­
goste te rugăm pe Măria Ta, ea să fad bu­
nătatea să te apropii de această ţară... Şl
acei credincioşi (din Muntenia) te aşteaptă,
suspinând foarte, pe Măria Ta, căci au nă­
dejde în Măria T a “... (M. lorga, An. Ac. Rom.
S. II. T. XXII., pag 118.)
Conştiinţa eă Muntenii şl MoldoDenii sunt
aeelaş neam o găsim pentru prima oară ma­
nifestată la 1507.
Cronicarul Ureche r e pouesteşte (Leto­
piseţe 1., ed. Kogălnieeanu, 1872, pag. 181),
că Radu Vodă al Munteniei, neauând nlet o
pricină, a prădat şl a ars ţinutul Putnei.
Bogdan Vodă — socotind să-şi răscumpere
strâmbătatea mai eu asupră — năuăli în
6

Muntenia până la Rătezaţl, lângă Râmnic,

arzând şt prădând. Ureche ne dă prects
timpul: 28 Oetomorie, 7015 (1507). Şl acolo,
spune Ureche, dela Radu Vodă l-au tâm-
plnat sol, un călugăr anume Maxlmlan, fe­
ciorul Iul Despot, Domnul sârbesc şl s’au
rugat lui Bogdan Vodă, să facă pace eu
Radu Uodă, penfrueă sunt creştini şl de o
seminţie. Deci, Bogdan Uodă, uăzând rugă­
mintea dela acel călugăr, au făcut pace pentru
uota lui; şl au trimes soit la Radu Vodă; şt
atunci Radu Vodă eu boierit lut au jurat pe
sfânta Euanghelle ea să fie pace neclintită...
La 1542 se arată teama străinilor de
unirea Ardelenilor eu Moldouenll, din cauza
identităţit de limbă. Porembsky, secretarul
reginei Izabela, uăduua lut Zapoga, spunea
lămurit: „Dacă uoeuodul Moldouet (Rareş)
ua intra în jură, mulfl, ba totl, bănuesc să albă
înţelegere eu Săeull... Românii stăpânese o
bună parte a ţării, cari s’ar uni uşor eu el
pentru limba lor, care e aeeeaş*. (N. lorga
Legăturile Sâeutlor eu Moldoua, pag. 13)
Italianul Grtttt, pe eare l-a prins Rareş
la Mediaş, uoia să fie rege în Ardeal şl să
pună pe cei doi fii al săi Domni în ţările
româneşti, cu sprijinul Turcilor.
 7

Despot Vodfi amintia originea noastră

romană şl se gândea să unească Ardealul
eu Moldoua şl eu Muntenia.
La 1599 boierit munteni îl roagă pe craiul
Poloniei să le dea ea Domn pe fratele lut
leremta V o d ă : „Toţi boierii Ţării Româneşti
şt toată (ara l eere şi-l iubesc, pentrucă ureau
să fie la un loc şi în unire eu ţara Mo'douei.
Căci suntem toţi de-o limbă şl de o lege şl
'n uremite de odinioară astfel Domnul Mol-
douei ajunge Domn muntean şt Domnul mun­
tean Domn moldouenese (N. lorga: Serlsort
de boieri, pag. 42).
La 1 Noemur e 1599 Mthai intră în A'ba
lulia, iar la 10 Mai 1600 ajunge la laşi; astfel
se săuârşeşte pentru o clipă minunea cea
mare...
Fapta lui Mihai a trezit îndemnuri. Spre
Ardeal tindea Radu Şerban, biruitorul dela
Braşou (7 Iulie 1603). Fapte mari ea M'hat
V teazul uoia să facă şi Radu Mihnea (1658 —
1659), care se numea şt Mthai Vodă şt se
’ntituia „principe de Făgăraş“, cerând dela
Turei Moldoua şt Ardealul.
Mthall Pâtreşeu, nepotul lui Mihai Ui-
teazul, pe care Matei Basarab uoia să 1lase
8

urmaş, plănuia să cucerească Ardealul. Pe

acest Mihal, la 1644, Ferdtnand îl trimite în
Ardeal, să facă o mişcare printre Români,
împotriua lut Rakoezy.
Uisul de-a stăpâni Ardealul l-a auut şl
Gaspar Gratiani (1619—1620), tar Grlgorle
Ghlea cerea lui Apafy să-l înapoieze feudele
muntene: Amlaşul şi Făgăraşul.
Ea tendinţele de ealuinizare ale lui
Beth'en, patriarhul Glril Luearis (care în
1621 se afla la Târgoulşte) răspunse: „Pentru
a se face lucrul bine şi în linişte, ar trebut
înainte de toate să se rupă legătura de sânge
şl de iubire, care deşi într’aseuns; dar în
felul cel mai strâns leagă pe Românii din
Ardeal eu locuitorii Ţării Româneşti şi Mol-
douel“. (N. lo rg a : Istoria Românilor din A r­
deal, uol. I., pag. 232)
Gr. Ureche aminteşte mal întâi despre
identitatea de rasă între munteni şi moldo-
uenl: „N oi aflăm că Moldoua s’au descă­
lecat mat pre urmă şi muntenii mal dintâi,
măcar că s'au tras dela un izuor, muntenii
întâi şi moldouenii mai pre uTmă“ . (Leto­
piseţ, pag. 5.) De asemenea, Identitatea între
moldoveni şl ardeleni (iLeopiseţ, pag. 80):
„Românii, eâtl se află lăeuitori la fara un­
gurească şt la Ardeal şt la Maramureş, dela
un loc sunt eu moldouenlt şt toţi dela Râm
se trag“.
Dar Mtron Costtn a afirmat pentru prima
oară lămurtt unitatea neamului: „Biruit au
gândul să mă apue de această osteneală,
să scot lumtt la Dedere felul neamului, din
ee lauor şl seminţie sunt locuitorii tării noa­
stre a Moldouet şt aşa şt a ţării Munteneşti
...şt a Românilor dtn ţările ungureşti; că tot
un neam sunt şl odată descălecaţi“. (Leto­
piseţe, uol. 1., pag. 3.)
Tot Miron Gostin ne pouesteşfe (Leto­
piseţe 1., pag. 288: Radu Vodă 1623—26)
domnia aice în ţară la noi Iară fiul său, Ale­
xandru Uodă, în Ţara Muntenească; şi la
această domnie au făcut şl nunta, la Tecuci,
feciorului său eu fata lui Seărlat, om uestlt
între Ţârigrădeni, la care ueselte erau adu­
nate două ţări, ţara noastră şt ţara munte­
nească. Seaunele boierilor de Moldoua din
dreapta Domnului de Moldoua; iară dtn-
astânga, boieri munteneşti ţineau duorba şi
aşa şt căpeteniile de slujitori.. Şi au tră-
gănat acea nuntă până a doua săptămână,
eu mari petrecanii şi blşugurl“.
10

Ua8t1e Dupu era amăgit de gândul de-a

cuceri Ardealul, lnfr’o serlsoare eătră Poartă
(1624) spune : *6u prlulre la Ardeal, e uşoară
treaba: eunose bine căile pe care poate fi
loDit din Moldoua şl din Ţara Românească...
Se adaugă aceea că în Ardeal mat mult
de o treime sunt Români, cărora făgăduin-
du-le slobozenie, îndată îi uom aţâţa asupra
Ungurilor“. (N. lorga, Scrisori Domneşti,
pag. 144)
Vasile Dupu era chiar să ajungă Domn
în Ardeal.
Miron Costln ne spune (Letopiseţe 1,
pag. 35?): Vizirul trimise uorbă Domnilor
românt să meargă asupra Iul Rakoezy eu
oşti... şi atunci spun că socotise Kluprilăul
să scoaţă pre Uaslle Vodă den Edtcula să-l
puie Graiu în Ardeal în locul lui Raeoţi...
Primind porunca Ulztrului, Ştefan Dodă, spune
M. Costln, den rădăeiunl m’au trimis pe mine
în Ţara Muntenească, sfătuindu-se eu Con­
stantin Uodă ce răspuns uor da, uitndu-le
amândurora o poruncă şl la un prepus fiind
amândoi la împărăţie, şi amândoi Domnii
toema într’un chip de primeţd e aproape.
Iară nestălătoare şi lunecoase firile ome-
 11

neştl, la greu şl la neuole, clneşt de sine

să stea şl apoi şl unul şl altul mal lesne
pier... Inuoiala nu s’a făcut. Ştefan pricepând
„îndoita Inimă“ a Iul Constantin Vodă, deşi
în răspuns îl numeşte „fratele nostru“.
Priuitor la agrălrea „ fratele nostru “
amintim că ea s'a păstrat. Mal târziu, Ion
Sandu Sturdza îl numla pe Ghiea „al nostru
prea iubit frate“. (N. lo r g a : Cum se făcea
corespondenta între Domnii Moldoueni şt al
Ţârii Româneşti, pag. 2.)
Dl N. lorga ne aminteşte preţioasa în­
semnare a unui scriitor ardelean, din timpul
când Muntenii luptau eu Ungurii, la Sueeaua,
în contra Moldouentlor şl a Cazacilor Iul
Timuş, ginerele Iul Uaslle E>upu: „Unii ostaşi
trădători al Iul Matet Vodă au refuzat să se
lupte eu fraţii lor, Românii din Moldoua“.
(Istoria armatei, noi. 11., pag. 140.)
Şerban Cantacuzino, deşi luase parte la
asediul Utenel (1683), doria o înţelegere eu
Imperialii, în schimbul unor moşit şi cetăţi
în Ardeal. Da 1685 trimişii Iul Şerban iau
parte la Dieta din Făgăraş, unde se încheie
o alianţă între Transiluanla şl Muntenia.
12

Ion Neeulee ne spune despre Duea Vodă

(Letopiseţe 11.. pag. 222): Că el se ţinea şi
uorouea în casa lui şi se ispitia să fie Graiu
în Ţara Ungurească şl un feetor al Iul în
Ţara Moldouel şi alt feetor Domn în Ţara
Muntenească şi gtneresău Hatman în Ucraina.
Brâneoueanu încă aDea un plan mare.
Prin 1694, el se gândea să-şl mărite o fată
eu principele Filip de Liehtensteln, foarte
iubit în Ardeal şl apoi să-l lase pe acesta
la Bucureşti, pentru a se aşesa el însuşi în
ueehiul scaun al lui Mthal Viteazul. Şt in­
formatorul, un Eeuanttn isteţ şt bine informat.
Nieolae de Porta, serie astfel: „Ardelenii, cari
uedeau înlăturat principele lor închipuit te-
mându-se de libertăţile lor, după exemplul
din Ungaria şi neauând un om de această
importanţă, daie fiind grelele duşmănii dintre
dânşii, ar fi primit bucuros pe Brâneoueanu,
om de frunte, principe încoronat şi cu faimă
de mare politic, pentru a potoli reuoiuţiile
lor de acasă. (M. lorga: Istoria Ardealului,
uol. I. 319.)
Potemkln, guuernatorul Principatelor, ulsa
să fie rege al Daciei, tot aşa Ipsilante, la
1806. Cel dintâi guuernator al Basarabiei,
 13

