Calendarul

Asociatiumii t

pe anul comun

1918.
întocm it de Nicolae losif.

Anul VII. Nr. 47.

B ib lio teca p o p o ra lă a „A sociaţiu n ii".

Preţul 80 bani.
\ y
 U ^“ Răspândiţi

Calendarul Asociatiunii *
pe anul 1918,
care se află de vânzare Ia B irou l A sociaţiunii.
strada Şaguna Nr. 6 în Sibiiu (Nagyszeben) ş
la toate librăriile româneşti.

V â n z ă to rilo r li se d ă r a b a t.
Calendarul Asociaţiunii
pe anul com un

1918.

Anul YII.

Sibiiu. — E d itu ra A sociaţiu n ii.

T' ''«grafiei arhidiecezane.
 133502
Cronologia anului 1918.
Dela facerea lumii după Suidas (6000 a. Chr.)
„ „ „ „ cei 70 traduc, ai bibliei.
„ „ „ „ era bizantină (5508 a. Chr.)
Dela facerea lumii după periodul Iulian (1 Ian. 4714
a. C h r . ) .....................................................................
Dela întemeierea Romei (24 Aprilie 743 a. Chr.)
naşterea Domnului nostru Isus Christos .
moartea Domnului nostru Isus Christos .
risipirea Ierusalimului prin Romani (1 Sept. 79
d. C h risto s).....................................................
descălecarea Romanilor în Dacia sub Traian
(105 d. C h risto s)................................................
zidirea Constantinopolei (330 d. Chr.) . .
aşezarea clopotelor în bisericile creştine . .
căderea împărăţiei romane apusene (476 d. Chr.
venirea Ungurilor în Europa (896 d. Chr.) .
întemeierea Ţării ungureşti (1000 d. Chr.) .
desbinarea bisericilor (răsăriteană şi apuseană
întemeierea Ţării rom âneşti...............................
începutul domniei casei Habsburgice în Austri
descălecarea lui Dragoş-Vodă în Moldova .
moartea lui Mihai V iteazu l................................
iscodirea prafului de puşcă prin B. Schwarz
facerea hârtiei (1373 d. C h r . ) ...........................
iscodirea tiparului (1440 d. Chr.) . . . .
descoperirea Americei (11 Octomvrie 1492)
reformaţia lui Luther (1517 d. Chr.) . . .
tipărirea celei dintâi cărţi româneşti . . .
îndreptarea calendarului Iulian prin papa Ori
gorie X III. (1583)................................................
începerea sădirii tăbacului în Europa (1591)
unirea unei părţi a Românilor cu biserica Rome
iscodirea trenului cu a b u r i ................................
descoperirea electricităţii , , . *- .......................
Dela iscodirea te le g ra fu lu i................................................ 73 ani
,, unirea Principatelor române (Muntenia şi Mol­
dova) .......................................................................... 58 „
„ naşterea M. Sale Regelui Carol IV (1887) . . 31 „
„ iscodirea fonografului şi telefonului . . . . 30 „
,, iscodirea maşinei de s b u r a t ................................ 9 „
„ începerea războiului e u r o p e a n ........................... 4 „
„ încoronarea M. Sale Regelui Carol IV . . . 1 „

A n o tim p u rile:
P rim ăvara se începe în 8/21 Martie.
V ara se începe în 9/22 Iunie.
T oam na se începe în 10/23 Septemvrie.
Iarna se începe în 9/22 Decemvrie.
P la n e ta anului 1918.
Regentul sau stăpânitorul anului 1918 este Mars sau
Marte. Este a 4-a planetă, numărând dela soare. Luceşte pe
cer ca stea de ordinea întâi, cu lumină roşietică. E mai aproape
de pământ ca de soare şi are 2 luni mici, cari rotesc în jurul
ei. In vechime planeta aceasta era socotită ca una ce aduce
războaie şi foc peste oameni.
P o stu rile .
1. Mercurile şi Vinerile de peste an. — 2. Ajunul Bo­
tezului Domnului, în 5 Ianuarie. — 3. Postul Paştilor, din 5
Martie până în 21 Aprilie. — 4. Postul Sf. Petru şi Pavel,
din 18 Iunie până în 28 Iunie. — 5. Postul Sf. Mării, din 1 până
14 August. — 6. Tăierea capului Sf. Ioan, 29 August. — 7. Ziua
Crucii, 14 Septemvrie. — 8. Postul Crăciunului, din 15 Noem-
vrie până în 24 Decemvrie.
D e sle g a re a p ostu rilo r.
1. Mercuri şi Vineri în săptămâna brânzii. — 2. Merc
şi Vineri în săptămâna luminată. — 3. Mercuri şi Vineri în
săptămâna după Rusalii. — 4. Mercuri şi Vineri după Crăciun,
până la Botezul Domnului.
1*
 întunecimi.
In anul 1913 vor îi 2 întunecimi de soare şi o întunecime
de lună, dintre care nici una nu se va vedea în părţile Europei
de mijloc.
1. întunecime totală d e soare va fi în S şi 9 Iunie 1918.
Se începe în 8 Iunie la 8 ore 29 minute seara şi ţine până în
9 Iunie dimineaţa la ora 1 şi 46 minute. La noi nu se vede.
2. întunecime p a rţia lă d e lu n ă va fi în 24 Iunie 1918.
Se începe la 10 ore 46 minute înainte de amiazi şi ţine până
la 12 ore şi 9 minute noaptea. La noi nu se vede.
3. întunecime in elară d e soare va fi în 3 Decemvrie 1918.
Se începe' la ora 1 şi 21 minute d. a. şi ţine până la 7 ore
22 minute seara. La noi nici această întunecime nu se vede.
Toate aceste 3 întunecimi se vor vedea prin unele părţi
ale Americei, Asiei şi Africei.

în sem n are . S. însemnează Sfânt; SS. Sfinţi; P. sau Păr.

Părinte; C. Cuvios; M. Mucenic—Muceniţa —M ucenici; A.
sau Ap. Apostol; Arh. Arhiepiscop; Ep. Episcop; Pr.
Proroc.
Pătrarul de pe urmă . C Pătrarul întâiu . . . . £)
Lună n o u ă ..................... © Lună p l i n ă ..........................@
răs. însemnează răsare; ap. apune; o. ore; m. minute.
Sărbătorile cele însemnate cu ( t ) roşie sunt sărbători împără­
teşti, iară cele cu f neagră sunt sărbători bisericeşti.
 Domnitorii europeni.
A ustro-U ngaria. împăratul şi Regele: C arol F rancisc
lo s if l. ca împărat al Austriei, şi sub numele de C arol IV. ca
rege al Ungariei etc. născ. la 17 August 1887, în castelul din
Persenbeug. Căsătorit la 1 Octomvrie 1911. S ’a suit pe tron
în 21 Noemvrie st. n. 1916. — Soţie: Z ita de Parma-Bourbon,
născ. în 9 Maiu 1892 în Pianore. — C o p ii: Francisc losif
Otto, născ. în 20 Noemvrie 1912 în Reichenau, principe de
Coroană şi moştenitor de T ro n ; Arhiducesa Adelaida, născ. în
3 lan. 1914; Arhiducele Robert Carol Ludovic, n. în 8 Feb.
1915, şi Arhiducele Felix Frideric Augustin, născ. în 31 Maiu
1916. — B elgia. R ege: Albert I. — B ritan ia. R eg e: Oeorge V.,
el este totodată şi împăratul Indiei (Asia). — B u lg aria. R e g e :
Ferdinand I. de Coburg, născ. 14/26 Febr. 1861. — D a ­
nem arca. R eg e: Cristian X., născ. la 1870. — Elveţia e re­
publică. Prezidentul se alege în fiecare an. — F rancia. Re­
publică. Prezident: Reymond Poincare, ales în anul 1912. Pre­
zidentul — capul statului — se alege tot la 7 ani. — G erm ania
(Prusia). Împărat-Rege: Wilhelm II., născ. 15/27 Ian. 1859. —
G recia. R ege: Alexandru, fiul lui Constantin. — Italia . R ege:
Victor Emanuel III., născ. la 1869. — Muntenegru. R e g e : Ni-
colae I. Petroviciu, n. 7 Oct. 1841. — N orvegia. R eg e: Hacon
VII. născ. în 1872. — O landa. Regină: Wilhelmina, născ. 19/31
Aug. 1880. — P ortugalia. Republică. Prezid.: Manuel Arriaga,
ales în 25 Aug. 1911. — R om ân ia. R eg e: Ferdinand I. Dom­
neşte dela 28 Sept. 1914, n. 12/24 August 1865, ca al doilea fiu
al principelui Leopold de Hohenzollern şi nepot de frate al
regelui Carol 1, căsătorit la 11 Ianuarie 1893 cu Maria de Saxa-
Coburg-Qotha, n. 17 Oct. 1875. C opii: Carol, principe moşte­
nitor, Elisaveta, Maria, Nicolae şi Ileana. — R usia. Gu­
vern provizor. — S ârbia. R eg e: Petru Caragheorghevici,
născ. 1844, ales în 1903. — S pan ia. R ege: Alfonso X III., născ.
5/17 Maiu 1886. — Svedia. R e g e : Oustav V., născ. 16 Iunie
1858. — Turcia. Sultan : Mohamed V., născ. la 3 Noemvrie 1844.
 Ianuarie are 31 zile Gerar
Zilele, Calendarul vechiu i Calend. nou Soarele
1. răs. 7 o. 07 m.
Luni | 1 (f)T .îm p r.,S .V . 14 Felix
Marţi j 2 P. Silvestru 15 Maur. ii ap. 3 „ 48 „
Mere. ; 3 Pr. Malachia 16 Marcelin ,i 10. răs. 7 „ 04 „
Jo i ; 4 Sin. celor 70 Ap. 17 Antonie ap. 3 „ 58 „
Vineri 5 Teopemt, Teona 18 Prisca 11 20. răs. 7 „ >>
Sâmb. 6 (t) Botez.Dlui Q 19 Canutus i ap. 4 „ 10 „
ii L u n ăn ou ăxn 2 9 Ian.
Dura flnpă Botez. ev. flela Maîelu, c. 4, st. 12, ol- 8, v . 11.

O
3
Dum. ! 7 (J) S. loan Bot. 20 Fab., Seb. ,i Staturi economice.
Luni ! 8 C. George 21 Agnes Cară şi împrăş­
Marţi | 9 M. Polieuct 22 Vincentie tie gunoiul. Drege
Mere. i 10 P. Grigorie 23 Log. Mar. ! uneltele şi maşinile,
Joi i 11 C. Teodosie 24 Timoteiu !l că acum ai timp.
Vinerii 12 M. Taţiana 25 Pavel i Adună cuiburile de
S âm b.1 13 M. Ermil 26 Policarp ii omide de pe pomi.
îngrijeşte-te de se­
Dum. celor 10 leproşi, ev. Luea 12, c. 17, sl. 12, o l-1, v. 1 minţe bune pentru
sămănăturile de pri­
Dum. 14 Păr. din Sinai @ ( 27 loan Chr. măvară. Pregăteşte
Luni 15 C. P avelT eb. [ 28 Carol ,|
coşurile pentru ră­
Marţi 16 Lanţ. Ap. Petru j 29 Francisc !, sadniţe. Trage vinul
Mere. 17 f C’. Antonie i 30 Martina ;
şi alege poamele şi
Jo i 18 P. Atan. şi Chirii 31 Petru Noi P
legumele putrede.
Vineri 19 C. Macarie 1 Febr. Ign. i
Curăţă pomii de
Sâmb. 20 f C. Eutimie 2 (f)Int.Dluj' muşchi şi crengi us­
Dum. a 14. ev. dela Luca 14, c. 18, st. 35, gl. 2, v. 2. cate. Gunoeşte viile
şi fânaţele.
Dum. 21 C. Maxim 3 Blasiu Numără săptămâ­
Luni 22 Ap. Timoteiu ţ 4 Veronica nile până la sfântul
Marţi j 23 M. Clement i 5 Agata Gheorghe şi vezi,
Mere. , 24 C. Xenia i 6 Dorotea cum stai cu fânul.
Joi ; 25 f P.Grig.Teol. j 7 Romuald Dă sare la vite mai
V ineri' 26 C. Xenofont , 8 loan des, şi pe timp fru­
Sâmb.i 27 f loan Hrisost. , 9 Apolonia mos, la amiazi, Ie
Dum. a 15. ev. dela Luca 15, c. 17, st. 1, gl. 3, v. 3.
scoate afară. Adapă
vitele cu apă do-
Dum. 28 P.Efrem Şirul 10 Scolastica moală. Adună ză­
Luni 29 M. Ignatie © 11 Desideriu pada în jurul pomi­
Marţi 30 (f)V as. Gr. loan 12 Eulalia lor şi închee-ţi soco­
Mere. 13 Cnir si loan 13 Inc. post. telile pe anul trecut.
în sem n ări
în sem n ări
 Februarie are 28 zile Faur
Zilele Calendarul vechiu Calend. nou Soarele
Joi 1 M. Trifon 14 Valentin 1. răs. 6 o. 48 m.
2 (f) Intimp. Dlui 15 Faustin ap. 4 „ 27 „
Vineri
Sâmb. 3 Drept. Simeon 16 Iuliana 10. răs. 6 „ 35 „
ap. 4 „ 40 „
Dum Hananiencei, ev. 17 dela Mateiu, 20. răs. 6 „ 20 „
c. 15, st. 21, gl. 4, v. 4. ap. 4 „ 55 „
Dum. 4 P. Isidor 17 Constanţa L u n ă nouă în 27 F e­
Luni 5 M. Agatia £) 18 Flavian ’ bruarie 11 o. z.
Marţi 6 P. Vucol ep. 19 Conrad
Mere. 7 P. Partenie 20 Eleuteriu Sfatnri econom ice.
Joi 8 Teodor Strat. 21 Eleonora Vântură şi curăţă
Vineri 9 M. Nichifor 22 Petru C. săminţele de sămâ-
Sâmb. 10 M. Haralampie 23 Romana nat. Curăţă livezile
de muşinoaie, pietri
Dum. Vameşului şi Fariseului, ev. Luca, şi mărăcini, şi le sa-
c. 18, st. 10, gl. 5, v. 5. mănă cu flori de fân.
Destupă şanţurile
Dum. 11 M. Vlasie 24 Mateiu şi brazdele, ca să se
Luni 12 P. Meletie ® 25 Valpurga poată scurge apa.
Marţi 13 P. Martinian 26 Alexandr. Taie mlădiţele pen­
Mere. 14 P. Axentie 27 Leandru tru altoit, şi le pă­
Joi 15 Ap. Onisim 28 Romanus strează în pivniţă
Vineri 16 M. Pamfilie 1 Mait.Alb. acoperite cu năsip.
Sâmb. 17 M .Teod.Tiron 2 Simpliciu
Ară pământurile
Dumineca Fiului rătăcit, ev. Luca, c. 15, pentru ovăs, orz şi
st. 11, gl. 6, v. 6. măzăriche.Taie săl­
ciile şi acaţii. Re­
Dum. 18 P. Leon papa 3 Cunigun. tează gardurile vii
Luni 19 Ap. Archip 4 Casimir şi curăţă altoii de
Marţi 20 P. Leon ep. 5 Eusebie ramurile de prisos.
Mere. 21 P. Timoteiu t 6 Frideric Samănă legumi în
Joi 22 M. din Evgenia 7 Tom aAq. răsadniţe calde. Dă
Vineri 23 M. Policarp 8 loan vitelor nutreţ mai
Sâmb. 24 fA fl. c. S. loan B. 9 Francisca bun şi le fereşte de
apă prea rece. în­
Dum. lăs. de carne, ev. Mateiu, c. 25, grijeşte de coşniţe
st. 31, gl. 7, v. 7. pentru roi.
Dum. 25 P. Tarasie 10 40 Martiri Măreşte urdinişul
Luni 26 P. Porfirie 11 Heraclie coşniţelor, ca albi­
Marţi 27 P. Procopie © 12 Grigorie nele să-şi facă sbo-
Mere. 28 P. Vasilie 13 Rosina rul de curăţire.
 Martie are 31 zile Germănar
Zilele Calendarul vechiu Calend. nou p Soarele
1. răs. 6 o. 04 m.
Joi 1 M. Eudochia 14 Matilda ap. 5 1) 09
Vineri 2 M. Teodot 15 Longin 10. răs. 5 f> 47
Sâmb. 3 M. Eutropie 16 Heribert ap. 5 tt 20 >}
20. răs. 5 29
Dum. lăs. de brânză, ev. Mat., c. 6, st. 14, gl. 8,. v. 8.
ap. 5 tJ 34 >y
Dum. C. Gerasim 17 Gertrud L u n ă nouă, 29 Mart.
Luni M. Conon 18 Eduard 5 o. 05 m. dim.
Marţi SS. 42 Martiri yf \ 19 losif Log. Statu ri econom ice.
Mere. M. d. Cherson 20 Nichita Desgroapă şi taie
Jo i P. Teofilact 21 Benedict viile, cercueşte şi
Vineri (t)S S . 40 Martiri 22 Octavian sapă viile. In săp­
Sâmb. M. Codrat 23 Victorin tămâna a 9-a după
Crăciun samănă
Dum. 1. în post, ev. loan, c. 1, st. 43, gl. 1, v. 9. grâu de primăvară,
Dum. 11 P. Sofronie 24 (f ) Floriile apoi orz, ovăs, ma­
Luni 12 C. Teofan 25 (J ) Bunav. zăre, măzăriche şi
Marţi 13 P. Nichifor 26 Emanuil lucernă. Greblează
Mere. 14 C. Benedict 27 Rupert locurile cu lucernă
Jo i 15 M. Agap 28 Joia Paşt. şi trifoiu. Curăţă şi
Vineri 16 M. Sabin 29 Vin. Pat. grapă fânaţele. Cu­
Sâmb. 17 C. Alexie 30 Quirinus răţă pomii de us­
cături şi omide.
D. 2. în post, ev. Marcu, c. 5, st. 1, gl. 3, v. 10. Altoeşte cireşii, vi­
şinii şi prunii, sus
Dum. 18 P. Ciril ' 31 (f)S.Paşti în crengile tinere
Luni . 19 M. Hris. şi Dar. 1 1 April L.Paşi. ale coroanei, iar
Marţi ' 20 PP. u.în Sava 1 2 Francisc merii şi perii, jos
Mere. 21 C. lacob |3 Richard aproape de pământ.
Joi ! 22 M. Vasilie f j 4 Isidor Sapă şi samănă le­
Vineri' 23 C. Nicoti j 5 Vincenţiu gumi. Pune găini
Sâm b.1 24 C. Zaharie |6 Sixtus şi gâşte să clo­
D. 3. în post, ev. Marcu, c.8, st. 34, gl.3, v. 11 cească. Umple vi­
nurile în fiecare
Dum. 25 (f ) Bunavestire 7 Herman lună şi curăţă bu-
Luni 26 Sob. V. Gavril 8 Dionisiu ţile de mucegaiu.
Marţi 27 C. Matrona 9 Maria CI. Fereşte-te de-a face
Mere. 28 C. Marcu 10 Ezechil datorii; dacă eşti si­
Joi 29 C. loan Leştv. ^ 11 Leo Papa lit săfaci, ia bani îm­
Vineri 30 C. par. loan 12 Julius prumut numai dela
Sâmb. 31 Cuv. Ipatie 13 Hermen. bănci româneşti.
 Martie are 31 zile Germănar
Zilele Calendarul vechiu Calend. nou S o air e l e
1. răs. 6 0. 04 m.
Joi 1 M. Endochia 14 Matilda ap. 5 t) 09 »»
Vineri 2 M. Teodot 15 Longin 10. ras. 5 47
Sâmb. 3 M. Eutropie 16 Heribert ap. 5 ff 20 >>
20. răs. 5 '2S>
Dum. lăs. de brânză, ev. Mat., c. 6, st. 14, gl. 8, v. 8.
ap. 5 ff 34
Dum. 4 C. Gerasim 17 Gertrud L u n ă nouă, 29 Mart.
Luni 5 M. Conon 18 Eduard 5 o. 05 m. dim.
Marţi 6 SS. 42 Martiri l iJ 19 losif Log. Staturi economice.
Mere. 7 M. d. Cherson 20 Nichita Desgroapă şi taie
Joi .8 P. Teofilact 21 Benedict viile, cercueşte şi
Vineri' 9 (f) SS. 40 Martiri 22 Octavian sapă viile. In săp­
Sâmb. 10 M. Codrat 23 Victorin tămâna a 9-a după
Crăciun samănă
Dum. 1. în post, ev. loan, c. 1, st. 43, gl. 1, v. 9. grâu de primăvară,
Dum. 11 P. Sofronie 24 (f ) Floriile apoi orz, ovăs, ma­
Luni 12 C. Teofan 25 ( j ) Bunav. zăre, măzăriche şi
Marţi 13 P. Nichifor 26 Emanuil lucernă. Greblează
Mere. 14 C. Benedict 27 Rupert locurile cu lucernă
Joi 15 M. Agap 28 Joia Paşt. şi trifoiu. Curăţă şi
Vineri 16 M. Sabin 29 Vin. Pat. grapă fânaţele. Cu­
Sâm b.1 17 C. Alexie 30 Quirinus răţă pomii’ de us­
cături şi omide.
D. 2. în post, ev. Marcu, c. 5, st. 1, gl. 3, v. 10. Altoeşte cireşii, vi­
şinii şi prunii, sus
Dum. 18 P. Ciril 31 ( f ) S . Paşti în crengile tinere
Luni 19 M. Hris. şi Dar. 1 April L.Paşt. ale coroanei, iar
Marţi 20 PP. u.în Sava 2 Francisc merii şi perii, jos
Mere. 21 C. lacob 3 Richard aproape de pământ.
J°i 22 M. Vasilie f 4 Isidor Sapă şi samănă le­
V ineri; 23 C. Nicon 5 Vincenţiu gumi. Pune găini
Sâm b.1 24 C. Zaharie 6 Sixtus şi gâşte să clo­
D. 3. în post, ev. Marcu, c. 8, st. 34, gl. 3, v. 11. cească. Umple vi­
nurile în fiecare
Dum. 25 (f) Bunavestire 7 Herman lună şi curăţă bu-
Luni 26 Sob. V. Gavril 8 Dionisiu ţile de mucegaiu.
Marţi 27 C. Matrona 9 Maria CI. Fereşte-te de-a face
Mere. 28 C. Marcu 10 Ezechil datorii; dacă eşti si­
Jo i 29 C. loan Leştv. f§ 11 Leo Papa lit să faci, ia bani îm­
Vineri 30 C. par. loan 12 Julius prumut numai dela
Sâmb. 31 Cuv. Ipatie 13 Hermen. bănci româneşti.
în sem n ări
în sem n ări
 Aprilie are 30 zile Prier
Zilele! Calendarul vechiu I Calend. nou
Soarele
D .4. în post, ev. Marcu, c.9, st. 17,gl.4, v. 1. 1. răs. 5 0. 07 m,
ap. 5 f f 49 ))
Dum. 1 Maria egipt. 14 Tiburtiu
Luni 2 Păr. Tit 15 Anastasie 10. răs. 4 48
Marti 3 Păr. Nichita 16 Turibius ap. 6 i f 01 f f
Mere. 4 C. P. losif 17 Rudolî 20. răs. 4 31
Joi 5 M. Claudie J) 18 Apoloniu ap. 6 ff 14 ff
Vineri 6 C. P. Eutichie 19 Crescent.
Sâmb. 7 C. P. George 20 Sulpicius L u n ă nouă, TI Apr.
3 o. 01 m. dim.
D. 5. în post, ev. Marcu, c. 10, st. 33, gl. 5, v. 2.
Dum. 8 S. A. Irodion 21 Anselm Slatn rl econom ice.
Luni 9 M. Eupsihie 22 Sot. şi Ca. Gată cu săpatul
Marţi 10 S. M. Terentie 23 Adalbert şi pliveşte legumile
Mere. 11 S. M. Antipa 24 G eoige din grădină. Sa-
Joi 12 C. P. Vasile 25 Marcu mănâ cucuruz, in,
Vineri 13 M. Artimon ţşj 26 Cletus linte, fasole şi car­
Sâmb. 14 Păr. Mart. Papa 27 Peregrin tofi. Grăbeşte cu
altoirea pădureţilor.
Dum. Floriilor, ev. dela loan, c. 12, gl. 1. Isprăveşte cu lucră­
rile viiei. Trage vi­
Dum. 15 (f)D um .Floriilor 28 Vitalis nurile a doua oară.
Luni 16 M. Agapia 29 Petru
Udă legumile şi
Marţi 17 M. Sim. Persul 30 Catarina
pomişorii, cu apă
Mere. 18 C. P. loan 1 Maiu Fii. domoală. Scuteşte
Joi 19 C. loan d . peş. 2 Atanasiu mieii de răceală şi
Vineri 20 Vin. Pat. C 3 t Afl. Cr. de păşune umedă,
Sâmb. 21 Ianuarie 4 Florian întoarce grâul, şi în
Dumineca Paştilor, ev. învierii potriva gărgăriţelor
pune lână nespălată
Dum. 22 (f) Sf. Paşti 5 Pius pe lângă coşuri.
Luni 23 ( f ) l . P-, SI. Georoe 6 loan P. Grâul încins ames­
Marţi 24 ^f) M. Paştilor 7 Stanislau tecă-! cu pulbere de
Mere. 25 Ap. Ev. jvfarcu 8 Mihail cărbuni şi la 14 zile
Toi 26 M. Vasile 9 (f)In.D lui cerne-1. Gată cu să­
Vineri 27 M. Simeon i 10 Isidor patul viilor.
Sâmb. 28 Ap. lason 11 Oangolf Asigură-te în con­
tra focului şi asupra
Dum. Tomii, ev. loan c. 20, st. 19, gl. 1, v. 1.
vieţii la Banca ge­
Dum. 29 9 M. din Chizic 12 Pancraţ nerală de asigurare
Luni 30 Ap. Iacob 13 Servaţiu din Sibiiu.
 Maiu are 31 zile Florar
Zilelei Calendarul vechili i Calend. nou Soarele
Marţi 1 Pr. Ieremia 14 Bonifaciu ii 1. râs. 4 o. 13 m.
Mere. 2 P. Atanasie 15 Sofia ' ap. 6 „ 28 „
Joi 3 M. Timoteiu 16 IoanNep. i 10. răs. 4 ,, — „
Vineri 4 M. Pelagia 17 Pascal h ap. 6 „ 39 „
Sâmb. 5 M. Irina 18 Venantius ' 20. răs. 3 „ 48 „
ap. 6 „ 51 „
Dum. Mir., ev. Marcu, c. 15, st. 43, gl. 2, v. 3. ,
L u n ă nouă, 26 Maiu
Dum. | 6 Dreptul Iov 19 ( i) Rusal. j 1 o. 47 m. dimin.
Luni 7 M. Acachie 20 (ţ) L .R u s .!!
Marţi j 8 f Ap. şi Ev. I. 21 Felix ij Slalail economice.
Mere. | 9 Pr. Isaia 22 Iulia ||
Joi ! 10 Ap. Simeon Zii. 23 Desideriu j! Asigură bucatele
Vineri | 11 S. M. Mochie 24 Ioana !| împotriva grindinei.
Sâm b.! 12 P. Epif, Ep. T 25 Urban \ Udă altoii, slăbeşte
legăturile la cei
Dum. Slăb., ev., loan c. 5, st. ], gl. 3, v. 4. prinşi şi unge ranele
cu ceară de altoit.
Dum. 13 M. Qliceria 26 Filip Sădeşte răsadurile
Luni 14 M. Isidor 27 loan P. i pe timp ploios. Sa-
Marţi 15 C.P. Pachom. 28 Vilhelm mănă crastaveţi, ri­
Mere. 16 P. Teodor 29 Maximin dichi şi fasole. Sapă
Jo i 17 Ap. Andronic 30 ( t ) J ° ia v - cucuruzul, când e
Vineri 18 M. Petru 31 Angela în patru frunze.
Sâmb. 19 C. M. Patriehie 1 Iun. Qrat. ! Coseşte lucerna
înainte de înflorire,
Dum. Samar., ev. loan c. 4, st. 4, gl. 4, v 7. dar să nu o tai prea
Dum 20 M. Talaleu < Erasmus de jos. Svânt-o mai
Luni 21 (ţ)Const.şiElena Clotilda întâiu şi apoi ames­
Marţi 22 M. Vasilisc Quirinus | tecată cu paie mă­
Mere. 23 C. Mihail Bonifaciu runte dă-o vitelor.
joi 24 P. Simeon Norbert ! Sădeşte flori. Gri-
Vineri 25 A 3-aafl.c. I-Bot. Lucreţia jeşte de roii albi­
8 Medard. nelor. Stropeşte
Sâmb. 26 S. Ap. Carp @
viile împotriva pe-
ronosporei (părli-
Dum. O rb , ev. loan, c. 9, st. î , gl. 5, v. 8.
turei).
Dum. 27 M. Terapont 9 Primus Inscrie-te ca mem­
Luni 28 P. Nichita 10 Margareta bru ajutător la Aso-
Marţi 29 C. M. Teodosia 11 Varnava ciaţiune, cu 2 cor.
Mere. 30 P. M. Isachie 12 loan F. ca să capeţi 10 cărţi
31 ('■') inălf. Dlui 13 Antonie şi un calendar.
însem n ări
în sem n ări
 Iunie are 30 zile Cireşar
Zilele Calendarul vechiu I Calend. nou
Soarele
Vineri 1 M. Iustin 14 loan Nov.
Sâmb. 2 S .P . Nichifor 15 Vitus 1. răs. 3 o. 39 m.
ap. 7 „ 03 „
Dum. SS. Păr., ev. loan, c. 17, st. 1, gl. 6, v. 10 10. răs. 3 „ 35
ap. 7 .. 09
Dum. 3 S. M. Lucian S 16 Beno
Luni 4 S. P. Mitrofan 17 Adolf 20. răs. 3 „ 34
Marţi 5 M. Doroteiu 18 Oervasiu ap. 7 „ 12
Mere. 6 C. Visar. şi 11. 19 luliana
Joi 7 M. Teodot 20 Silveriu L u n ă nouă, 25 Iunie
Vineri 8 M. Teodor Strat. 21 Alois 2 o. 02 m. dim.
Sâm b., 9 P. Ciril 22 Paulin

Dumineca Rusaliilor, ev. loan, c. 7, st. 37. S faturi econom ice.

Dum. 10 (t) Pog. S. Dub 23 Edeltrud Coseşte ierburile,
Luni 11 (f) Lunia Rus. ® 24 loan Bot. pănă sunt înflorite.
Marţi 12 P. Onufrie 25 Prosper Sapă cucuruzul a
Mere. 13 M. Achilina 26 Virgiliu doua oară. Pliveşte
Joi 14 Pr. Eliseu 27 Ladislau sau alege lemnele
Vineri 15 Pr. Amos 28 Leo II. de rod la viie. Sapă
Sâmb. 16 P. Tihon 29 (f)Pet.Pa' _şi ţine în curăţenie
"toate sămănăturile.
D. 1. d. Rus. a t. SS., Mat. c. 20, st. 32, gl.3, v.l! Umple vinurile şi
curăţă buţile. Bu-
Dum. 17 M. Manuil 30 Donat. ţile goale să le
Luni 18 M. Leontie . 1 Iul.Teob. afumi în fiecare lună
Marţi 19 A. Iuda, fr. Dlui 2 Cerc.Mar. cu piatră pucioasă.
Mere. 20 M. Metodie 3 Heliodor Rândueşte prin şură
Joi 21 M. Iulian 4 Udalric şi prin poduri, că
Vineri 22 M. Eusebiu 5 Cir.,Meth. se apropie secerişul.
Sâmb. 23 M. Agripina 6 Isaia
Nu uită a-ţi asi­
Dum. 2. d. Rus., ev. Mat., c. 4, st. 18, gl. 1, v. 2 gură holdele şi alte
sămânături împo­
Dum. 24 ( i) N. S. loan B. 7 Vilibald
Luni 25 M. Fevronia © 8 Cilian triva grindinei.
Marţi 26 C. David 9 Anatolia
Mere. 27 P. Samson 10 Amalia în 9 Iunie se în­
Joi 28 Chir. şi loan 11 Pius cepe vara.
Vineri 29 (f ) Ap. Pet. P. 12 Enric
Sâmb. 30SG/
............ Sinod. "SS.
■ Ap. 13 Margareta
Calendarul Asociaţiunii.
în sem n ări
 Iunie are 30 zile Cireşar
Zilele Calendarul vechiu Calend. nou
Soarele
Vineri 1 M. Iustin 14 IoanNov.
Sâmb. 2 S .P . Nichifor 15 Vitus 1. răs. 3 o. 39 m.
ap. 7 „ 03 „
Dum. SS. Păr., ev. Ioan, c. 17, st. 1, gl. 6, v. 10 10. răs. 3 „ 35 „
ap. 7 .. 09 „
Duru. 3 S. M. Lucian © 16 Beno
Luni 4 S. P. Mitrofan 17 Adolf 20. răs. 3 „ 34 „
Marţi 5 M. Doroteiu 18 Gervasiu ap. 7 „ 12 „
Mere. 6 C. Visar. şi 11. 19 luliana
Joi ' 7 M. Teodot 20 Silveriu L u n ă nouă, 25 Iunie
Vineri 8 M. Teodor Strat. 21 Alois
2 o. 02 m. ditn.
Sâmb. 9 P. Ciril 22 Paulin

Dumineca Rusaliilor, ev. Ioan, c. 7, st. 37. sta lu ri econom ice.