Searlat Sturza, a auut uiziunea elară a unirii

tuturor Românilor.
In ueaeul al XlX-lea legăturile între Ar­
deal şl Principate sunt din ee în ee mal
strânse. Cartea sfântă trecuse din Muntenia
în Moldoua şl în Ardeal, cronicarii au arătat
unitatea neamului, tar poeţii au dorit reali­
zarea el, astfel, atmosfera era prielnică
pentru Unire la 1848, douadă uersurile lut
Aleesandri, frumoasele euuinte ale lui Negri
şi temeinleile argumente ale lui Kogălnl-
eeanu care prtuea^ea patrie a sa toată acea
întindere de pământ unde se «orbeşte ro­
mâneşte.
Dar instinctul sănătos al neamului, cum­
pănind uisul eu fapta, dieta mal întâi o unire
a celor două principate, pentru a nu pune
în prtmejdte utitorul, erelndu-se eonDlngerea,
că unirea Moldooel eu Muntenia na trebui
s’adueă fără îndoială şi unirea cea mare.
Erau şi fapte Istorice care apropiau mal
mult aceste două prouinetl: aceleaşi forme
de domnie, aceleaşi datini, nici o deosebire
la curtea Domnilor, car), uneori, se mutau
din Moldoua în Muntenia; boierii pribegeau
dintr’o parte într'alta, îi unea imitaţia orien-
14

tulul, apot a apusului. Astfel, Kogălnieeanu

uorbeşte de România pe la 1840, tar la 1848
unirea morală era desăoârşttă.
Euenlmentele politice au grăbit unirea
celor două principate.
Tratatul dela Parts (1856) pune princi­
patele sub garanţia celor şapte puteri euro­
pene, desfiinţând protectoratul rusesc şl ho-
tărîndu-se să fie întrebat poporul românesc
prlDitor la soartea Iul. După ultimii domni­
tori (în Muntenia Ştirbei şl în Moldoua Gr.
Ghlea) urmează eaimăcămia Iul A. Ghlea în
Muntenia şl T. Balş şl N. Uogortdl în Mol­
doua dela 1856—1858, apoi a doua eătmă-
eămle (în Muntenia: 1. Mânu, B. Băleanu,
1. Filipeseu; în Moldoua: Şt. Catarglu, U.
Sturza, A. Pa nu) până la 1859. Sunt cunos­
cute frământările din preajma alegerilor,-eu
prigonirile lut Uogorldl, care şterge din liste
numele celor cari doreau unirea, prouoeând
şi demisia Iul Al. Guza, pârcălabul de Ga­
laţi. Fâeându-se o nouă alegere, reuşesc
unionlştli.
Gonuenţla dela Paris (1859) hotăreşte
unificarea militară, financiară şl judecăto­
rească, alegându-se doi domnt în prlnetpa-
 15

tete române. Demnitatea românească pre-

tindea această eonuenţle, care ne da o Ju­
mătate de unire, să fie călcată, tar dibăcia
conducătorilor a găsit mijlocul, fără a pro-
uoea statele europene: alegerea aeelulaş
domnitor în ambele principate.
In 4 Ianuarie, deşi erau o mulţime de
candidaţi, se pune pe neaşteptate candida­
tura colonelului Al. Guşa, iar la 5 Ianuarie
este ales Domn al MoldoDet. Deputaţii trt-
mişt la Sultan, trecând prin Bucureşti, întâl­
nesc însufleţirea deputaţilor Munteni, cari
aleg Domnitor tot pe Al. Guşa, la 24 Ianuarie.
Ce reoărsare de bucurie pentru moment,
ce tzuor de încredere pentru utttor.
Cu dreptate a spus Kogălnieeanu, că
prin alegerea lui Guşa pe tronul lut Ştefan
cel Mare „s’a reînălţat însăş naţionalitatea
română“, iar B. Boereseu constata, eu mân­
drie, după alegerea din 24 Ianuarie, că „o
eră nouă se deschide pentru noi... era re­
generării noastre“.
Treziţi din însufleţirea clipei, Românii
auură încă de luptat până la desăuârşirea
unirii, 11 Deeemurle 1861, când Guza Vodă
putea spune eu mândrie, că unirea e înde­
plinită, naţiunea română întemeiată.
16

Dar marea înfăptuire dela 1859 trezia

auântul neamului pentru ultimul asalt.
Trăt-uom, serie Ion loneseu la 1861, noi
cari am luptat pentru această unire mat
mult de 20 de ani, ca să uedem reálisát şl
celălalt uls de aur al nostru, o adunare na­
ţională, una şl singură pentru întreg poporul
românesc? (Xenopol: Cuza Vodă, uol. 11.,
pag. 151.)
Şl ’ntradeuăr, politica lui Guşa Uodă auea
ea scop ultim unitatea completă a Românilor.
(P. P. Panatteseu: Guşa Uodă şi unitatea na­
ţională a Românilor. Arhiua, Vili., Nr. 4.)
Douadă, că la 1860, Papiu llarian pre­
zintă lut Cuza Vodă un memoriu pentru în­
făptuirea Daco-României (l. Dupaş: Alma­
nahul presei din Ardeal, 1918), iar Axente
Seuer seria: „Planul de cucerire a Ardea­
lului“.
*
* *
Am răsfoit aceste pagini ale istoriei
pentru o clipă de reculegere, de mărire a
încrederii în energia neamului, de îndemn
spre noi înfăptuiri, de adâncă înuăţătură:
izbânzile mart în uieaţa popoarelor sunt câ­
ştigate eu trudă îndelungată, unirea înaltă
 17

neamurile şi numai urmărirea statornieă a

unui ideal poate aduee realizarea lui.
Trecutul e marea lecţie pentru neam,
din el trebue să luăm „urmă de uteată“, după
eum întelepţeşte spune tseusttul cronicar M.
Gosttn: „Gâ letopiseţele nu sunt serii-e să le
cetească omul să ştie numai ce-a fost în
uremile trecute, ce mai mult să hie de în-
uătâlură, ce este bine şt ce este rău, de ce
să se ferească şi ce ua urma fie cine. Domnul,
den fapte e Domnilor care eum au fost şi eu
ce uesie şt pomenire, să ieie urmă de uieaţă;
boierit urmând pe boierii cei einsteşi şi în­
ţelepţi; slujitorul a slujitorului; că cireşi
după breasla sa, de urmează pe cei cln-
steşi, einsteşi esie, şi cine urmează pe cel
rău, rău este şl rău se ua sfârşi“.

24 Ianuarie.
(Istoric).

19 August 1858, Gonuenţia dela Parts

acordă denumirea de Principatele Unite, fie­
care însă eu Domn şi guuern separat.
5 Ianuarie 1859, se alege în Moldoua ea
Domn, Golonelui Alexandru loan Cuza şl la
2
 24 lonuarte 1859, în Muntenia, este ales
acelaş Domn.
Cuza domneşte dela 1859—Februarie 1868.
Născut la Bârlad, 20 Martie 1820, la 1844 se
căsătoreşte cu Elena Rosetti, în 1848 luând
parte la mişcarea contra lui Mlhail Sturza
a fost exilat. In 1849 se întoarce în Moldoua,
împreună eu Grigore Ghiea Uodă, care l-a
numit Director al Ministerului de Interne.
Demisionează pe uremea lut Vogorldi.
Este ales de Gălăţeni deputat al Diua-
nulul; timp de 3 ani domneşte eu guuerne
deosebite.
24 Ianuarie 1862, unirea s’a desăuârşit
sub un singur parlament, la Bucureşti. Prin­
cipale reforme: secularizarea auerllor mă­
năstireşti, înmulfirea şeoalelor şi împroprie­
tărirea ţăranilor.
2/14 Mai 1864 louttura de Stat.
11 Februarie 1866 abdică şl pleacă în
străinătate. Moare în 1873 la Heldelberg.
înmormântat la Ruglnoasa, jud. Sueeaua.
 1«

Unirea principatelor.
Dedicată viitorilor deputaţi ai României.
De QRIQORE ALBXANDRESCU.

Pe antice momente am văzut ades sculptate,

Acvila ce poartă cruce, zimbrul ţării ’nuecinate,
Sub o mână, o coroană, întrunite figurând
Ş i in vechea capitală, o măreaţă mănăstire,
După lupte sângeroase, monument de înfrăţire,
D’al Moldovei Domn clădită, stă trecutul
[atestând.
Ce spun aste suvenire ? E le- arăt că altădată,
înaintea-acelor lupte, în vechimea depărtată,
Fii ai Romei cei eterne, aceşti popoli au
[fost fraţi;
C a le lor restrişti cumplite au izvor în
[despărţire,
Că la răul ee-/ apasă nu pot s’afle lecuire,
Decât numai în unirea către care sunt chemaţi.
Căci de urele interne, mult a profitat streinul,
Căci în suflete şi’n inimi el a infiltrat veninul
Ce corupe, ee îneacă tot instinctul generos ;
Căci, slăbţiprinmoliciune, umiliţi prin apăsare,
In furtune şi în intrigi balotaţi fără ’ncetare
Am uitat noi vechea cale şi trecutul glorios.
2*
Astăzi nu ni se cep lupte, sacpificiuri de sânge,
Virtuţi mari de altădată; astăzi ţinta uom ajunge
Prin credinţă în unire, prin unire în dorinţi.
Mari puteri acum iau parte la destinul ce
[ne-aşteaptă.
Orizontul se ’nsenină, calea noastră es'e
[dreaptă,
Ş i asupra-ne se ’ntinde mâna bunei provedinţi.
Românii Dulce e unireal Ascultaţi... glasu-i
[răsună.
Dela fiii României cere patrie comună...
Steaua merge înainte, simboluri sacru pe
[pământ:
Cum în Vitleem odată, stea din cer mântuitoare
Conducea pe ’neoronaţii cavaleri din depărtare,
Dela marginile lumii, către leagănul cel sfânt.
Când citim în vechea carte a istoriei străbune
Virtuţi mari, ilustre fapte, ale naţiei române,
Care inimă stă rece, care suflet, nemişcat?
Cine n’are dor să vază ţara sa în fericire,
Cu legi bune, cu legi drepte, în tărie şi’n unire,
Cultivând artele păcii, pe al săupămant bogat?
In tăcutele morminte, Bogdan, Mircea se
[ ’ntâlniră,
Ş i ’ntr’o lungă îmbrăţişare pe Români îi
f înfrăţiră;
 21

Imprejuru-le stau dese umbre de măreţi eroi...

Ele astăsi sbor în aer. inimile ’înflăcărează...
Deputaţi: asupra voastră ei privirea-şi
faţinteasă;
Fala sau ruşinea ţării, se aşteaptă dela voi.

Fiii voştri vor ascunde a lor frunte în ţărână,

Dacă voi acum veţi pierde marea cauză
[română
Prin meschine interese ce ’n mici inimi
[locuese ;
Timpul trece, omul piere, dar a patriei iubire
E averea cea mai rară, cea mai scumpă
[ moştenire,
Ce dela părinţi de merit nobilii fii o primesc.

Cuza Vodă.
De V. ALECSANDRl.

Văzutu-te-am în pace suind scara mărirei

Ş i 'n pace luând calea augustă-a nemurirei,
Ol scump amie, Domn mare, o l nume cu
[splendgoce^
Sădit pe miriade de libere ogoare l w‘ A
-! >v-
22

O clipă apărut-ai în plaiul veşniciei

Ş i ueşnice mari fapte lăsat-ai României,
Nălţând din părăsire antica-i demnitate
Prin magica Unire şi sacra Libertate.

Ca norul plin de mană ce trece şi reuarsă

O ploaie roditoare pe brasda care-i arsă,
Şi, stând apoi de-oparte, în urma lui priveşte
Cum brasda se deschide şi câmpul înfloreşte.

Aşa şi tu din ceruri ai dulce mângâiere

Să vesi a ţării tale frumoasă re’nviere.
Tu, ce-ai stârpit eu sceptrul, unealtă de rodire,
Din suflete şi câmpuri sămânţa de şerbire.

Acum te odihneşte gustând eterna pace

In taina maiestoasă a morţii care tace,
Lăsând o lume ’ntreagă la tine să gândească
Ş ’a ta legendă, Cusal, eu fală s’o rostească.

Sânt nume destinate, eu numele tău mare,

Să stee neclintite pe-a Timpului hotare
Ş i veşnic să răspândă o falnică lumina
Pe seeulii ce ’n umbră, trecând, li-se închină!
 2»

10 Mai.
„Comemorările nu înuie morţii. Dar ele
seot din colţul lor de nemurire, unde arde
înaintea lor numai buruiana săracă a recu­
noaşterii, din partea celor puţini, chipurile
mari ale trecutului şl le aduc, în lumina fă­
cliilor de pomenire, înaintea atâtora, cari
până atunci sau nu ştiau despre acel oa­
meni, sau îi uitaseră. Şi poporul întreg, pentru
care se face comemorarea (şl nu pentru
mortul de eâţlua ani sau de eâteua ueaeuri),
se simte în adeuăr trăind mal puternic în
clipele proeestilor, rugăminţilor şi euuân-
tărilor, eăel la puterea lui se adauge atunci,
în ceasul de recunoştinţă, puterea păstrată
în scrise, aşezăminte şt fapte, a celui care
se pomeneşte“.
N. larga.