Dum. io (f ) Pog. S. Dub 23 Edeltrud Coseşte ierburile,
Luni 11 (f) L um aR u s.® 24 Ioan Bot. pănă sunt înflorite.
Marţi 12 P. Onufrie 25 Prosper Sapă cucuruzul a
Mere. 13 M. Achilina 26 Virgiliu doua oară. Pliveşte
Joi 14 Pr. Eliseu j 27 Ladislau sau alege lemnele
Vineri 15 Pr. Amos ; 28 Leo II. de rod la viie. Sapă
Sâmb. 16 P. Tihon j 29 (f)Pet.Pa' şi ţine în curăţenie
"toate sămănăturile.
D. 1. d. Rus. a t. SS., Mat. c. 20, st. 32, gl.3, v.l] Umple vinurile şi
curăţă buţile. Bu-
Dum. 17 M. Manuil 30 Donat. ţile goale să le
Luni 18 M. Leontie . ţ. 1 Iul.Teob. afumi în fiecare lună
Marţi 19 A. Iuda, fr. Dlui 2 Cerc.Mar. cu piatră pucioasă.
Mere. 20 M. Metodie 3 Heliodor Rândueşte prin şură
Joi 21 M. Iulian 4 Udalric j şi prin poduri, că
Vineri 22 M. Eusebiu 5 Cir.,Meth. se apropie secerişul.
Sâmb. 23 M. Agripina 6 Isaia
Nu uită a-ţi asi­
Dum. 2. d. Rus., ev. Mat., c. 4, st. 18, gl. 1, v. 2 gură holdele şi alte
sămânături împo­
Dum. 24 (f) N. S. Ioan B. 7 Vilibald
Luni 25 M. Fevronia © 8 Cilian triva grindinei.
Marţi 26 C. David 9 Anatolia
Mere. 27 P. Samson 10 Amalia în 9 Iunie se în­
Joi 28 Chir. şi Ioan 11 Pius cepe vara.
Vineri 29 (+) Ap. Pet. P. 12 Enric
Sâmb. 30 Sinod. SS. Ap. 13 Margareta
Calendarul Asociatiunii. 2
 Iulie are 31 zile Cuptor
Zilele Calendarul vechiu i Calend. nou
Soarele
Dum. 3. d. Rus., ev. Mat., c. 6, st. 22, gl. 2, v. 3,
1. răs. 3 o. 38 m.
Dum. 1 Cosma şi Dam. 14 Bonavent. ap. 7 „ 14 „
Luni 2 Vestm.Măriei 15 Ap.Toma 10. răs. 3 „ 45 „
Marţi M. Iacint 16 Mariad.B. ap. 7 „ 11 „
Mere. P. Andreiu 17 Alexe 20. răs. 3 „ 54 „
oi P. Atanasie 18 Frideric ap. 7 „ 04 „
{îmeri P. Sisoe 19 Aurelia
Sâmb. P. Toma 20 Ilie Pr. L u n ă nouă, 24 Iulie
Dum. 4. d. Rus., ev. Mat., ?. 8, st. 5, gl. 3,v.4. 6 o. 11 m. dim.

Dum. 8 M. Procopie 21 Praxedis Sfaturi economice.

Luni 9 M. Pancratie 22 Mar.Mag.
Marţi 10 45 Mart. d.’N. - 23 Apolinar Seceră holdele în
Mere. 11 M. Eufemia 24 Cristina pârgă; dacă sunt
j° i 12 M. Pr. si Ilarie 25 lacob A. prea coapte, se scu­
Vineri 13 f Arh. Gavril 26 Ana tură o mulţime de
Sâmb. 14 Ap. Achila 27 Pantelim. grăunţe şi nici
făina nu e spornică.
Dum. 5. d. Rus., ev. Mat., c. 8, st. 14, gl. 4, v. 5. Înainte de a începe
15 M. Chirii şi lud. 28 Victor secerişul, sapă şi
Duru. stropeşte viile. Gră­
Luni 16 M. Atinogen 29 Marta
Marţi 17 M. Marina C 30 Avdon unţele ce se scutură
Mere. 18 M .lac.şiEm ilian 31 Ig. Loiola lâ cărat, ţine-le
19 C. Macrina 1 AugPetru pentru sămânţă.
Jo i
Vineri 20 (+) ’ror. Ilie 2 Porţiune. Propteşte pomii
Sâmb. 21 C.. Sim.şi Ioan 3 Stef’an prea încărcaţi cu
poame. Ară miriş­
Dum. 6. d. Rus., ev. Mat., c.9, st. 1, gl. 5, v.6. tea cât mai îngrabă.
Dntn 22 Maria Magdal. 4 Dominic Asigură clădirile,
Luni 23 M. Foca 5 Maria bucatele şi fânul
Marţi 24 M. Cristina f 6 Sch.l.faţă contra focului. Pune
Mere. 25 f Ad. S. Anei 7 Caietan un vas cu apă îna­
oi 26 M. Ermolae 8 Chiriac intea stupinei.
meri 27 f M. Pantei. 9 Roman
Sâmb. 28 Ap. Prohor 10 Laurenţiu Nu vinde, încât
Dum. 7. d. Rus., ev. Mat., c. 9, st. 22, gl. 6, v. 7 poţi, bucatele; pă-
[>.; in 29 M. Calinic 11 Susana strează-le, pe când
Luni 30 Ap. Sila şi Silvan 12 Clara au preţuri mai bune.
Marţi , 31 D. Eudochim 13 Casian
în sem n ări
în sem n ări
 August are 31 zile Măsălar
Zilele! Calendarul vechiu Calend. nou Soarele
M erc.i 1 f S c .ş iS .M a c . 14 Eusebie 1. răs. 4 o. 07 m.
Joi 2 Pr. M. Ştefan £) 15 (t)A d .M . ap. 6 „ 51 „
Vineri 3 C. P. Isachie 16 Rocus 10. răs. 4 „ 18 „
Sâmb. 4 SS. 7 tin. d. E . 17 N. Reg. ap. 6 „ 38 „
20. răs. 4 „ 30 „
D. 8. d. Rus., ev. Mat., c. 14, st. 14, gl.7, v. 8. ap. 6 „ 22 „
Dum. 5 M. Eusignie 18 Elena L u n ă nouă, 23 Aug.
Luni 6 ( f ) S c h . ^ a f a ţă 19 Ludovic 7 o. 21 m. seara.
Marţi 7 M. Domeţie 20 (f)S.St.R .
Mere. 8 M. Emilia’n 21 ioana Staluri econom ice.
Joi 9 Ap. Matia ( 22 Timoteiu
Vinerij 10 M. Laurenţiu 23 Filip Stropeşte şi sapă
Sâmb. 11 M. Euplu 24 Bartolom. viile a treia oară.
împreună roii slă­
D. 9. d. Rus., ev. Mat., c. 14, st. 22, gl. 8, v. 9. buţi şi fereşte~i de
albine răpitoare.
Dum. |12 M .FotieşiAnicit. 25 Ludovic Strâmtează urdini­
Luni 13 C. Maxim 26 Zefirin şul. Ară pentru să-
Marţi ! 14 Pr. Mihea 27 losif mănăturile de iarnă
Mere. |15 (f)Ad.N.d.Dz. ( 28 Augustin şi cară gunoiu. Din
Joi ! 16 M. Diomid 29 T. c. Ioan 15 Iulie şi pănă în
Vineri j 17 M. Miron 30 Roşa 15 Sept. altuieşte cu
Sâmb.! 18 M. Fior.şi Lavru 31 Raimund ochi întâiu cireşii,
vişinii, persecii şi
D. 10. d. Rus., ev. Mat., c. 17, st. 14, gl. 1, v. 10, caişii, apoi prunii,
Dum. : 19 M. A. Strat. 1 Sept. Eg. merii şi perii. Re­
Luni 20 Pr. Samuil 2 Ştefan tează vârfurile dela
viţa de viie. Adună
Marţi j 21 Ap. Tadeu 3 Serafina
sâmburi de poame
Mere. 22 M. Agatonic 4 Rosalia
pentru sămănat.
Joi |23 M. Lup şi Ir. @ 5 Laurenţ
Treeră bucatele şi
Vineri 24 M. Eutichie 6 Magnus
le aşază la loc
Sâmb. j 25 Ap. Vartol. şi Tit ; 7 Regina
svântat.
D. 11. d. Rus., ev.M at.,c. 18, st. 23, gl.2, v. 11, în lun a viito are
se în ce p ş c o a l e l e ;
D um . 26 M. Adrian 8 ( t ) N .M a r .
de ai băieţ i, p re g ă -
Luni j 27 C. Pimen 9 Oorgonie teşte-te qu c ele de
Marţi 28 C.M oise Arapul 10 Nic. Toi.
Mere. lipsă pe atunci.
29 (+) T. capS. L B . 11 Protus
Joi 30 Alex. Ioan, Pav. 12 Macedon. în 1 August se în­
V ineri! 31 Brâul Preac. £) 13 Matern cepe postul S. Mării.
 S ep tem v rie______ are 30 zile Răpciune
Zilele Calendarul vechia ; Calend. nou Soarele
Sâmb. 1 C. Simeon Stâlp. : 14 fîn .S .C r . 1. răs. 4 o. 46 m.
ap. 6 „ 02 „
Dum. 12. d. R., ev. Mat., c.17, st '6 , gl. 3, v. 1
10. răs. 4 „ 56 „
Dum. M. Mamant 15 Nicodeiţj ap. 5 „ 45 „
Luni M. Antim 16 Ludmila 20. râs. 5 „ 09 ,,
Marţi M Vavila 17 Hildegard ap. 5 „ 26 „
Mere. Pr. Zaharia 18 Tom aAp.
Min.Arh.Mih. 19 Ianuarie Lu n ă nouă, 22 Sept.
Joi
Vineri M. Sozont 20 Eustatie 11 o. 27 m. dim.
Sâmb. 8 (■•') Naşi. Măriei j 21 Mateiu
Staturi economice.
D. 13. în. S. Cr., ev. Ioan, c.3, st.13, gl. 4, v.5. Culege cu mâna
22 Mauriciu poamele iernatice,
Dum. 9 f Ioachim şi Ana
23 Tecla şi le alege după
Luni : 10 M. Minodora
soiuri şi frumseţe.
Marţi 11 C. Teodora 24 Rupert
25 Cleophas Sădeşte răsaduri
Mere. 12 M. Antonom
26 Ciprian iernatice. Culege
oi 13 M. Corn.Sut.
ineri 14 <*) In. S. Cruci f 27 Cosma cucuruzul şi scoate
Sâmb.: 15 f M. Nichita 28 Venceslav napii înainte de a
fi brumaţi. Samănă
Dum. 14. d. R., ev. Mat., c. 22, st. 34, gl. 5, v. 3 grâul de toamnă şi
nu fii sgârcit la să­
Dum 16 M. Eufemia 29 Mihail mânţă. Ia mierea
Luni ; 17 M. Sofia 30 Ierorfim dela stupi. Pregă­
Marti ' 18 C. Eumenie Oct.Rem. teşte buţile şi ce­
Mere. 19 M. Trofim Eleuteriu lelalte vase pentru
Joi : 20 M. Eustatie Candid cules. îngrijeşte de
Vineri! 21 Ap. Codrat Francisc lemne pentru iarnă.
Sâmb. 22 M. Foca Placid
în Sept. se încep
Dum. 15. d. Rus., ev. Luca, c. 5, st. 1, gl. 6, v. 4 şcoalele. Dă-ţi cu
drag băieţii Ia şcoli,
Dum. 23 f Z. S. Ioan B. 6 Bruno cumpără-le cărţi şi
Luni 24 M. Tecla 7 Iustina
cele de lipsă, ca să
Marţi 25 C. Eufrosina 8 Brigita
facă spor în învăţă­
Mere. 26 fAd.S.Ap.Ioan 9 Dionisie tură. Cinsteşte pe
Joi 27 M. Calistrat 10 Francisc învăţători şi te in­
Vineri 28 P. Hariton 11 Nicasiu teresează de bună­
Sâmb. 29 P. Chiriac 12 Maximii. starea şcoalei.
Dum. 16. d. R., ev. Luca, c. 6, st. 31, gl. 7, v. 5 în 9/24 Sept. se
Dum. 30 M. Grigorie 13 Coloman începe toamna.
în sem n ări
în sem n ări
 Octomvrie are 31 zile Brumărel
Zilele Calendarul vechiu ! Calend. nou
Soarele
Luni Ap. Anania 14 Calist 1. răs. 5 o. 23 m.
Marţi M. Ciprian 15 Teresia ap. 5 „ 03 „
Mere. M .D ion. Ar. 16 Gal
Joi M. leroteiu 17 Hedwig 10. răs. 5 „ 34 „
Vineri M. Haritina 18 Luca ap. 4 „ 45 „
Sâmb. f Ap. Totna 19 Petru d.A. 20. răs. 5 „ 47 „
Dum. 17. d. Rus., ev. 3 dela Luca, c. 7, st. 11, gl. 8, v. 6.
ap. 4 „ 28 „
L u n ă nouă, 21 Oct.
Dum. 7 M .Serg. şiVach. 20 Felician
Luni 8 C. Pelagia 21 Ursula 3 o. 41 m. seara.
Marţi 9 fA p. Iacob 1. Alf. 22 Cordula
Mere. 10 M. Eulampiu 23 loan C. S tatu ri econom ice.
Joi 11 Ap. Filip 24 Rafail
Vineri 12 M. Pr. Tarah 25 Hrisant Scoate cartofii şi
Sâmb.| 13 M. Carp. şi P. C 26 Amand celelalte legumi şi
le aşază în pivniţă
D. 18. d. R. a SS. Păr., ev. 4 d. Luca, c. 8, st. 5, gl. 1, v, 7. pentru iernat. Ispră­
veşte cu culesul
Dum. ; 14 (t) C. Paraschiva! 27 Frument poamelor, dar să
Luni [ 15 M. Lucian i 28 Simeon nu le culegi pe timp
Marţi 1 16 M. Longin sut. j 29 Narcis ploios. Fă arăturile
Mere. 17 Pr. Osie 30 Claudie pentru primăvară.
Joi j 18 Ap.şiEv.Luca , 31 Wolfgang La cules, alege
Vineri 19 Pr. Ioil ! 1 Nov. T . S strugurii cei putrezi
Sâmb. 20 M. Artemie i 2 Pom.Rep. la o parte, ca să
Dum. Iţi. d. Rus,, ev. 6 dela Luca, c. 8, st. 26, gl. 2, v. 8. ai preţ bun la vin.
Scuteşte stupii de
Dum. 21 C. P. Ilarion © 3 Hubert ploi şi ninsoare.
Luni 22 P. Averchie 4 Carol Adună tot ce a mai
Marţi 23 Ap.Iacobfr.Dlui 5 Emeric rămas prin grădină
Mere. 24 M. Areta 6 Leonhard şi pe câmp. îngri­
Joi 25 M. Marcian 7 Engelbert jeşte grajdiul, că se
Vineri 26 (t)M uc.Dim itrie 8 Gottfried apropie iarna. Sa­
Sâmb. 27 M. Nestor 9 Teodor mănă sâmburi de
poame pădureţe.
Dum. 20. d. Rus., ev. 7 dela Luca, c. 8, st. 41, gl. 3, v. 9.
Plăteşte darea
Dum. , 28 M. Terenţie 10 Andreiu statului, comitatului
Luni 29 M. Anastasia £) 11 Martin şi aruncurile comu­
Marţi 30 M. Zenovie 12 Cunibert nale, darea de câ­
.Mere. 31 A. Stahie si soţii 13 Stanislau jl ştig cl. I.
 Noemvrie are 30 zile Brumar
Zilele; Calendarul vechiu i Calend. nou Soarele
Joi 1 Cosma, Dam. 14 Venerând 1. răs. 6 o 04 i
Vineri 2 M. Achindin 15 Leopold ap. 4 „ oy
Sâmb. 3 M. Acepsima 16 Otmar 10. răs. 6 „ 17
ap. 3 „ 57
Duru. 21. d. Rus., cv. 5 de la Luca, c. 16, st, 19, gl. 4, v. 10. | 20. ras. 6 „ 31
ap. 3 „ 47
Du m. 4 C. Ioanichie 17 Grigorie Lună nouă, 20 Nc
Luni 5 M. Galacteon 18 Odo Ab. 1
Marţi 6 P. Pavel 19 Elisaveta 7 o. 28 m. dim.
Mere. 7 SS. 33M .d. Mei. 20 Felice j
jo i 8 Arh. Mj i avr , 21 Intr.N ăsc.11 Staturi economice.
Vineri 9 M. Onisifor 22 Cecilia |; Sapă gropi pe
Sâmb. 10 Ap. Erast şi soţii 23 Clement tru pomişorii a
voeşti a-i sădi :
Dum. 22. d. Rus., ev. 8 dela Luca, c. 10, st. 25, gl. 5, v. 11. || primăvară. În­
groapă viia. ApS
Dum. n Victor, Mina j 24 Ioan pomii tineri imp
Luni 12 S. Ioan milost. ţ 25 Catarina triva iepurilor. Sa
Marţi 13 f Ioan G. de aur j 26 Conrad locul din jurul f
Mere. 14 f Ap. Filip 27 Virgil milor şi-l gunoeş
Jo i 15 M. Gurie , 28 Sosten j Gunoeşte viile. C
Vineri 16 f A.E. Mateiu 1 29 Saturnin ţine fierberea m
Sâmb. 17 P. Grigorie 30AndreiuA. I tului, pune pe vra
buţii un săculeţ
Dum. 23, d. Rus., ev. 9 dela Luca, c. 18, st. 16, gl. 6, v. 1. năsip curat. I
lătură din pivn
Dum . 18 M. Platon O ee E lig .! poamele putrede
Luni 19 Pr. Avdie Bibiana alte lucruri cu
Marţi 20 fC .G rig .P .P r.® Fr. Xaverf miros. Hrăneşl
Mere. 21 {"'■) ' nir. in biser Varvara stupii slabi şi ob
Joi 22 Ap. Filimon Sava j jeşte coşniţele.
Vineri 23 P. Amfilohie Nicolae
Sâmb. 24 f M. Ecaterina Ambrosie Se apropie iar
In serile lungi
Dum. 24. d. Rus., cv. 13 dela Luca, c. 18, st. 18, gl. 7, v. 2. ' iarnă e bine să
teşti cărţi bune,
Dum. 25 P. Clement 8 i • )/..M v să-ţi aduni cun
Luni 26 C. Alipie 9 Leocadia ştinţe folositoai
Marţi 27 lacob Persul 10 Iudita
Mere. 28 M .Steî. e. nou 11 Damas. în 15 Noerm
Joi 29 M. Paramon 12 Maxentie se începe po.‘
Vineri 30 (f) Ap. Andreiu 13 Lucia Crăciunului.
în sem n ări
în sem n ări
 Decemvrie are 31 zile Indrea
Zilele1 Calendarul vechiu i Calend. nou
Soarele
Sâmb. 1 Pr. Naum I 14 Spiridon 1. răs. 6 o. 45 m,
Dum. 25. d. Rus., ev. 16 dela Mat., c. 25, s t 14, g l 8, v. 3. ap. 3 „ 39 „
10. răs. 6 „ 55 „
Dum. 2 Pr. Avacum 15 Celian ap. 3 „ 37 „
Luni 3 Pr. Sofronie 16 Adelaida 20. răs. 7 „ 01 „
Marţi 4 f M. Varvara (f) 17 Lazar ap. 3 „ 42 „
Mere. 5 C. Sava cel sfinţit 18 Qraţian
Joi 6 ( f ) P. N icolae’ 19 Nemesie L u n ă nouă, 19 D ec.
Vineri 7 P. Ambrosie 20 Liberat 10 o. 17 m. seara.
Sâmb. 8 C. Patapie 21 Toma A.
Dum. 21). d. Rus., ev. 10 dela Luca, c. 13 st. 10. gl. 1, v. 4.
Staturi econom ice.
Aerisează pivniţa
Dum. 9 -{• Zem. Sf. Ana ; 22 Dimitrie din când în când
Luni 10 M. Mina, Erm. : 23 Victoria şi de miroasă a
Marti 11 C.Daniil stâlp. 24Adam,Eva mucegaiu, afumă cu
Mere. 12 f P. Spiridon ţ 1 25 (t)N.Dlui piatră pucioasă.
Joi 13 fM .Eustr. şi soţii 26 (f)Stefan Când e ger mare,
Vineri 14 M. Tirs şi soţii 27 loan Ev. astupă ferestrile.
Sâmb. 15 M. Eleuterie ’ i 28 Pruncii u. Ţine grajdiul în cu­
Dum. 21. d. R. a SS. str., ev. 11 d. L., c. 14, st. 16, gl. 2, v. 4 răţenie şi să fie
căl’duros. Ţesalâ
Dum. 16 Pr. Ageu 29 Toma ep. vitele şi le dă mân­
Luni 17 Pr. Danii] 30 David carea şi apa la
Marii 18 M. Sebastian 31 Silvestru timp regulat. Apa
Mere. 19 M. Bonifaciu 1 lan. 1919 pentru adăpat să
Joi 20 M. Ignatie 2 Macariu fie domoalâ.
Vineri 21 M. luliana 3 Genoveva
Taie nutreţ şi ma­
Sâmb. 22 M. Anastasia 4 Titu
cină napi. Opăreşte
8. in. Naşt. IJlul, ev. Mateiu, cap 1, st. 1, gl. 3, v. 6 pleava şi nutreţul
Cartea neamului lui Isus Christos. tăiat şi le amestecă
Dum. 23 SS.lO M .d .C . 5 Telesfor cu napi. Fă scur­
Luni 24 M. Eugenia 6 (t)Epifan, geri la apă. Cară
Marţi 25 (f) Naşt. DIui | 7 Valentin gunoiu. Începe la
Mere. 26 (f)S.N .deD -zeu 8 Severin trasul vinului. Plă­
Joi 27 (f)Arh.Ştefan J)j 9 Iulian teşte datoriile şi
Vineri 28 SS. 20 mii Mart. j 10 Paul încheie socotelile,
Sâmb. 29 Pr. ucişi de 1. 11 Higin ca să vezi, cum
stai cu averea. Abo­
Dum. 29. în. Bot., ev. Marcu, c. 1, st. 1, gl. 4, v. 7,
nează foi şi Bibli­
Dum, I 30 M. Anisia ! 12 Ernest oteca poporală a
Luni ; 31 C. Melania ! 13 Ilarie Asociaţiunii.
în sem n ări
 Decemvrie are 31 zile Indrea
Zilele' Calendarul vechiu j Calend. nou
Soarele
Sâmb. 1 Pr. Naum I 14 Spiridon 1. răs. 6 o. 45 m.
Dum. 25. d. Rus., ev. 16 dela Mat., c. 25, st. 14, gl. 8, v. 3. ap. 3 „ 39 „
10. răs. 6 „ 55 „
Dum. 2 Pr. Avacum 15 Celian ap. 3 „ 37 „
Luni 3 Pr. Sofronie 16 Adelaida 20. răs. 7 „ 01 „
Marţi 4 f M. Varvara @ 17 Lazar ap. 3 „ 42 „
Mere. 5 C. Sava cel sfinţit 18 Graţian
Joi 6 ( f ) P. N icolae’ 19 Nemesie Lu n ă nouă, 19 D ec.
Vineri 7 P. Ambrosie 20 Liberat 10 o. 17 m. seara.
Sâmb. 8 C. Patapie 21 Toma A.
Dum. 20. d. Rus., ev. 10 dela Luca, c. 13 st. 10. gl. 1, v .4.
Slatnrl econom ice.
Aerisează pivniţa
Dum. g -j- Zem. Sf. Ana ; 22 Dimitrie din când în când
Luni 10 M. Mina, Erm. 23 Victoria şi de miroasă a
Marti 11 C.Daniil stâlp. ; 24Adam,Eva mucegaiu, afumă cu
Mere. 12 f P- Spiridon ţ ! 25 (t)N.DIui piatră pucioasă.
Joi 13 fM .Eustr. şi soţii 26 (f)Stefan Când e ger mare,
Vineri 14 M. Tirs şi soţii i 27 Ioan Ev. astupă ferestrile.
Sâmb. 15 M. Eleuterie ’ : 28 Pruncii u. Ţine grajdiul în cu­
Dum. 21. d.’RTaSsTstr., ev. 11 d. L , c. 14,st. 16, gl. 2, v. 4 răţenie şi să fie
căl’duros. Ţesală
Dum. 16 Pr. Ageu 29 Toma ep. vitele şi le dă mân­
Luni 17 Pr. Daniil 30 David carea şi apa la
Marti 18 M. Sebastian 31 Silvestru timp regulat. Apa
Mere. 19 M. Bonifaciu 1 lan. 1919 pentru adăpat să
Joi 20 M. Ignatie 2 Macariu fie domoalâ.
Vineri 21 M. Iuliana 3 Genoveva j
Taie nutreţ şi ma­
Sâmb. 22 M. Anastasia 4 Titu
cină napi. Opăreşte
Dnrn. 28. în. Naşt- Ului, ev. M atei», cap 1, st. 1, ol. 3, v. S pleava şi nutreţul
Cartea neamului /ui Jsus Christos. __ tăiat şi le amestecă
Dum. 23 SS.lO M .d .C . 5 Telesfor cu napi. Fă scur­
Luni 24 M. Eugenia 6 (t)Epifan. geri la apă. Cară
Marţi 25 (f ) Naşt. DIui ; 7 Valentin gunoiu. începe la
Mere. 26 (f)S.N .d e D-zeu 8 Severin trasul vinului. Plă­
Joi 27 (+) Arh.Ştefan J) 9 Iulian teşte datoriile şi
Vineri 28 SS. 20 mii Mart. i 10 Paul încheie socotelile,
Sâmb. 29 Pr. ucişi de I. 11 Higin ca să vezi, cum
stai cu averea. Abo­
Dum. 29. în. Bot,, ev. Marcu, c. 1, st. 1, gl. 4, v. 7,
nează foi şi Bibli­
Dum. I 30 M. Anisia ! 12 Ernest oteca poporală a
Luni 31 C. Metania : 13 Ilarie Asociatiunii.
30

Afaceri cu poşta şi telegraful.

1. S criso ri inchise.
a) L o c o :
Până la 20 gr.................................................................. 10 fii.
Pentru fiecare alte 20 gr. c â t e ................................ 5 „
b) In U ngaria, Austria, B osnia-H erţegovina, G erm ania şi
B u lg a ria :
Până la 20 gr.................................................................. 15 fii.
Pentru fiecare alte 20 gr. c â t e ................................ 5 „
c) Pentru celelalte ţă r i:
Până la 20 gr...................................................................25 fii.
Pentru fiecare alte 20 gr. c â t e ................................ 15 „
2. Corespondente.
In U ngaria, A ustria, B osnia-H erţegovina, G erm an ia şi
B u lg a r ia :
Pentru corespondenţe de ale poştei, simple . . 8 fii.
Duple, cu r ă s p u n s ..................................................... 16 „
Pentru oricare alte c o r e s p o n d e n ţe ......................10 „
Cu răspuns, d u p l e ..................................................... 20 ,,
Epistolele şi corespondenţele mai puţin francate
ori nefrancate, primitorul le plăteşte c’o taxă îndoită.
3. T ip ăritu ri.
Greutate până la 2000 grame.
a) In interiorul ţă r ii:
Până la 10 gr................................................................... 2 fii.
Acestea să fie numai cu corecturi de cifre şi de li­
tere, cu numele trimiţătorului şi fără observări.
Orice alte tipărituri trimise în interiorul ţării, Au­
stria, Bosnia-Herţegovina şi G erm ania:
Pentru fiecare 50 gr...................................................... 3 fii.
Trimise urgent, se pune şi marca «urgent» cu . 2 „
 31

Tipăriturile trimise fără marca «urgent» de 2 fii. se

expediază cu întârziere şi nu deodată cu poşta de epistole.
La tipăriturile trimise recomandat se cere şi marca
«urgent».
Tipăriturile în formă de sul nu se pot trimite nici
urgent şi nici recomandate.
b) T ipărituri trim ise în celelalte ţă ri:
Pentru fiecare 50 g r a m e ........................................... 5 fii.
4. Hârtii com erciale (de afaceri).
Greutate până la 2000 grame.
Pentru fiecare 50 gr...................................................... 5 fii.
dar nu mai puţin c a ................................................ 25 „
Pentru fiecare alte 50 gr............................................ 5 „
Acestea pot să conţină: acte procesuale, desem-
nuri, scrisori vechi ş. a., dar să nu aibă caracter de co­
respondenţă.
5. M ustre şi mărfuri.
Greutate până la 350 grame.
In interiorul ţării pentru fiecare 50 gr. . . . 5 fii.
In celelalte ţări:
Pentru fiecare 50 gr...................................................... 5 „
Dar cel mai p u ţ i n ......................................................10 „

6. Tip ăritu ri, h ârtii de a fa ceri şi m ustre, la olaltă.

Greutate până la 2000 grame.
In interiorul ţării, fără hârtii de afaceri, fiecare 50 gr. 5 fii.
Cu hârtii de afaceri......................................................25 „
7. T a x a de recom andaţie.
Taxa de recom andaţie................................................ 25 fii.
Pentru retour-recipise a l ţ i ......................................25 „
Pentru trimiterea cu expres, în staţii poştale . 60 „
Afară de staţiile p o ş t a le ........................................... 150 „
32
8. M andate poştale, numai până la 1000 cor.
a) Competinţe în interiorul ţării'.
Până la 10 cor................................................................ 15 fii.
De fiecare alte 50 cor. c â te ..................................... 05 „
şi taxa fundamentală d e ...........................................15 „
Taxa de inmanuare la 10 cor.................................. 05 „
Peste 10 cor.....................................................................10 „
Taxa de înmanuare o plătesc numai privaţii.
Competinţa pentru avizurile de plată . . . . 25 fii.
b) Com petinţe în A ustria ş i B osn ia-H erţegovin a:
Taxa fu nd am entală......................................................15 fii.
De fiecare alte 50 cor. c â te ......................................05 „
c) In G erm an ia ş i B u lg a ria :
De fiecare 50 cor. c â t e ...........................................25 fii.
9. Scriso ri cu bani (valori).
Se primesc numai scrisori închise.
a) In interiorul ţ ă r ii:
Taxa de recom andaţie................................................ 25 fii.
Taxa de greutate: 20 g r a m e ................................ 15 „
De fiecare alte 20 gr. c â t e ......................................05 „
De fiecare 300 cor. câte 5 fii., cel mai puţin . 60 „
Taxa de înmanuare până la 1000 cor................... 10 „
b) A ustria ş i B osnia-H erţegovina :
Taxa fu n d a m e n ta lă ......................................................15 fii.
Pentru fiecare 50 cor. c â t e ..................................... 05 „
plus cele din interiorul ţării.
Deocamdată se pot trimite bani, numai în G er­
mania şi Bulgaria.
De fiecare 50 c o r .. . . • ......................................25 fii.
plus celelalte taxe.
Sumele trimise afară din interiorul ţării, Bosnia-
Herţegovina şi Austria, se socotesc în franci.
 33

Scrisorile cari cuprind bani — valori, nu-i permis

să conţină nici un fel de împărtăşiri sau comunicări scrise.
Scrisori cu bani, se pot trimite cu expres, numai
în interiorul ţării, Austria, Bosnia-Herţegovina şi G er­
mania.
Pentru Budapesta, deocamdată nu se primesc
scrisori cu valori trimise cu expres.
Orice fel de epistole, pe timpul cât ţine răsboiul,
trebuie să se dea la poştă deschise.

10. P o şta pentru ziare.

Pentru expediţia ziarelor, cu mărci de ziare, îngă­
duinţa o dă direcţiunea poştelor şi pot să reflecteze
numai ziare cari nu fac reclame şi negoţ, ca: Ziarele
de bursă, cele pentru mărfuri şi preţuri curente, calen­
darele ş. a. Acestea cu 1 Noemvrie 1916 se pot expedâ
numai ca tipărituri.
începând cu prima Ianuarie 1917, pentru Austria,
Bosnia-Herţegovina, se vor da mărci de ziare numai ace­
lor ziare, cari îşi vor face abonamentele prin oficiile
poştale.
Taxe pentru ziarele trimise vânzătorilor sub făşie:
până la 50 gr. . 3 fii.
50— 150 „ . 5 „
150—250 „ . 10 „
250—500 „ . 20 „
500—1000 „ . 30 „
Greutatea ziarelor trimise sub făşie nu poate trece
peste 1000 grame.

II. P ach ete fă ră valoare d eclarată.

a) In interiorul ţă r ii:
Pănă la 5 klg. . —"70 fii.
5—10 „ . 1-50 „
1 0 -1 5 „ . 2-50 „
15—20 „ . 3-50 „
Calendarul Asociatiunii. 3
34

Taxa de inmanuare, în Budapesta...........................25 fii.

In alte localităţi......................r .................................... 20 „
Pentru alte încunoştiinţări.............................................05 „
La pachete cu rambursă î n c ă ................................ 10 „

12. P ach ete cu v aloare d eclarată.

Afară de competinţele pentru pachete cu valoare

nedeclarată, se mai adaugă:
Pentru fiecare 300 cor. c â t e ..................................... 10 fii.
La valoare mai mare ca 1000 cor. pentru fiecare
1000 începută un adaus d e ................................ 10 fii.
b) A ustria ş i B osn ia-H erţeg ov in a:
Până la 5 klg. . — -80 fii.
5 -1 0 „ . 2 -- „
1 0 -1 5 „ . 3 -- „
1 5 -2 0 „ . 4-— „
La pachete cu valoare declarată de fiecare 300
coroane c â t e ...........................................................10 fii.
La pachete cu ra m b u rsă ........................................... 10 „
c) G erm a n ia :
Pănă la 5 klg. . .1 cor.
5 -1 0 3 „
1 0 -1 5 „ . .5 „
1 5 -2 0 „ . .7 „
Pentru zonele mai îndepărtate:
5—10 klg. . . 3 cor. 40 fii.
10—15 „ . . 6 „ 20 „
1 5 -2 0 „ . . 9 „ - „
De fiecare 300 co ro a n e................................................ 10 fii.
înştiinţarea . . • ......................................................10 „
Adresele pentru pachete trimise în Germania, tre­
buie să cuprindă şi numele statului: Saxonia, Bavaria etc.
La valorile declarate se plăteşte de fiecare 300 cor.
câte 10 fii. Trimiterea cu expres e exchisă.
 35

d) Pachete internaţionale .
(Până la 5 klg.).
Valoarea se socoteşte în franci. Expres nu se poate
trimite. Pe lângă taxele şi competinţele obişnuite se mai
plăteşte şi o taxă de asigurare: 15—30 fii. şi pentru fie­
care 300 franci, valoare declarată pe pachete, câte 5 fii.

M aree poştale.