Pouestea neamului nostru e o pooeste

lungă şi tristă. După restaurarea domniilor
pământene, urmează scurta bucurie dela
1848, apoi Unirea Principatelor, prin alegerea
lui Guza-Uodă, întemeierea dinastiei, prin so­
sirea în ţară a lui Carol, la 10 Mai 1866,
24

crearea armatei naţionale şi consolidarea

noului stat român. Pentru completa restabi­
lire a demnităţi neamului, mai urma atunci:
eluptarea independenţii, apoi, asaltul ult'm:
răsboiul pentru întregire. Gândul lui .Carol,
de când a păşit în ţară, a fost câştigarea
neatârnării. Şl prilejul ueni.
La 1876 emisarii Rusiei pornesc răscoala
în Bosnia, eu gând să prouoaee răsboiu eu
Turcia şt să spele, astfel, ruşinea dela Grl-
meea. Serbia, uasală Turciei, începe răs­
boiul, pentru apărarea conaţionalilor din im­
periul turcesc. Ruşii tree prin tara noastră,
în ajutorul Sârbilor. România nu putea sta
pasiuă, deşi, de multă ureme, armata ro­
mână nu mai luptase. Turcii ataeă eetăple
noastre dela Dunăre şl, la 10 Hai 1877, Ko-
gălnteeanu declară, în Cameră, că statul
român se consideră independent. Armata
noastră aleargă în ajutorul Ruşilor, comanda
supremă o ia prinţul Carol.
Ajutorul Românilor e saluator.
In 30 August, în amurg, după al 4-lea
atac, ei intră într’o redută a Griuiţei, silind
pe Turet să se retragă.
Trei tunuri cad în mâna Românilor,
 25

Luata o urmăreşte, de aproape, prinţul

Garol, eare stă la Poradim, într’o casă pă-
răg'nită, fără uşi, eu hârtie lipită la ferestre;
pe eare, apoi o cedează împăratului A 'e-
xandru şt trece într’o colibă eu acoperiş
de pale.
La 28 Noemurle, Turcii ies din Pleuna,
care era încunjuratâ, dar sunt bătutl şt în­
suşi Osman Paşa e rănit.
Pe zidurile Pleunei,Turei! ridicară steagul
alb. Din trăsura eare*l ducea, Osman Paşa
se ridică şl salută pe prinţul Carol. Un semn
m are: un Ture se pleca înaintea unul Domn
român, după ce atâta ureme, Domnit români
s’au plecat înaintea Turcilor. Steagul uerde
s’a destrămat, de-asupra tării noastre semi­
luna a apus, s’a reuărsat de zori şi a răsărit
odată şt pentru Români, soarele.
Ce-a urmat: capitularea, rând pe rând,
a forţelor turceşti, congresul dela Berlin,
eare ne da Dobrogea, dar ne răpea sudul
Basarabiei, eu toate că interesele tării au fost
apărate strălucit, de cel mal mari oameni
politiei de atunci: l. Brătianu şt M. Kogăl-
pleeanu.
26

Bucuria nu ne-a fost deplină; In sufletul

neamului a rămas o lacrimă de durere, care
s’a şters abia la 1918. La 1879 toate pute­
rile Europei recunosc independenţa Româ­
niei şi tot atunci se hotăreşte ea moştenitor
al tronului principele F'erdinand.
0 preuestlre : El intra într’o ţară neatâr­
nată, căreia auea să-l lărgească hotarele.
Recucerirea independenţei înseamnă pen­
tru noi începutul epoeei de demnitate na­
ţională. De altfel nici până atunci nu ne-am
închinat, în sufletul nostru, niciodată Tur­
cilor. In nici o biserică românească nu s’au
adus rugăciuni pentru Sultanul, ei tot pentru
uoluozil români; întreg neamul a păstrat
neatins testamentul lut Ştefan cel Mare, care,
atunci când sfătuia pe Români să ’neheie
pace eu Turcii, spunea: să se ’neheie o
„pace eu înuoielt einsteşe“.
Prtn răsboiul pentru independenţă se
afirma puternic, ea niciodată, demnitatea
neamului.
După prima biruinţă dela Pleuna, la
27 August, proclamaţia lut Darol către Ro­
mâni începe aşa: „După 2 secole de slăbi­
ciune şl înjosire naţională, uoi, astăsl, aţi
 27

luat arma în mână“. Mai aminteşte, eă ar­

mata a trecut Dunărea „pentru întărirea
stimei şl încrederii eătră noi a naţiunilor
străine“. . şi „spre a afirma uitalitatea şl
forţa României“ . Şi încheie:
„Înainte eu Dumnezeu, pentru ţara noa­
stră, pentru legea noastră“.
Iar în mesajul dela 15 Noemurie 18??
spunea : „Timpul tutelei străine, timpul ua-
salităţiî a trecut“ . Când Carol îndemna la
luptă pentru ţară şl lege, el motiua şi rostul
jertfei pentru neam. Intr’adeuăr, după cum
spun înuăţaţii, în făptuirea noastră se di­
stinge o parte pieritoare şi alia durabilă:
limba, obiceiurile, ete.
La neuoie se jertfeşte partea pieritoare,
pentru a se păstra cea durabilă: neamul.
Pe lângă acest sens filosofic, jertfa pentru
patrie mai are un adânc sens moral: „Slo­
bozenia din afară este neatârnarea moşiei
în care ne naştem şi care ne hrăneşte, moşia
dela care tragem numele nostru şt dreptul
de om,"de sub biruirea oricărei alte ţări şl
împărăţii. Pentru sângele ce ne dă, suntem
datori eu sângele nostru. Pentru aceasta au
fost bătăliile neamului nostru şi a neamu­
38

rilor, bătăliile cele uestlte, scrise cu moulle

şi mănăstiri pe şesurl şi pe dealuri“. („Cân­
tarea României“ A. Russo, cap. 17)
Pe lângă motluarea jertfei pentru patrie.
Russo ne -mal arată, aci, rostul indepen­
denţei ; iar, într’alt loc, eap. 21 spune:
„Flecare era om slobod şi plătea cât
100'de oameni, eăei se lupta pentru dânsul...
slobozenia însuteşte puterea“ ..
La 10 Mai 1881 urmează încoronarea
regelui Caro!. Şl s’ar mai putea afirma, că
o altă urmare a răsboiu'ul pentru neatâr­
nare a fost unitatea neamului. Şi 'ntradeuăr,
la 1877, răsuna acest strigăt puternic, adresat
Rom ânilor:
„Daţi mâna înfrăţirii din Tisa pân’ Ia Nistru“
Sau :
„ A I patriei scump templu sunt falnicii Carpaţil
Sunt 10 milioane de acelaş neam; sunt fraţi.
N ici timp, nici năvălire, nici jug,'nici depărtare,
N ici biciul tiraniei, nici oarba desbinare
In strănepoţii Romei frăţia n’a schimbat:
Acelaş chip şi limbă neatinsă ne*au păstrat.
O patrie vrem mare, vrem strânsă înfrăţirea,
Aceasta ni~i dorinţa, aceasta ni-i ţintirea,
Suflarea românească întreagă printr’un grai.
O Dacie te înalţă la visul lui Mihail
 O ferlettfi coincidentă face ea Mihai să
săuârşeaseă fapta cea mare tocmai în această
al de 10 Mal, 1600, cum douedeşte scrisoarea
lui eâtră boierii pribegi, eu data de mat sus,
scrisă după cucerirea Moldouei, când ajunse
stăpân peste cele trei principate româneşti.
Din ordinul M. Sale primile tret tunuri
luate la Qrioi{a sunt aşesate: 2 la statuia lut
Mihai, iar unul la garda, palatului. Şt, în or­
dinea de zi, Carol spunea: „Umbra măreaţă
a gloriosului Domn ua uedea astfel, că oştenii
românt au rămas până astăzi fii at eroilor
dela Călugăreni“. Să se aşeze ^tunurile la
statuia lui Mihai, să se făurească din otelul
tunurilor dela Pleuna coroana regală, sunt
semne că mai era eeua de făcut:
Tunurile să urmeze drumurile lut Mihai,
iar coroana să fie aşezată pe capul regelui
României, la Alba lulia.
Luptătorii dela 77 au luat parte şl în
răsboiul pentru întregirea neamului, Steagu­
rile de atunci au stat în bătaia gloanţelor
şl la Mărăşeşti. Drumul spre Alba lulia a
treeut pe la Pleuna şl Mărăşeşti.
Noi am crescut în melodiile răsboiului
pentru independenţă. Pe noi ne-au adormit
ââ

mamele noastre în cântecele dela 77, de

aceea, poate, ne-am trezit în uuetul marelui
răsbotu. Băteau tunurile la GriDiţa şt răsunau
în întreg Ardealul, pretutindeni unde era su­
flare românească. Şl noi am luptat la 77;
când Ualter Mărăeineanu a ’nflpt steagul în
redută, era urmat şl de îndemnul nostru.
Ranele multor eroi dela Pleuna erau legate
eu pânza ţesută în Ardeal. Şi n’a fost casă
de cărturar în peretele eăruta să nu fie aşezat
tabloul trecerii Dunării.
Noi ne-am trezit, în fiecare zl, spunân-
du-ne rugăciunea la Icoana Mântuitorului,
alături de care era atârnată icoana mân­
tuirii : Asaltul dela Qriuîţa.
Dar, acolo, la Qriuiţa, în toiul luptelor,
muriau Români de pretutindeni.
Alături de munteanul Toader Pulbere,
de moldoueanul Moise Brumă, de basara­
beanul Budureă, a căzut la atac şl ardeleanul
Dragomir Pâduraru şl Badea Ion şi Con­
stantin Ungureanu, de cari eroniea spune
că nu se ştie de unde-s. Acolo a luptat şi
eăpitanul Moise Grozea, bănăţean de ori­
gine. ea să se împlinească încă odată soarta
tristă a neamului: înainte de-a ne înfrăţi în
uieaţă, ne am înfrăţit prin moarte.
 âi

 sărbători înseamnă a păstra. A păstra,

euident, ceea ee e bun din trecut.
Sărbătorind, păstrăm uie gloria curată
a trecutului nostru. Sărbătorind, răsfoim
cartea de uttejie a trecutului şi facem să de­
fileze pe dinaintea noastră morţii. B ceea ee
am uolt să fa c : 0 clipă să simţiţi emoţia
celor ee au dat asalt la Qriuîţa, şi ’n uocea
mea să răsune eeua din cântecul lor.
Uor defila, an de an, cât ua fl pământ
şl neam românesc, energiile neamului: tine­
retul şi ’n sufletul lor uor defila morţii de
acum 50 de ani; uor defila cel tineri pe calea
arătată de strămoşi. Sărbătorile naţionale
sunt prilej de afirmare a conştiinţei şi mân­
driei noastre ea neam. Sunt prilej de-a arăta
admiraţia noastră pastuă faţă de trecut, prilej
îndreptăţit numai dacă, prin munca noastră
cea de toate zilele, ne arătăm admiraţia ae-
tluă faţă de trecutul neamului nostru. Căci,
dacă secerăm munca strămoşilor noştri, e ro ­
ismul lor, trebue neapărat să sămănăm pentru
urmaşi. „Preamăririle unor oameni cari s’au
făcut uiteji prin faptele lor să fie, arătate tot
prin fapte“. (Perlele, la ’ngroparea celor că­
zuţi în răsboiul peloponeztae.)
32

Intr’o poezie dela 7? se spune, eă Ro­

mânii pot auea fericirea pe pământ, nu numai
în eer, când ua fl o Daeo-Românte.
O auem! Azi n’are nimeni dreptul să
cârtească. Căci, de nu se ua mulţumi eu fe­
ricirea aceasta de pe pământ, n’o ua merita
nici pe cea din cer.
In această sfântă zi ua răsuna mereu
cuuântul nostru cald.
10 Mai, prilej de ’nehlnare pentru cre­
dincioşi, de reculegere pentru şouăitori.
10 Mal, sărbătoare de manifestare a ui-
talităţli noastre, de răscolirea amintirilor şl
de mărirea încrederii noastre în uiitor.
10 Mal, zi de preamărire a faptelor unui
neam, zi de împrospătare a energiilor lui,
eşti sărbătoarea sbuciumului nostru de uea-
euri, eşti îndemnul cald spre realizările de
mâne, eşti sărbătoarea în care marile amin­
tiri se ’mpletese eu nădejdi şl mai mari.
Căci o zi mare ne ispiteşte nu numai spre
ceea ce a fost odinioară, dar ne ehiamă mai
ales spre uiitor, pe care. oricât de strălucit
ar fl trecutul nostru, îl uedem şl mai frumos.
Sub farmecul înfăptuirilor de pân’ acum să
priuim, în lumina zilei de azi, cărarea lumi-
 33

noasă a ulttorulul nostru. Să ţesem în po-

uestea faptelor nădejdile noastre de mâne,
năzuinţele noastre spre noul realizări. Ge
spor de u'eaţă aduee sufletului nostru ziua
de azi? Ce tainice şoapte străbat până la
noi din marginea mormintelor? Ce îndemn
ne dă trecutul, spre propăşirea neamului?
— Treceţi, mărtiă, urmaşilor zestrea lă­
sată de strămoşi; aueţt încredere îri uigoarea
neamului. S’au prăbuşit alături împărăţii...
şl noi am rămas; au fost pe aleea atâtea
popoare şi n’a mai rămas decât cenuşa lor;
a trecut furtuna, dar a rămas pădurea; a
uenit iarna, dar Românii, brazii acestor pla­
iuri, nu şi au lepădat frunza, numai et au rămas
Derzi de-a lungul ueaeurtlor.
Ea 2? August 18??, după biruinţa dela
Pleuna, Regele Garol l. a spus: „înainte eu
Dumnezeu, pentru ţara şl legea noastră 1“
Îndemnul de atunci îl rostim şi noi, azi,
eu nestrămutata hotărîre: „înainte eu Dum­
nezeu, pentru ţara şl R egele nostru 1“

3
34

10 Mai.
Contele de Flandra, Fllip, fratele regelui
Belgiei, este ales prin plebiscit Domn, Acesta
refuză din motlDe de sănătate.
8 Aprilie 1866, este ales ca Domn Prinţul
Carol de Hohenzollern.
10 Malu 1866, Prinţul Carol soseşie la
Bucureşti.
4 Aprilie 187?, îngăduie armatei Ruşilor
libera trecere prin ţară, în Turcia.
10 Mai 1877, Proclamarea Independenţei.
23 Iunie 1877, Marele Duce Nleolae cere
telegrafie interuenţla armatei române în
Turcia.
2? Noemurie 1877, căderea Pleunet.
3 Martie 1878, Tratatul' dela San Stefano.
Ruşii, drept răsplată, ne răpesc cele trei
judeţe din sudul Basarabiei (Gahul, Bolgrad
şl Ismaii).
13 Iunie 1878, Congresul dela Berlin dă
României Dobrogea şl ne recunoaşte inde­
pendenţa.
16 Martie 1881, Parlamentul declară R o­
mânia liberă.
10 Mai 1881, Garol 1. s’a încoronat ca
Rege.
 35

Zece Mai
de P. CERNA.

S ’aprind lumini lângă lumine

Ş i flutură steag lângă steag —
Te simţi mai viu, mai bun şi-ţi vine
Să ’mbrafişezi pe foţi, de drag.
E ziua neamului ne’nvins —
E Z ece Mai. Tot cerul pare
Un lampadar imens, aprins
Anume pentru sărbătoare.

Târit de valuri fericite,

M ergi fără ţintă, n a i popas,..
Trăsuri şi care înflorite
Abia străbat pe străzi, la pas.
Sub arcuri vii de lampioane
Tot curge lumea, pe ’ndelete —
Copii şi zâne din balcoane
Împart surâsuri şi buchete.

E râs, e farmec, e mişcare...

Rachete — crainici luminoşi —
Se ’ntrec să cheme la serbare
Pe zeii toţi şi pe strămoşi.
3*
36

Ş i ’n seara-aceasta sfântă, plină

De amintiri şi de mister,
Dnreasă drumuri de lumină
Intre pământ şi intre cep...
Părtaş a l fericirii sfinte
Stă Luminatul Craiu d e'o parte —
Deodată-i fulgeră prin minte
Vedenii dintr’un eâmp de moarte.
Un gând a prins să i înfioare,
Ş i ochii lui se umeziră:
Dela obşteasca sărbătoare
Lipsesc acei ce-o pregătiră...

Zece Mai
de Q. COŞBUC.

In ziua cea sfântă şi mare

La sece-ale lunii lui Mai
Se vede-o ciudat’arătare
Pe-un deal dela Plevna, pe un plail
Gând zorile ’ncep să s’arate,
Acolo, ’n tăcutele văi,
Din groapă ies moartele cete
De-apururi jeliţii flăcăi.
E i vin de prin locuri, pe care
Ca vechile răni le cunoşti,
Pe unde-eu stat şanţuri odată,
Redute şi taberi şi oşti.

Striviţi şi cu mânile rupte

Ş i galbeni ca ’n jalnicul loc,
In ziua sălbatecei lupte,
Când bieţii pieriseră ’n foc.

Fac roată, ş i o rugă murmură

Iar Valter şi Şonţu şi toţi
Mai-marii ce ’n frunte eăsură
Stau jalnici, acolo, ’ntre soţi.

Ş i stau cum stă omul ce-ascultă

Ş i nici o mişcare nu fa c ;
Aşteaptă cu grijă şi spaimă
Un semn de departe şi tac.

De-odată ei capul ridică,

Dau chiot şi ’n sare privesc
Spre ţara din care ieşiră.
Spre scumpul pământ românesc —

Şi-ascultă, eăci tunul asi cântă

Departe ’n iubitul pământ,
36

Puternic, ca ’n ziua luptării

Dar altfel de cântec, mai sfânt.

Vi-e teamă că n o să mai cânte?

Că moartea vă fuse 'n zadar —
Dar ţara trăieşte1 Iar tunul
Ce limpede-o spune şi rar.

Şi-ascultă... iar ţara-i departe,

Sunt dealuri la mijloc şi văi,
Ş i râul cel mare i desparte.
De mame pe bieţii flăcăi.

Ş i moartea cea veşnică ’nchise

Pe urmă-le tristele'i p o rţi;
Dar moartea lor vieaţă ne dete;
Ferice de-asemenea m orţii

Iar ce-or fi şoptind ei pe vremea

Ce-ascultă cântarea de tun
Eu nu ştiu, căci nimeni nu poate
Pe morţi să-i audă ce spun.

Dar cred că se roagă, sărmanii:

„Noi liberi pe voi v’am făcut,
Iar Tatăl din ce r să vă aibă
De apururi sub sfântul său scu ti“
 39

Zece Mai
de AL. NICORESCU.

In ziua asta sfântă, când trec batalioane,

In fluturări de steaguri, în sgomotde ehesoane,
Când inimile noastre re’nălţătoare bat;
Să arătăm acelor ce veacuri nesfârşite
Ne-au impilat credinţa şi datinile sfinte,
Să arătăm că visul de veacuri, e ’ntrupatl
Iar din pământul nostru prin jertfe întregit
Nu vom lăsa să treacă iar brazdă ’ndurerată,
Ci vom muri mai bine şi noi pe-aceeaş roată
Pe care cu mândrie strămoşii s’au jertfitl
E Z ece Mail... e ziua când flutură drapele,
Drapele sfâşiate de gloanţe şi şrapnele,
In glorioase lupte, la Tisa şi Mărăşti!
E Z e ce M ail cununa de lauri şi lumină
Pe-altarul Ţării noastre ea scântee senină,
Ş i va veghea nestinsă pe plaiuri strămoşeştii
Descoperiţi în faţa acestor sfinte flamuri,
In sfâşiate cute o glorie am scris,
Descoperiţi, e ziua când flutură drapele,
Drapele apărate eu vieaţa pentr’un visl...
Z i sfântă şi frumoasă a Ţării întregite,
Ingenunchiem, străjerii acestui sfânt pământ,
40

Ş i ’n sufletele noastre, hotare neclintite,

Ifi vom păstra credinţă din leagăn la mormânt 1
In siua asta 'sfântă, când trec batalioane,
In fluturări de steaguri, în sgomot de chesoane,
Când mii de baionete sclipesc fulgerător;
Să ştie şi străinii, că Patria ’ntregită
In sfintele hotare e stânca neclintită
Ce va sdrobi năvala oricărui alt popor 1

8 Iunie
„Schimbaţi opinia publică, daţi-i o altă
direcţiune, răscoliţi geniul naţional — spi­
ritul propriu şi caracteristic al poporului —
din adâncurile în care doarme, faceţi o
uriaşe reaeţiune morală, o reuoluţiune de
idei, în care ideea „românesc“ să fie mal
mare decât uman, genial, frumos, în fin e:
Fiţi Români, Români şi iar Români“.
M. Emineseu.

Spiritul uremii de azi se caracterizează

prtntr’o pronunţată atenţie spre economie.
Criza financiară, care frământă ţara noastră
şl celelalte ţări de pe continent, preocupă
 M

pe eel priceput ea şl pe cel nepriceput. Fie-

care prlueşte eu pasiune jocul de bursă şl
urmăreşte eu încordată luare aminte piaţa
financiară. Criza de azi, — se spune, eu
multă aprindere — nu este o criză obişnuită,
care reuine la o durată aproape egală de
ani, el este o criză excepţională.
Dar, dacă este necesară, pentru ame­
liorarea acestei stări, grija celor pricepuţi,
este absolut inutilă îngrijorarea, care stâr­
neşte panică, a celor nepricepuţi.
Ş'apoi, nu numai eu pâne ua trăi omul...
Oricât de mare ar fl criza economică,
să nu uităm de suflet. Găei, dacă ducem o
’ndârjltă luptă pentru existenţa materială,
suntem datori să ducem o aprigă luptă şi
pentru cea sufletească.
Criza morală mondială e, poate, tot aşa
de mare ea şi cea economică. Omul de azi
a pierdut nu numai capitaluri fabuloase, dar
şl-a pierdut şl capul.
De aceea, în mijlocul acestei înuălmă-
şelî înoroiate, oricât de străin s a r părea de
actualitate, o mână întinsă spre albastrul de
sus stârneşte în noi un ual de bucurie_şi
’mprăştle ’n jur încredere şi nădejdi.
42

Aşa ne pare nouă gestul făcut de M. Sa

Regele, într’o şedinţă festiuă a Academiei
Române, anunţând un premiu pentru reedi­
tarea letopiseţelor.
Aşa-1 uedem întemeind (23 Oct. 1923
fundaţia culturală eare-l poartă numele, pu­
blicând cărţi, editând reutste şt ridicând eă-
mtnurt culturale.
Aşa-l admirăm iniţiind ziua cărţii, mu­
zeul satului şl trimiţând Ia sate „echipele
regale“ de cercetări monografice, o adeuă-
rată răscolire a comorilor noastre de artă
şi o tristă desuellre a stărilor igienice.
Dându-şi seama de examenul de cul­
tură pe care neamul nostru îl face astăzi în
faţa lumii, Regele frământă energiile ţări!,
încurajează ualorlle, trezeşte energii ador­
mite şi stimulează tot ce poate pune în ua-
loare capitalul de uieafă românească.
De aceea, întoarcerea Lui în ţară, uenind
din înălţimile albastre, după anii de pribegie,
a fost o adeuărată pogorîre a Duhului sfânt,
o întâmplare care a schimbat ritmul sufle­
tului românesc, reuărsând energiile încătu­
şate, spre larg, spre uremurl noul, de mal
dreaptă înţelegere a trudei spre lumină.
 43