Cu 1 Ianuarie 1917 s’a pus în circulaţie:

Mărci poştale de 2, 3, 5, 6, 10, 15, 20, 25, 70, 80 fii.,
de 1 şi 2 cor. Marca «urgent» de 2 fileri. Mărci pentru
ajutorul de răsboiu, cari se vând cu 12 şi 17 fii.
Corespondinţe simple cu 8 şi 10 fii., cu răspuns
fiecare 8 fii., corespondinţe închise 10 şi 15 fii. Frachturi
simple şi cu rambursă 12 fii. bucata.
Formulare pentru telegrame închise 1 cor. 2 fii.
Formulare pentru telegrame simple şi urgente 2 fileri.
Mandate poştale 2 fileri. Libele pentru cassa poştală
10 fii. ş. a.
Cu 1 Decemvrie 1917 şi-a pierdut valoarea şi s’a scos
din circulaţie următoarele: Mărcile de 1, 12, 16, 30, 35,
50 şi 60 fii. cele de 5 cor., marcele de răsboiu, cores-
pondinţele simple şi închise de câte 5 fii., formularele
pentru telegrame de 6 fileri şi libele pentru mărci de 5
şi 19 fileri ş. a.
Prizonierilor din Rusia, Italia şi colonii, Francia şi
colonii, Britania mare şi colonii, Japonia şi România, se
pot trimite epistole îndatinate, corespondinţe şi mustre de
mărfuri.
T eleg ram e.
a) In interiorul ţării, A ustria ş i B osnia-H erţegovina.
Fiecare cuvânt . . . 8 fii.
Să fie însă cel puţin de 1 cor.

T eleg ra m e urgente.
Fiecare cuvânt . . . 24 fii.
Să fie însă cel puţin de 3 cor.
3*.
36

Pentru telegram e date dela 4—9 ore seara, se mai

plăteşte un adaus de 1 cor.
Dela 9 ore seara până la 7 ore dim. precum şi în
Dumineci şi sărbători se pot trimite numai telegrame ur­
gente. Restricţia aceasta nu priveşte telegramele de stat
şi telegramele de ziare.
Trimiţătorul e dator a-şi scrie numele şi locuinţa,
corect şi ceteţ. Un cuvânt nu poate cuprinde mai mult
ca 15 litere, 5 cifre se socotesc un cuvânt. Contragerile
nu sunt permise.
Tarifa.
a) Telegram e sim p le: b) Telegram e urgente:
12 cuvinte . . . 1-— 12 cuvinte . . . . 3 —
13 „ . . . 1-04 13 . . 312
14 „ . . . 1-12 14 „ . . . . 3-36
15 „ . . . 1-20 15 . . 3-60
16 „ . . . 1-28 16 „ . . 3-84
17 „ . . . 1 36 17 „ . . 4-08
18 „ . . . 1-44 18 „ . . 4-32
19 „ . . . 1-52 19 . . 4-56
20 „ . . . 1 60 20 . . 4-80
21 „ . . . 1-68 21 . . 5-04
22 „ . . . 1-76 22 . . 5-28
23 „ . . . 1-84 23 . . 5-52
24 „ . . . 1-92 24 . . 5-76
25 „ . . . 2-— 25 . . 6-—
Fiecare cuvânt adăugat 8 fii. Fiecare cuv. mai mult 24 fii.
c) In alte ţă r i:
Germania . . . . pentru un cuvânt . . . 10 fii.
B u lg aria..................... f> a a . 12 „
Dania şi Luxenburg tt a a . 23 „
Ţările de jos . . . fi ii ti • • 20 „
S p a n i a ..................... tt ti tf • 30 „
E l v e ţ i a ..................... a ii a • ■ 12 „
Ş v e d i a ..................... » » a • • 26 „
Turcia europeană . ii tt tt . 32 „
Turcia aziatică . . ii ti t» • . 43 „
Dar «el puţin, la toate 1 cor
d) Telegram e pentru z ia re:
In interiorul ţării cu legitimaţie de coresp. un cuv. 3 fii.
 37

T a x e şl tim bre.
Art. de lege 27 din 1916 despre taxele şi timbrele
cele nouă, s’a sancţionat în 23 Sept. 1916 şi s’a publicat
în 27 Sept. 1916, în’trânt în vigoare în 1 Dec. 1916.
SCALA I. SCALA II.
pentru cambii (poliţe) asem- pentru cuitanţe şi alte do­
nate de bani prin comer­ cumente de drept, cari în
cianţi, documente de datorie privinţa timbrului nu se ţin
dela’ casse publice, despre de scala I. ori III.
împrumuturi pe trei luni: coroane
până la 40 •20
până la 100 10 40 80 —-40
100 150 20 80 120 —-60
150 300 —-40 120 200 1- —
300 600 —-80 200 400 2-—
600 900 1 20 400 600 3-—
900 1200 2-— 600 800 4-—
1200 1800 2-40 800 1600 8-—
1800 2400 3-20 1600 2400 12-—
2400 3000 2400 3200 16-—
3000 4500 3200 4000 20-—
4500 6000 4000 4800 24-—
Peste 6000 coroane după Peste 4800 coroane după
fiecare 3000 începute încă fiecare 1600 cor. începute
câte 1 coroană. încă câte 8 cor.
SCALA III.
pentru cesiune de obiecte mobile, contracte de cumpărare
şi de schimb la obiecte mobile, contracte de liferare etc.
coroane coroane
pănă la 20 —•20 300 40Q, 4-—
20 40 —•40 400 8-—
40 60 —•60 800 1200 1 2 - —
60 100 1- — 1200 1600 16-—
100 200 2-— 1600 2000 20 - —
200 300 3- 2000 2400 24-—
peste 2400 cor. de fiecare 800 cor. începute, încă câte 8 cor.
La moştenirile după soldaţii căzuţi în răsboiu,
ori morţi în urma rănilor ori boâlelor contrase, copiii
legiuiţi, ’v itreji ori adoptaţi, soţia şi părinţii, până la suma
de 20,000 cor. sunt scutiţi de’ competinţe,
38

Chei pentru calcularea intereselor.

Interesele =
cu chem de interese

7» Cheie % Cheie °/o Cheie

V. 288.000 2% 13.092 5*/, 6546
% 144 000 3 12.000 5% 6261
V. 72.000 3 1/* 11.077 6 6000
*L 48 000 3 ‘/. 10.286 6 ‘/< 5760
l 36.000 3“/4 9.600 6 ‘/a 6538
28.800 4 9.000 6 8/< 5333
IV» 24000 4Vi 8.471 7 5143
l*/« 20.571 41/, 8.000 7‘/« 4966
2 IS.000 4% 7.579 7*/, 4800
2 1/* 16.000 5 7.200 7*/« 4646
2V, 14.400 6Vi 6.857 s 4500

T â r g u r ile
din
Transilvania şi Ungaria.
Notă. Datul zilei este însemnat după calendarul vechiu
şi sunt arătate numai zilele târgurilor de mărfuri.

^ Ianuarie.
1. Criş, Deva, Lăpuşul-românesc, Lupşa, Şilimeghiu.
2. Crasna. 4. Murăş-Oşorheiu. 5. Corond, Ormeniş,
Vaida-Recea. 6. Ilia, Lăpuşul-unguresc. 7. Buza, Jimbo-
rul-mare, Şărmaşul-mare. 8. Baia-mare, Silvaşul de sus.
10. Luna. 11. Miheş. 12. Aiud, Birchiş, Breţcu, Ciuc-Cos-
maş/Gialacuta, Huedin. 13. Ibaşfalău. 15. Chirpăr, Mică-
sasa. 16. Guruslău, Sebeşul-săsesc, Zam. 19. Ciuc-Sereda,
Proştea-mare, Sângeorgiul-săsesc, Teaca. 21. Baraolf, Că-
 39

tina, Gherla, Ghiriş, Gherghio-Ditru, Nocrichiu, Prejm er,

Şintereag. 23. Armeni, Nadeşul-săsesc. 24. Almaşul-mare,
Măgheruş. 26. Zăbala. 28. lleanda-m are. 29. Cetatea de
baltă. 30. Huedin. 31. Bachnea.
F e b ru a rie .
1. Aţei, Cehul-Silvaniei, Jibou, Sânm ărtinul-Hom o-
rodului. 2 . Haţeg, Tăşnad. 3. Aita-mare, Chibed, Turda,
Zeteleaca. 4. Bistriţa, Covasna. 5. Carţfalău, Păpăuţ. 6.
Reghinul-săsesc. 7. Alţina, Boroşneul-m are, Teiuş. 8. M e­
diaş, Soporul de jos. 9. Chendu-mic. 10. Rodna-veche.
11. Borşa, Cristurul-săcuesc, M ercurea, Sereda-M ură-
şului, Sic. 12. Cincul-mare. 14. Dej, D răguş, Şepsi-Sân-
georgiu. 15. Şom cuta-m are. 16. Bruiu, Dicio-Sânmărtin,
Draşeu, Lechinţa. 18. Bălăuşeri, Veneţia de jos. 19. Abrud,
Baia-tnare, Vinţul de sus. 20. Alămor, Ferihaz. 21. Ze-
lau. 22. O dorheiu. 24. Petriş. 26. Bonţida, Cincnl-mic,
Iernut. 27. Ciachi-Gârbău, Cluj, H odod, Mălăncrav.
Martie.
1. Orăştie. 3. Sighişoara. 5 . Agnita, Bălcaciu. 6.
Agribiciu, Apoldul-mare, Ciuc-Sândominic, Gârcei, Mă-
năşturul-unguresc, Paraid, Zlatna. 7. Baia de Criş. 8. Brad,
Cehul-Silvaniei, Erdo-Sângeorgiu, Guruslăul, M urăş-Oşor-
heiu, Silvaşul de sus, Ozun. 9. Bileag, Şimleul-Silvaniei,
Vaidahaza. 10. Blaj, Ghergio-Sânmiclâuş, Hălm agiu-m are.
11. Zarand. 12. Cetatea de baltă, Chirpăr, Ciuc-Sân-
georgiu, Cohalm , Mociu, Sigetul-Marmaţiei, Trapold, 13.
Alba-Iulia, Feldioara, Huedin, Ibaşfalău. 14. Sân-Paul.
15. D rag, Haşfaleu, Tăşnad. 16. Roşia. 17. Săsciori. 19.
Basna, Ocna, Petriş (cottul Bistriţa-N ăsăud). 2 0 . Cer-
natul de jos. 2 1 . Cojocna, Poiana-sărată. 2 3 . Vorumloc.
24. Beclean, Cheuchiş, Hida, llia, Viştea de jos. 25. Hăş-
maşul-Lăpuşulni Lăpuşul-românesc. 26. Orlat, Şomărtin.
27. Crasna. 2 8 . Cuciu, Măgheruş, Zam . 2 9 . M urăş-O gra.
30. Hălmagiu, U ioara. 31. H unedoara.
 41

Iunie.
1. Mociu, Sălişte. 2. Gherghio-Sânmiclăuş, Lechinţa.
4. Bagin. 5. Zlatna. 6. Baia de Criş. 7. Brad, Ferihaz. 8 .
Câmpeni. 10. Panticeu, Şilimeghiu, Zarand. 11. Carţ-
falău, G ârcei, Ilia, Macfalău, Petriş, Racoşul de jos, Şeica-
mieă, Sighişoara, Sighetul-Marmaţiei, Şintereag, Turda,
Vinjul de jos. 12. Ciachi-Gârbău, H odod, Jim borul-m are,
Lăpuşul-românesc. 13. Şepsi-Sângeorgiu. 14. M ercurea,
T eaca. 15. Zăbala. 16. Mănăşturul-ung., Petelea, Rodna-
veche. 17. Bonţida, Cisnadie, Ciuc-Sepviz. 19. Almaşul-
mare, Blaj, Cason, Ieciu, Iernut. 21. Corond. 22. Birchiş,
Cernatul de jos, Ibaşfalău, Silvaşul de sus, Tăşnad. 23. Ar-
paşul de jos, D rag, G eaca, Ilia, Ormeniş. 24. Cristurul-
săcuesc, Lăpuşul-ung., 25. Ghiriş, Sic, Veneţia de jos.
26. Crasna. 28. Hunedoara. 29. Reteag. 30. Ciuc-Sereda,
Hălmagiu-mare, Mediaş, Poiana.

Iulie.
2. P oian a-sărată. 4. Bălăuşeri, G h ergh io-D itru.
8. Zam. 9. Câmpeni, Covasna. 10. Gherla, H odod. 11.
Dicio-Sânmărtin, Gilău. 12. Armeni, Cehul-Silvaniei, Co-
halm. 13. Alba-lulia, Huedin, Praid. 15. Buza. 16.Sighetul-
Marmaţiei. 19. Basna, Olpret, Sângeorgiul-săsesc, Sereda-
Murăşului, V aid a-R ecea.-20. Petriş. 21. Deva, Miheş.
23. Măgheruş. 24. O cna, Prejm er. 25. Breţcu. 26. Bran,
Soporul de jos. 27. U ioara. 28. Reginul-săsesc, Rodna-
veche. 29. Apoldul-mic, Aţei. 31. Avrig.

August.
2. Ferihaz, Şom cuta-m are. 3. Luna. 5. D rag, Mociu,
Voila. 6. Aiud, Guruslău, Păpăuţ. 7. Mănăşturul-ungu-
resc. 8. Baraolt, Boroşneul-m are, Cetatea de baltă, Ciuc-
Cosm aş, Dej- 10. Copşa-m ică, Şercaia, Vinţul de sus.
11. Copşa-m are, Sebeşul-săsesc. 12. Bicaş,Corond, Mer-
ghindeal, Zarand. 13. Baia-m are. 14. Frata-ung., Jim-
42

borul-mare, Viştea de jos. 15. Bistriţa, Câmpeni, H aţeg,

Ilia, Sân-Paul, Şilimeghiu, Teiuş. 16. Cisnădie, Orlat.
18. Alţina. 19. Cluj, Sânmărtinul-Homorodului, Zlatna.
20. Beclean. 21. Porumbacul-inferior. 22. Alămor, Jucul
de jos, M urăş-Oşorheiu, Năsăud, Sighetul-Marmaţiei, Ze-
lau. 23. Biertan, Gâlgău, Geoagiul de jos. 2f>. Gherghio-
Sânmiclăuş, Ilieşfalău 27. Ciuc-Sepviz, Făgăraş, Mac-
falău, Panticeu, Turda. 28. Spermezeu, Vorum loc. 29.
Cristurul-săcuec, Draşeu, Zam . 30. Cehul-Silvaniei. 31.
Tăşnad.
Septemvrie.
1. H âlm agiu-m are, Sibiiu. 3. Caţa, Gurghiu, Mu-
răş-O gra. 4. M arpod, 5. Baia de Criş. 6. Brad, Ciachi-
Gârbău, Lupşa, 7. Cernatu, Şimleul-Silvaniei. 8. Dobra,
G ârcei, Huedin, Ibaşfalău, Lăpuşul-românesc, Lechinţa,
Lunca, Racoşul de jos, Poiana, Sân-Miclăuş, Sântămăria,
Vaidahaza, Zerneşti. 10. Abrud. 1 2 . Silvaşul de sUs,
Veneţia de jos. 13. Breţcu, Hida, Mediaş. 14. Lăpuşnl-
ung., M onor, Sic, Zam . 15. Reteag. 1 6 . Ciuc-Sereda.
1 7 . Alba-Iulia, Bachnea, Cincul-mare, Codlea, Mălăn-
crav. 18. Şieul-mare. 20. lara. 2 1 . Borşa, Ludoş, O dor-
heiu, Orăştie. 23. Bran. 24. Săbed, Sălişte. 25. Bran.
27. Ciuc-Sândominic, Cohalm , Olpret, Şărmaşul-m are,
Şepsi-Sângeorgiu, Trăscău. 28. Arpaşul de jos, llia, Jibou,
Roşia, Zăbala. 29. Sălaşul de sus. 30. M icăsasa.

Oetomvrie.
2. Dicio-Sânmărtin, Ferihaz, Praid, Petroşeni. 3.
Aiud, Archiud, Carţfalău, Hăimagiu, lleanda-mare, Sighe-
tui-Marmaţiei. 5. Tăşnada, Bonţida, Ghiriş, Nocrichiu. 9.
H odod. 10. Reghinul-săsesc. 11. Braşov, Bruiu, Cehul-
Silvaniei. 12. Almaşul-mare, Şincaveche. 13. Buia, Gră­
diştea, Gherla, Ighiu, Poiana-sărată, Rodna-veche, Săs-
ciori. 14. Oclandul-Homorodului. 15. Chezdi-O şorheiu,
Erdo-Sângeorgiu, Iacăsdorf, Mănă^ade, Petriş, (com .
 43

Bistriţa-Năsăud), Tordaszentlâszlo. 17. Borgo - Prund,

Cheuchiş. Deva. 18. Agârbiciu, Bandul de Câm pie, N a-
deşul- săsesc. 19. Berchiş, Draşeu, Sângeorgiul-săsesc.
20. Cluj. 21. Zeteleaca. 22. Câmpeni, M arpod, Păpăut,
Iernut, Sighişoara, Şomărtin. 23. Cojocna, T eaca. 24.
Boroşneul-mic. 25. Chendu-mic, D rag, Şomcuta-mare. 26.
Dobra, Năsăud, Teiuş. 27. Bălcaciu, Ciuc-Sânmărtin. 29.
Bagin, Covasna, Mănăsturul-uiig., M ercnrea, M urâş-Oşor-
heiu, Şercaia, Şeica-mică. 30. Baraolt. 3 1 . Ciocm ani, H u­
nedoara.
Noemvrie.
2. Agribiciu, M ăgheruş, Rechişdorf, Tăşnad. 5.
Baia-mare, Hundrubechiu. 6. Apoldul-mare, Frata-ung.,
Vinţul de sus. 7. Bistriţa, Ibaşfalău. 8. Guruslău, Soporul
de jos. 9. Jim borul-m are. 12. Cuciu, Gherghio-Ditru,
Gialacuta, Gârcei, Huedin, Vinţul de jos. 14. Cason.
16. Zăbala. 17. Mediaş, Sic. 19. Beclean, Chibed, H aş-
falău. 2 1 . Copalnic-Mănăştur, Zelau. 23. Aţei, Blaj, F ăg ă­
raş, Orăştie, Petelea, Turda. 26. Trapold. 27. Rodna-veche,
Sereda-Murăşului. 28. Dej, Gilău. 29. Ozun. 30. Gherghio-
Sânmiclăuş, Sân-Miclăuş, Şeica-m are, Zam.

Decemvrie.
1. Feldioara 2. Zarand. 4. Alba-Iulia, Praid. 5.
Baia de Criş, ’ ibou, Ormeniş, Sighetul-Marmaţiei. 6.
Brad, Cehul-Silvaniei, Hăsmaşul-Lăpuşului. 7. Bălăuşeri,
Cernatul de jos, O cna, Şimleul-Silvaniei. 8. Agnita, Hăl-
magiu-mare, Odorheiu. 10. Abrud, Cetatea de baltă,
Ciuc-Sângeorgiu. 11. Huedin. 16. Aita-mare. 17. G eoa-
giul de jos 19. Olpret. 20. Macfalău, Petriş. 2 1 . Apol-
dul-mic. 23. Mociu. 25. Chezdi-O şorheiu, Ciuc-Sepviz,
Cohalm, Sibiiu. 26. Ciocm ani, H odod. 28. Cluj, Ilieşfalău,
Iernut. 29. Vinerea. 3 1 . Sântămăria de peatră.
44

Timpul cât poartă animalele de casă.

Iepele p oartă: 48— 49 săptămâni san 340 zile.
Vacile p oartă: 40—41 săptămâni sau 285 zile.
Bivoliţele p oartă: 48—50 săpt. sau 335—350 zile.
Oile şi caprele: aproape 22 săptămâni sau 154 zile.
Scroafele peste 17 săptămâni sau 120 zile.
C ăţelele: 9 săptămâni sau 6 3 —65 zile.
Gă’ina cloceşte 20—22 zile 16— 20 ouă.
Curca cloceşte 26—30 zile 15—20 ouă.
Gâscă cloceşte 28— 32 zile 12—15 ouă.
Raţa cloceşte 28— 32 zile 15—20 ouă.
Porumbiţa cloceşte 14— 16 zile.

Timpul vânatului.*)
O
<V .z,
>
Soiul vânatului B
■u2 ) o- Jj
w

ozh
Vânatul în gen. oprit
Tauri cerbastri . ,
Tauri de cerbi . ,
Cerbi, îe rb a s lrl şl căp rio are
Capre sălbatice. .
Căpriori . . . .
I e p u r i .......................
Cocoşi sălbatici .
Găini sălbatice . .
Fazani şi dropii .
Găinuşe . . . .
Potârnichi . . .
Prepeliţe . . . .
Raţe sălbatice . .
Becaţi de pădure .
Becaţi de apă . .
Paseri cântăreţe .

*) Linioara (—) înseamnă timpul oprit

 <\r g)
■>7] învăţătură şi petrecere.
®
 £a anal nou 1918.
Din marea grozavă de sânge
Tu astăzi, an tânăr, răsai.
Ah, spune: omenirii, ce plânge,
Ce daruri ai gândul sâ-i dai?...
Tot lacrimi, suspine şi jale,
Ca îraţii-ţi din urmă cumpliţi,
Sau paşii-ţi vor fi ’n a ta cale
De zodii m ai blânde ’nsoţiţi?
Aduce-vei pace în ţară,
Sau iarăş furtuni de răsboiu;
Vărsă-vei belşug în hotară,
Sau iar’ vom luptă cu nevoi?...
Ori-cum îţi va fi stăpânirea,
Ne’ncredem în T a tă l ceresc;
La El vom află mântuirea,
Când valuri duşmane pornesc!
A. B .
 47

In anul Domnului.
(T rad u cere).

In anul Domnului 850 ţinuturile Germaniei

erau bântuite de tot felul de nenorociri. In
părţile de miază-noapte năvăliseră Normanii,
prădând şi pustiind; în părţile de mijloc jăfuiau
Sorbii. Pe lângă aceea, o foamete cumplită se
ivise în (ara întreagă. Cupa nenorocirii eră
plină ochiu.
In ţinuturile mai ferite, unde duşmanii nă­
vălitori nu apucaseră a pătrunde, se dâ cu sp-
coteala, că tot al treilea om a perit de foam e;
ce va fi fost însă în părţile pustiite de năvala
din afară, numai bunul Dumnezeu ştie. însem­
nările istoriei au acoperit întâmplările jalnice
ale acelui timp cu vălul uitării. Căci răsboiul
din acea vreme eră răsboiu de nimicire. N ea­
murile duşmane îşi pustiau unul altuia toate
holdele şi grădinile, şi nimiciau toată roada,
aşa încât şi puţinul seceriş, ce mai rămăsese
din mila lui Dumnezeu, căzuse pradă neîndurării
omeneşti.
Mai multe nopţi de-arândul se iviră semne
pe cer, care prevestiau nenorocirile, ce aveau
să urmeze. Un nor se înălţase de cătră miază­
noapte şi altul de cătră răsărit, şi aruncând unul
asupra altuia văpăi de lumină, se loviră unul
într’altul ân înaltul cerului, încleştându-se îm­
48

preună ca două armîi în toiul luptei. Inimile

muritorilor se cutremurară, căci credeau, că
Domnul sfânt din cer şi-a întors faţa sa de cătră
oameni. Chiar cânii, se zice, că urlau atunci
mai a pustiu ca altădată, iar păsărelele îşi uita­
seră cântecele vesele din alte vremuri.
Proroci mincinoşi se iviseră în mai multe
părţi ale ţării: la Rin şi la Dunăre, şi ca nişte
trimişi a lui Antihrist, prevestiau sosirea vremii
de apoi. De altă parte, mulţi puternici ai acestei
lumi cârmuiau aşa de volnic şi fără nici o teamă
de Dumnezeu, de parecă nici stăpânirea, nici
vieaţa lor, nici toată lumea aceasta nu mai eră
să aibă odată vreun sfârşit, şi caşicând scaunul
vecinicului judecător n’aveâ să se aşeze odi­
nioară mai pre sus de scaunele tuturor dom ­
nilor şi împăraţilor din lumea aceasta.
In anul de mai sus trăia în ţinutul Fuldei
un om, al cărui nume nu se mai ţine minte,
şi omul acesta îşi dăruise moşioara sa părin­
tească pe vecie unui nobil, ca astfel, — fără să
i-se facă rob, — să câştige ocrotirea acestui
stăpân puternic şi să-i rămână, lui şi copiilor
lui, cel puţin folosinţa şi venitul pământului,
care fusese moştenire deplină a părinţilor lui.
Dar în vremea aceea grea se întâmplă, că murî
boierul, sub a cărui aripă nădăjduise, că va fi
ocrotit, şi nu mult după el se stinseră şi
urmaşii lui, iar averea lui, în care şi moşioara
 49

omului nostru, — ajunse pe mâna unui nou stăpân.

Domnul cel nou, însă, voiâ, nici una, nici alta,
decât să şi-l facă cu totul iobag pe omul, care,
deodată cu pământul, îşi dăruise şi jumătate din
libertatea sa, — cum de altfel se întâmplase
cu atâţia în acele vremuri grele, — şi bietul
om nu află nici o scăpare împotriva lăcomiei
şi tirăniei noului stăpân.
Atunci îl cuprinse hotărîrea desnadăjduită,
ca mai bine să ia toiagul pribegiei, decât să se
facă robul altuia. Trăia încă în el mândria
şi puterea de împotrivire a vechilor Germani,
şi de multeori priviâ cu dispreţ la timpul acesta
nou, în care vitejii de odinioară începuseră a
se schimbă în călugări evlavioşi şi în plugari
pacinici. Moşul său, ca copil, fusese încă de
faţă la jertfele şi rugăciunile aduse în dumbrăvi
zeilor celor vechi. Şi adecă, dacă e vorba,
care zei au fost mai buni: cei vechi sau cei
n o i? ... Cu zeii cei vechi se depărtaseră şi vre-
miie cele vechi şi bune. Şi, ca pedeapsă, acum
venise un şir întreg de ani nenorocoşi, şi zeul
cel nou al creştinilor nu eră în stare, sau nu
voia să mântuiască poporul din chinuri şi ne­
cazuri. Aşa cugetă în sine omul nostru din
ţinutul Fuldei. El voia să-şi ajute singur, în­
crezut în braţul său, întocmai ca părinţii lui,
ori cu sprijinul, ori fără sprijinul lui Dum>
nezeu.
Calendarul Asociaţiunii 4
 50
Incingându-şi, deci, într'o noapte sabia,
părăsi într’ascuns pământul care nu mai eră al
său, ca astfel să scape de asuprirea noului
stăpân. EI nu-şi luă cu sine decât cele mai
preţioase trei lucruri, ce-i mai răm ăsese: nevasta,
copilul şi sabia. Şi fiind vreme grea de iarnă,
fugarii îmbrăcară pei călduroase, întocmai ca
nişte mantale, pe de-asupra veştmintelor lor. Dar
nici merinde, nici bani şi nici alte lucruri pre­
ţioase n’avură de unde să ia cu sine în vremea
aceea de lipsă şi sărăcie.
Ei aveau de gând, s'o ia spre cursul de
sus al râului Main şi de aici să treacă spre
Turingia şi Saxonia. încercare îndrăsneaţă, căci
drumul ducea prin ţinuturi pustiite de duşmani
şi bântuite de foam ete; pe lângă aceea, erau
zilele cele mai aspre şi mai scurte dela sfârşitul
anului. Dar fugarii erau oameni vânjoşi, oţeiiti
în lupte şi necazuri, şi deprinşi să sufere foamea
şi setea.
Eră doâră vremea, când regele Ludovic,
numit Germanul, rupându-şi într’un drum câteva
coaste, îşi urmă călătoria mai departe, ca şi când
nu i-s’ar fi întâmplat nimic şi fără să dea vreun
semn de durere, deşi se auziâ cum se cade cum
îi trosniau coastele, când se atingea una de alta.
El îşi urmă astfel drumul, până se întâlni cu
fratele său Carol, cu care se înţelese, cum să
împartă frăţeşte ţara fratelui lor mai mare Lothar,
 51

şi numai dupâ aceea se duse la Aachen, cu

băile lui vestite, să-şi vindece cu răgaz coastele
stricate.
Acelea erau vremuri straşnice, cu oameni
tari şi cu domnitori zdraveni, cărora nu le păsă
aşa de mult de nimicirea unei împărăţii şi de
două-trei coaste mai mult sau mai puţin!
Eră preseara de anul nou, a treia seară, de
când omul din părţile Fuldei rătăciâ cu soţia şi
cu copilul său, ca să-şi găsească un nou loc de
aşezare. Copilul erâ de doi ani, dar eră hrănit
şi acum la pieptul mamei sale, căci aşa îşi) creştea
pe atunci odraslele zdravene neamul acela vânjos
de oam eni; ba erau mame, care alăptau şi mai
multă vreme pe fiii lor. Bărbatul şi femeia
duceau copilul când unul, când altul, şi-l învăliau
cu grijă în blănile lor călduroase.
Ziua fusese grozav de rece. Seara se lăsă
un frig şi mai înfricoşat. Călătorii rătăciseră 111-
tr’un ţinut muntos şi numai în seara zilei celei
dintâiu căpătaseră ceva de mâncare dela un
ţăran, el însuş aproape peritor de foame. Flă­
mânzi se aşezară călătorii noştri a doua seară
în pădurea plină de zăpadă.
Dimineaţa următoare bărbatul îşi urmă calea
cu destulă putere şi voie bună, căci cine vrea
să scape de robie şi să ajungă la libertate, nu
prea simte oboseala drumului. Tăcută şi plină
de răbdarea credincioasă a femeii păşiâ lângă
4*
52
el tovarăşa lui de drum, ţinându-şi în braţe
copilul adormit. Dar pe la ameazi ei perdură .
din nou calea printre zghiaburile şi prăpăstiile
muntelui; seara se apropia şi de nicăiri nu se
zăriâ fumul vre-unei locuinţe omeneşti. Numai
urmele fiarelor sălbatice se încrucişau pe zăp adă;
nicăiri, în cursul zilei întregi, vre-o urmă de
picior om enesc, care să mai învioreze puţin pe
sărmanii călători. Copilul se deşteptă mai des
ca de obiceiu, plângea mai mult şi mai tare,
scoţând strigăte rugătoare, deoarece mama nu-i
mai putea da hrană în deajuns.
Atunci bărbatului începu a i-se face negru
înaintea ochilor şi i-se păreă, că tot curajul
începe a-1 părăsi. Dar aceasta numai pentru o
clipită, — şi înălţându-şi din nou privirea, căută cu
îndrăsneală înainte spre pustietatea fără de sfârşit,
şi pasul său înviorat se îndreptă iarăş cu în­
credere şi parecă cu oarecare voie bună pe
calea fără urmă, caşicând ramurile pline de
prom oroacă ale copacilor ar fi împodobite cu
frunzişul verde al primăverii şi caşicând părăiaşul
încătuşat în lanţuri de ghiaţă ar fi lunecat ş o - '
potind, ca în zilele plăcute din luna lui Maiu.
Uriaşul dela miază-noapte, cu suflarea de
ghiaţă, — cum numiau cei vechi crivăţul, —
grăi în sine bărbatul, căzând de nou pe gânduri.
I-se părea, că groaznicul uriaş, frate bun cu
•moartea, îi va stinge fără milă pe tus-trei: pe
 53

el, nevasta şi copilul. Frigul îl întunecă tot mai

mult şi gerul .începuse a-1 pătrunde până la
măduva oaselor.
Nevasta, însă; cu faţa ei palidă şi plină de
suferinţă, părea o muceniţă creştină, ce avea să
fie jertfită înfiorătorului uriaş. Dar deşî şi ea
stă să se doboare de povara trupului şi de
chinurile ce le simţiă în suflet, totuş se îngrozi
dintr’odată, când îşi aruncă privirea asupra so­
ţului său. Căci iată, când soarele începu a scă­
pata şi cele din urmă raze roşietice şi reci aco-
periră cu o lumină sângeroasă neaua de pe
copaci, până când se stinseră încetul cu încetul,
faţa omului oţelit în necazuri luă o înfăţişare
înfiorătoare. In sufletul lui parecă se începuse
o luptă cumplită. Ochii lui se îndreptau în toate
părţile neliniştiţi, buzele începură a-i tremura,
de trebuia să le muşte cu putere, ca să le stâm-
pere, şi caşicând ar fi vrut să-l doboare pe
duşmanul, cu care se luptă în lăuntrul său,
apucă de repeţite ori cu mâna mănunchiul săbiei.
Barba şi părul capului, albite de promoroacă,
încunjurau faţa lui posomorită, dându-i o în­
făţişare deosebită, şi la lumina aproape stinsă
a apusului de soare şi la lucirea lunei pline,
ce începea a se arătă de după creasta unui
munte, el părea ca un preot păgân, care, voind
să înfrunte mănia zeilor, se pregăteşte să aducă
jertfa de împăcare aici, la altarul străvechiu din
54 i

sânul pustietăţii. Aşa ajunseră călătorii noştri pe

o înălţime acoperită de stânci în formă de stâlpi,
ce se ridicau din vălul alb de zăpadă. Ei se
adăpostiră împotriva vântului sub una din aceste
stânci, aşezată ca un coperiş deasupra stâlpilor;
aici aflară un locşor svântat şi găteje în deajuns,
din care aţâţară un foc. In curând flăcările vesele
începură a se înălţă spre creştetele stâlpilor. Aici
hotărîră trudiţii călători să rămână peste noapte;
dar foamea îi chinuia tot mai cumplit, aşâ că
cu toată truda, nici vorbă nu eră, să poată în­
chide ochii. Copilul încă plângea tot mai des
şi tot mai dureros.
Bărbatul n’aveâ astâmpăr să se aşeze jos
şi să încerce a se dâ la odihnă. Neliniştit, el
când priviâ dus la flăcări, răzimat de vre-unul
din stâlpii de peatră, când se primbla de colo
până colo cu braţele încrucişate. Dela flăcările
ce pâlpăiau, el îşi înălţă privirile spre înălţimile
pline de stele ale cerului geros de iarnă şi grăi
astfel cătră soţia sa: «Uriaşii şi vitejii de odi­
nioară strălucesc în stelele de pe bolta cerului.
In alte vremuri ei căutau cu milă asupra noa­
stră. Priveşte, cât de rece se uită ei acum, în­
tocmai ca şi gerul cu inimă de ghiaţă. Din
înălţime se coborau cu milă zeii spre pământ,
când părinţii noştri credincioşi îi chem au întru
ajutor, aducându-le jertfe. Popii voştri au alungat
din inimile noastre pe zeii cei vechi, şi de-atunci
 55

zeii au rămas în cer, iar oamenilor le-au lăsat

necazul şi lipsa». 1 ^
Tremurând şi cu umilinţă, dar totodată
plină de încredere răspunse fem eia: «Numai
un Dumnezeu s’a coborît pe pământ, şi ca om,
a suferit pentru oameni. De atunci lumea s’a
umplut de atâta sfinţenie, încât nu mai e lipsă
să se coboare alt Dumnezeu».
Bărbatul amuţi. In apropiere se auziau ur­
lete de lupi flămânzi. Bietei femei nu-i eră teamă
de răcnetele fiarelor sălbatice; când însă îşi în­
toarse privirea spre faţa soţului ei, se îngrozî.
Ochii lui ardeau mai cumplit ca ai lupului.
Şi bărbatul începu din nou: «Când părinţii
noştri se vedeau ajunşi la strâmtoare, îşi dau
seamă de vina lor şi căutau să împace pe zei
prin jertfe. Cu cât eră mai mare vina şi ne­
cazul, cu atât mai preţioasă trebuia să fie jertfa.
Nu ni-au povestit oare cântăreţii, — în taină, ca
s ă n’audă călugării, — de bunul rege Domaldi
din părţile dela miază-noapte, pe care l-a dus
ca jertfă Ia altar însuş poporul său, ca pe cel
mai bun din toată mulţimea, ca astfel să-i îm­
pace pe zei şi să mântuie ţara d e 'fo a m e ? Şi
când sângele regelui jertfit începu a curge, scăpă
şi ţara de urgie».
Grăind acestea, ochii omului începură să
scântee ca ai unei fiare sălbatice, şi plin de
patimă începu să lovească cu sabia în toate
56

părţile văzduhului. Şi iarăş b iete i fem e i i-se

în e c ă v o rb a în gură.
D a, ace ia erau o am en i neistoviţi, plini de
v â n jo şie firească în trupurile lor, în vrem ea,
când un re g e cu co astele rupte se sim ţiă destul
de sdravăn, să sd ro b ea scă o îm părăţie în treag ă.
Şi din nou în cep u bărbatul, cu g las din
ce în ce mai fio ro s : «Tu n’ai auzit, m u iere, ce
sp u n eâ alaltăeri om ul, care n e-a dat de m ân ­
ca re m ai p e urm ă. Să-ţi spun eu. — E p isco p u l
R h aban satură la ^curtea sa în fiecare zi sute
de flăm ânzi, veniţi din to ată îm p reju rim ea. D e-
unăzile s’a întâm plat, că a v en it şi o fe m e ie mai
m oartă de foam e, cu copilu l în braţe. C ând să
ca lce , însă, pragul casei m ântuitoare, şârm ana
se prăbuşi de slăb iciu n e şi-şi d ete sufletul. D ar
copilul răm ase la peptul m oartei şi în ce rcă să
sugă, ca şi când tnam ă-sa ar fi în că în vieaţă.
La a ce astă privelişte ch iar şi och ii bărbaţilor
ce lo r mai îm petriţi se um plură de lacrim i. A stfel
căzu trupina, ca să se m ântu iască m lădiţa. —
N ’ar fi fo st m ai b in e , ca m am a să-şi fi jertfit
copilul, şi astfel să-şi fi păstrat vieaţa pentru sine,
pentru bărbatul ei şi pentru alţi c o p i i ? . . .
Atunci i-se d esleg ă fem eii lim ba din nou.
«N u!» strigă ea, ridicând u -se cu m ând rie. « F e­
rice d e m am a, care şi-a dat vieaţa pentru copilu l
e i ! Su fletul ei, în ălţându -se spre cer, treb u e că
priviă cu bu cu rie pe copilul, ce voia să sugă
 57

la sânul am orţit, şi care acu m a eră m â n tu it!...