0a un pom încărcat sta sufletul nostru,

frângândU'Se sub greutatea roadelor, căci
llpsta cel care să-l scuture la timp.
Şi a uenit... în şcoală răsună freamătul
generaţiei tinere, crescută în râuna de carte,
în uigoarea străjeriei, eu dor de muncă;
îndemnul spre o biserică dinamică face să
răsune amuoanele; armata se înzestrează
eu cele de lipsă, siguranţa ţării e mai mare
şi uiitorul neamului mal strălucitor.
Şt trebuia să utnă, căci, spune înţeleptul
M. Costin: „Orândutala dela Dumnezeu nu
se poate mistuire... şi să nu bănuiască că
s’au prilejlt, aşa hlind aceste lucruri, ales a
Domnilor, sub orândutala lut Dumnezeu, fără
care nu este domnie“.
Şi a uenit, încurajat de iubirea aprinsă
a întregului neam; şi zice aeelaş cronicar:
„Fericiţi acei Domni cărora ţările lor le slu­
jesc din dragoste, nu de frică ; că frica face
urâciune şi urâciunea, cât de târziu, tot iz­
bucneşte“.
Şl a uenit, ea un arhanghel uestltor de
uremurl nouă: „Eu am crescut în mijlocul
uostru, hrana Mea sufletească a fost hrana
sufletului uostru, durerile uoastre au fost du-
44

rerlle Mele, idealurile neamului Meu au fost

idealurile M ele; moştenirea aceasta sfântă
eroilor morţi pentru întregirea neamului
trebue s’o păstrăm ea cel mai sfânt odor şl,
întărit încă mai mult de către aceste jertfe,
sunt hotărît să menţin, fără şouălre, jură­
mântul Meu de-a păzi neatinsă .integritatea
teritoriului naţional; încă odată fac cel mai
călduros apel ea toţi să lucrăm împreună
pentru bunul cel mai scump al nostru: Patria.
Români din patru unghiuri, uniţi-uă în gân­
duri, uniţi-uă în simţiri. Înainte, spre muncă 1“
Gu aceste gânduri, M. S. Regele e pe
urmele Voeuozilor noştri mari. Ele ne amin­
tesc uremurlle când ei erau sprijinitorii cei
mai deuotaţl ai culturii noastre. Ne freamătă
’n gând „Sfaturile“ lui Neagoe, îndemnurile
lui Matei Basarab şl Vasile Lupu, ale lui
Şerban Gantacusino şl Brâneoueanu pentru
ttpărlrea de cărţi sfinte, — sfinte pentru acele
uremt şi eând cuprinsul lor nu era biseri­
cesc. Şi, mal strălucitor, ne apare D. Can-
temir, acest pisc al sufletului românesc, de
care Uoltaire spunea, că mănueşte eu aceeaş
dibăcie şi sabia şi condeiul. In şirul Uoiuo-
ailor eu dragoste de carte Dedem pe înţe­
 45

leptul Carol 1, din îndemnul şl eu ajutorul

eărula a început să se publice Dicţionarul
limbii române, apoi chipul senin al lui Fer­
dinand l., întemeietorul Institutului de istorie
naţională delà Uniuersitatea din Cluj.
*
* *
N. Fllipeseu ceruse lui Uodă Ferdinand,
la începutul domniei, să ducă la izbândă
idealul politie al neamului nostru.
Şi Vodă Ferdinand ne-a dat izbânda...
realizând întregirea neamului prin cei cart
au murit pe crestele şi prin uăgăunlle Car»
paţilor.
Lărgindu»se hotarele ţării, noul ideal
trebue să fie cel cultural, năzuinţa pentru
lărgirea hotarelor sufletului românesc. Prin
această năzuinţă statornică uom ajunge să
dăm şl noi eeua culturii umane, să colorăm
şi eu sufletul nostru harta Europei. Că suntem
pe calea cea bună, ne douedese îndemnu­
rile spre lumină ale M. S. Regelui.
Vom ajunge, astfel, prin strădania tu­
turor celor eu dragoste de cultură, să în­
făptuim uisul lui Vodă Carol l. La sărbăto­
rirea celor 40 de ani de domnie, înţeleptul
Voluod spunea, că atunci ua domni fericit,
46

când nu ua mal auea în ţară nlel un neştiutor

de carte. Uisul lut începe să fie realizat,
dragostea de carte se răspândeşte... şl uom
Izbâdi, din nou, căci uisul frumos al Iul Vodă
earol 1. e idealul Iul Vodă Garol al ll-lea:
„Şl pe terenul cultural ua trebui să ne
luăm locul în lume“.
Ea muncă, dar, să ne împlinim destinul,
e ’ndemnul cald al zilei de azil Să fim ee-am
fost şi, mereu, mai mult decât atâta.
Şi uom izbândii Cred în biruinţa noa­
stră ea ’n lumina soarelui“.
S’auem încredere în ulitorul României,
cum spunea înţeleptul Vodă Carol, să ne
arătăm uredniei de gloria străbună, cum
zicea loialul Rege Ferdinand şl s’adueem la
lumină pe toţi fiii neamului, cum uisează
Carol al ll-lea, îneununătorul uirtuţllor nea­
mului românesel
Iar în această sfântă zi, de 8 Iunie, ce am
putea faee mal frumos, decât să ’mpletim
bucuriile noastre într’un cântec de preamă­
rire a Aceluia pe-a cărui frunte coroana de
oţel dela Pleuna s’aprinde şi pare de aur,
sub strălucirea luminii dinlăuntru:
Trăiască R egele Carol al ll-lea 1
 4?

8 Iunie 1930.
3 OetomDrie 1893, naşterea principelui
Garol.
23 OetomDrie 1923, înfiinţează Fundaţia
culturală Principele Garol.
4 Ianuarie 1926, plecarea din tară.
6 Iunie 1930, M. S. Regele Garol ll-lea
soseşte cu auionul în ţară, aterizând forţat
la Vadul Grişulul.
8 Iunie 1930, prezentarea în faţa Adunării
Naţionale.

Garol al ll-lea
închinare Maiestăţii Sale Regelui
de MIRCEA DEM. RÂDULESCU.

O pasăre măiastră sparge sarea

eu aripi de metal întinse ’n larg,
In jurul ei se ’nuolbură vâltoarea,
De pieptul ei furtunile se sparg...
Ea vine din tărâmuri depărtate
Spre alt tărâm, liman străvechi şi drag,
Ca prin poveşti, pe aripi legănate,
S ’aducă ’n fara lui un prinţ pribeag!...
48

Ursitele din sile mari şi grele

L au depărtat de-al ţârei scump pământ
Şi E l coboară-acum din lumi de stele
Să calce iarăşi pe pământul sfânt;
Amar de ani el a sorbit otraua
Exilului pierdut printre streini,
Ş i ’n locul stemei ce-l dăduse slava
E l a purtat eununa cea de spini.

O l Ţara Eui ce suferea departe,

Frângându şi doru’n cântec de caval
îi reflecta în ochi restrişti de moarte
Ş i toată jalea câmpului natal.
E l o simţea din depărtări albastre,
Cum îl chema plângând cu munţii suri,
Cu jalea ’ntinsă a plaiurilor noastre,
Cu braţe largi de lanuri şi păduri...

A colo se născuse şi crescuse,

Cu graiul lin, cu suflet luminat,
Copil, sub noaptea vremilor apuse.
Poveştile străuechi L au legănat....
A colo E l şi-a mângâiat aleanul
Ş i a deschis spre lume ochii mari,
Căci era frate bun cu Caraimanul
Ş i frate bun cu codrul de stejari.
 49

Ş i Bl simţea în fiecare seară,

Când pleoapele obosite-şi închidea
Cum Feti frumoşi şi Banele coboară
Din cerul înflorit cu ’ntâia stea...
In adierea limpede şi caldă,
In freamăt de păduri şi de isuor,
Simţia prin vis, cum florile se scaldă
Pe fărmuri de părău, la Pelişor...
Şi-un dor năvalnic, dorul sfânt de fără,
Străvechiul dor din doine româneşti,
îl îmbie în fiecare seară
Ş i-l legăna eu vechile poveşti...
— Măria Ta, căminul te aşteaptă
Acolo ’n sări, de nopţi şi sile ’ntregi,
Castelul vechi şi moştenirea dreapta
Ce Ţi-au lăsat-o străluciţii regi.
Doi Regi ce-şi închinară vitejia
Cu spada ’n mâini, cu trudă şi temei,
Neostenifi, să ’nchege România,
Ca mândru să Te ’nalfi pe tronul ei...
Hotare vechi ei au ştiut să sfarme
Cu-acelaş ideal, cu acelaş fel,
Te-aşteaptă-acolo sfintele lor arme,
Credinfa lor, coroana de otell
a
50

Ş i pasărea măiastră se iveşte:

— , Măria Ta, e ceasul bun de s b o rl
De-al meu grumaz te prinde vitejeşte /
Ş i cântă-acuma aierul sonor...
învăluiţi în nouri de dantele
Şi ’n unde-albastre ce vibrează ’n jur,
Călătoresc prin pulbere de stele.
Prin fulgere de-aur şi de-azur...
E i trec hotare, fluvii, zări albastre,
Masivii munţi stâncoşi...
— „Măria Ta,
Ajuns-am pe pământul Ţării noastre,
Pământul sfânt, ce ’n taină Te-aştepta /“
Nul Nu e vis şi nu e o poveste,
Nu e o legendă care ne-a vrăjit;
E soarele ce-a răsărit pe creste
S ’anunţe ziua nouă ce-a sosit...
E soarele ce flutură în flamuri
E-al tinereţei glorios avânt;
Pământul nostru tot cu flo ri şi ramuri
A tresărit cu tot trecutul sfânt.
Se ’nalţă până la eeruri viul ropot
Ş i glas de tun despică drumul nou;
Ca Ia ’nviere cântă vechiul clopot
Să ducă ’n larguri marele ecou...
— Bine-ăi venit în /ară, Maiestate,
De-aiât amar de vreme Te-aşteptam,
Bine-ai venit, să ne aduci dreptate
Ş i să veghezi la cârma acestui neam l

Pe aripi largi de pasăre măiastră,

Bine-ai venit, Măria Ta, la noi,
A plâns atâta Dunărea albastră
Ş i ne-au bătut noianuri de nevoi...

Bine ai venit la vatra noastră, Sire,

La vatra noastră plină de dureri,
Să ne aduci dorita înfrăţire
Ş i tinereţea silelor de ieri...

Tu ai crescut cu noi şi ne ştii jalea,

Cu doine şi poveşti Te-ai legănat;
Aceeaş stea ne luminează calea,
Acelaş vis de veacuri ne-a legaţi

Să ’ndeplineşti a cerului chemare

Ş i visul din hrisoave izvodit,
Bine-ai venit la vechile altare,
De Domnul-Dumnezeu călăuziţi

Frângând zăgazuri, plin de energie,

S coboritor din cerul înstelat,
Ta ai făcut legenda să învie
Ş i să trăiască basmu ’ntraripatl

Tu porţi in mână marile destine

Ce ne călăuzesc printe furtuni;
Ne punem toţi, de-acum nădejdea ’n Tine,
Să ne conduci ca marii Tăi străbuni.

Un neam întreg, ea ualurile mării,

Te-aclamă cu n auânt nestăvilit..
Ascultă, Sire, glasul sfânt al ţării
Ce-ţi strigă tumultos — Bine-ai venit1

Sunt Basarabii care se deşteaptă,

Mânaţi de un singur vis, de-un singur ţel
S ’aşeze cu voinţa lor cea dreaptă
Pe fruntea Ta Coroana d e'oţel 1

8 Iunie 1930
de AL. NICORESCU.

Măria Ta, pe glia durerii noastre mute

A i coborît din zarea măreţului Tău sbor.
Întâi ţărâna sfântă fu dat să Te asculte,
In bucuria ţării şi-a ’ntreguluî popor 1
 53

Au fluturat stindarde în sarea biruinţei

Şi-au tresărit martirii acestui sfânt pământ,
Când Fiul şi Nepotul, în farmecul credinţei,
Punea ре-altarul Ţării supremul jurământ1

Am tresărit, străjerii acestor sfinte graniţi

Ş i marea bucurie fiinţa ne-a cuprins,
Şi-au tresărit bătrânii, cu pletele albite,
In care iarna vieţii argintul alb l-a ninşi

Măria Ta, credinţa în suflete ni e vie

Ş i dragostea de ţară cu jertfa o ’nfrăţim,
Nu vom lăsa o brazdă străbună, în robie.
Căci pentru Tron şi Ţară, Măria Ta, m uriml

Ziua Eroilop.
„M’a fost pe lume un neam mai încercat
ca al nostru. N ’a fost popor eare să-şl fi
plătit mal scump dreptul de-a trăi în fara şl
legea lut, popor pe eare să-l fl împins
la jertfe mal mart dragostea de moşie şl
dorul de neatârnare.
... Strângeţl-uă laolaltă, câţi simţiţi în noi
dorul de muncă şi setea sfântă de adeuăr,
§4

umpleţl-uă sufletele de eea mat adâncă eulaute

pentru trecutul glorios al neamului acestuia,
— încălslfl-uă de eea mal entuziastă Iubire
pentru patria noastră apărată eu atâtea jertfe,
pentru frumseţlle acestui pământ frământat
în sângele atâtor uitejt şl faceţi ca flecare
gând şt pas al uostru să fie pentru binele
şt înălţarea neamului românesc.
Al. Vlahufă.