Tu zici, că a m urit de slăbiciu ne. — O , n u . ..
Inim a-i fu co p leşită de bu cu rie, cân d după
atâtea g riji şi necazuri îşi văzu copilaşu l scăp at
de peire, şi în cu lm ea fericirii îşi d ete su flarea
de p e urm ă».
B ărbatu l căzu în tă c e re adâncă. El trebu i
să-şi a co p e re faţa şi să-şi în to arcă privirile dela
fem eia, care stă la fo c, căutând liniştită la copilul,
ce dorm iă.
In ce le din urm ă el se sm u lse din nou din
tăcerea, în care căzu se. în cep u să p ăşească cu
paşi m ari p e lân g ă focul, ce eră ap ro ap e a se
stinge, şi och ii lui se încruntară şi mai tare.
« T re b u e » , vo rbi el, «că n e ap rop iem de
ceasul, în care anul vech iu îşi dă m âna cu cel
nou. C ând num ără anii, popii z ic : In anul D o m ­
n u lu i; dar în acest an plin de n en o ro ciri şi de
necazuri ar trebu i să se z ic ă : In anul dracu lu i!»
«Şi totuş», grăi cu b lân d eţe fem eia, «unicul
acela an, în care D om nu l s’a născu t ca om
pentru oam eni, a lăsat atâta p risos de m ântuire
asupra anilor urm ători, în cât şi anul cel mai rău
după n aşterea M ântuitorului va fi tot un an al
D om nu lu i».
Bărbatul sm uci copilul din braţele m am ei
sale. «Nu e v rem e de p e r d u t!... C in e vrea să
cu n o ască viitorul în clip ele din urm ă ale anului,
58

treb u e să-şi în cin g ă sabia, şi u rcând u-se p e co -

perişul casei sale, să p rivească sp re răsărit. —
N um ai una aş voî să aflu astăzi: d acă vom mai
a ju n g e ziua d e m âne. — O a re stânca aceasta,
cu creştetu l ei în form ă de co p eriş, nu este
acu m singu ra noastră c a s ă ? . . . L asă-m ă, să mă
urc în vârful ei cu copilu l, după o b iceiu l
s t r ă b u n !... Şi în v rem e ce eu voiu căută v ii­
torul, tu g ân d eşte-te la jertfirea bunului craiu
D om ald i, p e ca re poporul l-a jertfit, ca să scap e
ţara de foam e!»
F em eia strigă cu d esn ă d ă jd u ire: «A scultă
m ai întâiu p o v estea altei je r tfe ! A scultă, ce s'a
întâm plat, când D om n u l i-a poru ncit lui A vraam ,
să je rtfe a scă ce avea mai scu m p : pe fiul său
Isaac!»
D ar bărbatul n’o ascultă. El o luă cu c o ­
pilul su bsu o ară pe stâncă în sus şi se perdu
în tr’un tufiş.
F em eia voi să-l u rm ez e : m am a, să-şi scap e
copilul. D ar cân d se ridică de lân g ă fo c , văzu
cât. o slăb ise fo am ea şi cum i-se sleise to ate pu­
terile. E a căzu jo s fără sim ţiri.
D intr’odată ţip etele copilului o treziră iarăş
la vieaţă, şi ascultând cu b ăg are de seam ă,
p a recă auzi în tufişul din ap ro p iere sgom otul
unei lupte. A poi se făcu tăcere.
B iata m am ă îşi strânse to ate puterile, ce
ce le m ai avea în trupul ei slăbit, şi sărî spre
 59

desişul, din care au zise glasul copilului. Ş i iată,

bărbatul ei, cu faţa schim bată, cu sabia plecată
în jo s, şi la lu cirea lunei pline se vedea, cum
picură de pe dânsa stropi de sân g e, iar braţul
şi faţa bărbatului erau stropite de asem en ea
cu sân g e. — «C op ilu l m eu !» strigă m am a.
«U nd e-m i e copilu l?»

Şi bărbatul îi întinse copilul, pe care-1

ţin ea în braţul stâng, învălit în b lana o cro tito are.
C op ilu l eră n ev ătăm at; el ad o rm ise din n ou şi
zim biâ în som n. — «A m ândoi suntem întregi
şi fără nici o ran ă!» zise el cu graiu în ­
trerupt.
F em eia întrebă, ce s’a întâm plat. D ar băr­
batul grăi cu g las trem u răto r: «S fârşeşte mai
întâiu, ce în cep u seşi a d in e a o ri: p o v estea d esp re
jertfirea acelu i copil, pe care o ceru se însuş
D um nezeu dela tatăl copilului».
U im ită şi ab iă scoţând cu vin tele, povesti
fem eia jertfirea lui Isaac, sfârşind cu v o rb ele S c rip ­
turii, pe care le auzise de atâteaori în m ănă­
stirea din F u ld a : «A tunci zise îngeru l D om nu lu i
cătră A v raam : S ă nu pui m ân a ta pe prunc,
nici să-i faci lui cev a, că acum am cu noscu t,
că te tem i de D um n ezeu, căci n’ai cruţat nici
chiar pe fiul tău, pe unicul tău fiu, pentru m ine.
Şi ridicând u -şi Avraam och ii săi, se uită, şi iată
în ain tea Iui un b e r b e c e cu co a rn e le în cu rcate
60

într’un tufiş. Şi A vraam m e rse şi luă b e rb e c e le

şi-l aduse je rtfă în locul fiului său».
Iar bărbatul g r ă î : «Iată, astăzi s’a îm plinit,
nu p o v estea d esp re jertfirea reg elu i D om ald i,
ci d esp re jertfirea lui Isaac. Şi eu voiam să je r t­
fe s c p e copilu l nostru. D ar nu ca A vraam , că
m i-ar fi p oru n cit D u m n ezeu , ci ca o je rtfă de
îm p ăcare adusă zeilo r vech i supăraţi, şi to t­
od ată şi ca să ne p otolim foam ea şi să ne m ân-
tuim vieata cu ca rn ea fiului nostru, C ân d aju n g ,
însă, în tufiş, am eţit şi n ebu n de gândul ce mă
stăpâniâ, văd în ain te’rni doi lupi, ce sfăşiau
trupul unei căp rio are. A tunci mi se lum inară
p rivirile; iute ridicai sabia, şi ţinând strâns c o ­
pilul la trupu-m i, Iovii în fiarele cu m plite şi le
cu lcai la păm ânt. Şi actom iată căp rioara, ce
ni-a trim is-o D u m n e z eu : b e r b e c e le adus jertfă
în locul fiului!»
Şi, în to cm ai ca o p rorociţă, strigă fem eia :
«Şi totuş şi jertfirea lui Isaac a fo st num ai p re­
v estirea unei je rtfe mai m ari. C ăci când ven i
plinirea vrem ii, însuş D u m n ezeu dădu pe fiul
său jertfă de rescu m p ărare pentru p ăcatele tu­
tu ror o am en ilo r. Şi dela această m are jertfă
în co a ce zicem d esp re fie ca re a n : In anul
D om n u lu i!»
«D a», zise cu p ocăin ţă bărbatu l, «clip ele
din urmă ale acestu i an au d oved it cu p riso­
sinţă, că şi el a fost un an al D om nului».
 61

Aşezaşi lân g ă fo c, se săturară ce i d oi soţi

din ca rn ea căp rioarei. A poi căzură într’un som n
liniştit.
Z o rile zilei de anul nou treziră din som n
pe călătorii odihniţi. Ei se u rcară p e creştetu l
stâncii, de pe care seara trecu tă în zadar în ce r­
case bărbatul să prevadă viitorul. Şi iată, în a­
intea lo r se desfăsură o p rivelişte m in u n ată:
v alea b o g a tă a râului M ain strălu cea la razele
soarelui de d im in ea ţă ; căsuţă lân g ă căsuţă se
v ed eau săm ănate în to ate părţile şi fumul dintr'o
sută de co p e rişe se ridica ca nişte n o rişo ri în
văzduhul cu rat de iarnă. L a v ed e rea acestei
ico a n e cei doi soţi se îm brăţişară şi se sărutară
de bu cu rie, îşi sărutară copilu l şi apoi căzură
în g en u n ch i şi în cep u ră a se ru gă. B ărbatu l însă
to t nu cu teză să p rivească în o ch ii so ţiei sale.
D ar a ceasta îi în tin se m ân a şi-l ridică cu b lâ n ­
deţe, g răin d : « S ă dăm uitării anul cel vechiu,
d eşi nici el n 'a fo st un an al d racu lu i; căci
iată, abiâ au trecu t câteva ceasu ri din anul cel
nou, şi ni-au şi adus făgăd u eli aşa de frum oase,
în cât n e putem urm ă calea cu în cre d ere şi b u ­
cu rie. C ă ci drum ul cel nou se în ce p e, u nd e s’a
în ch eiat ieri cel v e c h iu : In anal Domnului!»
A. B.
 Colindă.
Mărire ţie, tinăr craia,
Mărire ţie!
Tu pace lumii o să dai
Şi nouă veselie.
Genunchii ’n faţa ta plecăm,
Osana ţie îţi strigăm!

Sosit-au mari stăpâniiori

Din ţări străine,
Alături cu cei trei păstori
Plecaţi să ţi-se ’nchine.
v Şi daruri scumpe ţi-au adus,
Căci tu eşti Domnul cel de sus!

Noi n’avem aur să-ţi jertfim,

O împărate,
Dar înaintea Ta venim
Cu suflete curate
Şi cântecul armonios
Noi ţi-l aducem azi prinos!

Mărire ţie, tinăr craiu,

Mărire ţie!
Tu pace lumii o să dai
Şi nouă veselie.
Genunchii 'ti faţa ta plecăm.
Osana ţie îţi strigăm.
I. U. S.
 63

Ou steauă.
Cobor încet fulgi mari de nea
Şi sfântă linişte-i afară.
La colţul uliţei o stea
Răsare blând în fapt de seară.

Un biet copil bălai, plăpând

O ţine ’n mânile ’ngheţate.
Umblat-a uliţele ’n rând
Şi-s toate porţile ’muiate!

Si-acum
) se ’ntoarce întristat...
Şi ce cântări frumoase ştie!
Şi ce nădejde a legat
De steaua-i mândră de hârtie!
E. Pitiş.

Puterea cuvântului.
C u vr’o patru veacuri şi ju m ătate înainte
de C h ristos trăiâ în vestita cetate A ten a un b ă r­
bat în ţelep t cu n u m ele P ericle, care s’a ştiut ri­
dică prin iscusinţa şi p u terea ce a m are a cu v ân ­
tului său la treapta ce a mai înaltă în stat. A ^
ajuns de a cârm uit zeci de ani poporul, care îl
ascultă cu d rag şi îi urm ă întru toate cuvântul.
El a fost, aşadară, un cârm uitor al mulţimii, dar
cârm u itor cu p u terea cuvântului, nu cu asprim ea
legii ori cu am enin ţarea poruncii neîn d u rate, care
64

se co b o a ră din înălţim i şi ustură ca o pleasn ă

de biciu . C uvântul lui aveâ atâta tărie, în cât
p u tea să în d u p lece pe o ricin e la fapte, putea să
pună m ulţim ea în m işcare, s'o p o rn ească la lupte
ori la alte lucruri m ari, c e erau de făptuit.
D esp re a ce st P e ricle se sp u n e, că eră atât s
de tem u t de toţi, în cât un lu ptător d ibaciu de
pe a ce a vrem e n’a îndrăznit să se ia cu dânsul
la luptă, ci când m u lţim ea sg o m o to asă stăruia,
ca să-şi în c e rc e puterile,, el s’a îm potrivit, zicân d :
„Inzadar l-aş trânti eu la păm ânt în faţa m iilor de
o am en i, p entru că, dacă s’ar sculă după a ce e a şi
ar în ce p e să v o rb e a scă , m ’ar fa ce Ia urm ă şi pe
m ine să cred , că el m ’a trântit, iar nu eu pe el.
S e ved e, că şi în tim pul acela, ca şi mai
târziu, p u terea cuvântului eră so co tită ca fiind
m ai m are şi mai biru itoare d ecâ t p u terea tru­
p ească şi d ecât tăria braţelor.
M ai ales G recii cei v ech i alergau cu m ic
cu m are şi se îm bulziau p e întrecu te, ca să as­
cu lte cu vin tele în ţelep te ale învăţaţilor ori versu ­
rile poeţilor, cari ştiau să-şi în v eşm ân teze cu g e ­
te le în fru m seţile ce le m ai alese ale lim b e i.lo r
b o g a te. E i aveau o b iceiu l a se întruni to t Ia
câte patru ani la ad evărate sărbători n aţion ale
cu lturale, u nde puteau să vadă fru m o ase jocu ri
p o p o rale din to ate părţile ţării, se puteau desfăta
la auzul câ n te ce lo r naţionale, puteau cu n o aşte
pe o am en ii ce i m ai vestiţi din to ate o ra şele lor,
 65

fie ca oam eni de ştiinţă, ori ca p oeţi, fie ca

ostaşi biruitori în răsb o aie, ori alerg ăto ri iuţi d e
picior, ori luptători zdraveni, cari ştiau aru ncă
discul la depărtări u im itoare.
C e a mai înaltă d esfătare cu prileju l a ce sto r
întruniri naţio n ale o îm biau însă o am en ii lor
învăţaţi, cuvântătorii şi scriitorii vestiţi, cari îşi
rostiau acî, în auzul tuturora, cu g e te le şi sim ­
ţirile lor, isvorîte din ce a mai cu rată iu bire de
adevăr şi de fru m os. A şa se fă ce a pe atunci
ştiinţa, aşa se răsp ân d ea cân tecu l naţional, aşâ
se a d u cea cu v en ita în ch in are p oeziei.
N im eni nu eră oprit dela sfânta îm părtăşire
cu to ate darurile b inecu v ân tate ale lum inii, cu
cea m ai aleasă h rană a su fletu lu i! P e seam a
tuturora, sp re b in e le şi folosu l poporu lu i în treg
se v estiâ atunci cuvântul.
T o a tă ştiinţa ce a bună şi cultura ce a d ă­
tătoare d e lib ertate îşi g ăsiâ în chipul acesta
calea de a străbate până în păturile c e le maî
adânci ale poporului şi m ijlo cu l de a se sălăşlui
în sufletul tuturor ce lo r b u cu roşi să-i d eâ g ă z ­
duire. Şi, cu adevărat în ţeleaptă eră în to cm irea
aceasta. C ă ci ştiinţa şi cultura nu sunt ca alte
lucruri trecăto are, cari se îm pu ţinează şi scad,
dacă se îm part între mai mulţi. D im potrivă,
ştiinţa sp o reşte şi d evine cu atât mai puternică,
cu cât e mai m are num ărul ce lo r ce se îm păr­
tăşesc de darurile ei binecu v ân tate. Ştiinţa ce a
C alen d aru l A so c ia tiu n ii. 5
66

vie, care sp o reşte din zi în zi, este o ad evărată

d esfătare şi pentru ce l ce p o ate co n tribu i prin
m u n ca sa la sp o rirea ei şi pentru ce l ce p oate
g u stă dintr’însa, sp re lu m inarea m inţii şi îm b o ­
g ăţirea sufletului său.
C u to ate că adevărul a ce sta nu pare to cm ai
g reu de în ţeles, totuş au fost m ulţi — şi poate,
v o r mai fi destui şi azi — de p ărerea, că de
ştiinţă nu s’ar cu veni să se îm p ărtăşească m ul­
ţim ea, ci num ai cei puţini aleşi de so arte şi so ­
rociţi să stărue toată vieaţa frăm ântându -şi m intea,
făcân d din n o ap te zi şi m uncind n e co n ten it
num ai şi num ai de dragul ei, iar nu cu dorinţa
de a o îm părtăşi m ulţim ii. A şa de pildă se p o ­
v esteşte de un filozo f din v ech im e (H eraclit),
cum căută anum e să v o rb ea scă şi să scrie, ca
să nu-1 poată îe ţe le g e o ricin e. N um ai pentru
în ţe le g e rea ce lo r puţini aleşi potrivea el cuvântul
său. D ar odată, când i s’a întâm plat să fie lăudat
d e m ulţim e, după o vo rb ire a sa, a în treb at cu
m ira re : P en tru ce m ă lău d aţi? O ri am spus vr’o
prostie, p e ca re aţi putut s’o în ţeleg eţi t o ţ i ? .. .
Au m ai rătăcit şi alţii în p ărerea aceasta,
g reşită, că m u lţim ea nu ar avea în ţe le g e re d ecât
pentru prostii. A cest soiu de o am en i în gâm faţi
s e închid în turnurile lo r d e în ch ip u ire deşartă
şi so co tin d u -se miruiţi pe frunte cu u ntd elem n u l
in ţelep ciu n ei ce le i mai înalte, p riv esc cu d isp reţ
la m u lţim ea n eştiu toare, la bietu l p o p o r, ca re
 67

m işună la atâta ad ân cim e şi în tu n erec. Ş i nu

cred de cuviinţă a se co b o rî din înălţim ea lor
închipuită, ca să dărâm e cu tăria cuvântului lor
tâm pla în tu n erecu lu i, sub care stă ap ăsată pestriţa
m ulţim e.
A cu m a în să a so sit vrem ea, care ce re, ca
tot felul de ştiinţă, d acă va să fie bu nă şi fo ­
lo sitoare, să fie co b o rîtă pe înţelesul tuturor.
A so sit vrem ea, ca şi cuvântul ştiinţei să se
p o g o are din înălţim e, «precum se p o g o ară ploaia
sau zăpad a din ceriu şi nu se în to arce, pânăcând
adapă păm ântul şi-l face de răsare şi ro d eşte
şi dă săm ânţă săm ănătorului şi pâne de m ân­
c a r e » ... (Isaia 5 5 v. 10).
A so sit vrem ea, care cere, ca tot om ul să
fie iu bitor de ştiinţă şi să râv n ească a avea ori­
când o carte în casa sa. D e mult a spus un
vestit cu v ântător rom an (C ice ro ), că o casă
fără cărţi este ca un trup fără s u fle t ... Iar un
istoric al E n g lezilo r sc rie : «D acă cin ev a ar voî
să m ă facă cel mai m are reg e, dându-m i palate,
prânzuri b o g ate, hain e scum pe, trăsuri şi sute
de servitori, dar m i-ar pune co n d iţiu n ea să nu
mai ce te sc cărţi, eu nu aş primi să fiu a ce st
reg e. M ai b in e aş v rea să fiu un om sărm an
într’o ch ilie cu cărţi, d ecât un re g e , care nu
iu beşte cetirea». D e a ce ea spu ne şi înţeleptul
So lom o n , că o carte bu n ă e cu ib de în ţe le p ­
ciune, mai ales d ecât aurul şi argintul. D ar
5* .
 68

om ul treb u e să ştie a le g e cartea ce a b u n ă şi

să o ştie întrebuinţâ sp re folosul său, căci altfel
se îm p lineşte cuvântul lui Isus Sirah , care spune,
c ă «inim a nebu nului este ca un vas spart şi nici
o ştiinţă nu va ţin ea».
B un şi fo lo sito r este cuvântul tipărit, când
el isv oreşte din gânduri cu rate şi suflet senin.
D ar nu este tot atât de puternic, ca cuvântul
viu, p ro p o ved u it cu toată co n v in g e rea şi în su fle­
ţire a , care u neo ri p o ate să facă m inuni. D e
a c e e a sc rie istoricul fran cez E d g a r Q u inet, că
«n iciod ată cărţile nu vor p ro d u ce revoluţie d u­
rabilă, dacă nu se va adăugă şi cuvântul viu,
rostit în p u blic. N um ai cuvântul d u ce şi co m u ­
n ică viaţa. O rato ru l, pred icatorul, m isionarul nu
sunt num ai vestitorii ad evăru rilor prop oved u ite
de d â n şii; ei sunt şi garanţii, m artorii a ce sto r a d e­
văruri. Prin aceasta lu crează ei asupra m ulţim ii.
D acă veacul al X V l-lea ar fi avut num ai scriitori
şi cărţi, nici od ată el n'ar fi dat n aştere refo r-
m a ţiu n ii» ...
Nu putem in ch eiâ ace ste o bserv ări fugitive
d esp re p u terea cuvântului în m od mai nim erit,
d ecât rep ro d u când din frum oasa p o ezie a lui
V la h u ţă: «Cuvântul», u rm ăto arele stro fe :

C a’n basm e-i a cuvântului p u tere;

E l lumi aevea-ţi face din păreri,
Şi chip etern din umbra care piere
Şi iarăşi azi din ziua cea de ieri.
 E l poate morţii din m orm ânt să-i chem e,
Sub vraja lui atotputernic eşti,
Străbaţi în orice loc, în orice vrem e,
Şi mii de feluri de vieţi trăeşti.

Aprinde ’n inimi ură sau iubire —

De moarte, de vieaţă-i dătător,
Şi neamuri poate ’mpinge la peire,
Cum poate-aduce mântuirea lor.
I.

Iarna.
— V ersuri pentru copii. —

Sg rib u lită şi ’n gh eţată,

D e n in so ri îm presurată
Iată, Iarna-’nfrigurată
— B a t-o bru m a ei s’o b a tă !
C ălăto are ostenită
Ş i cu faţa ofilită.
D e p e culm i în eg u rate
D u c e ’n sp ate cren g i u scate
Şi g riji m ulte scrise ’n frunte,
Ş i mai m ari, şi m ai m ărunte.

Iar alături, pe cărare

V in e G eru l fără stare
C u tăişuri la p icioare
Ş i săg eţi în săculeţi,
S ă le ’m partă la drum eţi.
70

Şi cum vin pe deal în jo s

Scârţâind p e drum g h e ţo s,
D in cu lcu ş ies spărioşi
C âţi tovarăşi cre d in c io şi:

F u lgişori din zări cereşti,

Flori d e g h iaţă pe fereşti,
B a b e alb e cu poveşti,
Săn iu ş cu zurgălăi,
— Jo a c ă V isco l după ei. —
D ar M o ş-C riv eţ d eg erat
le se num ai pe ’n serat
C u to ia g în colţurat.

U rletele um plu valea,

V iforul le-aţin e calea,
Vântul g em e, cânii latră,

C ât de b in e-i lâng ă vatră!

V ai, d e c e ic e n’au c o jo c
Şi nici lem n de pus pe f o c ! . ..
Aurelia Pop.

- Copiii Ţiganului.
« C e m ai puradăi urâţi mai ai şi tu, Ţ ig a n e » ,
zise o arecin e .
« H e i! Să-i vezi cu o ch ii m ei, şi apoi să
v o rb e şti!» răsp u n se dada.
 71

Ce ne trebue?
Oameni!
Atâta n e treb u e. — O am en i de o m en ie,
oam eni cinstiţi, o am en i cu inim ă, e to t ce n e
trebu e. Ziua de azi n e-o spune şi viitorul n e-o ce re.
R ăsboiul, p este aştep tările m ultora, nu n e-a dat
nim ica b u n ; a d eşteptat şi a m ărit num ai pofta
de lup a om ului, a dat drum slo b o d u nor patim i
cari pănă acu m a erau ţinute în frâu cu p u tere
şi cari de m ulţi erau n e c u n o sc u te ; — a stins
şi ce a din urm ă scân teie de dreptate, d e cin ste
şi de b u n ătate din atâtea inim i. V rem ea, când
v orba eră v o rb ă, şi o m en ia om en ită, cân d fa p ­
tele m ari şi bu n e, ca inim a din care au răsărit ,m
păşiau una după alta, a p etrecu t pe bieţii bătrâni
mai m ult d ecât n e putem în ch ip u i: pănă din­
co lo de m orm ânt.
S ă dăm în să d e-o p arte d u r e r e a ; să păstrăm
năd ejd ile de bine. D in vrem u rile mari de azi
cu o am en i m ici la suflet, vo r răsări o m enii m ari
de m â n e ; p e urm a p ăcatelo r m ari de azi, vo r
călca inim ile m ari d e m â n e ; pentru că nu e deal
fără de vale, nici co b o râ ş fără înălţare. N ’au
pierit în că toţi o am en ii de bine, şi d acă ch iar
n’ar m ai fi nici unul — au g las m o rm in tele.
C u ajutorul lor vom găsî c e e a c e n e treb u e,
vom creşte oam en ii pe cari i-atn perdut.
T o t c e se p e tre ce acum , nu e d ecât o
furtună m are, după ca re m urdăriile vor aju n g e
72

într’un şan ţ ori într^o g ro ap ă, iar în m ijlocu l

a cestei frăm ântări datoria noastră n a p oate fi
alta, d ecât să păzim och ii ce lo r nevinovaţi şi
cruzi de praf şi de n ecurăţiile, pe cari le aruncă
cu furie v ije lia___
îm păratul N ap o leo n cel m are v o rb iâ într’o
zi cu d oam na C am p an , că felul cum s’au crescu t
oam en ii pănă acum , nu-i pare bun, şi a în treb at-o :
« C e ar fi d e lipsă pentru a dă o bu n ă creştere
p o p o ru lu i?». «Mame», a răspuns îndată doam na
C am pan . — "A şa-i. Ridicaţi dar mame, cari
să-şi ştie creşte c o p iii; aceasta să fie g rija d-voastră
ce a mai m are», ad ause N ap o leo n . — Iar altă­
dată acelaş îm părat a zis, că, d acă vreai, ca din
co p il să iasă om întreg, om de o m en ie, să în cep i
a-1 creşte cu 2 0 ani în ainte de a se naşte.
D o u ă lucruri m ari ne învaţă a ce ste v o rb e :
întâi, că mama e ce e a care ne p oate dă oam en ii
adevăraţi, ea p o ate sădi b in ele în inim a co p i­
lului, — şi apoi, că, pentru a putea săvârşi bine
creşterea, părinţii treb u e să fie mai întâi b in e ­
crescu ţi, ei să fie o am en i de o m en ie, ori să-şi
d ea trudă a fi de o m en ie.
S o a rte a o am en ilo r de m âne e în m âna
a ce lo ra, cărora s’a în cred in ţat creşterea copiilor.
Şi cu drep tate a pus d oam na C am p an toată
sarcina creşterii în cârca m am ii. M am a trebu e
să fie o fe m e ie cu inim ă curată şi pătrunsă de
p o ru n ca sfântă, prim ită dela D n m n ezeu de a-şi
 73

creşte b in e cop iii. Su fletul copilului e ca o turtă

de ceară. U n d e pune m am a d egetul, răm ân e
urma, şi form a pe care vrea ea să i-o d ea, şi-o
păstrează. S o c o tiţi: o a re cin e învaţă pe copil
să g ân d iască şi să sim tă? Nu m am a? Iar vieata
unui om o are ce-i, dacă nu un pum n de gânduri
şi-o inim ă de sim ţiri? S o co tiţi, că copilu l in cei
dintâi 5 — 6 ani învaţă mai m ult de ju m ătate din
tot ce va şti el la m oarte. C u v o rb ele, învăţate
dela m am ă, copilu l în ce p e să cu n o ască lum ea,
îngrădită în în căp e rea vo rbelo r, şi cu inim a
m am ii sale, copilu l învaţă să sim tă vieaţa, vieata
lui în treagă. Su fletul ei trece ca un fir roşu d e-a-
lungul întregului val de pânză al vieţii lui. S e
şi zice, că dela prim ul z b iere t în ce p e creştere a
copilului. Nu-i de ajuns, ca m am a să lăp teze şi să
g rijea scă un co p il — aşa cum în ţe le g oam en ii de
rând vo rb a asta — nu-i d eaju n s atâta, ci treb u e să
b a g e b in e de seam ă, că lap tele u şor se sch im b ă
în venin şi g rija în a c ; — în lap te să p icu re
din inim ă cev a bu n, şi'n g rije să pue ce v a ales
din suflet. D e bu năsam ă, că aşa şi-au crescu t
copiii a ce le m am e, p o m en ite atât de d es în
cărţi, d esp re cari m ărturisesc oam en ii cu num e
m are şi vestit-, că sim t şi azi, cum sfaturile lor şi
inim a lor îi călău zesc pe cărările în to rtoch iate
ale vieţii. C âţi nu m ărturisesc, că to t ce-au făcu t
ei bun şi însem n at, a fost sădit în sufletul lor
în că din frag ed ă co p ilărie de cătră m âna d ib a ce
a m am ei lo ri
74

Şi nici nu p o ate fi altfel. T o t ce e gingaş,

ce înalţă, în călzeşte şi m işcă o inim ă — se g ă ­
se ş te în sufletul d e m a m ă ; ba mai m u lt: ea e
ch iar inima a tot ce -o în cu nju ră. Şi cin e mai
trag e la îndoială, că to ate lucrurile — fie bu n e,
fie rele, — p o rn e sc dela inim ă, şi că d acă inim a
nu b ate regulat, ori în ce ată de a mai bate, ur­
m ează b o a lă sau m oarte ?
C op ilu l u rm ăreşte tot ce fa ce m am a —
nu în bu cătărie sau la hotar, ori în od aia de
lucru, — ci ce fa ce în lu m ea ei su fletească. Şi
unda sclip itoare în care copilu l îşi scald ă cel
dintâi zb o r al vieţii, e to cm ai ace astă lu m e su­
fle tească a m a m e i; iar copilu l d e-a pu rurea e
o glin d a, în care m am a îşi păstrează n eşters şi
n esch im o n o sit ch ip u l: num ai ram ele se sch im b ă,
— chipul răm âne.
D eci, d acă din copii vrem să iasă om de
o m en ie, m am a, m ai ales m am a, treb u e să aibă
to ate părţile bu ne, cari fac un om de o m en ie.
Tatăl are altă ch e m are dela D u m n e zeu : să se
sbată, să înving ă greul, să câştig e hrană şi m ij­
lo a ce, prin cari m am a să poată fi în stare să-şi
cre a sc ă cop iii. Nu e atâta acasă, şi cân d e, atât
de d es i-e înorată fruntea. El, sp re d eo se b ire
d e m am ă, e capul, e creerul, de unde pleacă
g ându rile, p la n u rile ; el nu are vrem e să sim ţă,
— pentru el v rem ea e b an , el treb u e s’o fo ­
lo se a scă astfel. D ela tată copilul, în cel mai bun
 75

caz, p o ate învăţa şi câştig ă anum ite d ibăcii, —

şi cu ajutorul lui poate în ţe le g e m ulte. C u toate
a ce ste a şi el e pildă pentru copil, dar o pildă
pe ca re o pu ne d eseo ri în cum pănă. — In ce le
rele, se p oate z ice fără a m ări prea tare lu­
crurile — e pildă netăgăduită, pe ca re o ur­
m ează cu cred in ţă şi cu d rag oste.
P ân ă cân d tatăl stăp ân eşte, — m am a iu­
b e ş te ; până când tatăl e aspru, — m am a e blândă
şi d o m o a lă ; tatăl are de-a dreapta frica, iar
m am a bunătatea. In inim a copilului locul cel
dintâi şi partea ce a mai aleasă o are m am a, şi
num ai apoi vine tata.
R ăsp u n d ere g rea atârnă d e-asup ra capului
unei fem ei, care-şi p oate z ice m am ă, şi ca să
putem avea oam en i de o m en ie, mai întâi ne
treb u e mame. Aţi văzut cu toţii, sau m ăcar aţi
auzit p ov estind u -se cazuri, cân d tatăl eră om
tare de o m en ie, copilu l însă d e nim ic. O are
nu-mi veţi dă dreptate, că aco lo m am a n’a ştiut
să fie mamă? O ri a fost uşuratică, o rică a fost
prea bună, ba, cum zice Italianu l: atâta de bună,
că n’a fost bună de nim ic, şi nu i-a păsat că
od rasla ei azi zice o vo rbă n ecu v iin cio asă, iar
m âne fa ce ce nu se cad e, şi nu num ai nu i-a
păsat, ci p oate ch iar a râs şi s’a sim ţit tare fe ­
ricită, că are «aşa băiat cu m in te».
Nu de m ult mi s’a întâm plat să fiu de
faţă la urm ătorul c a z : M am a îşi trim ite cop ila
 76

la vecin a, să-i ceară o ceap ă. C o p ila îi răs­

punde, că ea nu cere, fiindcă îi e ru ş in e ;
dar, d acă nu o ved e, — fură. M am ă-sa a râs
m ulţăm itâ de straşn ica in ven ţie a co p ilei şi
a în to rs och ii roată, să v a z ă : nu ne m irăm
şi noi de m intea ag eră a co p ilei ei. M i-am luat
dreptul de a m ă am estecă, şi-am bătut şeau a,
zicân d c o p ile i: nu-i slo b o d să furi, că te bate
D u m nezeu , şi dacă faci, îţi taiu lim b a ; cred eam ,
că m am ă-sa va fi în ţeles d o jan a p e ca re i-o
adresam , — dar ea a râs cu h o h ot. C o p ila a
p lecat îndată la vecin a, care lu cră în grădină,
şi nu p este m ult iată-o cu ceap a. «Ţ i-a dat?»
în treab ă m am a. Şop tind , îi ră sp u n d e : «nu —
am furat-o». «Şi nu te-a văzut» ? zice tare m am a.
«Nu» răspu nd e copila, «că am în treb at-o ce face,
şi eu m’am stârcit jo s, şi cu m ânile pela spate,
ca şi când m ’aş ju ca, am sm uls-o şi-am ascu ns o
sub şurţ». — Ş i m am a a râs, netezind u-şi copila,
care arătă atâta m inte la vârsta de şa se ani.
Adaug, că d esp re părinţii ei dealtfel pănă acu m a
în că n’am auzit ce v a rău.