Florile de cireş s’au scuturat... au în­

florit salcâmii. Dangătul clopotului anunţă
moartea euiua, creştinii se opresc o clipă
dtn lucru şl străbătuţi de un fior, îşi fac cruce.
In aeelaş timp începe cântecul bocitoarelor.
Deetntl intră în casă şl sărută crucea de pe
pieptul mortului, făeându-şi cruce, rugân-
du-se pentru sufletul lui. Trei zile. cât slă
mortul în casă, sufletul se sbate fără astâmpăr.
A teşit din trup în chip de uânt, apoi de po­
rumbel. Ţăranii, îndată ce a închis mortul
ochii, deschid fereastra, ea să aibă pe unde
să sboare sufletul. Cu teamă aleargă, spe­
riat de plâns se aşează undeua şi se gân­
deşte, cine este şl de unde a ieşit? Dar i-e
sete... după ieşirea din trup îl cuprinde tot­
 55

deauna un foe cumplit. Al casei s’au îngrijit:

pe fereastră e un uas eu apă curată, din
care sufletul bea şi apoi se scaldă. Alături
de uas e un eolae şt o făclie aprinsă. Tot
aşa la capul mortului. După ce sboară pe
deasupra trupului său, sufletul se aşeasă pe
o icoană sfântă, priuind ce se petrece în
casă... aşa stă 3 zile. Spre mormânt şt el
petrece pe mort. După ce toată lumea a
plecat dtn etmtttr, el se aşează pe cruce şi
plânge.
Dar dacă a murit fără lumânare, sufletul
nu poate sta pe cruce, îl dor artptle şi,
obosit, se adăposteşte sub straştna bisericii.
Nici aici nu stă şi se ehlnuie multe zile,
alergând între cer şi pământ. Numai făcliile
aprinse în ziua de Rusitori, 7 zile după Ru­
salii, şl lipite de uşile bisericii, numai ace­
stea îl dau linişte şi odihnă.
Dar soarta asta o au numai sufletele
celor morţi departe de ai lor, în călătorit
sau răsboate, Pentru aceştia aprind creştinii
lumini la Rusitori.
După ce s’a făcut noapte, sufletul se ri­
dică de pe cruce şt se întoarce la casa
mortului- Şase săptămâni nu poate părăsi
56

lumea asta, ca să se ducă acolo unde se

adună sufletele tuturor, ea să plece pe cea­
laltă lume. In timpul ăsta aleargă pe unde
a umblat cât a fost în trup. In cele dintâi
trei nopfi, uine la casa mortului, urând să
intre, se izbeşte de ferestre. Atunci pocneşte
câte-o icoană. Apoi se aşeasă pe prag.
După trei zile se duce în lume şl nu uine
decât la 6 zile, ori la 2 săptămâni, când se
face pomană.
Din când în când mai uine ea să ia parte
la bucuriile şi durerile celor din casă. Iar
dacă nu i se fac pomenile legiuite şi, uenind,
nu află nimic pentru el, atunci ta nisip şl
eenuşe în gură, pleacă şt nu se mat întoarce
niciodată.
— Ce minunată poezie răsare din su­
fletul ţăranului român, ce adâncă filosofiel
In chip de porumb, cuprins de setea de
uieaţă, se sbate ca un rob scăpat din tem­
niţă, se scaldă purifieându-se, începe o uieaţă
nouă, fără clipă de întrerupere... căci făclia
s’a aprins alături de mort în clipa când şi-a
dat sufletul, flacăra de uieaţă a trecut — sim­
bolizată — în flacăra de lumină. Şi, obosit,
sufletul se aşează pe crucea mortului... şi
plânge, plânge fericirea pierdută: uleaţa.
 57

Iar daeă a murit fără lumânare, sufletul

nu poate sta pe eruee, îl dor aripile şl numai
făcliile aprinse la Rusitorl îi dau odihnă... şl
asta-l soartea celor morţi în răsboaie... su­
fletul lor se ehinuie mult.
Morţii nu mor, ei trăiesc în noi, în adâncul
fiinţei noastre, ne spune un adânc cugetător
(Maeterlinek), în noi se întâlnesc mânile fiilor
noştri cari încă nu s’au născut, eu ale stră­
moşilor. Nu, morţii nu m ori La orice act,
strămoşii noştri se ridică, nu în mormintele
lor, ei în adâncul fiinţei noastre, unde tră­
iesc pururea. Ce minunat se împleteşte fl-
losofia marilor cărturari eu fllosofla ţăra­
nului.
Nul Morţii trăiesc: energia materială nu
se pierde, pământul se întoarce în pământ,
elementele chimice îşi continuă uieaţa şl
energia sufletească nu se pierde, se moşte­
neşte, ea rămâne în sufletele celor earine-au
fost dragi, în sufletele tuturora în care am
împrăştiat-o, trăind. Sufletul e nemuritor, da,
şl întâlnirea eu sufletul morţilor este în lumea
acesta, nu în alta şi atunci rugăciunea
dreaptă ar fi: pământ eşti şl în pământ uei
merge... suflet eşti şi în suflete uei merge 1
Aeeeaş Idee o exprimă şl poeţii.
De exemplu:
„Când unul trece altul vine
In astă lume a-l urma;
Precum când soarele apune
E l şi răsare undeva.
„Se pare cum că alte valuri
Cobor mereu pe-acelaş vad,
Se pare cum că i alta toamna,
Ş i ’n veci aceleaşi frunze cad.
„’Naintea nopţii noastre umblă
Crăiasa dulcei dimineţi;
Chiar moartea însăşi e-o părere
Ş i un vistiernic de vieţi.
(Eminescu.)
Sau:
„Din sânul veşnicului ieri
Trăieşte azi ce moare,
Un soare de s’ar stânge 'n cer
S ’aprinde iaraş soare.

„Parând pe veci a răsări,

Din urmă moartea-1 paşte.
Căci toţi se nasc spre a muri
Ş i mor spre a se naşte.
(Eminescu)
 59

Sau:
* Soarele din noapte iese
din mormânt putere vine:
Naşterea cea viitoare
ne e ’n lumea celor morţi.
(Coşhue.)

lată împăcarea eu moartea.

Din margtnea mormântului trebue să ră­
sune cântecul Dieţli, de acolo trebue să cu­
legem florile ei, îndemnul spre uleaţă.
Fiii de zei, făptuitorii de lucruri mari,
s’au numit în ueehime eroi, cel cari s’au di­
stins prin uitejie, prin nobleţă caracterului
lor, prin faptul că aueau suflet mare.
Din marginea mormântului comun, unde
dorm cei ce s’au jertfit pentru o ideie, cel
eu suflet mare, eroii, fiii de zei, nemuritorii,
cari au făcut uremurile de azi, răsare pentru
noi un îndemn şl o mustrare. Un îndemn
spre uleaţă adeuărată — trăită în jertfa pentru
ideal — şi o mustrare pentru batjocorirea
uieţii, pentru dezertori. Şt dezertorii sunt
mulţi, sunt mulţi cari împrăştie marea mo­
ştenire ce ne-au lăsat-o morţii. Ei ne-au lăsat
graniţele ţării lărgite şi noi ezităm de-a lărgi
şl sufletul ei.
60

Şt eând mirosul prafului de puşcă s’a

împrăştiat, eâud bălţile de sânge s'au uscat,
o luptă nouă s’a pornit.
Să luptăm din nou, eu toţii, e marea po­
runcă a morţilor, sau să lăsăm pe cel dor­
nici de luptă să lupte; triumful nostru de
mâine e al armatei gândurilor şi luptătorii
aceştia, căsuţi, sunt tot eroi. Din eroismul
morţilor uor răsări eroii de aal — lată cum:
soarele din noapte iese, din mormânt pu­
tere uine.
Pentru soare şi morţi, ţăranul nostru are
cel mai mare cult. Acest cult e de multeorl
împreunat. Focurile de primăuară — jertfele —
sunt pentru soarele care renaşte şi pentru
morţi, în aeelaş timp. Focul îl face în zori
un copil, eetlalţt n’au uoie să se atingă de
el. Femeile se duc de dimineaţă în cimitir
şi plâng între morminte, eu lumânările în
mână, eu cari fac semne prin aer, strigând
pe nume pe cel morţi şl ehemându-i duios
acasă: „Sculaţi, sculaţi ai mei şl ueniţl eu
m inei“ Şl sufletele uin în eonuolu acasă şi
se aşează în jurul focului, să se încălzească.
Crengi înuerzite de alun sunt aprinse, de fie­
care mort o creangă.
 lată frânturi din splendida poezie a celor
mat mulţi dintre cei căzuţi în răsboiu.
S’aprlndem în sufletul nostru focul iubirii
în amintirea eroilor şi flecare gând al nostru
să fie o creangă înflorită pentru unul, o
„creangă de aur“ eu care să pătrundem în
lăcaşul celor morţi.
Rusttorile nu sunt departe. S ’aprindem
făclia pentru sufletele ee-au alergat mereu,
mereu ehtnulndu-se, murind fără lumânare,
în răsboiu, să aibă şl ele odihnă. Să nu le
lăsăm să pribegească, să ia şl ele parte la
bucuriile şl durerile noastre, să-t pomenim,
şl el uor trăi; altcum, uor lua nisip şl ce-
nuşe în gură şl nu se uor mal întoarce...
niciodată.
*
Proroeul Eaeehil ne spune că mâna Dom­
nului l-a pus în mijlocul unei uăi pline de
oase. Şl duhul Domnului i- a z is : Fiul omului,
uor putea oasele acestea să înuieze?
— Doamne-Dumnezeule, Tu ştii lucrul
acesta l
A.pol i-a zts : Proroceşte şi spune-le:
Oase uscate, ascultaţi euuântul Domnulutl
lată, uoiu face s ă i i ueţi înuta.
6â

Vă uoiu da uine, uă uoiu face să crească pe

uol earne, uă uoiu acoperi eu piele, uoiu pune
duh în uol şl ueţl înuta.
Prorocind cum l s’a poruncit.. s’a făcut
un uutet şl o mtşeare... şl oasele s’au apro­
piat unele de altele. Carnea le-a acoperit şl
pielea, dar nu era duh în ele.
— Proroceşte duhului, să ulnă din cele
patru uânturl, să sufle peste morţii aceştia,
ea să înuieze, zise Domnul.
Prorocind... a intrat duhul în el şi au
înuiat... şi era oaste mare, foarte mare la
număr.
— ...Dae’etr face Domnul minunea eu
morţii noştri cart s’au jertfit pentru întregirea
neamului,^oastea cea mare la număr ar porni
din tranşeele dela Mărăşeşti spre Alba lulla,
ea s’adueăfjamlnte celor de azi, că drumul
spre încoronarea Regelui Ferdinand şi a nă­
zuinţelor noastre de ueaeurl a trecut prin
loeul jertfelor mari, că numai moartea eroilor
a adus înulerea neamului românesc.
 63

Ziua Eroilor.
(Istoric.)

14 Mai 1923, la ora 3 p. m., s’a procedat

la alegerea unul sieriu din cele 10 ce erau
depuse în Biserica dela Mărăşeştl, pentru
Eroul necunoscut.
15 Mai 1923. Transportarea rămăşiţelor
Eroului necunoscut la Bucureşti.
16 Mai 1923. Sicriul Eroului Necuno­
scut expus pentru pelerinaj, publicului.
16 Mal 1923. Se face înmormântarea
Eroului necunoscut, în Parcul 0arol. Au
uorbit: M. S. R egele Ferdlnand şl Ion l. 0.
Brătianu.

Cu folii una
de ZAHARIA HARTAN.

Nu s morţi cei ce căzut-au pe câmpul de

[onoare/...
S ’au dus numai pe drumul aprins de ideal...
Priviţi-ii... O lumină călătorind în soare;
In urma ei credinţa în vremuri viitoare
Răsare tot mai albă şi creşte val, de val!...
64
Ca sfinţii străluei-vor în sufletele dreptei...
Cu cat vor trece anii.. mai tineri, mai frumoşi.
Veni-vor Ia răscruce de drumuri... să ne
f ’ndrepte
Cu vorbele de flăcări curate şi ’nţelepte
Ş i să ne-arate calea visată de strămoşii...
N u-8 morţii... Din gură ’n gură... şi ani şi ani
[ de-arândul...
— Credinţa lor mai tare-i ca sutele de anii...
Din ea răsare visul, din ea s’aprinde gândul
Ce arde până’n ceruri, pustiul luminându-l...
Ca focul, ce sbueneşte din gură de vulcan 1...
Ş i fiecare nume... frumos... ca o minune...
Cântat va fi de vânturi... cât vântul va trăi...
Ş i vii vom fi cu totii prin vremuri tot mai bune...
Aeelaş fir ne leagă — şi ’n sfânta rugăciune
Slăvi-ne-vor cu cinste copiii de copiii...
Noi n’avem morţi în tară şi nimenea nu plânge
Ş i nici un suflet încă de jale nu s’a stins!...
Pe cei ce-8 duşi... cu fală noi îi purtăm în
[sânge,
Credinţa lor e farul ce ’n veci nu se va
[stingel...
De-ar fi să cadă cerul... noi n’avem morfi
[de plâns l
 65

Zadarnică, o, jale, ai vrea să rupi cununa /...

De cei plecaţi ne leagă acelaş fir de tort...
Credinţa lor, a noastră-i acum şin totdeauna /...
Zadarnic baţi la poartă... noi navem nici un
[m ort l

Sâ ne-aducem aminte 1
de MIRCEA DEM. RĂDUEESCU.
Să ne-aducem aminte de toţi cei ce-au căzut,
In lupta mare, sfântă, făcând din piepturi scut,
Ş i ’n pregătirea jertfei strigat-au: înainte 1
Să ne aducem aminte 7
Să ne-aducem aminte de bunii camarazi,
Ce dorm de-alung de codri, sub cetine de
fbrazi,
Ce n’au la cap nici cruce, nici flo ri şi nici
[ cuuinte...
Să ne-aducem aminte 1
Să ne aducem aminte de cei viteji şi buni
Ş i ’n fiecare clipă să facem rugăciuni,
E i fost-au pentru Ţară: Martirii jertfei sfinte;
Să ne-aducem amintel
Să ne-aducem aminte, ca ’n zile mari, de hram,
De cei ce-au dat, prin moarte, vieaţa unui
[neam.
5
66

Vieaţa, ce ’nfloreşte pe albe oseminte...

Să ne-aducem aminte!
Când clopotele sună Ia sfinte sărbători,
Să ne-aducem aminte de-ai noştri scumpi
[fe cio ri
Ce-au îngrăşat câmpia cu sânge viu, fierbinte...
Să ne-aducem amintel
Să ne-aducem aminte de morţii noştri dragi,
Ce dorm în văi profunde şi prin păduri de fagi,
Ş i eare împlinit-au sfinţite jurăminte:
Să ne-aducem aminteI
Să ne-aducem aminte, ea ’n sfinte mănăstiri,
De Mucenicii Ţârei, de tainicii martiri...
In zilele de vifor, când ninge pe morminte...
Să ne-aducem aminte!

Soldatul necunoscut
de M1RCEA DEM. RĂDUDESCU.
Ce nume ai avut, nu ştiu
Ş i nimeni nu-l va şti vreodată,
N ici slovă nu a fost săpată
Pe gloriosul tău sicriu,
Pierdut sub brazda ’nsângerată...
Slăvit prin Ordinul de zi,
Nu te-am văzut trecut anume,
Tu eşti Soldatul fără nume
Ce ’n veei de veci se va numi
Ostaşul cel mai sfânt din lume.

Ostaşi Soldat necunoscuţi

Ce nume-ar fi să te slăvească?...
Tu te-ai luptat şi ai căzut,
Acolo, unde te-ai născut,
Pe sfânta brazdă părintească.

Ş i dacă tot ce-a fost pământ

Revine vieţei pieritoare, —
Tu dormi sub marele-ţi mormânt
Cu tot ce-a fost frumos şi sfânt.
Cu moartea ta nemuritoare.

Tu dormi trudit de-atâta drum,

De-atâta luptă sbuciumată...
Dar vieaţa ta sacrificată
E flacăra care de-acum
Nu se va stinge niciodată 1
68

1 Deeemurie.
„Cutremurată tresare acum ţărâna A r­
dealului plină de lacrimi şt de aşteptări 1 După
întunecimea ueaeurilor se lueşte astăzi steaua
lut, uestlnd unui neam oropsit de oameni o
lume nouă şi o uieaţă luminoasă, răscum­
părată prin urednieta fraţilor.
Biruit de recunoştinţă îngenunehlază su­
fletul lui la poalele patriei mume, jurându-i
credinţă şi alipire de ueei. închegarea unul
singur trup s’a hotărît astăzi. Amurgul cade
cea din urmă oară pe ueehile noastre ho­
tare, ea mâne soarele, răsărind roşu din foc
şi din sânge, să lumineze în România M are“.
O. Qoga.
Aproape două mit de ani energia nea­
mului românesc s’a măcinat în lupte de apă­
rare, atât amar de ureme truda noastră cea
de toate zilele s’a scurs în mâna altora. Co-
borînd în adâncurile fiinţei noastre, aueau,
dar, dreptate marii spoueditori ai durerilor
să spună:
„Eu ? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul 1“
(14. EminesQu.)
„Căci holdelor noastre eu spicul de aur
Streinul le fură belşugul/“ (Oct. Qoga.)
 69

Dintru ’neeput, pământul tării noastre de

azi a fost mereu frământat. Şi, astfel, Dacia
Felix a ajuns o oale a plângerii. Năoăllrea
popoarelor a ’nsemnat pentru Apus o ame­
ninţare, din când în când, iar pentru noi o pri­
mejdie statornică. Pământul rodnic şl frumos
a fos mereu răscolit şl râunit.
Cronicarul spune, că neamul românesc
a fost aşezat în „calea răutăţilor“ . Dar ori
prin câte „elătiri de ureml“ am trecut, ori­
câte neamuri străine au fost pe aceste pla­
iuri, nici urmă n’a mai rămas din ele, sunt
„îngropate în eenuşe“, numai noi am rămas
statornici ai acestei Dacii — „înfipţi şi ne­
smulşi“, cum spune D. Cantemir.
In cuminţenia lui, Românul a exprimat
plastic taina cea mare a rezistenţei noastre,
trăinicia ra s e i: „Apa trece, pietrele rămân“.
Această încredere în trăinicia rasei re­
zulta din conştiinţa că, pământul pe care
sunt aşezaţi este al lor, din uremuri stră-
ueehi. S’a oprit aici un neam năuălitor, dar
n’a fost în stare să sfărîme unitatea noastră
sufletească, căci aeeeaş rugăciune s’a ro­
stit şi pe ma departe şi a răsunat aeelaş
oftat al doinei. Trupul Daciei a fost împărţit,
sufletul ei însă niciodată.
70

Cu limpezirea uremurllor, întemeindu-se

eele două Principate, Voluozli români au auut
mereu năzuinţa spre Ardeal. Petru Rareş
a trecut Carpaţii de nouă ori, iar la 1 No-
emurie 1599 Mihai Viteazul intră în Alba lulta.
Sabia lui însângerată a fulgerat atunci prin
noapte şi amintirea ei a rămas pentru tot­
deauna. Pe urmele lui Mihai a pornii Radu
Şerban spre Ardeal şi un şir lung de Voi-
uozl a fost ispitit de acest uls de mărire
eare*l fermeca, fie dintr’un tainic îndemn al
sângelui, fie dintr’o mijlre de conştiinţă.
Când sabia luptătorilor a căzut din mâna
ostenită, condeiul cărturarilor i-a luat locul.
Cărţile sfinte, tipărite dincolo de Carpaţl, au
pătruns în Ardeal, iar cronicarii arătară ori­
ginea noastră romană şi dăinuirea noastră
statornică în pământul Daciei.
In Ardeai, multă ureme durerile au fost
mute. Au urmat nenumărate „lăcrămaţi! la
împăratul“ Austriei şi, uneori, crunte răs­
coale, In urma lui Mihai a rămas o potecă
de sânge spre Uiena, pe care a mers şl
Horia la 1784. El a murit pe roată, la Alba
lulta, dar a lăsat o mare moştenire: dorul
de libertate. Ea 1791, într’o cerere eătră
Viena, se arătau lămurit şi eu demnitate
 n

drepturile Românilor, earl sunt eei mat mulţi

şi eei mai ueehi locuitori ai Ardealului. Ur­
mează o epocă de umilire până la 1848,
când Bărnuţiu, uestitor de uremuri noui, afirmă
cu tărie trăinicia neamului şi drepturile lui
asupra Ardealului.
Dar cererile Românilor din adunarea
dela Blaj şl luptele Iul laneu au fost zadar­
nice. Împăratul ne-a înşelat din nou şi ure­
muri grele au urmat pentru noi. O ultimă
nădejde legată de Uiena s’a spulberat ia
1892, prin respingerea Memorandului care
n’a fost cetit de împăratul, a fost refuzat de
guuernul din Pesta şi, întâmplarea a făcut
s’ajungă plicul, eu actele din Ardeal, neatins
la Bucureşti, unde, în sfârşit, în anii trecuţi
a fost deschis. Dacă lăerămaţia a rămas ne-
eetită, în schimb s’au deschis sufletele R o­
mânilor şl gândul mare, al uremurilor noi,
s ’a spus acum răspicat şi eu tărie: Nu mat
mergem la Viena, soarele pentru toţi R o­
mânii răsare la Bucureştii
De cealaltă parte a Garpaţllor, răsboiul
pentru neatârnare întinerise sufletele şi le
umpluse de nădejdi, iar expediţia din 1913
mări încrederea în puterea armatei noastre.
După pacea dela Bucureşti, un ual de în-
72
credere s’a reuărsat în sufletul tuturor Ro­
mânilor. In uârful Carpaţilor flutura steagul
Iul Băleeseu şi un dor stăpânea toate su­
fletele. Când poetul 0. Qoga eânta „Oltul“»
eu ale eărui ape „să ne mutăm în altă ţară“
şt când badea Cârţan izbea eu dispreţ gra­
niţa dela Predeal (zicând: Cine dracul a mat
uăzut graniţă în mijlocul ţării), era cel mai
bun semn că se apropie ceasul întregirii
neamului. A urmat un sunet de goarnă... şi
armata noastră a trecut Carpaţil.
Mai trebuia însă o grea încercare, re­
tragerea şi grozaua încercare' dela Mără-
şeşti, ea s’ajungem la 1 Dec. 1918, la Alba
lulia. Dar înainte de* a se rosti poporul la
Alba lulia, în parlamentul din Budapesta ră­
sunase răspicat, la 18 Oetomurie, 1918, eu-
uântul luptătorului Al. Uaida: „Să se dea
fiecărei naţiuni din Ungaria posibilitatea de
a-şi întemeia organizaţia naţională“. După
această declaraţie numai la Alba lulia se
putea ajunge.
In ziua de 1 Deeemorie cetatea lui Mlhai
clocotea de chiotul de bucurie, în cea mai
frumoasă zi a Românilor din Ardeal. Pe zi­
durile ei, Moţii, cari o străjutau, păreau fi­
 73

gurile reînuiate ale legionarilor romani şi

uuietul marei mulţimi cerea unirea.
U. Goldiş, după ce citeşte eu glas înfiorat
de emoţiune hotărîrea: „Adunarea naţională
a tuturor Românilor din Transiluania, Banat
şt Ţara Ungurească, întruniţi prin reprezen­
tanţii lor îndreptăţiţi la Alba lulia, în ziua de
1 Deeemurle 1918, decretează unirea acelor
Români şi a tuturor teritoriilor lpeuite de
dânşii cu România“, arată drepturile noa­
stre istorice asupra acestui teritoriu: „Na­
ţiunile trebuese liberate. Intre aceste naţiuni
se află şi naţiunea română din Ungaria,
Banat şi Transiluania. Dreptul naţiunii ro­
mâne de a fi liberată îl recunoaşte lumea
întreagă, îl recunosc acum şi duşmanii no­
ştri de ueaeuri. Dar odată scăpată de robie,
ea aleargă în braţele duleel sale mame.
Nimic mai firesc în lumea aceasta. Liber­
tatea acestei naţiuni înseamnă,: unirea ei eu
Ţara Românească.
„Bueăţlrea poporului românesc n’a fost
urmarea ure-unei legi economice, în care
terminologie se ascunde minciuna. Dimpo-
trtuă, teritorul dintre Nistru, Tisa şi Dunăre
constitue cea mai ideală unitate economică.
74