D e a se m e n e a aţi p o m en it cazuri, când tatăl

erâ un om prăpădit şi fără sim ţire, ori fire în­
ch isă, iar copiii lui oam en i de o m en ie şi nişte
firi văratice. T atăl poetului germ an O o e th e a
fost un om m o ro căn o s, şi ce d eo se b ire la c o ­
piii iu i!
 11
D eci marne, asta să n e fie g rija ce a mai
m a re : să creştem mame, care să-şi ştie creşte
copiii.
D ar nu putem spălăci de tot nici datoria
tatălui de a se purtă bărb ăteşte şi o m en eşte.
Tatăl e ico an a fam iliei lui, p e ca re o cu ­
n o aşte şi-o ju d e c ă lum ea. D a că el nu e la locul
lui, lu m ea nu ştie, că p oate fi altfel casa lui,
şi de ce le mai m ulte ori nici nu e altfel. Şi cum
va p u tea o fe m e ie să-şi ţie casa, să-şi crea scă
copiii, — dacă bărbatul nu poartă grija fam iliei
sale, ca ea să nu ducă lipsă d e nim ic. C asa
p ărin tească, vatra, pe care copilu l a văzut mai
întâi focu l, e un lo c sfânt lor, asta să nu o uite
n ici un p ă rin te ; ei sunt datori să păstreze curată
şi în treag ă sfin ţen ia asta. C asa p ărin tească e un
so a re care nu apune, d ecât când copilul în ch id e
och ii pe v ecie .
Nu-i o are adevărat, că, pentru ca să poţi
creşte b in e copilul, treb u e să în cep i cre şte re a lui
în ain te de n aştere cu d ou ăzeci d e a n i? C um
şi-ar putea părinţii împlin? datoria g rea de c r e s ­
cători, d acă înşişi nu sunt b in e c re sc u ţi?
O ric e casă nouă, o rice fam ilie, se în ce p e
cu pasul c ă să to rie i; aceasta e ce a dintâi faptă,
prin care tinerii de ieri iau d eplina răspu n d ere
asupra vieţii lor. Şi felul, cum se în ch e ie o c ă ­
sătorie, e h o tărîtor pentru vieaţa fam iliei ce le i
nouă, e o garanţie, că ce fel de o am en i vor
 78

ieşi din casa a ce ea . D eci nu p o ate fi lăsată

d e-o p arte vorba d esp re căsătorie, atunci, când
spu n em , că avem lipsă d e o am en i, că vrem să
ne creştem oam eni.
La noi, în v ech im e, căsăto riile le în ch eiau
părinţii.
«îm i p lace casa lor, îs un neam de o am en i
cum se cad e», ziceau bătrânii, şi copiii lo r erau
căsătoriţi şi trăiau b in e. — Lăsăm d eo p arte ca ­
zurile, când u nd eva şi pe cin ev a îi îm preunau
pentru a v e re ; căsătoriile acestea, cari azi s’au
sporit prea tare, erau şij sunt num ai n e fe ­
ricire.
Azi copiii nu mai ţin seam ă de hotărala,
b a nici ch iar d e sfaturile bătrânilor, ci fac cum
s o c o te sc ei că e bin e. Şi de atâtea ori nu li-se
sfeteşte. D e c e ? P en tru că tinerii azi se uită
num ai înainte, c ro ie sc planuri mari de vieaţă,
îşi fac năd ejd i lungi şi late, pe cari însă nu le
mai leag ă de trecut, fiindcă n’au vrem e şi pri­
ce p e re să în to arcă capul şi îndărăt. F elu l vechiu
de a căsători încătu şează voia tin erilo r de to t;
cel de azi slo b o ad e p rea tare frân ele pe seam a
u nor m inţi nu destul de c o a p te ; la ce l b ătrân esc
însă nu lipsiâ legătura cu trecutul, cu cin stea
fam iliilor. Bătrânii, ad ecă, îşi dau b in e seam a,
că copii buni num ai părinţi buni pot avea.
T o tu ş felul din urm ă e cel mai drept, d acă i se
mai pune o cârm ă, care să cro iască drum ul n e ­
 79

cu n oscu tu lu i viitor. T in erii au dreptul să-şi în-

ch ip u iască viitorul în ram e de aur şi să-şi aleag ă
soţul, cu care îm p reu n ă din acel m âne strein
să facă un azi prietinos.
Un singur lucru să li-1 sap e părinţii în
inim ă, — anum e, că o ricin e e d ator să fie om
între oam en i, şi că un tinăr p o ate în jo si ori
înălţă o fem e e, şi o fem e e a sem en ea pe un
bărbat. C u a ce ste adevăruri în m inte, să se facă
ale g e rea . — D ar cu m ? Aici se c e r fapte, după
cari să poţi ju d ecă, iar la tineri, cari au stat sub
voia altora, de unde fa p te ? — A co lo e m am a lo r !
— C u m e m am a — aşâ copilu l, căci pom ul
bun ro ad e bu ne face. — Iată cârm a, — sfatul
părinţilor în ace astă privinţă, care treb u e ascultat
şi luat în sam ă.
Prin pasul căsăto riei tinerii au întrat în
rândul o a m en ilo r m ari, lum ea-i recu n o aşte de
atari şi pretin de să fie vrednici de această cinste.
D a că vieaţa lor dinainte a fost cinstită şi curată,
cinstită şi curată va fi şi căsnicia lor. In casa
a ce e a va fi num ai lum ină, în cred ere, resp ect, şi
sprijin în n ecazuri le va fi fie care privire, fie care
vorbă, fie ca re faptă de-a lor, o ricât de n eîn se m ­
nată. C ă ce fa ce o vieaţă plăcută şi fericită,
dacă nu am intirea faptelor b u n e săvârşite!
In că sn icie, ca şi la creştere a co p iilo r — lu­
cruri cari nu se p ot despărţi, — partea ce a mai
aleasă o are fem eea.
80

F e m e e a e regin ă în casa ei, şi lo cu in ţa o

îm părăţie. In to ate se cu n o aşte m âna şi to ate des-
co p e r inim a ei. C ând d eschizi uşa şi când răsufli
pentru prim adată, ştii cin e e stăpâna acelei îm ­
părăţii, fără să fi văzut pe cineva. Nu v o rb esc
de b o g ă ţia şi p o d o ab a din casă, ci de rânduială.
D ela fem e ie p o rn eşte, ca dela un so are, raze
în toată casa, raze cari în călzesc, lu m inează şi
înalţă pe toţi, câţi stau sub o bglăd u irea îm pără­
ţiei ei. Şi aierul din casa a ce e a cât e de săn ă ­
tos şi sub cop erişu l ace le i case cât e de fericit
să lo c u e şti! B ărbatu l, prigon it şi o sten it de n e ­
cazuri g rele şi atacat de m ulte asupriri din afară,
— a co lo va găsî o m ână, care-1 m âng ăe, o v o rb ă
care-1 în tăreşte, şi un zim b et plin de iu bire, care-I
fa ce să uite tot necazul şi toată d urerea. E l se
va fa ce mai blând, mai iertător, mai om . Şi
dacă D -zeu îi binecu vântă şi le d ăru eşte şi
copii, m am a aceasta, fără să ştie şi fără să vrea,
pătrunde în inim a lor şi fa ce să în co lţe a scă şi
să crească sâm b u rele săn ăto s al vieţii bu n e; iar
pilda vieţii ei, arătată în o îm părăţie atâta de
m ică, câtă e o căsnicie, o v o r d uce cop iii în
lu m ea m are, vor arătâ-o m ărită lumii mari prin
fap tele lor. Şi num ai aşa se poate, pen tru că m am a
e inim a fam iliei sale, — cum am spus — , şi tot
ce e m are, po rn eşte dela in im ă; aco lo se nasc
gândurile m ari şi fap tele în sem n ate. S ă nu uite
însă nici un om , nici o m am ă, că nu num ai ce le
 81

m ari, ci şi ce le m ici din vieaţă, şi mai ales acestea,

v o rb e s c pentru el sau îm potriva lui, p en tru că
şi ace ste a p o rn e sc din inim ă.
D ar bine, — cin e să poată înfăptui atâtea,
— când răsboiul de acu m pe cei buni ni i-a
stricat, sau ni i-a prăp ăd it? D e u nde părinţi
buni, unde ca se bu n e, cari să crească pe viitor
o am en i adevăraţi ?
N ’au pierit toţi oam enii de b in e , ci n u ­
m ai i-au ascuns valurile v rem ii; patim ile o arb e
d e azi au tras un văl negru peste ei. A pa
în să cu rg e, ducând cu sine necurăţiile aru ncate
în ea — iar p ietrile răm ân. D ar să n’aştep-
tăm atâta. Sco rm o n iţi num ai pe vatra inim ii
şi veţi găsi în că ja r ; puneţi d eci num ai, puneţi
tăm âie, ad uceţi sm irn ă! C ei chem aţi să facă
lucrul acesta — să facă. C re şte ţi pe părinţi, că
ei îşi vo r creşte copiii, şi vom aveâ o a m e n i!
Nu ţineţi lucru de prisos. E glas de des-
n ă d e jd e : Ne trebue oameni! — A verea, fala, m in­
ciuna, n eîn cred erea, cearta n’au adus niciod ată
ce v a b u n ; nici de astădată' nu vor încălzi pe
nim eni. V iitorul, după m ersul pe care l’au luat
lucrurile, n e spu ne respicat, că el e num ai al
o a m en ilo r adevăraţi, al ce lo r ce -şi iau tovarăş
vieţii — cinstea, adevărul, dreptatea. Ş i d acă nu
vreţi să vă bată la fereastră pieirea cu degetul
ei u scat şi n em ilo s, — creşteţi oam enii, pe cari
ni-i ce re vieaţa.
D e ci — în c e r c a ţi! Gheorghe Maior.
Calendarul Asociaţiunii. 6
 Orfanii.
I.
A fost o zi cu-arşiţă g rea
D e vară, cân d so siră
V eşti aspre de răsboiu, şi-aşa
P e cale se p o rn iră:

S e duc voin icii rând pe rând

C u inim a d e pară,
U n sing u r dor cu ei p u rtân d :
Frumoasa, scumpa ţară...
In gări s’adună şi dau zor,
îşi ia răm as bun m am a,
Ş -al lacrim ei ad ân c izvor
II tulbură năfram a.

Iar într’un unghiu un b iet bătrân

In b raţe cu -o copilă,
Stă gând itor, privind păgân,
Ş i co p leşit de m i lă ...

Şi trenul lung, fum egător,

P e nesfârşita-i cale,
O şte n i cu sine d u ce ’n sbor,
Lăsân d pe urm ă j a l e !

II.
E ru m en ă zarea d eparte,
Şi fu lg ere-i sfâşie vestm ân tu l:
Â co lo n ev o ln ica moarte
îşi spune, cu tunul, c u v â n tu l...
N ăpraznica-i co a să şi ’nd oaie
O ţelu ’n selbatecu -i jo c,
Şi râp ăie-a g lo an ţelo r ploaie
Su b ceru l de sân g e şi foc.
A rm ii fără num ăr se luptă
Şi-alearg ă-al m ulţim ii norod
D e spaim ă cu faţa lor suptă,
In şanţuri la Ivangorod .
U n n o r este praful de puşcă
In largul cuprinsului v iu ...
V o in icii păm ântul îl m u şcă
Săpân d u -şi cu dinţii sicriu.
G ran ate se sparg, şi răsună
V ăzduhul de cânt de şrapnel,
Iar gloata s’avântă n ebu n ă
In ploaia ferb in te de-oţel.
D in zori până seara, şi-apoi
O n oap te în treag ă ’n asalt
Prin sârm e, prin foc, prin noroi,
D au iu reş sp re zidul înalt,
Şi cân d dim ineaţa aprins
P e creste privirea-i ş i-a ra tă :
înfipt în cetate, n e’nvins
S tă steagu l, cu pleata-i b o gată.
Bătând furtunos din aripă
M ăreţul, străvechiu tricolor,
D u rerea o stâm păr’-o clipă
 A celo r ce ’n cin stea lui m o r ! . ..
A ceasta-i p o v estea grozavă
A luptei la Ivangorod ,
Iar vestea-i um plea-va de slavă
In veci pe viteazul norod.

III.
S e ’ntoarce-arm ata ’n vingătoare
D in ţările u nd e-a lu p ta t...
D ar d intre-acei, cari au p le c a t:
C âţi au v e n it? — O ştiţi voi o a re ?

O şten ii prind să se co b o a re
P e rând, din trenuri, din vag oan e,
Şi ’n şir s’aşează pe p ero an e
Cu feţe le strălucitoare.

S p re ei, priviri aprinse, vii,

C u ’nd u ioşare-acu m se ’n d re a p tă ...
D e ani şi luni îi to t aşteaptă
M o şn eg i, bărbaţi, fem ei, copii.

Nu este-u n om , ce -a r sta să plângă

D in cei cari dor ad uc în p ie p t...
D eşi unul piciorul drept,
Iar altul n’are m âna stângă.

Şi bu cu ria clo co te şte

In su fletele tu tu ro r...
Şi cui ce -i pasă de p icio r?
D e braţul ru p t? E - a i c i !... T r ă e ş t e !...
 N evasta ’ntâm pină bărbatul,
S u ro rile-şi sărută fraţi,
C u cruci d e aur d e c o ra ţi...
D e ch io te v u eşte satul!

IV.
, D ar v eselia ce -a pornit,
S u b nor de ja le se ascund e,
, Şi printre câ n te c e pătrunde
U n g la s : «V ai, tata n’a v e n it!» ...

O ce a tă de copii c’o m am ă
Stau grăm ădiţi, g em ân d , p lân g ân d ;
Ş i pe-al lo r tată aşteptând
S e sbat, se prind de m âni, şi-l chiam ă.

în ce t peronul se g oleşte,
Şi ’n urm ă nim eni n ’a răm as:
înfrântă, tristă, fără glas,
Sp re casă ceata lo r p o rn eşte.

U n b lestem crud li-e m ân g ăerea,

N e-având pe lum e nici un i o s t :
S u b cin e ştie ce-ad ăp ost
Ş i-o r înfrăţi d e-acu m d u r e re a ? ...

Şi cercu -o rfan ilo r tot creşte

C u fiecare tren so sit:
P e tata m o artea le-a cosit,
Iar m am a altora lipseşte.
L i-e frig şi foam e, şi n’au pâne,
Ş i ’n vatră focul li s ’a s t i n s ...
Fulgi g rei de n ea cad din cuprins,
Şi geruri vor venî ca m ân e!

Lipsiţi d e hrană, h aine, casă,

V o r rătăci din lo c în lo c
C op iii fără de n o ro c
Ai ce lo r m o r ţi... Şi cui, ce-i p asă?

E i n’au putere şi cu vânt

Să-şi spu nă păsurile to a te :
C ăci su ferinţa cin e poate
S’o prindă ’n v o rbe, pe p ăm ân t?

C u g eru l iernii n e’nvăţaţi

V o r zgribu rî sub câ te-o p o a rtă ;
Şi ’n zori de zi pe strada m oartă
Ii vor găsi, jo s, în g h e ţaţi!

Su n t mii şi sute, fără num ăr

A cei ce-aşteap tă a ju to r ...
O zdreanţă-i singurul d eco r
C e şi l-au pus şi ei, pe um ăr!

Iar lipsurile şi-au săpat

A dânca brazdă pe-a lo r f a ţ ă . ..
M ai slabi, în o ric e dim ineaţă
D u rerea îi trezeşte ’n pat.
 87

D ar e g r o z a v !... C u m ? V reţi să piară

U rm aşii ce lo r mai v o in ici?
Ş i şirul trist de m u cenici
A tâtea je rtfe să n e c e a r ă ? ...

C ând cop ilaşi vă c e r d eci bani

leşin d u -vă plângând ’n a in te :
D e ei aduceţi-vă-am inte,
V ă fie m i l ă !... sunt orfan i!
I. Broşu.

Banul de argint.
Fragm ent din povestirea «Bunica» de B o jen a N ăm covâ,
trad. din lim ba boem ă de Dr. I. U. Jarnik.

Iarna p etreceau copiii toată după am iaza

în odaia, în care eră cuptorul d e copt, ori în
dosul v e tr e i; cuptorul era m are, căci patul slu j­
nicei eră în dosul Iui şi M aria îşi av eâ şi ea
tot a co lo păpuşile şi to ate ju căriile. C ân d se
adunau copiii cu toţii aici, locul eră p rea strâm t,
iar pe treapta ce a de mai sus steteâ de pază
câ n e le cel m are. T o a te D u m in ecile se ţin ea
aici, lân g ă cuptorul ăsta, nunta vreu nei păpuşi.
U rloierui (coşaru l) eră în to td eau n a m irele, iar
cioban ul, N ico lae, înd ep liniă slu jb a unui preot,
Apoi m âncau copiii, b eau şi ju cau . S e întâm plă
a d eseo ri, că unul din co p ii,că lcă pe co ad a cânelui,
ca re în ce p e a atunci să se schiau ne, d e nu-şi m ai
auziau v o rb a cei din od aia de alături.
88

«R og u -vă, dragii m am ii», z icea m am a, «să

nu care cum va să-m i spargeţi c u p to ru l; că m âne
treb u e să c o c în el». Şi se făcea linişte la cuptor,
cop iii se ju cau d e-a tata şi m am a, şi co co stâ rcu l
ad u cea m am ei tin ere un co p ilaş m ic-m ititel. Adela,
ca re nu ştiea să facă te m en e le , prim iâ slu jba de
m oaşă, iar V ilim şi Ian erau naşii şi duceau
copilu l la bo tez, dându-i num ele O a n e a Prostul.
U rm ă după ace ea, din nou, un prânz de cu ­
m etrie, m inunat prânz, din care i se fă ce a şi
cânelui parte, pentru ca să i se aline cu atât mai
m ult durerile. O a n e a cel m ititel creştea iute, şi
tată-său îl şi d u cea Ia şcoală. Un singu r şco la r
însă îi erâ lui prea puţin. Z ic e a dar în cu rân d :
«Ştiţi c e ? — hai, să ne ju căm cu toţii de-a
ş c o a la » !
loan se făcea acum dascăl şi se supără
grozav pe şcolari, fiindcă nu-i ad uceau lecţiile
făcute gata. Fiin d că nu se p u tea în să altfel, nu-i
răm ân ea alta, d ecât să se uite printre d eg ete.
P e cân e le , care um blă şi el la şco ală, dar
nu se p ricep ea la nim ic, d ecât ca să sfo răie în
dosul vetrii, l-a osând it dom nul în văţător să cap ete
d ouă lovituri cu vergeau a şi să i se atârn e apoi
de co ad ă o bu cată de hârtie scrisă cu negru, lucru
ca re nu se putea fa ce atât de uşor, pe cât ai
cred e, căci în d ată-ce sim ţiâ cân ele, că i se leag ă
ceva de coad ă, săriâ înfuriat, de sus, de pe treaptă,
până jo s lângă cuptor, sbu ciu m ân d u -se g ro zav
 89

şi rupând sem nul de ru şine ce i se punea. C alfa

m orarului săriâ de pe scaun înspăim ântat, bu n ica
tresăriâ, iar m orarul, făcând cu tab ach ere a un
sem n de am enin ţare cătră cuptor, strig ă: « B ro s­
co ilo r! V erm i neastâm păraţi, ce su n teţi; staţi pe

Bunul îm părat şi Rege losif II.

A d o m n it în tr e a n ii 1780— 1790.

p a c e ! — ori o să ved eţi ce -o să vă fac, când

m ă v o iu sc u lă » !
Intorcând u-şi apoi ta b a ch ere a , se uită într’altă
parte, pen tru ca co p iii să nu b a g e de seam ă, că
nu-şi p o ate stăpâni râsul.
90

— «M ’aş răm ăşî, că asta n’a făcu t-o altul,

d ecât ştren garul n o stru !» — grăiâ bu nica. « T re b u e
să p lecăm de aici. C o p iii ăştia ar fi în stare să
răsto arn e m o ara în treag ă cu fundu în sus».
D ar ju p ânu l m orar se p u nea îm potriva p le­
cării, căci nu eră sfârşită în că p o v estirea cu răs-
boiul dintre F ran ţu ji şi ce le trei cap ete în c o ro ­
nate. B u n ica le ştia pe toate trei. M ulte m ai
văzuse e a ; cu n o ştea to ate arm atele, şi toţi c r e ­
d eau c e e a c e sp u n ea dânsa.
— «Şi cum erau ăi trei oam eni de ghiaţă,
pe cari i-a trim is Rusu Iui B o n a p a rte ?» întrebă
u cen icu l, un băiat cu înfăţişare plăcută.
— «Nu g â ceşti, că au fo st ce le trei luni
de ia rn ă : D ece m v rie, Ianuarie şi F e b ru a rie ?» îi
răsp u n se calfa.
— «în lunile astea e atât de frig în Rusia,
în cât oam en ii sunt siliţi să-şi pună cap ul într’o
cutie, pen tru ca nu cum va să le d eg ere n a su l;
şi fiindcă F ran ţu jii nu sunt deprinşi cu nişte
geruri ca acelea, în g h eţară cu toţii, ca tunul.
D ar R uşii ştiau ei p rea b in e , că aşa o să se
în tâm p le; de aia i-au ţinut p e -aco lea. A sta se
în ţe le g e d e sin e » .
— «Şi ai cu n o scu t d-ta într’adevăr pe îm ­
păratul Io sif?» — în trebă alt u ce n ic al m orarului.
— «C u m să nu-1 fi cu n o sc u t? Am vorbit
cu el, şi cu m ân a lui m i-a dat talerul ăsta»,
 91

grăî b u n ica, arătându-i talerul în cu n ju rat de

granate.
— « P o v esteşte-n e, bu n ico, cum s’a întâm ­
p l a t ! . . . » strigară toţi deodată.
C op iii nici nu auziră b in e în treb area, şi au
şi răm as toţi m olcom i, sco b o rân d u -se de pe
cu ptor, ca să ro a g e p e bu nica, să le m ai spună
istoria, pe care o ştiau şi dânşii destul de b in e .
— «D a m orăriţa şi m orarul au mai auzit-o,
că le-am m ai sp u s-o », z icea bu nica.
— « P o v eştile fru m o ase le poţi auzî şi d e
douăori adesea, fără ca să ţi se u rască de ele.
Sp u n e-o , ro g u -te», grăi m orăriţa.
— «P rea b in e ! — o să vi-o p o v estesc. V oi
însă, copii, şed eţi cu toţii şi fiţi lin iştiţi!»
C op iii se aşezarâ şi nu îndrăzniau nici
m ăcar să răsufle.
— «P e tim pul, când se zidiă oraşul lo sefo v
— în cep îi b u n ica — eram co p ilă m ică de tot.
Eu sunt de felul m eu din O leşn iţe. Ştiţi voi,
unde e O le şn iţa ?»
— «D a, ştim », zise c a lfa ; «e d in co lo de
D o b ru şca, în munţii d ela h o tarele S ileziei».
— «A colo m ’am născut. A lăturea de casa
noastră lo cu ia văduva N ovolnâ, într’o casă m i­
titică. T răiă din lucru de m ână, făcând straie de
lână. C ând avea g ata mai m ulte de acestea, se
d u cea să le vândă la P leş, ori la larom er. P e ­
trece a în fie ştecare zi câte un ceas-d o u ă la m am a,
 92

fie iertată, iar noi, cop iii, m erg eam de mai m ulte
ori pe zi la dânsa. T ata eră naşul fiului ei. In-
d ată-ce am fost în stare să lucru şi eu ceva, îmi
zicea de o b ic e iu N o v o tn o aia, cân d m ă duceam
la e a : V in o şi te aşează la răsboiu, ca să în v e ţi;
e totd eau na b in e să ştii lucră. C e e a c e înveţi în
co p ilărie, îţi prinde b in e la b ătrân eţe». Iar eu
aveam m ultă poftă de lucru, şi nu trebu ia n ic i­
od ată să m ă în d em n e, ori să m ă z o riască prea
mult, ca să în cep a roboti.
In tim pul ăsta îm păratul lo sif v en iâ ad eseo ri
la Iosefov. S e vorbiă pretu tind enea de el, şi nu
vă pot spune, cât de fericiţi se sim ţiau c e i-c e
aveau parte să-l vază m ăcar.
— «O d ată m ergând N ovolnoaia să-şi vândă
lucrul, am ru gat pe părinţii m ei, să m ă lase, să
m ă d uc cu ea.
— «P rea mult aş dorî», le zisei, «să văd
oraşul Iosefov».
M am a, când văzu, că v ecin a are m ulte de
dus, îm i d ete v o ie s’o în so ţesc, ca să-i mai ajut
şi eu la dus. P lecarăm în ziua u rm ătoare pe
răco are, şi înainte de prânz am şi sosit pe livada
de lân g ă oraş. A co lo eră o grăm ad ă de lem n e,
şi noi ne aşezarăm , ca să ne încălţăm . T o v arăşa
m ea de drum eră tocm ai să-m i z ic ă :
— «U nd e să-m i duc o are straiele să le
vând ?» — când se ivi d in spre Io sefo v un dom n,
ca re veniâ drept sp re noi. In m ână av ea ceva,
 03

ce sam ănâ cu un flu ie r; din când în când îl

pu nea la o ch i, apoi se în to rcea în cet, uitându-se
de ju r-îm p reju r.
— «U ite, leliţă» — zisei eu — «iată co lea
un m uzicant, care cântă şi jo a c ă , el de el».
— «D a proastă mai e şti! N ici ăla nu-i fluier,
nici om ul nu e m u zican t! E vre-u nul din dom nii
care p riv eg h ează p este lem n ele astea ; îi văd
a d esea p e-aici. E ste un fel de ţavă, în care e
o b u că ţică de sticlă, prin care poţi v ed eă tot ce
se p e tre ce ju r-îm p reju r».
— «D a, leliţo, nu cum va n e-a văzut şi pe
n oi, când ne-am încălţat?» \
— «Ei, şi ce n e p asă? — E o are vre-un
lucru rău ?» răsp u n se ea, râzând.
In tim pul ce vorbir.m noi astfel, străinul
înaintă sp re noi. E ră îm brăcat în h ain e cenuşii,
iar în cap avea o pălărie în trei colţuri, la ceafă
avea şi o co ad ă cu o fundă, atârnată p e spate.
— «U n de vă d u ceţi? si ce d u ceţi?» — în ­
trebă el, o p rin du -se în ain tea noastră. L eliţa îi
răspu n se, că-şi duce lucrul la oraş, să şi-l vândă.
— « C e fel de lu cru ?» — în treb ă el.
— «Straie de lână, co co n a şu le , pături pentru
soldaţi. — P o ate că-ţi place şi d-tale şi o să cum peri
v re-u na», g răî N ovotnoaia, d esleg ân d sarcina, ca
să-i întindă una p este lem n e. V e c in a noastră
eră o fem eie prea cu m -se -ca d e ; înd ată-ce se
@4

pu n eâ în să să vândă câte cev a, eră fo c d e g u ­

ralivă.
— «L e-a ţesut bărbatu-tău ?», în trebă dom nul.
«L u cră şi e l! Zău, lucră, co co n a şu le d rag ă!
D a pe tim pul secerişu lu i vor fi doi ani, de când
a în cetat a mai lucră. A m urit de oftică. M ă
uitam ad esea, cum le făcea, şi am învăţat să ţes
şi eu , şi acum îm i e de m are fo lo s. C ă zvc
toată ziua M ăgd ălin ii: învaţă, M ăgdălină, învaţă,
că n im e nu p o ate să-ţi fure ce vei fi învăţat».
«A sta-i fiică-ta?», în treb ă iar străinul.
— «Nu-i a m ea, e fata vecin ii, da ea-m i
aju tă câteod ată. Nu te uită că e m ărunţică, că-i
ţap ănă şi-i place să lucre. E a a ţesut, ea sin ­
gurică, pătura asta.» Străinul m ă bătu uşurel pe
u m ăr şi privi cu bu nătate la m ine. N’am văzut
în vieaţa m ea nişte o ch i albaştri aşă de fru m o şi;
eră albastrul flo arei de albăstrea.
— «D a tu, tu n’ai co p ii? » , o în treb ă el pe
vecin a.
— «D a, c o c o n a ş u le ! Am un băiat, p e care
l-am dat Ia şco ală la R ychnov. Bunul D u m nezeu
i-a făcu t parte de darul duhului sfânt: cântă
b in e Ia b iserică în cor, şi sânt gata să dau tot
c e am , ca să-l facă popă».
— «Şi d acă el n’a vrea să se facă, ce a
fi a tu n ci?» în tre b ă iară străinul.
— «D a o să se facă, de asta stau să ju r.
O h e o rg h e e un băiat bun ca p ân ea ce a bu nă»,
răsp u n se ea.
 05

In v re m eâ astâ eu m ă uitam m ereu la

unealta din m ân a lui, în trebând u-m ă, cum de
p o ate să vadă prin ţavă. C um se ved e, m i-a
g âcit din faţă gând u rile, căci s’a în tors spre
m ine şi m i-a z is : «Ai vrea să ştii, cum ved e
om ul prin o ch ian u asta, nu-i aşa?» M ă făcui
ro şie ca racul, fără să în d răsn esc a ridica ochii.
«M agdalina cred eâ, că e un flueraş, şi că
d-ta eşti m u zican t; i-am -spu s eu în să cin e eşti».
— «Şi d e unde ştii tu, cin e sânt e u ?» în­
treb ă străinul zim bind .
— «Nu ştiu cum te chiam ă, cred însă că
eşti unul din ăia, de b ag ă de sam ă de lu cră­
tori, şi că te uiţi la ei prin o ch ian a aia, nu-i aşă?»
Străinul în cep u să râdă din to ată inim a.
«A şa e, ai g âcit-o . D a că vrei, uită-te cu o ch ian u »,
îm i zise el, d up ă-ce isprăvi cu râsul. îm i p o ­
trivi apoi o ch ean u l p e o ch i. D ragii m ei, ce lu­
cruri m inu nate mi se arătară atu n ci! M ă uitai
până în ferestrile din o raş şi ved eam tot ce e a -ce
se p e tre ce a în dosul lor, tocm ai ca şi când aş
fi fo st d e to t a p r o a p e ; iar în depărtare, pe câm p,
v ed eam pe o am en ii, cari lucrau, ba îi vedeam
atât d e b in e , de p arcă erau de to t ap ro ap e de
m ine. Am vrut să dau şi v ecin ei o ch ian u l, dar
ea îm i z is e : «C e-ţi tre c e prin m in te? A r fi în-
tr’ad ev ăr fru m o s să zică lum ea, că o fem eie bă­
trână, ca m in e, s’a apu cat să se jo a c e cu un
lucru ca ăla>.
 — «Asta nu e nici o ju cărie », grăi dom nul,
«ci-i un lucru folositor».
— «A sta se prea poate, da de m ine tot
nu este», g răî cum ătră, care odată cu capul nu
s’ar fi uitat prin o ch ian . M ie îmi trecu prin
gând , că o are aş putea să văd prin el pe îm ­
păratul l o s i f ? .. . şi m ă uitai în toate părţile, apoi
văzând, cât de bun e dom nul, cu care vorbiam ,
îi spusei, p e cin e aş fi dorit să văd.
— «Şi p en tru -ce ai vrea să vezi p e îm p ă­
ra tu l? Iţi p lace cum va de el?» — în trebă el.
— «C um să nu-1 plac, când toată lu m ea îl
lau d ă? — C um să nu-1 am drag, când e atât de
bun şi de în d u răto r? N e rugăm şi noi lui D u m ­
nezeu, să-i d ea stăpânire înd elungată, lui, şi îm ­
p ărătesei, m am ei sale».
D om n u l păru că zim b eşte, şi g ră î: «N ’ai
voî se v o rb eşti cu el?»
— «D o a m n e fe re şte ! N’aş ştî ce să m ă fac
de ru şine şi de f r ic ă !»
— «D ar’ tu nu-ţi pierzi capul în ain tea m ea.
îm păratul e om ca şi m ine».
— «Asta nu e tot una, co co n a şu le » , ră s­
p u nse v ecin a. «îm păratul e îm părat, şi asta-i
lucru m are, A m auzit eu vo rb in d u -se, că te
trec răcorile, când stai faţă în faţă cu îm păratul.
Ju d ecăto ru l n ostru a vorbit în d ouă rânduri cu
el, şi to t aşa a păţit-o şi el».
 97

«Precurrt se ved e, ju d ecăto ru l vostru nu

p rea are co n ştiin ţa curată, şi nu p o ate să su fere,
ca altul să i-se uite în o ch i», — g răi străinul,
scriind cev a p e o bu căţică de hârtie.
El îi d ete n ăn aşei biletul, spunându-i, să
m eargă în o raş la m agazinul m ilitar şi să arete
biletul, ca să-i d ee aco lo bani pentru el.
Iară m ie îm i d ete banu l de argint, z ic â n d :
«Ţine-1 drept a d u cere am inte dela îm păratul Iosif
şi dela m am a lui. R o ag ă-te pentru el, căci ru ­
g ă ciu n ile unei inim i n evin o vate şi fierbinţi sunt
p lăcu te lui D u m n ezeu . D u p ăce vă veţi fi în ­
to rs acasă, puteţi să le spu neţi oam en ilo r, că aţi
v o rb it cu îm păratul Iosif». A poi se depărtă iute
d e tot.
N oi n e lăsarăm în g en u n ch i, neştiind ce
să fa cem d e spaim ă şi de b u cu rie. N ănaşa în­
cep u să m ă ce rte , că am fost atât d e în d răsneaţă,
d eşi nu fu sese nici ea mai altfel d ecât m ine.
C in e s’ar fi gând it însă, fiind în locul nostru,
că are în faţa sa pe îm p ăratu l? D ar ne m ân-
găiarăm cu g ând u l, că d acă ar fi fost nem ulţăm it,
nu ni-ar fi făcu t daruri.
L a m agazin căp ătă nănaşa pentru pături
de trei ori atâţia bani, câţi ce ru se. N oi n e în ­
toarserăm sbu rând acasă, iar după ce sosirăm ,
nu mai sfârşiam cu p o v estirea ce lo r întâm plate,
că toţi ne pism uiau pentru n o ro cu l nostru.
Calendarul Asociaţiunii. 7
08

M am a m i-a găurit banul, pe care de atunci îl

port la gât. Am trecu t prin vrem uri destul de
g rele, da nu m’am despărţit nici od ată de el.
— «P agu bă, m are pagubă, că bunul nostru
dom n şi stăpân îşi d oarm e acum som n u l cel
v ecin ic în păm ântul r e c e !» grăî bu n ica, în ch ein -
du-şi p o vestirea cu un suspin adânc.
— «M are p ag u b ă!» rostiră cu un g las toţi
ceialalţi.
C op iii, cari aflară astfel istoria talerului, îl
în to arseră p e to ate părţile, şi de aici în ain te
banu l le erâ cu atât mai scum p C h iar bu n ica
par’că cre scu se în och ii lor din clipa, în care
aflaseră, că a vorbit cu îm păratul losif.