Frângerea trupului românesc a fost act de

barbarie. Distrusă barbaria, unirea tuturor
Românilor într’un singur stat este cea mat
firească pretenţlune a elDilizaţiei. Teritoriile
locuite de Români dela descălecarea lui
Traian şl până astăzi au fost teritorii romă-
neşti. Nu există putere de a suci logica până
acolo, ea inuadărlle elementelor străine, di­
rijate pe aceste teritorii în chip artificial şl
prin abuzul de putere al statului, eu scopul
desfiinţării noastre naţionale, să poată clă­
tina dreptul nostru de proprietate asupra
acestor teritorii. Aşa eeua ar fi sancţionarea
crimei şi ar constitui o pălmuire a elulliza-
ţiunii, care principial nu admite substituirea
dreptului prin brutalitate. După drept şi drep­
tate Românii din Ungaria şl Translluania,
dimpreună eu toate teritoriile locuite de dânşii
trebue să fie uniţi eu Regatul Român“.
*
' * *
Să ne ’nehinăm azi sfinţilor neamului,
eroilor căzuţi în răsboiul pentru întregire,
căci, înainte de a se încorona Regele Fer-
dinand la Alba lulia, s’au încununat ei, eu
cununa de mucenici, în tranşeele dela Mă-
răşeşti.
 75

După realizarea uisului nostru de uea-

euri, prin unirea Basarabiei (27 Martie 1918),
Bueouinei (28 Noemurie 1918) şi Ardealului,
menirea noastră alei, în Carpaţi şi la gurile
Dunării, este de-a face fapte de cultură, de
propăşire a omenirii. Cei cari au crezut că,
la 1918, prin realizarea idealului politie, ne-am
împlinit ea neam chemarea, greşesc. Lăr­
girea hotarelor ţării, întregirea neamului, este
numat un cadru pe care suntem datori să-l
umplem eu urednieia trudei noastre, eu fapte
de cultură. Numai aşa ne uom realiza ea
neam : în trupul lui, mărit la 1918, trebue să
înaripăm sufletul, ea să crească până unde-l
pot ajuta uirtuţile rasei. Numai astfel uni­
tatea neamului românesc ua fi spre folosul
ordinei sociale şi pentru propăşirea culturii
umane; numai aşa ţara noastră ua fi un loc
de înflorire a eiuilizaţiel şi numai prin aceasta
uom intra în istoria lumel, legându-ne de
ueşnieia uieţit pe pământ.
Să ne ridicăm fruntea eu demnitate, iar
mândria şi încrederea să ne străbată în su­
flete, gândindu-ne eă suntem, după atât sbu-
eium, stăpâni la noi acasă, reintraţi în stră-
ueehile noastre drepturi.
76

Iar celor cari râunese Ardealul, să le-a

spunem desluşit: Noi suntem act dela fa­
cerea lumii şl rămânem până la sfârşitul ei,
căci Dumnezeu ne-a aşezat aici 1

1 Deeemime 1918.
(Istorie.)

20 Noemurie 1918, s’a hotărît eonDoearea

la Alba lulia a marei Adunări Raţionale.
21 Noemurie 1918, în ziarul „Românul“,
Consiliul Naţional publică chemarea popo­
rului român la adunarea dela Alba lulia.
1 Deeemurie 1918, Adunarea dela Alba
lulia. Este ales ea preşedinte al Adunării
Gheorghe Pop de Băseşti. Vasile Goldiş ce­
teşte hotărîrile adunării.
2 Deeemurie 1918. Marele Sfat naţional
a ales un consiliu de 15 inşi, sub preşedinţia
lui 1. Maniu, pentru guuernare. O delegaţie
compusă din: Alexandru Uaida, V. Goldiş şi
Episcopii M. Cristea şi l. Hossu, a fost în­
sărcinată eu predarea actului unirii Regelui
Ferdinand.
11 Deeemurie 1918, în Monitorul Oficial
au apărut cele două decrete de legi, prin
 77

care Regele Ferdinand ia aet de hotărîrea

adunării dela Alba lulia.
12 Deeemurie 1918, delegaţia soseşte la
Bucureşti. __________

Latinitatea strigă din Tranşee

de O. QOQA.
Din sborul larg ee ‘mprejmue pământul
C obor la malul Dunării albastre,
Eu ee vă ştiu şi visul şi cuvântul
Şi-s frate bun cu plângerile voastre.
Ea mine-aveţi scăparea şi limanul
Deapururea pe-a vrem ilor cărare,
Prin rostul meu vorbiaţi cu oceanul,
Voi, tulburate picături din mare...
A zi duhul meu fără popas vă ehiamă,
Vă cere-a lumii nouă epopeie,
Din mii de guri cu ehiot de aramă
Latinitatea strigă din tranşee.
Voi unde sunteţi, râu cumplit de patimii
Urniţi-vă, nu-i vremea de-a mai plânge;
Nevolnicii răscumpără cu lacrimi,
Durerile cari se plătesc cu sânge l ..,
A colo ’n hora vijelii crunte
E clocotul visării noastre sfinte 1
Veniţi, Românii Porniţi-vă spre munte 1
V ’arată drumul morţii din morminte.
78

Să nu uitaţi a ueacurilor carte,

Veniţi, ven iţii... Căci adevăr zic vouă:
Ori vă mutaţi hotarul mai departe,
Ori veţi muri cu trupul frânt în două 1

Uniţi~vă Români
de MIRCEA DEM. RÂDULESGU
Dar până când atâta ură
Şi-atâtea oarbe duşmănii
Să frângă sfânta legătură
Ce ne-a unit pentru vecii?
Vrăjmaşi cu suflete barbare
Râvnesc al ţărei dulce plai,
Să sfarme sfintele hotare
Ale lui Ştefan şi M ihai...
Ei vor să pună ’n jug moşia
Ce-am moştenit-o din bătrâni,
Dar voi ce-aţi înfruntat urgia
Uniţi-vă pe veci, Românii
Uniţi-vă, Români, cu toţii,
Pe sfântul strămoşesc meleag:
Muntenii, Moldovenii, Moţii,
O inimă s’avem şi-un steag1
Duşmanele porniri să piară,
Să piară negrele nevoi,
Să fie iar belşug în ţară
Ş i ţara — leagăn de eroi.
înălţa-ţi sfintele drapele,
Sa fluture sub cerul sfânt
Ş i cât va fi pământ sub stele
Să fim un suflet şi-un pământ.

Alba lulia
Maestrului Oetauian Goga
de MIRCEA DEM. RÂDULESCU.
Sângeră şi azi sub ziduri jertfa grelelor
[prigoane,
Sfinţii săi bătuţi în eue la răscruci,
Plâng şi astăzi pe troiţe sângeratele ieoane,
Ş i pe file vechi de b iblii plâng sfinţitele
[ canoane,
Care-au mângâiat durerea răstigniţilor pe
[ cru cif
Sfânt Ierusalim al nostru, de dureri incă
ffierbinte,
Alba lulia, cetate de martiri,
Ne plecăm sfioşi genunchii lângă marile
[ morminte,
Sub eatapeteazma-ţi veche, scump altar
[de-odăjdii sfinte,
Unde s’au rugat părinţii şi-au căzut sub pri-
[g o n iri...
Dar spânzurătoarea, rugul, roata, negrele
[păcate,
Toată ura şi trufia de călău,
80

N ’a putut să ne sugrume visul larg de li-

[bertate,
Visul cel mai sfânt din lume, floarea de
simţiri curate,
Flacăra de-azur şi aur ce ardea pe zidul tău 1
Tu, eare-ai văzut Voevodul cel cu fulgere pe
[zale
Răsărind din răscolitul Şelimberg,
Tu ne~ai dat puteri de-arhangheli să urnim
[Carpaţii ’n vale
Ş i ’ngropat-ai mucenicii lângă zidurile tale,
Ca o vie mărturie de dureri ce nu se şterg...
Scump altar de moaşte sfinte, piatră veche
[de credinţă,
Unde ne-am luptat şi plâns-am ani în şir.
Tu, ce ne-ai ştiut Calvarul, necurmata
[suferinţă,
Sângerată ta Qolgotă vede ’n nimb de
[biruinţă
Marea noastră Înviere, visul Neamului Martir l
împlinind scriptura veche, azi o flamură
[încheagă
Neamul înfrăţit de-un sânge şi de-un grai:
Alba lulia, înalţă-ţi steagul ce pe toţi ne leagă l
Bine-cuvântat fii, Doamne, că văzut-am ţara
[ ’ntreagă
sfânt al marelui
[M ihail
5 Datorinţele jj
j 3 a ^ a a - € 3 Q € 3 - G Q 0 E 3 € 3 Q G O 'O S O 5 I
bunului român,
g I. Ce este Asoclaţiunaa „Astra“ ? jjj
B eea mai mare şi eea mai ueehe soeie- rh
tate românească din Ardeal, pentru răspân- 4*
dlrea culturii în sânul poporului român. k]

tl. Ce a făcut şl va face Asociaţiunea ? Jjj

1. A ajutat în timpuri grele, eu burse, tinerii Jjj
români la înuăţâtură de carte şi de meserii. [T]
— 2. A înfiinţat o bibliotecă centrală în Sibiu, iti
— 3. A înfiinţat un Muzeu minunat, cuprinzând W
mai aies lucruri făcute de harnicele ţărance [J
române, dar şi alte eelea. — 4. A ţinut zeci
de mii de conferenţe poporale la sate şi la
oraşe. — 5 fl înfiinţat cursuri pentru analfa­
beţi (neştiutori de carte). — ti. A înfiinţat bănci
poporale şi cooperative. — 7. A tipărit, în zeei
şi zeci de mii de exemplare, cărţi de înuătă-
tură şi petrecere pentru popor. — 8. Tipăreşte
reuista nTransiluania'i . — 9. A înfiinţat despăr-
Îaăminte, cercuri culturale, biblioteci
sate. — 10. A ajutat construirea
poporale
de Case
nafionale. — 11. fljută tipărirea unei biblioteci
pentru cărturarii eu şcoală mat mare (d e către
Secţiile „Astrei“ din eiuj).

III. Cs trabue să facă o ric e Român bun?

1. Să se înscrie membru la Asoeiaţiune
(membru fondator 1000 Bei, membru pe uiaţă
500 Lei, membrii aetiui 50 Bei). — 2. Cărturarii
eu ştiinţă de carte mai multă să aboneze re­
uista „Transiloanta“ şi să cumpere cărţile tipă­
rite de Secţiile „Astrei“. Aceştia, şi apoi lumea
dela şate să cumpere broşurile din Biblioteca
poporală a „ Asoeiaţiunii“ (fiecare coală de tipar
d e 16 pag. 1 Beu, 50 coaie eu 800 pag. 50 Bei). Q
 Să Iubiţi Asociaţiunea „Astra“ — cetitori
români ai acestei cărţulii!
Dacă iubiţi Asociaţiunea aceasta, să ştiţi
că lucraţi pentru propăşirea noastră, a tu«
tu ro ra1
„Astra“ u rea o ţărănime sănătoasă, de«
şteaptă, urednieă, cu gospodării înfloritoare,
cu încrederea intr’un uiitor strălucit.
Calea „Astrei“ duce spre mântuire 1
Ultimele numere ale „Bibliotecii popo­
r a le “ sunt următoarele:
Nr. 225. Am or şi răzbunare, pouestlrl Isto­
rice de loan A. Lapedatu.
N r. 226—227. Şoimii Carpaţilor, (Ideo­
logie — organizare — metode) de Prof. D r,
l. Haţieganu.
Nr. 228. Din popor de Petrea DaseăluL
N r. 229—233. Boli, Leacuri şi Plantele
de leac, de Dr. Qeorge Bujorean.
Nr. 234. Răsărit de soare, piesă în 3
acte, de Nieolae Boeriu.
Nr. 235— 236. De ce trebue să muncim,
înuăţăturt economice naţionale, de Qheorghe
Brânduş.
Nr. 237. Calendarul pentru popor al Aso-
ciaţuniii, pe a. 1937, întocmit de Horia Petra-
Petreseu.
N r. 238. Anecdote, de Qh. I. Chitue,