Intre doi copii.

lo an cătră O hiţă. Ştii, că a m urit tata ?
— Ş tiu ! Sp u n e-m i în să : pare-ţi rău după e l?
— P are şi nu prea, pentru că aco lo sus în
ceriu iarăşi ne vom vedea.
— B in e , Io a n e ! D ar atunci nu-1 vei m ai
cu n o a şte !
— B a d a ! II voiu c u n o a şte ! A co lo sus, în
ceriu, voiu tot căută, p ân ăce voiu afla un în g e r
cu nasul roşu, — acela va fi tata.
 Dor de ţară.
Dorule, de n’ai f i fost,
Ce ţi-ai pus la adăpost
Jalea şi durerea ta
Tocmai la inima mea?
Că de când te port la sin
N ’am cu ce să mă alin,
Că-i prea grea povara ta
Şi mi-i slabă inima,
Şi s’a rupe, măi fărtate,
De-atâta străinătate.
Căci când stau la sfat cu tine,
Plânge inima în mine
Numai lacrimi şi suspine.
Că pe-aicea nu sunt flori,
Nici glas de priveghitori,
Nici femei cu râs şăgalnic,
Nici copii cu joc sburdalnic,
Nu-i soarele-aşa vioiu
Nice luna ca la noi,
Firea nu-i pe-aici frumoasă,
Ca’n Ardeal, la noi acasă.
Oându-mi sboară ’n depărtare,
Drum de ţară până ’n zare,
Trece ’n fugă deal cu deal
La iubitul meu Ardeal.
Văd pe culmi un mândru plaiu,
Unde-adesea mă purtai
7
100

Doina de mi-o trăgănai.

Turma iese ’n luminiş
Din huceagul de-aluniş,
Doina glasul şi-l înstrună,
Şi de multă voie bună
Sună codrul, de răsună.
Câmpu-i verde, plin de floare,
Din'văzduhuri mândrul soare
Cerne pulbere de-argint
Peste văile ce-alint
Dulci miresme de zefir
Din al florilor potir.
Şi pe prispa casei mele
Sprintenele rândunele
Numai gura e de ele.
Toate-s dulci, toate mi-s dragi:
Şi pădurile de fagi,
Munţii ce lovesc din creastă
In tăria cea albastră,
Şi câmpii, şi lunci, şi văi,
Sate, fete şi flăcăi;
E frumoasă firea ’ntreagă,
Şi de-aceea mi-este dragă.
Iar de dorul tuturor
Gândurile mă dobor,
Şi de-atâta jale grea
Mi-se rupe inima,
Dorule, Măria T a !... Seb stanca
 101

G eorge Pop de Băseşti.

îm p o d o b im C ălindarul din anul acesta cu
chipul unuia dintre bărbaţii noştri ce i mai m e­
ritaţi, al venerabilu lu i o cto g e n a r Oeorge Pop de
Băseşti. N ăscut în 1 A ugust 1835 în co m u n a
B ăseşti din com itatul Sălagiului, dl O . P op , v e­

George Pop de Băseşti.

n erabilul «badea Gheorghe», cum s’au obişn u it

a-I num i cu to t resp ectu l g en eraţiile mai tin ere,
— d up ăce a făcu t în tin ereţa sa studii de drept,
a o cu p at câtăva v rem e d iferite oficii ad m ini­
strative în com itatul Sălagiului, rar în tre anii
1 8 7 2 — 1881 a rep rezen tat în dieta ţării cercu l
electo ral C eh u l-Silv an iei. M em bru d evotat al
102

partidului naţional rom ân, dl G . P o p a stăruit

pentru u nirea tu tu ror R om ânilor din patrie în-
•tr’un sing u r partid politic, a lucrat fără p reg et
pentru co n so lid area acestu i partid şi a suferit
pentru co n v in g erile sale politice. D e a ce e a m ai
p e urm ă a şi fost ales ca p reşed in te al acestu i
partid, lo c de o n o are, pe care-1 o cu p ă cu v red ­
n icie şi ’n ziua de astăzi.
T o t aşa de m ult s’a distins ven erabilu l
«bad ea G h e o rg h e » prin b in e facerile sale şi prin
je rtfe le aduse pentru în ain tarea culturală şi e c o ­
n o m ică a poporu lu i nostru. în zestrat de D u m ­
n ezeu cu bu n ăstare m aterială, n’a p reg etat nici
odată a jertfi din prisosul său şi pentru b in e le
altora, mai vârtos pentru creşterea tem ein ică a
tin erim ei noastre. Su n t cu n o scu te prem iile, ce
le-a dat dânsul ani de-a rândul învăţătorilor ro ­
m âni din Sălagiu , distinşi prin zelul şi p rice­
p erea lo r în p regătirea g en eraţiilo r tin ere. D e a se -
m en ea sunt cu n o scu te aju to arele, ce le -a îm ­
părţit pentru sp rijin irea în v ăţăceilo r d ela m eserii,
şi d iferitele prem ii distribuite pentru scrieri bu n e
ec o n o m ice pe seam a poporului. — C o ro a n a b i­
n efa cerilo r sale în să a pus o ven erabilu l b ărbat
în prim ăvara trecu tă, când a dăruit sum a în sem ­
nată de 50,000 coroane p e seam a unui Internat,
în ca re să se ad ăp o stească şi să p rim ească c r e ş ­
tere religioasă-m o raţă ro m ân ească tinerii, cari
ce rce te a z ă gim naziul din Şim leu , şi care internat
 103

va purtă n u m e le : «Internatul gr.-catolic român

Oeorge Pop de Băseşti».
D e «A sociaţiu nea» n o astră în că s'a in teresat
v red n icu l bărbat, al cărui chip îl ad u cem , to t­
deauna, sprijinind lu crările ei cu toată căldura
inim ei sale rom ân eşti. D ânsul se num ără de
m ultă v rem e în tre m em brii săi fundatori, iar fi­
gura lui sim patică a fost totd eauna o po d o abă
a adunărilor g en era le ale în so ţirei n o astre cu l­
turale.
D in inim ă dorim venerabilu lui «b ad ea
G h e o rg h e » în că m ulte zile sen in e, sp re bu cu ria
neam ului nostru în tre g !

Sentinţe din Sfânta Scriptură.

Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu
lăpădâ leg ile m aicei tale, că cununa d aru rilor
vei luâ p e creştetu l tău şi lanţ de aur îm p re­
ju ru l grum azului tău.
Fiule, nu uita leg ile m ele, şi cu vintele m ele
să le p ăzească inim a ta, că lu n g im ea vieţii şi
anii zilelo r şi p ace vor ad au g e ţie. M ilo sten ia
şi cred in ţa să nu-ţi lipsească, şi Ie înfăşură pre
ele îm preju ru l g rum azilor tăi şi Ie scrie pe
lesp ezile inim ei tale şi vei află har.
F ărăd eleg ile vân ează pe om şi se strân g e
fie şteca re cu lan ţu rile p ăcatelo r sale.
104

Iată acu m ce e bun sau ce e frum os, fără

num ai a lo cu i fraţii îm preună.
F rate d e frate ajutat, ca o ce tate tare şi
înaltă, ca o îm părăţie pu tern ic în tem eiată.
C u prietinul cred in cio s n im ic nu se p o ate
asem ănă, şi nu este m ăsură bunătăţii lui. P rie­
tinul cred in cio s este leacu l vieţii, şi c e ic e se tem
de D oy in u l, îl vor află pe el.
^ G răiţi adevărul fie ca re le cătră vecinu l său,
ad ev ăr şi ju d e ca tă d e p a ce, şi d rep t ju d eca ţi în
porţile v o astre. N im en ea din voi rău să nu
g â n d e a scă vecinu lu i său întru inim a sa, şi ju ră ­
m ântul ce l m in cin o s să nu-1 iu b iţi; p en tru că toate
a ce ste a le -a jn urât, zice D om nu l atotţiitorul.
P ână la m o arte te luptă pentru ad evăr, şi
D om n u l D u m n ezeu se va luptă pentru tine.
C u m p e n e d repte şi punţi drepţi şi m ăsură
d reap tă să fie la voi. E u sunt D om n u l D u m n e­
zeu l vostru.
M ai ales este n u m ele bu n d ecâ t b o g ă ţia
multă.
«F ericit bărbatul, ca rele în le g e a lui D u m ­
n ezeu cu g etă ziua şi n oap tea. A cela este ca
pom ul sădit lân g ă cu rg erile apelor, ca re fructul
său îl dă la v rem ea sa şi a cărui frunză nu v eşte­
je ş te , şi to t c e el face, este bine»,
 105

Emanuil Ungurianu.
E un fruntaş băn ăţean , azi o cto g en ar, care
a d ev en it m are prin o m u ncă fără p reg et şi prin
fapte rari, săvârşite în folosu l neam ului său.
G en era ţia mai v ech e, la care aparţine şi dânsul,
d e sigur, îl cu n o aşte după toate vred n iciile lui.
C ei m ai tineri p oate num ai după u nele, după
ce le din anii mai apropiaţi ai vieţii sale, b o g a te
în fapte fru m oase. D e a ce e a cred em , că e b in e
să arătăm pentru toţi, cine este, ce a lu crat şi
ce a jertfit E m anuil U ngurianu pentru neam ul
ro m â n e sc ?
N ăscut în 1846 în co m u n a C hin ezi din
Bănat, din părinţi ţărani, şi-a făcu t studiile în
T im işo ara şi B u d ap esta, unde a obţinut diplom a
de ad vocat. In 1874 şi-a d esch is can celarie ad-
vocaţială în T im işo ara, care a fun cţion at tim p
de 3 4 d e ani. C a ad vocat, a fost un sin cer sfă­
tuitor al poporului, căruia i-a spus totd eaun a
ad evăru l: scurt şi apăsat. M ărgîn ind u-se pentru
sin e ex clu ziv la strictul n ecesa r de vieaţă, din
m u nca lui şi-a adunat o avere, pentru îm p re­
jurările n o astre, foarte frum oasă, pe care — cum
vom v ed ea — a cinstit-o întreagă neam ului său.
D a că Em anuil U ngurianu nu ar fi făcu t alt­
cev a, d ecât să fi răm as un cinstit ad vocat rom ân,
care-şi je rtfe şte în treag a ag o n iseală a vieţii n ea­
m ului său, ar fi fost d eaju ns pentru a putea fi
aşezat alăturea de bărbaţii noştri cei mai vrednici.
 106

El însă nu s’a m ulţăm it num ai cu atât. înzestrat

cu d ouă m ari în su şiri: iu birea neţărm urită de
m u n că şi ab d icarea totală de sine, şi-a pus pu­
terile şi p ricep erea în serviciu l poporului său,
pe to ate te ren e le de activitate publică.
P en tru p ropăşirea eco n o m ică a poporului,
a înfiinţat în 1885 b an ca «T im işiana», pe care a
co n d u s-o , ca d irector, pe lâng ă un salar foarte
m od est, ced at şi a ce sta pentru scopuri culturale,
tim p de 11 ani, când s’a retras, ca să facă lo c
altora. L ocu l său în să nu l-a putut um plea nici
unul din c e ic e i-au urm at, şi acum , la b ătrân eţe,
E m anuil U ngurianu a trebu it să ia din nou co n ­
d u cerea «T im işian ei», de astădată în m od absolut
gratuit, pentru a fond â din nou, aşă-zicând, acest
institut şi a-I m en ţin e la locul, la care erâ d e­
stin a t: prim a b a n că ro m ân ească din Bănat.
A lăturea d e «T im işian a», a înfiinţat — în
scop u l ocrotirii şi propăşirii industriaşilor noştri
— «R eu niu nea pentru aju to rarea în v ăţăceilo r şi
so d alilo r rom âni», de care s’a in teresat foarte
d eap roap e şi pe care a co n d u s-o ca p reşed inte
până Ia 1914.
P e terenu l b ise rice sc şi şco la r îl găsim to t­
d eau na în rândurile ce le dintâi ale m uncii şi
jertfii. în ce p ân d dela b iserica şi şco ala din T i­
m işoara, pentru su sţinerea cărora a adus în sem ­
n ate je rtfe m ateriale, şi dela A lum neul, p ro iectat
to t aco lo , p e seam a căruia, la n eo b o sita Iui stă­
 107

ruinţă, s’au ad unat fond uri de p este C o r. 120,000,

E m anuil U ngurianu a dus pentru le g e a şi lim ba
noastră, în to ate corp oraţiu n ile b iserice şti-şco lare,
o luptă, p e ca re azi puţini tineri ar mai fi cap abili

Emanuil Ungurianu.

să o mai d ee. A nalele sin o ad elo r şi co n g re se lo r

n oastre vor păstră pentru toate tim purile pagini
înălţătoare d esp re stăruinţele şi în su fleţirea cu
cari E m anuil U ngurianu a luptat pentru m ărirea
108

bisericii şi a instituţiunilor ei. Mai m ult s’a anim at

şi a stăruit pentru înfiinţarea unei ep iscop ii r o ­
m ân e gr.-o r. în T im işo ara.
P e teren u l cultural a îm brăţişat cu inim ă
cald ă activitatea «A so ciaţiu n ii»,făcân d din desp ăr­
ţăm ântul dela T im işo ara un d esp ărţăm ânt m od el.
A înfiinţat m ulţim e de bib lio teci p o p o rale şi a
org anizat serii de p releg eri pentru popor. N’a
p reg etat a luă însuş peana în m ână sp re lum i­
n area poporului, pe seam a căruia a scris u nele
dintre ce le mai p reţioase sfaturi, cari au văzut
lum ina zilei Ia noi. A sprijinit din to ate puterile
activitatea culturală şi so cială a «R eu niunii fe ­
m eilor ro m ân e din T im işoara» şi a pus tem elie
şi a adunat fonduri pentru ridicarea unui G ăm in
cultural în acest oraş.
P e teren u l p olitic a d esvoltat o activitate
mai restrinsă, probabil, pentru in tran sig en ţa v e­
d erilor şi cu răţenia m o ravu rilor sale. C u to ate
a cestea a luat parte la înfiinţarea ziarului de
od in ioară din T im işo ara «D eştep tarea» şi a fost
unul dintre cei mai înfocaţi sprijinitori ai p ressei
n aţion ale şi ai m u ncitorilor ei. P e seam a a cesto r
din urm ă, a ziariştilor noştri, a voit să înfiinţeze
o reuniune. C ând altul mai n o ro co s şi mai
p ractic a pus tem eiu «fundaţiunii pentru aju to ­
ra re ^ ziariştilor», Em anuil U ngurianu a fo st cel
dintâi, care s’a d ecis să-i vină în ajutor, co n tri- ;
buind cu o sum ă de C o r. 12,000 la sp o rirea
 100

fundaţiunii. A făcu t aceasta, convin s,1 că neam u l

ro m â n esc — o rica re i-ar fi soarta — va avea
totd eaun a n ev o ie de o p ressă naţională.
D ar fapta ce a mai m are a lui E m an u il
U ngurianu a fost jertfirea în tregii sale averi pe
seam a neam ului său. În ainte cu câţiva ani a dăruit
C onsistoru lu i din Arad, spre scopu ri cu ltu rale şi
b iserice şti, sum a d e p este Cor, 400,000, şi de
atunci în co a ce a mai făcu t şi alte donaţiuni. Prin
a ce a stă faptă a trecu t în rândul ce lo r mai m ari
b in efăcăto ri rom âni.
Iată, în chipul acesta şi-a făcu t E m anuil
U ngurianu datoria faţă d e neam . A cestuia i-a
dat to t: activitatea sa m ăn o asă de o ju m ătate
d e v ea c şi ag o n iseala m uncii sale. P en tru sin e
nu a ceru t nici când nim ic, nici situaţii, nici
distincţii. A fost un înd rum ător şi pentru alţii,
şi lu m ea ro m ân ească nu va uita niciod ată, că
la în d em n u rile şi pild ele lui, fostul său am ic,
Dr. Petru Ţ ie g le , în că a jertfit, pentru cultura şi
p ro p ăşirea neam ului, toată av erea ce a adunat,
d e p este C o r. 200,000.
Stăruitor, so co tit, eco n o m , sim plu în m o ra­
vuri, practic, înd atoritor şi săritor la o rice n e v o ie ,
E m anuil U ngurianu răm âne exem p lu l unei
en erg ii trium fătoare. I. i. L.
 p

î iâ

MÎ-e dor de satul m eu!

Iese luna dintr’un nor
Şi-m i ap rind e’n suflet d o r:
D o r d e câm pul înverzit,
D o r de satu-m i p ărăsit!

D are-ar bunul D um nezeu,

S ă m ă ’n to rc în satul m eu !
D are-ar D u m n ezeu , să dea,
S ă m ă ’n to rc la vatra m e a !

N’o să fie ’n sat drăguţă,

Ca şi-a m ea, nici o c ă s u ţă ;
Ca al m eu, fru m os, b o g at
N’o să fie nici un sat 1

Zi şi noap te să m u ncesc,
P ân ’ m i-oiu fa ce , cu m d o resc,
C asa — cu ib d e v esel traiu,
Satul — co lţişo r de raiu!
P. Dulfu.

Prim arul şi beţivul.

Primarul: M ăi o m u le! N evasta ta se plânge,
că i-ai scurtat vieaţa, cu beutura ta ce a multă.
Beţivul: Aşi, d om nule prim ar, eu d im p o­
trivă cau t să i-o lu ngesc. D e câteo ri beau, în ­
chin num ai în săn ătatea ei.
 Industria şi negoţul rom ânesc în ţjC
legătură cu răsboiul.
P op oru l nostru ro m ân esc din ţările C o ro a n e i
sfântului Ştefan trăind de veacu ri în condiţii puţin
p rieln ice pentru o vieaţă mai ridicată, s’a alipit
cu trup şi su flet d e co arn e le plugului şi de c r e ­
şterea vitelor.
T o a te ce le la lte trebu in ţe, ceru te de vieaţa
lui a g rico lă: articoli de îm brăcăm in te, m obiliar,
u nelte de g o sp o d ărie ş. a. şi le-a procurat ap ro ap e
num ai d ela industriaşul străin din oraşul învecin at.
S ă se g â n d e ască R om ânu l ca să-şi crească
vreun băiat pentru n eg o ţ şi industrie, nici p o ­
m ană. Astfel de înd eletn iciri, până b in e de cu ­
rând, erau ţinute de d ejo sito are pentru ţăranul
nostru, iar pentru intelectu ali ch iar şi astăzi sunt
privite to t cam în chipul acesta.
în aintarea urm ată în cursul tim pului şi lupta
pentru ex iste n ţă în ce t cu încetu l n e-a d esbin at
de p reo cu p ările neînd rep tăţite faţă de aceste
ocu paţiuni, şi mai ales R om ânii învecinaţi cu
o ra şele săseşti în cep să-şi d ee copiii la m eserii şi
astfel n e po m en im în o raşele cu caracter străin
şi cu câte un n eg u sto r ori m eşteşu g ar rom ân.
Braşov u l şi Sibiiul sunt ce le dintâi cen tre, unde
se infirip'ează clasa noastră m ijlo cie. P ărin tele
p rotop op B . Baiulescu la B raşo v şi asesoru l N.
,'AjCristea la Sibiiu, am ând oi răposaţi, au stăruit
112

m ult în aceasta d irecţiu ne. L a înd em nu l lo r se

în fiin ţează « Asociaţiunea pentru sprijinirea învă­
ţăceilor şi sodalilot români meseriaşi din Braşov»,
iar la Sibiiu «Reuniunea sodalilor români». A c e ­
stor două reuniuni şi co n d u căto rilo r lor le re ­
vine m eritul de a fi pus tem elie clasei n o astre
de m ijlo c.
A n de an se înm u lţesc industriaşii rom âni
ap ro ap e în to ate ce n tre le mai d e seam ă, şi după
pilda Sibiiului şi B raşovului se co n stitu ie în re­
uniuni. C lu ju l, Săliştea, S e b e şu l-să se sc , A lba-Iulia,
L u g oju l, B istriţa şi B laju l n e surprind cu m e­
seriaşi organizaţi. P e urm a lo r dau sem n e de
v ieaţă in d ep en d entă m eseriaşii rom âni din Turda,
A brud, D e j, G h erla. G raţie a cestei organizări,
R eu niu n ile din Sib iiu , S e b e ş şi B la j au aranjat
câtev a exp oziţii su cce se , — doved ind, că m e­
seriaşu l rom ân este în stare să prod ucă şi să
cre e z e lucruri fru m o ase şi trainice, şi să m ulţă-
m ească treb u in ţele poporului nostru.
D in frăm ân tările ace ste n e po m en im cu
câtev a firm e de negustori, cairi ne fac cin ste şi
în ain tea străin ilo r; tot astfel se rid ică la num e şi
bu n ăstare şi unii dintre m eşteşu g ari.
R ăsboiu l actual, care mai b in e de trei ani
bân tu ie fără m ilă la g ran iţele ţăiii noastre, şi-a
ceru t din prisosinţă jertfa şi din partea m e se ­
riaşilor noştri. B laju l singu r a trim is până în
prezen t la 120 m eşteşu g ari pentru ap ărarea
 113

patriei. A p ro ap e to ate atelierele şi n eg u sto riile

sunt în ch ise. A casă au răm as num ai bătrânii şi
invalizii. V ieaţa şi m u n ca industriaşului rom ân
sunt în totală stagn are.
In faţa acestei situaţii ni se inpun p ro b lem e
nouă pentru viitor. R ăsboiu ! în grozitor, cu m ultele
sale m izerii şi n ecazuri, cred em că n e va cum inţi
în m ulte privinţe, şi în v ed erea păcii, pe ca re o
aşteptăm cu atâta n eastâm păr, e b in e şi potrivit
să sco atem învăţăm inte de fo lo s şi cu privire la
vieaţa în viitor a m eşteşu garului şi negustorului
rom ân.
S u te le de m eseriaşi şi neg u stori rom âni,
cari dela în cep u tu l răsboiului îşi fac datoria
patriotică pe feliu ritele fronturi din ţări străine,
precu m şi ce ice p rib e g e sc ca prisonieri prin d e­
părtări n em aip o m en ite, au prileju l să se în ap o ieze
în m ijlo cu l nostru cu b o g a te exp erien ţe. In ră­
tăcirile lor au avut o cazie să se con vin gă, că
m ăestriile sunt în d eletn iciri p reţioase, că toată
cultura şi civilizaţia neam u rilo r cu cari au venit
în atin g ere, e în strânsă legătură cu m ăestriile.
In chipul acesta cu sigu ranţă toţi m eşteşu g arii
înrolaţi în şirurile arm atei se vor re în to arce la
căm in urile lor cu o doză de m ândrie a p ro fe­
siunii ce urm ează şi cu co n ştiin ţa de sine m ai
pronunţată. V o r spu ne ce lo r de acasă, d e ce
co n sid eraţie s e bu cu ră m eseriile la străini, ce
o ra şe în flo rito are au văzut, cum sunt de înstăriţi
Calendarul Alocuţiunii, g
114

meşteşugarii şi negustorii neamurilor pe Unde

au umblat.
T o t pe urm a răsboiului se vor co n v in g e
m ăeştrii noştri, că o rice m eşteşu g num ai atunci
e «plug de aur», când îl purtăm cu diliginţă şi
cu cinste. R ăsboiu l actual de bună seam ă a
co n v in s şi pe m eşteşu g aru l rom ân, că şi m e­
şteşugu l are lipsă de carte şi învăţătură. D upă
răsboiu , cu siguranţă, nu se v o r mai g ăsî învă­
ţăcei şi m eşteşu g ari neştiu tori de carte, d e cari,
durere, am întâlnit până acum .
T o t din răsbo iu vo r veni m eseriaşii no ştri
cu învăţătura, că num ai în o rg an izaţie şi unire
este p u tere. In u rm are avem deplină n ăd ejd e,
că în viitor reu n iu nile de m eseriaşi se v o r în ­
m ulţi, şi în legătu ră cu m ersul vrem ii, m eseriaşii
şi n eg u sto rii noştri v o r fi to t mai m ult pătrunşi
de idealul vieţii co o p erativ e, care la alte p o p o are
a adus şi ad u ce ro ad e atât de b o g ate.
V o in d să n e în tem eiem o vieaţă eco n o m ică
in d ep en d entă, se im pune, ca factorii co n d u căto ri
b isericeşti, b ăn cile n o astre şi toţi in telectu alii să
în d ru m eze g en eraţiile viitoare spre profesiun i
lib ere.
N oi cred em , că nici când ca acu m nu ni s’au
dat atâtea ocazii, să ne putem co n v in g e cu to ţii,
de ce preţ sunt pro fesiu n ile lib ere. M eşteşu g arii
şi n eg u sto rii răm aşi acasă, pe urm a ocu p aţiu nei
 115

lor, s'au re cu le s şi cei harnici au făcu t averi

co n sid erab ile.
P a ce a ce o să vie, ne va d esch id e o lu m e
n o u ă cu o m ulţim e de trebu inţe, cari to ate îşi
reclam ă oam enii, cari să le m u lţăm ească. Şirul
ce lo r căzuţi treb u ie înlocu it.
U S ă stăruim cu toţii pentru înm ulţirea m e-
| se rîa ş'lo r şi p erfecţio n area lor.
C o n sisto a re le noastre să cre e z e b u rse pentru
şc o a le le p ro fesio n ale, de u nd e se vo r recru tă
m ăestri specialişti, cari să rid ice fabrici, pentru
p relu crarea d e o se b itelo r m aterii bru te, c a : lână,
pei, lem n, ş. a. p ro d u se de ţăranul nostru,
j Lucrând în viitor con d u şi d e astfel de
\ gândiri, vom avea şi noi o clasă m ijlo cie pu-
\ tern ică, care va fi stâlp solid în vieaţa noastră
V eco n o m ică financiară. Prof. G. Precup.

Secetă.
A tâţia o ch i se ’ndreaptă
A cum a cătră cer,
La norii cari s’arată
In zare şi iar pier.
Un vânt din răsărituri
T o t b ate n e ’ncetat
Şi u scă şi mai tare
Păm ântul însetat.
B u c a te le în luncă
D e se c e tă s’a p le c —
8*
ltd
S e su ce cucuruzul,
R ăm âne spicul sec.
Iar p od urile-s g o ale
Şi pruncii ’ntr’una cer, —
Atâţia o ch i se ’ndreaptă
D e -o vrem e cătră c e r:
Indură-te, Părinte,
D e noi, nu ne lă să !
M ăcar că nu ni-s vrednici
A ce re m ila Ta.

Darul.
T o t darul, bunătatea,
In lum e care vine,
C o b o a ră totd eauna,
P ărinte, dela T in e.
A T a pu tere m are
In clip ă vântu-1 suce,
A dună ’n grabă norii
Şi p loaie ne aduce.
P uţin mai înainte
C red eam că n e aprindem ,
Iar norii - acum a toarnă
Şi noi n ăd ejd e prindem .
P ăm ântul fript de sete
D in m ila T a s’adapă
Şi lu m ea n ecăjită
D e -o g rijă se mai scapă.
(D upă «D rapelul»). 0 . B.
 117

Proverbe.
A v erea e ca o baltă ; cum faci un şănţuleţ,
to a tă se scu rge.
In bani nu te gurguiă, că D um nezeu dă şi ia.
Nici nu-i mai rea boală, d ecât punga goală.
C u bucătăria plină, sărăcia e vecină.
Să fii bun şi blând la toate, dar până unde
se poate.
C arte nu ştie, dar calcă a popie.
N im e nu întreabă de casa frumosului, ci
de casa vrednicului.
Vinde m oşie şi cum pără sanie.
D ou ă muieri şi-o g âscă fac târgul cucului.
P e celce se va face oaie, îl m ănâncă lupii.
V rem ea învaţă pe ceice n’au dascăl.
E om frum os, d ar năravul îl strică.
D e jo c e ca focu, de lucru ca butucu.
D e frate, frate să-mi fii, dar la noi mai
rar să vii.
D acă n’ai cale, fă-te m ărturie.
D acă ai bani, ai prietini şi duşmani.
D acă des sărbători faci, n’o să ai ce să
îm braci.
D e ai venite mititele, mai o p reşte din m ăsele.
D e om ul iute depărtează-te un m in u t; de
cel făţarnic fugi necontenit.
Ziceţi multe şi m ărunte, ca şi babele că­
runte.
Din to t răul iese $i cev a bun.
118

Titu Maîorescu.
D um inecă în 1 Iulie n. 1917 a închis ochii
pe vecie în Bucureşti, în vârstă de 77 ani, unul
din cei mai învăţaţi bărbaţi ai neamului nostru:
Titu Maiorescu. N ăscut în anul 1840 în C raiova
din părinţi de origine dela noi, Titu M aiorescu,
d u p ăce a făcut ca tânăr studii strălucite în străină­
tate, a fost timp îndelungat profesor de filozofie
la şcolile înalte din Iaşi şi mai târziu din B u cu ­
reşti, adăpând din izvorul cunoştinţelor sale b o ­
gate rânduri-rânduri de tineri şi astfel con tri­
buind în m od însem nat la lum inarea neamului
nostru ro m ân esc. — El s’a distins şi ca scriitor,
fiind m are m ăiestru în purtarea condeiului, nu
numai în limba rom ână, ci şi în limbi străine.
Lucrările Iui literare cele mai însem nate sunt
acelea, în care, cercetân d mai d eap roap e scrierile
rom âneşti, date la iveală în cursul timpului, arată
cu muită pătrundere şi cu judecată dreaptă, care
din ele sunt de preţ şi care nu. îndeosebi el
stărui, ca învăţaţii noştri să nu se dep ărteze în
scrisul lor de graiul poporului, ca astfel lucrările
lor să poală fi înţelese de cât mai mulţi şi să
contribue la lum inarea neamului întreg.
Titu M aiorescu s’a distins şi ca bărbat p o _
litic a! ţării sale, fiind ales un lung şir de ani
ca deputat în C asa ţării şi încredinţat în mai
multe rânduri cu purtarea vredniciei de ministru,
cu d eoseb ire cu co n d u cerea învăţământului. Mai
f Titu Maiorescu.
(1840—1917).
120

pe urm ă el a fost câtăva vrem e şi m inistru-pre-

şedinte al Statului rom ân.
T recerea Iui din vieaţă a lăsat ad ân că pă­
rere de rău în inimile tuturor acelora, cari i-au
cu n oscut şi i-au ştiut preţui lucrările.
In veci pom enirea lui!

Să cultivăm plante de leac.

— De Dr. Alexandru Borza. —

' G reul răsboiului zace fără îndoială pe umerii

agricultorilor. T o t plugarii v or aveâ să poarte şi
după răsboiu în primul rând sarcinile grele,
cari v o r ap ăsă o generaţie întreagă de oam eni.
Din păm ânt va trebui să stoarcem dările en orm e
ce ni se vor im p un e; econom ii se vor luptă
mai mult şi cu scu m p etea braţelor de m uncă
şi a tuturor produselor industriale.
T reb u e deci să ne gândim foarte serios
de pe acum la m ijloacele şi căile, cari ne vor
du ce la o u rcare a venitelor pe m oşia noastră
străm oşască, multă, — puţină, câtă este.
O cale foarte potrivită, ca să stoarcem mai
mult câştig în păm ântul nostru, este cultivarea
plantelor de leac.
C ând veţi ceti îndemnul acesta, ca pe
lângă bucatele, plantele de nutreţ şi legum ele
obicinuite până acum a, să cultivaţi şi ism a şi
 121

m ătăcina şi ricinul, veţi zimbi poate ne­

încrezători.
Şi totuşi* va trebuî să îm brăţişăm şi acest
nou ram al econ om iei, nou cel puţin pentru
noi. P op o arele apusului cultivă de dem ult încă
plante de leac, cari Ie ad u c un câştig aşa de
îm belşugat. D ar şi în ţară la noi au în cercat
unii şi alţii să cultive o tablă de ismă, un pă­
m ânt cu m uştar, o grădină cu jale, câteva stra­
turi cu nalbă m are, şi toţi recom an d ă noua în­
deletnicire.
D e când a venit apoi urgia răsboiului
peste noi şi nu mai primim din străinătate bu-
rueni de leac, vedem cum se scu m p esc zilnic
leacurile şi cum ne lipsesc unele chiar de tot.
Simţim în m od d ureros cu toţii, că avem să is­
păşim păcatele vechi, o n ep ăsare p ăcătoasă faţă
de darul îm belşugat a lui D um nezeu, ce sunt
buruenile de leac.
C um să ne ap ucăm însă de lucru şi ce
fel de burueni să cultivăm ?
La întrebările acestea voiu răspunde pe
scurt în cele ce urm ează.
înainte de toate trebue să ne câştigăm să­
m ânţa ori mlădiţele trebuincioase. Academia de
agricultură din Cluj (Kolozsvâr) ne trimite bucuros
cantităţi mai mici dintr’am ândouă, ca să ni-le în­
mulţim, dacă dorim să cultivăm în măsură mai
mare vre-o plantă. Mai bine ar fi, să se întovă­
122

răşească mai mulţi econ om i şi să cultive acelaşi

soiu de plante, ca să p roducă şi cantităţi mai
m ari dintr’o buruiană de leac sau dintr’alta.
T o ate sem inţele buruenilor de leac se află
şi în co m erciu (E . M authner la B u d ap esta etc).
U nele se pot adu ce dela câm p ori din păduri,
unde cre sc sălbatice. Multe se cultivă şi acum
prin grădinile ţerăneşti într’o tufă ori două, şi
se pot uşor înmulţi.
Mai mult se recom an d ă urm ătoarele plante
de leac spre cu ltivare:
Isma-bună, numită şi ism ă-de-leac, mintă-
de-grădină, (latineşte: M entha piperita). Mlădiţe
putem aduce dela Cluj, unde se cultivă soiuri
bune, aduse din Anglia, Statele-U nite şi Japonia,
toate mai înaintate ca noi în cultivarea plantelor
de leac.
Isma o sădim mai bine prim ăvara, în Maiu.
T oam n a îngheaţă foarte uşor. Planta aceasta iu­
beşte locuri bine gunoite, um ede, la şes şi la soare.
Mai mult de 3 ani n’o putem însă lăsă în acelaş
loc, că prea îl sto arce de unele materii nutri-
toare, aşa încât se va p rodu ce o marfă slabă.
P e urm a ismei se pot cultivă cartofi, ce ap ă şi
napi de zahar.
Singuraticele mlădiţe le sădim la distanţă
de 35 cm . în şire drepte şi le săpăm de 2 — 3
ori, ca să nu le n ăp ădească buruenile. Prin Iu­
nie cosim întâiaşdată isma, apoi mai târziu tncă
 123

1— 2 ori. Plantele tăiate le u scăm în pod ori

în şură. M aja m etrică de ism ă se cu m p ără îna­
inte de răsboiu cu 6 0 — 8 0 co ro an e. D acă ru ­
pem frunzele de pe co to r şi le uscăm deosebit,
căp ătăm şi de douăori mai m are pret pentru
ele. Un jugăr catastral ad u ceă peste 5 0 0 cor.
în vrem uri de p ace. Mai mult ca oricare dintre
cerealele co m u n e!
T o t aşa de bine răsplăteşte şi cultura
isttiei-creţe (M entha crispa), care se face bine
prin locuri um ede, bine gunoite. In unii ani are
trecere m are această buruiană, aşa că se putea
sto arce (înaintea răsboiului) şi mai bine de 1000
co r. dintr'un jugăr.
Jalea de grădină (Salira officinalis) iubeşte
locurile uscate, coastele cu păm ânt mai bun şi
lumina soarelui. încep e a înflori la începutul lui
Iunie. Atunci rătezăm planta ap roape de p ă­
mânt, şi cu legem de pe ea frunzele şi vârfurile
mai b ogate în uleiuri m irositoare. Le uscăm ca
de obiceiu. Venitul curat, ce răm âne după ch el­
tuielile cu săditul, săpatul şi culesul plantei, se
urca la 1000 cor. la an.
O plantă, ce creşte sălbatecă prin ap ropi­
erea bălfilor şi râurilor, este nalba-mare (A lthaea
officinalis), care se poate cultivă cu bun su cces
prin locuri umede, bine gunoite. Aci îşi face planta
în scu rtă vrem e rădăcini g ro ase, care se taie în
b ucăţele cu b ice şi se uscă la un loc călduros,
124

ca să-şi păstreze co loarea albă frum oasă. Frun­

zele şi florile încă sunt de leac.
Mătăcina (roiniţa, M elissa officinalis) se cul­
tivă ca şi jalea, tot pentru frunzele şi vârfurile
de tulpină.
Măgheranul (O riganum m aiorana L.) este
o altă plantă m edicinală foarte căutată, a cărei
cultură se răsplăteşte totd eauna îm belşugat.
Iubeşte pământul bun de g ră d in ă ; crescân d , se "
poate tăia şi de mai multeori la an. Frunzele şi
tulpinile mai subţiri, uscate, se cum părau la far­
macii şi drogherii cu 1*50—2 C or. de kg şi în
timpuri de p ace. A cum îi creşte preţul pe zi
ce m erge.
Odoleanul (Valeriana officinalis) creşte săl­
b atec pe râturi um ed e şi prin păduri, dar se
poate cultivă bine pe o rice loc, fie cât de rău.
Planta aceasta o săm ănăm prim ăvara în rânduri,
la distanţă de 3 0 cm . O plivim odată şi nu mai
avem de lucru cu ea până toam na, când îi
scoatem din păm ânt rădăcina şi, spălată, o uscăm
în pod. Se p oate lăsa şi până’n anul al doilea,
ca să se îngroaşe mai tare.
Florile de coada-vacii (lum ânărică, lum ânare,
nepotul-tabacului, V erbascum thapsus, tliapsi-
form e şi V. phlom oides) sunt foarte căutate ca
leac, dar strân g erea şi cultivarea lor numai
atunci se răsplăteşte, d acă avem braţe de m uncă
ieftine la îndem ână. D up ăce prin casele Ro-
 125

fflânilor copiii nu lipsesc din mila Dom nului,

s’ar putea îndeletnici mulţi oam eni săraci cu
strân g erea florilor ce cre sc singure pe o g o are
şi pe toate râ p ile ; ar puteâ şi săm ănâ buruiana
aceasta prin locuri de obiceiu nelucrate. Florile
trebue să le adunăm dimineaţa şi să le uscăm
întinse la soare ori la căldură. L e îm pachetăm
cu îngrijire, ca să nu se um ezească.
Prin locuri um ede, bine gunoite, ferite de
vânt şi căld u roase, unde ro d eşte bine cucuruzul,
se poate cultivă ticinul, care ne dă sem inţe
m ari, b ogate în uleu m edicinal. Fiind ricinul
sim ţitor faţă de frig, îl săm ănăm numai prin
Maiu, dar îl putem săm ănâ şi mai curând în
răsadniţă şi îl sădim afară numai d u p ăce au
trecu t îngheţurile de prim ăvară. Fru ctele rici­
nului sunt gh im p oase, Ia co a ce re se desfac şi
aru n că sem inţele pestriţe, de m ărim ea mazării.
Trebu e prin u rm are să le adunăm pe rând, aşâ
cum încep a se co a ce , şi să le întindem în pod,
ca acolo să plesn ească la co a ce re . P e un jugăr
catastral se p ro d u c 5 00 —700 kg. de sem inţe.
Înainte de-a încep e cultivarea acestei plante,
treb ue să ne îngrijim de cum părător.
T o t pentru sem inţele oleioase, dar şi
pentru florile întrebuinţate la vopsit, se reco ­
m andă cultivarea Şofrănaşului (C artham us tinc-
torius). C reşte prin locuri căld u roase; trăeşte
un an.
1^6

Degeţelul-roşu (D !gitalis purpurea) este o

plantă veninoasă, dar slujeşte la pregătirea unor
leacuri foarte căutate. Se face bine în păm ânt
gras de pădure. O prăsim din săm ânţă. Frun­
zele i-le adunăm şi le uscăm ca şi la alte plante
de leac. Ţine 2 — 3 ani.
Pentru rădăcinile folosite ca le a c se cul­
tivă ipcărigele (G ypsophila paniculata) şi odo-
gacii sau săpunelele (Saponaria officinalis), care
se g ăsesc şi sălb atece de-alungul ap elor cu r­
g ăto are.
P entru sem inţe se cultivă rapîţa sau muş-
tarul alb (Sinapis alba), molotral (Foeniculum
officinale) şi coriandrul-, schinelul (C nicus b ene-
dictus), levettţica (Lavandula vera), nalba-degră­
dină (Althaea ro şea var. nigra) şi multe altele
încă pentru frunze şi flori.
Să încercăm şi noi cultivarea lor. D ar să
nu desnădăjduim , d acă una sau alta nu reu ­
şeşte, ci să căutăm să găsim planta căreia-i
prieşte mai mult locul nostru.
C ărturarii, preoţii şi învăţătorii dela sate
să ajute cu sfatul lor pe oam enii necăjiţi, bine­
cuvântaţi cu mulţi copii şi pu(ină m oşie, ca să-şi
îndrepte soartea m aterială prin plantele de leac.
Să facă scrisorile oam enilor, prin care ce r să­
m ânţă sau ofere m arfa uscată.
M unca lor va ad u ce road e binecu vân tate.
 Trei dascăli răposaţi.
In cursul anului 1917 am avut n en orocu l
a p erde trei dintre cei mai buni dascăli ai n o ştri:
pe Dr. Ioatt Raţia din Blaj, pe loan Socaciu din
B raşov şi pe Iacob Mureşianu, d easem en ea
din Blaj.
1. Dr. loan Rafiu, răp osat in puterea
vârstei (47 ani) în 9 ianuarie n. 1917, a fost unul
din cei mai harnici profesori dela şcoalele n o a­
stre din Blaj, răspândind cu p ricep ere şi fără
p reg et lumina în jurul său, mai întâiu ca p ro ­
fesor la preparandia pentru învăţători şi la şcoala
mai înaltă de fete, iar după aceea, timp de
ap roap e 17 ani, ca p rofesor la gimnaziul din
acest izvor al culturii rom âneşti. Profesorul Raţiu
a fost însă şi scriitor zelos, lăsând în urm a sa
un num ăr însem nat de lucrări, rodul muncii sale
pricepute şi stăruitoare. Astfel, pe lângă două
cărţi de şcoală, lucrate în tovărăşie cu alţii, a
scris el d esp re poeţii Andreiu M ureşanu şi Vasile
C ârlov a, despre învăţatul Tim oteiu Cipariu,
d esp re vechii dascăli loan Rusu şi Vasile Fabian
B o b , d espre învăţatul istoric A lexandru Papiu
Ilarianu şi d esp re vrednicul can on ic loan Micu
M oldovan. îndeosebi s’a ocu p at el cu istoria
şcoalelor dela Blaj, d espre al căro r trecu t a adu­
nat un m aterial foarte preţios. In urm a v red ­
niciei sale el fusese ales şi ca m em bru al C o ­
mitetului însoţirei n oastre culturale,
>r. Ioan Raţiu
( f 9 Ian. n. 1917 ).
 t lacob Mureşianu.
(1857-1917).

Calendaiu! Asociatiunii. 9
130

2. Profesorul loan Socaciu, de naştere

din M ândra (com . Făgăraşului), a răposat, Ia
vârsta de 72 ani, în com u n a sa natală, în 27 F e ­
bruarie v. EI a servit timp de 3 6 ani ca p ro­
fesor la Ş coala com ercială rom ână din Braşov,
propunând E co n o m ia naţională, Dreptul cam ­
bial şi L eg e a com ercială, studii, în care se adân­
cise, ca puţini alţi bărbaţi de ai noştri, şi pe care
le predă elevilor săi cu deosebită pricepere.
El încă a lăsat după sine câteva scrieri de
m are preţ.
3. lacob Mureşianu, de naştere din Braşov,
ca fiu al bătrânului lacob M ureşianu, fost m ultă
vrem e red acto r al «G azetei Transilvaniei», s’a
stins din vieaţă în Blaj, în ziua de 25 Maiu n.,
în vârstă de 60 ani. In lacob M ureşianu am
perdut noi Românii un harnic şi priceput p ro ­
fesor de m uzică şi un talentat co m p o zitor (alcă­
tuitor) de cân tece rom âneşti. D ela el ni-a răm as
un num ăr însem nat de cântări puse pe note,
parte pentru v o ce şi pian, parte pentru co r şi
o rchestră. Astfel a com p u s el vestitele piese
pentru co r şi glasuri sin gu ratice: M ănăstirea
Argeşului, C onstantin B rân covean u , Erculeanul,
şi altele, cântate spre înălţarea tuturor, cari le-au
auzit, în Blaj şi în alte locuri. El a sco s totodată
ani de-a rândul foaia m uzicală «M uza rom ână».
T o t el a com p u s imnul sau cântecul Asociaţiunii,
cântat la mai multe adunări gen erale ale înso-
ţirei noastre culturale şi la alte ocaziuni.
Tuturor acestor trei bărbaţi m eritaţi le zicem
din adâncul inim ei: Odihnească în pace!
Profesorul Ioan Socaciu.
( f 27 Februarie 1917).
132

Un duşman al omului.
Astăzi tot omul cu n o scăto r de carte ştie,
că boalele m olipsitoare, cari sunt cele mai răs­
pândite şi totod ată şi cele mai prim ejdioase,
sunt pricinuite de nişte fiinţe mici, numite microbi.
Fiinţele acestea sunt aşa de mici, că cu ochiul
liber nu se pot v e d e a ; pentru aceasta e şi greu
să ne apărăm contra lor.
Microbii ajung în corpul omului pe diferite
căi. S’a dovedit însă, că muştele au un rol m are
la răspândirea m icrobilor şi în u rm are la răs­
pândirea boalelor m olipsitoare. C um muştele
sboară pretutindenea, cum ele se aşează pe
oam eni m orboşi şi anim ale bolnave, pe cad avre
de anim ale şi pe tot ce le vine în cale, este
numai firesc lucru, dacă pe picioruşele şi bo-
tişorul lor se pot găsî tot felul de murdării şi
tot felul de m icrobi. S ’au găsit pe corpul m uştelor
şi în stom acul lo r: microbii colerei, microbii
tifusului, microbii tuberculozei şi m ulţime de
alţi m icrobi, unii nevinovaţi, alţii foarte prim ej-
dioşi. — D ar cine n’a auzit, că cutare om a
murit de o pişcătură de m u scă?
M usca se aşează cu m are p lăcere pe oala
cu lapte, pe pânea şi m ăm ăliga lăsate pe m asă,
îi place să se h răn ească cu lapte, dar în n e­
p ricep erea ei, toată m urdăria, toţi m icrobii ce
se g ă se sc pe picioruşele ei, îi lasă în lapte, de
 133

unde ajung în stom acul oam enilor, pricinuind

tifus, disenterie (inimă rea), urdinare şi alte
boale. An de an, mai ales vară de vară, se p ră­
pădesc o mulţime de copii pe urm a m icrobilor
ce m uştele au depus în lapte, peste tot în bu­
catele destinate ca hrană copiilor.
U nde se g ă se sc mai multe m u şte? Fără
îndoială aco lo, unde lo cu esc mai mulţi oam eni
(şi anim ale) şi unde e negrija şi necurăţenia
mai mare. T o t în locurile acestea se g ă sesc şi
cei mai mulţi oam eni bolnavi. In casele ţăranilor
noştri în timpul verii sunt roiuri întregi de m uşte,
cari se aşează pe laptele descoperit, pe m ăm ă­
liga de pe m asă, pe copilul din leagăn, lăsând
pre.tutindenea câte cev a din straiţa cu m icrobi.
Tot în casele ţăranilor noştri găseşti vara cei
mai mulţi copii b oln avi; disenteria şi urdi-
narea seceră multe jertfe dintre copiii ţăranilor
noştri.
U rm ează deci, că musca este un mare
duşman al omului, pe care trebue să-l com baterii
cu toate m ijloacele ce ne stau la dispoziţie, an
de an şi fără întrerupere, căci el se înm ulţeşte
repede, fiind o fiinţă prea spornică.
Curăţenia este prima şi ce a mai de că ­
petenie arm ă de c o m b a te re : curăţenie în casă,
în curte, în grajd. O ri-cui treb ue să-i bată la
ochi, cum bâjbăe de m uşte în jurul grăm ezilor
de gunoiu, în grajduri şi în case m u rd a re ; iar
 134

de altă parte trebue să constate, că în casele

curate abiâ de sb oară câte-o m uscă rătăcită.
A şadară locuinţa omului să fie curăţită regulat
în fiecare zi; pânea, laptele, tot ce poate ad e­
meni m uştele, să se aşeze în un dulap ori să
se a co p ere bine. A sem en ea să se cureţe cât mai
des cu rte a ; gunoiul să se depună în dosul şurii
ori în o g roap ă pardosită şi provăzută cu a c o ­
p eriş; să nu se dea uitării nici grajdurile, coteţul,
căci nici anim alelor nu le um blă bine în m ur­
dărie şi in mijlocul roiurilor de m uşte.
Prin curăţenie îm p edecăm înm ulţirea m u­
ştelor, le lips'm tot odată de hrana lor şi în
urm are nu Ie atragem din vecini.
M uştele îşi aşează ouăle în crepăturile po-
dinelor, în unghiuleţe ascunse, tot cam la locuri,
unde numai omul harnic şi iubitor de curăţenie le
poate găsî. Iată, pentru ce curăţenia trebuie
să fie tem einică şi nu numai pentru ochii
lumii.
Dar, ca co m b aterea acestui duşm an să fie
deplină, trebue să aşezăm în locuinţele noastre
şi sticle pentru prinderea m uştelor ori făşii
de hârtie unse cu cleiu. In felul acesta vom
curăţî locuinţele noastre şi îm prejurim ea lor de
un prim ejdios răspânditor de boale şi de un
oasp e de tot obraznic. Dr. Beu.
 135

Cu măsură şi cumpăt.
E ste o lege sfântă, care ne p orunceşte să
trăim cu m ăsură şi cum păt.
Părinţii înţelepţi îşi povăţuesc pe fiii lor să
fie cu m ăsură şi cum păt în toate vorbele şi fap­
tele lor.
T o t aşa învăţătorul în şcoală şi preotul în
biserică.
In toate cărţile şi gazetele bune se g ăsesc
p oveţe de acest fel.
P ov eţele, însă, ad esea răm ân poveţe, in­
trând p e-o u rech e şi eşind pe cealaltă.
Traiul cu m ăsură şi cum păt se poate în­
suşi numai prin obicinuinţă, care se ajunge
prin o creştere bună sub ochii d eapururea trezi
ai părinţilor şi crescătorilor.
Sfatul bun şi, mai ales, pilda bună, ca în
toate, aşa şi în privinţa obicinuinţei de atrăî cu m ă­
sură şi cum păt, sunt cele mai de frunte m ijloace.
In timpuri de p ace traiul cu m ăsură şi cu m ­
păt a tost lăsat la bunul plac al fiecărui om , al
fiecărei familii, arătându-se numai folosul şi bi­
nele ce-1 aduce el. Timpul acesta de răsboiu
îndelungat şi crân cen a adus cu sine, să se
ia măsuri anum e, măsuri foarte aspre de în-
frânare, de traiu cum pătat şi cu o bine chib­
zuită îm părţeală.
Astăzi nim enea nu are v oe să trăiască cum
îi place.
136

Bărbaţii în putere trebue să facă servicii

întru ap ărarea patriei. Cei răm aşi acasă, bătrâni,
copii şi femei, trebue să lucreze şi pentru ceice
au să m anueze arm ele.
T oate s’au întocm it astfel în cursul răsbo- •
iului, ca prin o bună cum pănire şi cruţare a în-
tregei agoniseli, arm ata să aibă toate cele de tre­
buinţă pentru purtarea cu sorţi de izbândă a
răsboiului, şi în acelaş timp, nici cei de acasă
să nu ducă lipse.
Astfel s’a hotărît în am ănunte, că anum e
câte b ucate are să se întrebuinţeze la c a s ă ,‘ de
fiecare gură, pe zi, pe lună, pe an, atât pentru o r ă ­
şeni cât şi pentru săteni.
T ot aşa se urm ează şi cu înpărţirea hranei
pentru anim ale.
Şi iată, că strâm toarea, în care am ajuns
prin răsboiu, ne sileşte să ne tragem odată seam a
cu toţii, ce însem nează a trăi cu m ăsură şi cum păt.
Împrejurările au adus cu sine, între altele:
că acum spirtul se fabrică numai într’o m ăsură
foarte m ică şi că , şi atâta cât se fabrică, este
rechiziţionat (adunat), se îm părţeşte cu m ăsură
şi s’a scum pit din cale afară. Astfel, de timp
îndelungat rachiul aproape nu se mai b ea de
cătră poporul nostru, care-1 îndrăgise aşa de
mult şi cred ea, că fără el nu poate m unci şi trăî.
D ar nu se b ea acum nici la oraşe. B erea de
asem en ea e puţină şi scu m p ă; iar’ la vin, cum
 137

şi el e fo c de scum p, ajunge numai un num ăr

restrâns de oam eni.
In chipul acesta oam enii au început să ur­
m eze, fireşte de n evo e, câtev a din cele mai fru­
m oase virtuţi: m unca fără preget, cruţarea, cu m ­
pătul şi trezvia.
D acă răsboiul ne va lumină mintea, ca să
urm ăm , de bunăvoie, şi după înch eierea lui,
pe aceste căi, faţa lumei se va schim bă ca prin
farm ec. Atunci bunăstarea şi îndestularea se
v o r înstăpâni pretutindeni, iar lipsele şi nevoile
se vor împuţina.
D eci, din păţania zilelor grele de azi, să
ne însem năm bine vecinicul ad evăr: că avem
să trăim cu m ăsură şi cum păt, pentru binele şi
fericirea noastră, a tuturor. R. Simu.

Vers poporal.
Fă-m ă, D oam ne, ursitoare,
Să u rzesc zile cu soare,
Zile dulci de sărbătoare
M ândrei m ele ţărişoare!
Ori m ă fă un înger blând,
C a să las acest păm ânt,
S’alung nourii de jele
De pe ceriul ţării m ele.
 138

Trei binefăcători ai neamului.

D ăm pe paginile acestui C alen d ar chipurile
a trei nobile odrasle ale neamului nostru, trecu te
în hotarele veciniciei, care şi-au închinat av erea
lor binelui o b ştesc, dându-o în chivernisirea
«Asociaţiunii».
1. Locotenentul George Boieria, năs
în Vad, com itatul Făgăraşului, la anul 1827,
f în M artie 1901 în com u na în care s’a născut,
a studiat la şcoala g răn iţărească din O rlat. C a
sublocotenent de artilerie, a luat parte activă
la răsboaiele din Italia. D e pe câm pul de luptă
s’a reîntors invalid, o lo g de am bele picioare.
L e g a t de pat vr’o 12 ani, a v egetat trupeşte,
fiind însă neîntrerupt întreg la minte şi suflet.
A fost un suflet ales, plin de d or şi d ragoste
pentru înaintarea neamului său. Astfel întreagă
agoniseala sa, adunată cu multă cruţare, a lă-
sat-o pentru cultura acestuia. A n u m e: a în­
credinţat «Asociaţiunii» spre adm inistrare suma
de 3300 floreni, care până la sfârşitul anului
1915 a crescu t la K. 18,015 06, ca fundaţiune,
purtând num ele nobilului fundator.
D ela începutul anului 1906 se dau ajutoare
şi stipendii din această fundaţiune, iar 2 5 % se
capitalizează m ereu, înm ulţindu-se, din timp în
timp, numărul stipendiilor. Ajutoarele sunt d e­
stinate pentru elevi din şcoala poporală, bursele
 Locotenentul George Boleriu
din Vad, născut în 1827, f 1901.
140

pentru elevi din şcoalele medii, şcoale de meserii

şi universităţi.
O altă fundaţiune a încredinţat-o spre ad­
ministrare L o co t. Boieriu Consistoriului din Blaj,
iarăş pentru înaintarea culturei neamului. Pe calea
aceasta dânsul s’a făcut o pildă vrednică de
urm at şi ş-a însem nat num ele pe veci în cartea
celo r ce v or fi întotdeauna pom eniţi cu laudă.
2. Căpitanul Teodor Sandul, orig
din Năsăud, f în Goriţia (G orz), la 9 O ctom -
vrie 1908, a lăsat o fundaţiune, care-i poartă
num ele, în suma de 24,407'38 şi pe care o
adm inistrează «A sociaţiunea». La sfârşitul anului
1915 fundaţiunea ajunsese la 46,000 co ro an e.
Fundaţiunea este destinată, în locul prim, pentru
stipendii pentru tineri, cari au creştere ro m â­
n ească şi se p reg ătesc pentru cariera de m eserii
sau de tehnică, iar în locul al doilea, pentru
ceice se p reg ătesc pentru agricultură şi g ră ­
dinărit. Fundaţiunea s’a pus în lucrare de mai
mulţi ani, dându-se din 8 0 % ale venitului ei
un stipendiu de 700 cor. şi altul de 4 0 0 cor.,
iar 20°/o ale venitului capitalizându-se, am ăsurat
dorinţei fundatorului. Din testam entul prin care
căpitanul T. Sandul ş-a lăsat întreagă averea sa
pentru cultura neamului, se vede inima sa n o­
bilă şi sentim entele sale curate pentru binele
deaproapelui. — Fie, ca atât fapta m ăreaţă a că ­
pitanului T. Sandul, cât şi a ceea a lui G. Boieriu
Căpitanul Teodor Sandul
din N ăsăud, în anul 1908,
142
să serv ească de nobil îndem n pentru cât mai
mulţi dintre ofiţerii noştri, făcându-se, şi în felul
acesta, binefăcătorii neamului şi patriei 1
3. Sidonia Muntean n. Roşiu, născu
în 21 M artie 1859 în Alba-Iulia, f în 1 Ianuarie
n. 1912 în Sibiiu, văduva fostului subjude din
C âm peni Dumitru Muntean, a fost una din fe­
meile cele mai vred nice şi cu sentim ente mai
nobile ale societăţii noastre rom âneşti.
D ânsa a fost nu numai o soţie buna, c re ­
dincioasă, cu o cultură aleasă şi o eco n oam ă,
cum rar se g ăsesc, ci eră m ilostivă faţă de să ­
raci, o creştină bună, care-şi iubiâ mai pe sus
de toate neamul său rom ân esc.
Inima sa nobilă se poate ved ea mai bine
din fapta, cu care şi-a încheia t şi încununat
vieaţa.
N eavând copii, a lăsat la m oarte aproape
întreagă av erea sa, în suma de 40,000 coroane,
«Asociaţiunii pentru literatura rom ână şi cultura
poporului rom ân », ca fundaţiune, care să-i poarte
num ele, având să se capitalizeze această sum ă
timp de 10 an i; iar după a ce e a venitul ei să
se întrebuinţeze pentru scopurile culturale ale
«Asociaţiunii», şi în felul acesta, făcând o faptă
n eperitoare pentru binele neamului întreg.
N um ele ei se va pom eni din neam în
neam şi va sluji cu pildă vred nică de urm at şi
altor femei şi bărbaţi cu suflete înalte şi curate.
________________________ A
Sidonia Muntean n. Roşiu
născ. 1859, f 1912.
144

Pilde şi asemănări.
Fie voia ta! — L a un p reo t vestit prin fru­
m oasele predici ce le ţinea, a venit într’o zi un
prietin al său şi-i z is e : «Sfinţia ta poţi tot c u ­
vânta d espre nădejdea şi în cred erea în D um ­
nezeu, că pe m ine nu m ă vei con vin ge. Mie
toate-m i m erg de-a’n to arsele: dorinţele nu mi
se îm plinesc, nădejdile mi se risipesc şi planurile
mi se prăbuşesc».
«Scum pe prietine, a ta e vina», — îi zise
preotul.
«C um să fie a m ea vina?»
«lată cu m ! D e ce te rogi tu în fiecare zi
a şa : «Fie voia ta », şi nu te ro g i: «Fie voia mea?»
C âtă vrem e te rogi să fie voia lui D um nezeu,
trebuie să primeşti liniştit celece ţi se întâmplă
după ru găciun ea ta».
Un bărbat ca prorocul David, care a trecut
prin greutăţi şi mai mari d ecât noi, zice totuşi:
«Încredinţează Domnului calea ta şi nădăjdueşte
întru dânsul, şi el va face. Va scoate ca lumina
dreptatea ta, şi jud ecata ta ca miază-ziua. Su-
pune-te Domnului şi-l ro ag ă pe dânsul». D ar
trebuie să ne apropiem de D om nul, să-i d es­
cop erim lui necazurile şi dorinţele noastre şi să
nu ne perdem în cred erea în ajutorul lui. Nu
înzadar a zis D u m nezeu : «C ăutaţi-m ă şi veţi fi
vii!» (A m os 5, 4). Ajutorul său e ap roape de
aceia, cari îl caută. C e lce s’a apropiat cu inima
 145

de cru cea lui H ristos, aceia ştie birul grijile şi

strâm torările.
$

în muncă găsim fericire. — Un râuleţ ce cu r­

g e a printr’un oraş cu fabrici, se simţiâ foarte
nefericit, că erâ silit să învârtă roţi şi să poarte
maşini mari, ba ce erâ mai m u lt: trecând printre
fabrici, acestea îi murdăriau apa lui cea curată,
văpsindu-i-o când în negru, când în vânăt, când
în verde. Râuleţul simţiâ cu durere tirănia stării
în care se găsiă, şi voia să scape din ea. într’o
zi s’a apropiat de el un m uncitor voinic, şi pri-
vindu-1, i-a zis: «Iată, eu am venit să te eliberez
de această vieaţă trudită şi să-ţi dau odihnă».
«A făcut apoi un zăgaz, prin care a oprit apa
râuleţului, şi i-a zis: «O preşte-te acum aici şi nu
mai cu rg e prin acele locuri, pe unde-ţi m ur­
d ăresc apa cea lim pede».
D ar în scurt timp s’a convins râuleţul, că
starea lui cea nouă e şi mai grea de suferit
d ecât ce a de mai ’nainte. Apa lui s’a adunat
într’o băltoacă m are şi tulbure, din care nu se
putea scu rge. El erâ dedat să curgă, apele
lui alergau printre pietri şi câm pii, — acum însă,
oprit fiind, se umflă, făcea spum e şi se Ioviâ
de zăgazul ce-1 ţinea pe loc. Din ce în ce clo-
cotiă în adâncuri, ca omul ce clo ceşte o mânie
ascunsă, şi am eninţă să rupă zăgazul. O am enii
îl priviau îngrijoraţi de nenorocirile ce le va
Calendarel AwdatltmU. 10
146

pricinuî, când îşi va slobozi apele ca un potop

peste ţarinele lor. In sfârşit i-au făcut un loc
de scu rgere în păretele zăgazului şi i*au dat
iarăş drumul printre livezi şi câm puri cu săm â-
nături, pe cari le-a adăpat şi răcorit, încât se
simtiâ fericit de binefacerile ce le-a săvârşit.
A şa e făcut şi sufletul nostru, nu ca să stea
pe loc, ci ca să lucreze şi să deie înainte. D acă
îl slobozim din robia păcatelor, îşi caută feri­
cirea în lucru şi în binefacerile ce le îm parte
celor din jurul său. In vieată trecem uneori şi
prin locuri m urdare, dar trebuie să înaintăm cu
lucrul nostru mai departe, curăţindu-ne apele
sufletului, ca să înviorăm cu ele câm pul vieţii
prin care trecem .
Buruienile. — C a să nim iceşti o grădină fru­
m oasă, nu treb ue să smulgi florile, să spargi
cărările şi să strici îngrăditura. E destul să nu
te interesezi de loc de ea şi să o laşi părăsită.
Sunt mulţi oam eni, cari nici decum nu se
cu g etă să facă stricăciuni în grădina sufletului
lor, dar nu se interesează de ea, nu o îngrijesc
şi nu o cultivă de loc. Ei nu cete sc sfânta
Scriptură, nu se -mai ro ag ă, nu cercetează sfânta
biserică, nu se m ărturisesc, nu se cum in ecă, nu
plivesc în fiecare zi buruienile ce au crescut
în grădina sufletului lor, lasă să crească tufişuri
în neorânduială, cari im pedecă să pătrundă aerul
şi razele soarelui la plantele cele folositoare.
 147

In chipul acesta, grădina în vrem e scurtă se

um ple de sălbătăcim e şi se face urâtă.
A şâ se întâm plă şi cu grădina sufletului
nostru. E a treb ue să producă c e v a : flori şi fructe,
ori spini şi poiom idă. C ele dintâi buruieni, ce
au crescu t din negrijă in aceastâ grădină, sunt
cele mai prim ejdioase, căci atrag după ele în
scurtă vrem e multe altele.
Folosul poverilor. — Un călător ne spune,
că în unele ţinuturi din Africa, oam enii cari au
să treacă printr’un râu cu cu rg ere rep ede, îşi
pun pe cap o povară g rea, bunăoară o piatră.
P ov ara îi face să-şi p roptească bine picioarele
şi-i fereşte de a se răsturnă în valuri.
A şâ face şi D um nezeu cu noi, când ne
pune pe umeri câte-o povară. Valurile vieţii
poate n e-ar răpi cu ele, dacă n’am aveâ povara,
care ne face să ne cu getăm mai cu tem eiu asupra
drumului vieţii noastre. Nicolau Bălan.

Proverbe poporale.
Foam ea se uită la poarta omului muncitor, şi nu
’ndrăsneşte să între. Iar cel le n e ş: Până se încalţă, soa­
rele se ’nalţă, şi până se găteşte, soarele sfinţeşte.
în casa trândavului e sărăcie lu c ie : Când mălaiu
are, sare n’are ; când sare are, mălaiu n’are. Sărăcia de
el se ţine, ca pulberea după câne. Casa-i e în trei pă­
reţi şi cu uşa prin pod.

10*
148

Vitejii noştri.
>-« i «*• i $

Num ărul Rom ânilor din A ustro-U ngariaj

cari dela începutul răsboiului şi până astăzi au
fost chem aţi la arm e, se urcă la 800,000. Ei
fac parte din patru corpuri de arm ată ces. reg.
şi an u m e: corpu! ?i X ll-fea cu reşedinţa în
S'biiu (Ardeal), corpul ai Vll-lea cu reşedinţa în
Tim işoara (Bănat), corpul al Vl-Iea cu reşedinţa
în C aşovia (U ngaria de N ord), şi corpul al X l-lea
cu reşedinţa în L em b erg (Galiţia şi Bucovina).
R egim entele Ardealului, cari se com pun cea
mai mare parte din Români şi fac parte din co r­
pul a! XlI-lea de arm ată (din Sibiiu), sunt urm ă­
toarele :
Regimentul ces. reg. de infanterie Nr. 64
din O iăştie, este cel mai curat regim ent ro m â­
n esc (Q5°/0) Pentru acest regim ent se recru tează
Românii din com itatele Inedoara şi in parte
Alba-inferioară şi S :biii-. In trecutul său acest
regim ent a făcut vitejii, caii sunt scrise cu litere
de aur in istoria patriei. E destul să amintim
luptele dela K oniggrăfz din 1866. In răsboiul
de astăzi acest regim ent a cules lauri neperitori
de biruinţă pe fronturile de luptă din Serbia,
Galiţia, Polonia şi Isonzo.
Regim entul ces. reg . de infanterie Nr. 50
din Aiba-Iulia (Belgradul Ardealului) este alt
regim ent, care se com pune m are parte din Români
(70%)- In el servesc sub arme mai ales Românii
 f Dr. A m b ro siu T ă t a r
din H etur, căzut la 28 Ian. 1916 la Rarancea, în Bucovina,
150

din Munţii M oţilor, comitatul Albei-Inferioare.

Şi ftcest regim en t are num e neperitor în istoria
militară a M onarhiei noastre. El a câştigat în
1866 lupta dela C ustozza contra Italienilor şi
este singurul regim ent care are steag galben, pe
ca re îl poartă batalionul I-iu. In decursul răs-
boiului de faţă a primit acest regim ent dela
împăratul G erm aniei un steag nou, îm podobit
cu C ru cea de fer, ca sem n de recunoştinţă pen­
tru bărbăţia cu care a luptat în Polonia R usească,
îndeosebi în faţa Ivangorodului, cheia de sud
spre Varşovia. M areşalul H ofer, locoţiitorul şe ­
fului de stat m ajor, zice în com unicatul oficial,
că «la apus de Ivangorod, regim entele ardelene,
prin atacurile cu baioneta, au luat duşmanului
8 puncte de razim betonate, iar din acestea patru
le-a luat singur regim entul de infanterie Nr. 50,
com p u s din Rom âni», şi că «trupele noastre
din Ardeal pot scrie cu drept această zi printre
cele mai frum oase ale istoriei lor glorioase».
D easem en ea n” m e de viteji şi-au câştigat
feciorii rom âni, cari fac parte din regim entele
ces. reg. de infanterie Nr. 31 dela Sibiiu, Nr. 2
dela Braşov, Nr. 82 din Săcuim e, Nr. 0 2 din Târ-
gul-M urăşului, Nr. 51 din Cluj, Nr. 63 din B i­
striţa (9 0 % Români).
D espre regim entul Nr. 31, un com un icat
de pe câm pul de luptă din 25 Iulie 1916 zice
că «Românii noştri luptă ca leii», şi descrie astfel
 f Nestor Crâşmariu
din M oşniţa, căzut la 10 Maiu 1915 în lupta dela O o rliţe,
152

aceste lu p te: «înaintarea noastră în Carpaţi se

întinde tot mai mult, câştigând teren şi în lăţime.
Astfel se întinde linia noastră*.de atac dela C âr-
libaba până la valea de sus a Prutului. L a sud-
vest de Delatyn am înaintat în regiunile Iablo*
niţei până Ia C erem uşul Alb. In jurul M ăgurei,
la trecăto area Iabioniţa sunt lupte nouă în cu rs,
ieşind învingători aliaţii noştri. Ruşii în g răm ă ­
d esc trupe nouă pe frontul bucovinean, spre a
ne opri isprăvile. L a D elatyn s’au distins din
nou în m od strălucit Românii noştri. îndeosebi
batalionul al 3-lea al regim entului Nr. 31 din
Sibiiu a câştigat lauri neperitori, adăugând glorie
nouă la cea dela B elgrad şi din Albania, unde
au luptat d easem en ea strălucit». (W iener Journal,
25 Iulie (7 August) 1916).
De pe teritorul Ardealului se mai re cru ­
tează Rom âni pentru regim entele de glotaşi, pen ­
tru artilerie şi pentru honvezim e, şi an u m e: Di­
viziunea reg. ung. Nr. 38 din Cluj. regim entele
de infanterie Nr. 21 din Cluj, Nr. 22 din M urăş-
O şorheiu, Nr. 23 din Sibiiu, Nr. 2 4 din B raşov.
C u aceeaşi vitejie s ’au luptat şi brigadele
reg im en telor ardeleneşti de honvezi, despre care
generalisim ul arm atelor austro-ungare, Arhidu­
cele Frideric, v orb eşte într’un ordin de zi cu
urm ătoarele cuvinte de laud ă: «R egim entele de
honvezi N r.: 21, 22, 2 3 şi 24 au stors prin ţi­
nuta lor adm iraţia tuturor. C u drept cuvânt ele
 f Emil A chim
din Sein i, căzut la Rarancea în Bucovina, în 4 Ian. 1910,
154

se pot numi mândria armatei şi v or servi în

vecii vecilor ca pildă nem uritoare tuturor sol­
daţilor din îm părăţie».
Pe teritorul corpului al VlI-lea (din Bănat)
avem urm ătoarele regim ente, form ate m are parte
de R o m â n i: R egim entele ces. reg . de infanterie
Nr. 3 3 din Arad, Nr. 61 din Tim işoara, Nr. 43
din C aran seb eş, Nr. 37 din O rad ea-m are (Bihor),
Nr. 6 din N eoplanta, care poartă num ele răp o sa­
tului reg e al Rom âniei C arol I, şi Nr. 3 9 din V ârşeţ
şi Biserica-A lbă. — H o n v e z im e : regim entul reg.
ung. de infanterie Nr. 8 din Lugoj, batalionul
Nr. 28 din P an ciova şi batalionul Nr. 23 din
T rem b ovla (Galiţia).
P e teritorul corpului al Vl-lea (din C aşovia)
sunt Rom âni în regim entele ces. reg. de infan­
terie N r. 85 din Sighetul-M arm aţiei şi Nr. 5
din Sătm ar.
Românii bucovineni sunt înrolaţi în regi­
mentul ces. reg . de infanterie Nr. 41 (800/„), re­
gim entul de arm ată teritorială N r. 22 şi reg i­
m entul de cavalerie (dragoni) Nr. 9, cari toate
fac parte din corpul al X l-lea de arm ată (din
Lem b erg ). îndeosebi regim entul Nr. 41 este
regim entul R om ânilor bucovineni. Istoria acestui
regim en t este dela înfiinţarea lui şi până astăzi
un şir n ecu rm at de pagini glorioase, pline de
fapte vitejeşti şi isprăvf n o ro co ase. A luptat la
începutul răsboiului pe frontul ru sesc, unde do-
 t V in c e n ţiu P a sc u
din M oşniţa, căzut la 14 M aiu 1916 în luptele dela Iso n zo ,
156

bândise cele mai multe decoraţii şi distincţiuni

de laudă între toate regim entele M onarhiei n oa­
stre şi astăzi luptă cu aceeaş vrednicie pe frontul
Italiei, de unde com unicatele oficiale am intesc
cu multă laudă bravura acestui regim en t (co ­
municatul oficial din 2 N oem vrie 1916).
înainte de a încheia această m ică dare de
seam ă, se cuvine să ne fie am inte şi de bravii
ofiţeri rom âni, cari şi ei au ştiut să se lupte cu
multă bărbăţie, dobândind laude şi încununân-
du-şi frunţile cu lauri de vit jie.
(După Calend. ostaşului pe 1917).

Şcolarul şi ouăle.
învăţătorul întreabă la exam en pe un şc o ­
lar: «Spune-m i tu, Vasile, d acă inam ă-ta are o
sută de ouă şi a patra parte din ele sunt clo­
cite, de câte ouă răm âne m am ă-ta p ăgubită?»
Şcolaru l: «D e nici unul, pentrucă m am a şi
ouăle clocite le vinde la oraş, ca şi pe cele ne­
clocite».
Iarna cea mai bună.
Un insp ector de şcoale întreabă pe un c o ­
pil: Ştii tu să-mi spui, când am avut iarna cea
mai bu nă?
Ş co laru l: «In anul trecut».
Insp ectoru l: C um a şa ? — P en tru ce?»
Şcolarul: «P entrucă atun cea dom nul învă­
ţăto r la fost bolnav şi noi n’am avut şcoală».jgj
 f Nioclau Topan
din Cernuc, căzut la 12 Maiu 1915 Ia Pod horod ce, în
 Plugar — Ostaş.
D ragi plugari, ostaşi ai vremii,
Fraţi de veacu ri cu pământul,
Voi — izvoarelor de pâne —
V ouă vă închin cuvântul.

Voi umblaţi în vrem i de pace

T ot cu palm ele cojite,
C u obrajii arşi de soare
Şi cu o asele trudite.

Voi, de toată lauda vrednici,

Voi săriţi cân d chiam ă ţara,
Voi veniţi şi prindeţi plugul
C ând învie prim ăvara.

La «O rlab» veniţi ca astăzi

In «M ondur» — din cale lungă,
Iar ca m âne ’n portul vostru
Eu vă văd arând în luncă.

C ând Orlabul vi-se gată,

O luaţi iar — că tă n e ş te ___
P ăn ă voi prin lum ea largă,
Rodul m uncei voastre creşte.

Voi prin vrednicie ’n holdă

Faceţi ţara noastră tare —
Iar prin vitejie ’n luptă
Puneţi lum ea în m irare.
«D rapelul»). 0.
 159

Sfaturi înţelepte.
L a o rice te vei pricepe,
T e ’nchină, şi-apoi începe,
Fă o rice in leg ea ta
Şi la alţi nu te uită.
Omul trebui să cinstească
L eg e a lui cea părintească.
C re d e -’n D om nul, cinstind sfinţii,
C um te-au învăţat părinţii.

Munceşte şi fă bine.
O m ul de-unde nu gândeşte,
Binele se răsplăteşte.
M unca când ţi-o cauţi bine,
Şi D um nezeu e cu tine.
C ând se trudeşte săracul,
D um nezeu îi umple sacul.
C ine ’n lene se târeşte,
D um nezeu îl părăseşte.
C ân d rogi pe D om nul, m unceşte,
C ă atunci te m ilueşte.
M ergi, m un ceşte, ca să ai
Şi la săraci ca să dai.
C ând dai la cei neavuţi,
P e D um nezeu îm prum uţi.
P e săracu ’n nevoi crude
Numai D om nul îl aude.
Anton Pan.
160

Pe aripile morţii.
De Dr. G. comşa.
Soldatul Ieronim din satul meu de naştere
îmi p ovesteşte multe din câte a văzut şi a auzit
în acest cumplit răsboiu. E creştin bun Ieronim ,
e om cu frica lui D um nezeu, dar credinţa lui
are multe părţi um broase. D esp re aceasta m ’am
încredinţat de repeţite ori. O dată îmi zise:
«Părinte, ştii bine şi D-ta, că bătaia asta a pră­
pădit mulţi oam eni. Au murit şi lângă mine
mulţi. Am făcut destule cruciuliţe de lemn şi
le-am pus la căpătâiul vitejilor m orţi pentru
ţară şi Rege. Am plâns de multe ori, părinte,
căci de multe ori muriau lângă mine oam eni,
pe cari îi ştiam fără păcate, îi ştiam creştini buni,
şi totuş azi dorm somn liniştit în păm ânt în­
depărtat, la um bră de brazi. M ă îm p ac cu gândul
că lucrurile lui D um nezeu sunt nepătrunse de
mintea noastră, mai ales a ţăranilor. D ar mă
chinuie am ar un gând, p ă rin te ! Mă o m oară
gândul, că de ce trebue să m oară atâtea milioane
de oam eni pe întreg pământul, şi de ce trebue
să m oară unul de m âna celuialalt? Fie ei buni
sau răi, de ce trebue se m o ară? P en tru ce atâtea
m orm inte şi cruci?»
Cuvintele Iui Ieronim mă pătrunseră adânc.
Sim ţiam, unde voia să ajungă prin întrebarea sa.
— P en tru ce sunt răsb o aiele? întrebarea aceasta
 161

îl chinuia pe el. C um de lasă bunul D -zeu,

să se întâm ple atâtea secerişuri ale morţii prin
fo c şi sab ie? E! nu îndrăzniâ s ă ,s e g ân d ească
mai departe şi să-şi m ărturisească cugetul. P oate,
că în sine se gândiâ, dar nu îndrăzniâ să-mi
m ărturisească pe faţă îndoiala faţă de purtarea
de grijă a lui D um nezeu.
Nu voiam sa-1 liniştesc, spunându-i că în
istoria lumii au mai fost răsboaie, cari au avut
părţi bune pentru om en im e. Nu voiam să-i arăt
drumurile îngrijirii dum nezeeşfi în decursul atâtor
şi atâtor veacuri. D oar’ făcând aşa, am intirea
m ultor răsboaie ale trecutului l-ar fi neliniştit mai
mult, — inima i-s’ar fi cutrem urat şi mai tare.
Eu doriam să-i arăt, că felul lui de cu getare
nu p rea are îndreptăţire.
«P rea mult te frăm ântă gândul celo r ce se
întâm plă în lume, leron im e! Eşti d oar’ numai o
părticică pe m arele rotogol al pământului, şi
până când, ca o furnică m icuţă a acestui furnicar
uriaş, te gândeşti la ceilalţi oam eni ai pământului*
pe tine te-ai lăsat în um bră. Ai uitat cu totul,
că trebue să te cugeţi şi la tin e!» — Aşa îi vor­
bii omului m eu, care m ă priviă drept în ochi,
şi vedeam , că aşteaptă să-i vorb esc mai departe
C a să nu-I las în aşteptare, îi spusei încă,
p recum u rm ează: «leronim e, D-ta te laşi înrâurit
de răsboiu şi de a ce e a te gândeşti aşâ, precum
mi-ai vorbit. Ti-ai uitat, că niciodată pământul
C a le n d a ru l A so c ia ţiu n ii. ] {
 162

nu a fost loc al bucuriilor dăinuitoare. Nu, dragul

m eu, pentrucă nu vieaţa păm ântească e scopul
din urm ă al omului, ci vieaţa fără de sfârşit,
d esp re care ne vorbeşte sfânta m aică biserică.
D a, vieaţa de veci, în care credem cu toţii, şi
astfel când vezi secerişul morţii, când vezi, că
abia numai într’un fir de păr îţi stă vieaţa, ai
datorinţa de a te cu g eta la D-ta. Ai să te cu-
geţi, că m oartea e ap roape acum şi de alţii,
dar totuş puţin folos vei luă din acel gând, căci
atunci, când îţi bate D -tale ceasul morţii, te
află nepregătit, şi m ântuirea sufletului o poţi
găsî, numai d acă te gândeşti mai mult la aceea ,
că însuţi poţi să mori într’o zi. Mai întâi, dar,
la sine să se cu g ete un creştin al zilelor de azi,
iar apoi să se cu g ete şi la alţii, chiar la m oartea lor.
D ar gândindu-se omul aşa, nu a făcut destul.
T reb u e să aibă cev a folos din această cugetare.
A re să facă fapte bune. T ocm ai cu g etarea asupra
morţii are să-l îndem ne la fapte creştineşti. In
"ch'pul acesta chiar şi atunci, când nu este răsboiu,
poate omul să se cu g ete cu folos asupra morţii.
Iţi voiu aduce un exem p lu despre un astfel de
om . Vei vedea, Ieronim e, că acel om, d acă se
gândiă asupra morţii, erâ cel mai m are în fapte
creştineşti. A scultă d ară!
E râ în oraşul Alexandria din ţara E gip e-
tului un patriarh cu num ele loan Milostivul.
A cesta cetise foarte mult Sfânta Scriptură, o ştia
 163

ap roap e întreagă de rost şi în toată vieaţa lui

s’a gândit mai ales la cu vin tele: «Adă-ţi aminte
de cele mai de pe urm ă ale tale (adecă de
m oarte) şi în v eac nu vei păcătui» (Isus Sirah,
7, 38). Se mai gândiâ şi la alte locuri ale Sfintei
Scripturi, b unăoară la cap 12 din evanghelistul
Luca, unde se spune, că omul să fie gata, căci
nu se ştie ceasul în care va veni m oartea. C a
să arete, că el nu numai cunoaşte, dar şi împli­
neşte cuvintele Scripturii, a poruncit, să i-se
sape m orm ântul, până când eră în vieaţă, dar
a dat p orun că săpătorilor să nu i-1 isprăvească,
d ecât d u păce va muri. Lucrătorii de m orm inte
erau îndrumaţi să-l întrebe în toată D um ineca
şi sărbătoarea, că oare nu doreşte să-i gate
m orm ântul ?
Sfântul patriarh prin întrebarea aceasta îşi
ad u cea adeseori am inte de m oarte şi totuş evla­
viosul părinte, ca să se g ân d ească şi mai mult
la m oarte, m erg ea des la cimitir şi să uită la
m orm intele celo r răposaţi şi la gropile proasp ete,
pe cari le săpau lucrătorii de m orm inte. G ân-
dindu-se el m ereu la m oarte, trăia în cea mai
m are sărăcie şi nu avea în locuinţa lui nici un
lucru de prisos, nici un lucru, care să stea multă
v ie m e nefolosit. C hiar şi învălitoarea de pe
patul lui eră aşâ de ruptă, încât un b og at i-a
dăruit o plapom ă nouă, cusută cu fir de aur.
D ar patriarhul a vândut plapom a, căci l-ar fi
11 *
164

m ustrat cugetul, să se aco p ere cu o haină de

aşa m are preţ şi în aceeaş vrem e săracii să nu
aibă cu ce se îm brăca. Banii ce i-a căpătat pe
plapom ă, i-a folosit la ajutorarea săracilor, îm ­
brăcând 300 de oam eni lipsiţi. Bogatul a prins
de veste, că patriarhul a răm as fără plapomă,
şi cum părându-o din nou, o duse sară sfântului
părinte, care iar a vândut-o. B a chiar şi a treia
oară a vândut-o, pân ăce bogatul l-a întrebat pe
patriarh, că p entruce nu-şi ţine iui plapom a.
Patriarhul i a răsp u n s: «Vreau să văd, care din
noi doi se va obosi».
«lată, Ieronim e», zisei omului meu, «ce
putere are cu g etarea asupra morţii». Aşa are
înţeles să te laşi răpit de secerişul morţii, aşa,
dar numai a?â are rost să te gândeşti -a nem i­
loasa m oarte, d acă recunoşti că oricând ajungi
şi tu pe aripile ei, şi m ergând la locul de unde
nu este reîn toarcere, vei putea zice în faţa înal­
tului judeţ, că ai făcut fapte bune, gândindu-te
la m oarte. Aşâ ai apoi îndreptăţirea să fii numit
creştin adevărat, să porţi, deci, un num e, care
vine dela H ristos, fiul iui D um nezeu.
Din punctul acesta de vedere ai să pri­
veşti şi cazurile de m oarte, cari se ivesc în urm a
răsboiului. Să te gândeşti numai la stricarea
năravurilor bune ale creştinilor evlavioşi de odi­
nioară şi să nu uiţi nici odată, pân ăce vei mai
trăi zile, luni şi mulţi ani, poate, pe pământ, că
 165

în planul nepătruns a' Preaînaltului Părinte c e ­

re sc răsboiul acesta cumplit îl putem judeca
drept m ijloc de a ne cu geta la m oarte.
D rept a ceea fiecare creştin se va gândi la
m oarte preste tot, dar nu se va inirebă, de ce
a murit cutare şi cutare, căci aceasta ar însem na
a supune unei judecăţi siabe om eneşti purtarea
de grijă a lui D um nezeu, fără voia căruia nici
un fir de păr nu se schim bă din negru în alb
pe capul omului.
lero n im e! C a să fii şi mai liniştit, îţi voiu
mai spune o piidă. Un om învăţat călătoria pe
o corab ie, şi iscându-se o furtună năpraznică,
eră cât pe aici să se cufunde în apa mării.
A venit acasă, de unde pe o fereastră putea
să vadă bine m area, şi ca să nu mai vadă apa
şi să-i vină pofta de a călători, a astupat fe­
rea stra! C e zici, leronim e, oare D ta, eu şi alţi
creştini am astupat acele uşiţe ale inimilor noastre,
prin cari aruncăm răul în semenii noştri, am
alungat dela noi duhul n ăscocitor de răsboaie
şi u cigător de suflete? Nu vezi şi azi, cum se
u răsc creştinii unii pe alţii? Nu vezi, cum îi
road e la inimă dorui facerii de rău ? In cutare
sat şi acum se urăşte vecin pe vecin, frate pe
frate; p ro cesele curg strună, iar D um ineca aceiaşi
oam eni m erg la biserică şi sărutând aceiaş icoană
sfântă, se ro ag ă aceluiaş D um nezeu ! T e mai
166

întrebi dar, pentruce ne în cearcă D um nezeu aşâ

de am ar?»
Cuvintele mele, se vede, că sguduiră adânc
pe Ieronim . II podidiră lacrăm ile; îndoiala lui
se im prăştiase cu totul. Se plecă să-mi sărute
m âna, şi m -a rugat, ca în D um ineca ce vine,
să ţin tuturor credin cioşilor în biserică o v o r­
bire d espre cele ce a auzit dela mine. N e-am
d esp ărţit___
In D um in eca ce-a urm at după con vorb irea
noastră, biserica era plină de credincioşi. Ieronim
venise de timpuriu, i are că-1 văd şi acum ,
ştergându-şi lacrimile stoarse de cuvintele pe
cari atunci Ie-a auzit a doua oară dela mine,
ia cari am mai adaus şi a lte le ...

Povestea vorbii.
Unuia sătean odată muiere a i s’a~!necat,
C â n d ia un ia u îm p re u nă cu altele s’a scăldat.
El cm o p r ă jin ă ’ n mână în vârfu-i cu cârlig pus,
Se ducea, tot căutâ nd-o, pe cursul apei în sus.
AItu! trecând, îl întreabă, ce tot umblă c ă u tâ n d ?
El spuindu-i, toto dată îşi cerii şi sfat, zicând :
— Mi s’a ’necat, frăţioare, nevasta co lea mai jos,
Şi cum să o g ă s e s c nu ştiu, că caut fâră folos.
— Bine, acela răspunse, ce cauţi pe râu în s u s ?
Că apa ’ncoio la vale trebue s; o fi dus.
— Nu crez, frate, el îi zise, să fi mers pe apă-n jos,
C ă ea, cât trăi în vieaţă, toate le î ăceă pe dos.
Şi so co tesc, că şi m o a rtă d e -a ’ ndăratele s’a dus,
Şi trebue, prin u rm are , s ’o caut pe apâ ’n sus.
A. Pan.
 167

Lipsa de nutreţ şi preîntâmpinarea ei.

Anul 1917, seceto s fiind, a adus cu sine

o lipsă foarte simţită de nutreţ. Fân s’a făcut
puţin, iar otavă ap roap e de loc. C eice cultivă
nutreţuri m ăestrite: luţernă, trifoiu, m ăzăriche
ş. a., v or mai aco p eri lipsa cu aceste nutreţuri
de m are preţ, cari nu sufer aşa mult din pri­
cina secetei. D ar cum la noi se cultivă încă
prea puţin aceste nutreţuri, lipsa are să fie mai
simţită d ecât la alţii. C u atât mai mult, că şi
paie nu sunt p rea multe pe unele locuri, mai
d eparte, că nici roada cartofilor nu a fost pre-
tutindenea m ulţum itoare. Apoi sp ico asele: orzul
şi ovăsul, cu cari plugarii se ajutau în alte vrem i
la hrănirea anim alelor, pe d eoparte nu au isbutit
după aşteptare în acest an, iară de alta ele tre-
b u esc date în m are parte, atât ca grău nţe cât şi
ca paie, pentru trebuinţele arm atei.
Astfel iipsa de nutreţ şi a paielor a devenii
foarte simţită şi preţul lor cum nu s’a mai p o ­
m enit de urcat.
Din această pricină mulţi plugari au în­
cep u t să vândă din vite, al căro r preţ a scăzut
mult, faţă de cum eră în cursul primăverii şi
verii trecute.
Pentru aco p erirea trebuinţelor multe şi mari,
econom ii prevăzători au făcut şi până acum tot
ce au putut.
168

Ei s’au îngrijit de hrană pentru vite, nu

numai pentru iarnă, ci şi pentru prim ăvară, până
dă iarba. Spre acest sfârşit au sem ănat, de cu
toam nă, cum ar trebui să facă toţi în fiecare an :
secară de nutreţ, trifoiu roşu , amestecătură de
măzăriche câlţoasă, amestecătură de mazăre de
toamnă şi de măzăriche, amestecătură de secară
de toamnă şi rapiţă de toamnă.
Ei au adunat, din v iem e, tot felul de m a­
terial bun pentru nutrirea vitelor, anum e, afară
de fân, otavă, luţernă, trifoiu, m ăzăriche şi napi,
încă u rm ătoarele: paie, turnum eată, pleavă, pâşi
(cocen i, tulei) şi foi de cucuruz, vreji de fasole,
frunze de napi, frunze de arbori, co to are de
cartofi, burueni, pipirig, trestie, rogo z, castane
sălbatice, trevere de struguri, lături de prune ş. a.
U nele dintre aceste se pot păstră cu în­
lesnire, puse la adăpost, ca să nu le străbată
um ezeala din ploaie sau ninsoare. C âtev a din
ele însă cer o îngrijire d eosebită şi despre
aceste vom spune, pe scurt, cele de lipsă.
1. Frunzele arborilor, an u m e: de săic
acaţi, frăgari, tei, frasini, arini, aluni, fagi, stejari
ş. a., adunate până sunt verzi, se pot da îndată
vitelor, sau se pot păstră pentru iarnă. Culesul
lor trebue făcut înainte de a da bruma. Se pot
aduna şi numai frunzele, dar mai ales răm urelele
tinere cu frunzele de pe ele. Pentru iarnă frun­
zele se păstrează de obiceiu uscate, dar şi în
 169

m odul u rm ăto r: se leagă porţii ramuri tinere,

mai subţiri de V3 cm ., cu frunzele de pe ele.
A ceste se fac clăi de 4 — 8 m etri largi şi 4 — 6
metri înalte. In câteva zile ele se încălzesc şi
se aşează. C ând s’au înferbântat aşă de tare,
încât nu mai poţi ţinea m âna în ele, se aşează
în vârful clăilor un strat de păm ânt, gros de
3 0 — 4 0 cm . La acop erirea cu păm ânt oam enii
se ajută aşa, că aşează lângă claie un car gol,
pe ale cărui loitre se pun scânduri. A cu m p ă­
mântul se aruncă pe aceste scânduri, şi de pe
ele pe claie. Păm ântul are însă să se arunce
în două restimpuri, şi a d e c ă : întâi numai jum ă­
tate, iar după câteva zile, când claia s’a a şezat
bine, ceealaltă jum ătate, potrivind, ca vârful clăii
să răm ână rotunjor, p entruca apa de ploaie să
se scu rgă cu înlesnire.
In m odul acesta se poate păstră peste iarna
orice soiu de nutreţ, care în timpul toam nei
nu s’a putut uscă din cauza ploilor.
2. Frunzele de napi se păstrează într’o
g ro ap ă lungăreaţă, în form ă de şanţ, lată de 2
metri şi tot atât de adâncă. Pe fundul groap ei
se aşterne pleavă ori frunze de arbori, iar
frunzele de napi se pun în straturi, îndesând
bine fiecare strat, mai ales însă pe lângă păreţi,
şi urm ând astfel până la 1 ]/ 2— 2 metri deasupra
pământului, făcându-i vârf, presărând apoi pleavă
şi punând peste aceasta pământul scos din groap ă,
170

în grosim e de 1l2 m etru. Golurile, ce s’ar arătă

mai târziu în coperişul de păm ânt al clăii, au
să fie astupate.
Nutreţul astfel păstrat se dă vitelor iarna,
delăturându-se păm ântul, cam de un m etru, dela
un capăt al groapei şi scoţând din nutreţ, după
cum cere trebuinţa.
3. Cotoarele (vrejii:) de cartofi şi buraenile
dau şi ele un nutreţ bun pentru vite, d up ăce
au fost uscate întocm ai ca fânul, sau păstrate
fiind în gropi, cum s’a arătat, unde a fost vorb a
de păstrarea foilor de napi, cu cari se pot aşeză
îm preună. Buruienile adunate să nu fie îm bătrânite
şi cu săm ânţă, pentrucă aceasta trece nemistuită
prin stom acul vitei, ajungând cu gunoiul în păm ânt
şi sporind buruenile.
Şi pipirigul, păstrat în gropi, îl m ânâncă
vitele. Pipirigul uscat, însă, îl m ânâncă numai caii.
Bun este şi troscaţelul, adunat din vrem e.
4. Trestia şi rogozul, cosite până când sunt
tinere, şi păstrate îm preună în gropi, vitele le
m ân ân că cu poftă.
5. Cocenii de cucuruz, rămaşi după sfâr-
mitul acestuia, rnăcinându-se, sau şi numai tăin-
du-se în bucăţele mai m ărişoare, apoi muindu-se în
apă rece, ori opărindu-se am estecaţi cu paie
tăiate cu m aşina, — dau o hrană bună pe
seam a vitelor.
6. Castanele selbatice, de asem enea dau o
hrană bună pe seam a anim alelor. Ele se păstrează
 171

ca crum penele (cartofii), sau se uscă ca nucile

prin poduri. In cazul întâi se dau m ereu proasp ete,
în cazul al doilea se pisează, sau se urluesc
(m acină). Ţinându-le în apă 2 4 de ceasuri înainte
de a ie da anim alelor, îşi perd gustul am ar şi
astfel le m ănân că cu p lăcere atât vitele cât şi caii.
7. Dreverele de struguri se dau proaspete,
câte V2 klgr. de vită pe zi, iar din cele răm ase
după ferb erea rachiului, şi până la 12 klgr.
Având drevere m ulte, se pot păstră în
păm ânt ca frunzele de napi.
Bune sunt şi dreverele, ce răm ân după stoar­
cerea vinului de mere şi pere.
8. Lăturile de prune , ce rămân după fer­
b erea rachiului de prune, se dau vitelor încă
fiind călduţe, căci mai târziu nu sunt sănătoase.
Ele mai întâi se strecoară, alegându-se sâmburii,
pe cari îi m ânâncă cu mare poftă râm ătorii. Unei
vite i se pot da pe zi 4 0 — 50 litre de astfel de
lături. D acă cu lături ferbinţi se o p ăresc paie
tăiate, şi mai bine.
11 .
Prin tocatul sau tăiatul paielor, fânului
cotoros, pâşilor sau tuleilor de cucuruz şi prin
muiarea şi dospirea acestora încă se poate face
o bună econom ie, nu numai în acest an de
lipse şi nevoi, ci şi altădată.
Paiele şi celelalte nutreţuri tăiate se dau
anim alelor astfel:
 1. Paiele şi fânul, tăiate, se amestecă bine, se
lasă apoi să stea câteva ceasuri îm preună, prin
ce e a c e paiele capătă m iros ap roape ca al fânuluk
2. Mai bine e, dacă nutreţul tăiat se opăreşte,, '
ce e a c e se face aşa, că nutreţul se pune într’o
cad ă şi peste el se varsă apă ferbinte, acoperim ^
apoi, cad a şi lăsând nutreţul să se înmoaiet
Aşa se face şi cu pleava.
3. Paiele tăiate se am estecă bine cu napi
sau cartofi tăiaţi, se lasă să stea în grăm ezi sau -
în vase 8 — 10 ceasuri şi apoi se dau vitelor.
4. C el mai bun m od pentru pregătirea ' s
nutreţului tăiat este dospirea-acestuia. Spre acest
sfârşit sunt de trebuinţă 3 lăzi, cari să conţină f i e - .
care atâta nutreţ, cât este de lipsă într’o zi pentru
vite. D ospirea însaş se face aşă, că aşezăm , strat
de strat, nutreţul tăiat în ladă. Fiecare strat se
udă din destul şi se îndeasă cu putere, grijiijd, v
ca şi prin colţuri şi pe de laturi să nu răm ână
goluri. In straturi se pot pune, afară de paie
tăiate: pleavă, păstăi de rapiţă, păstăi de fasole
uscate, napi şi cartofi tăiaţi făiii, potrivind astfel,
ca totala 10 klgr. de nutreţ să se d ea 6 — 7 litri
de apă, d acă se poate, sărată, lături de prune
sau altfel de lături. D upăce lada s’a u m p lu t,'
punem deasupra nutreţului scânduri şi peste
ele petri, Lăsându-1 să răm ână aşă 2 zile. In
acest timp nutreţul se încălzeşte, cap ătă gust
acriu şi se înm oaie. Astfel, apoi, vitele îl m ânâncă
cu m are poftă şi Ie prieşte bine.
 î 73

D up ăce lada s’a golit, se spală bine şi se

lasă, timp de o zi, să se uşte în aer liber, ca
scândurile să nu prindă m ucezeală. D e a ceea
şi sunt de trebuinţă trei lăzi.
Fireşte, că dospirea nutreţului se poate
face şi fără lăzi, aşezând nutreţul pe scânduri
undeva, într’un colţ al grajdului ori altei încăperi,
unde trebue pregătit cum s’a arătat mai sus,
având însă m are grije şi ţinând curăţenie, căci
dim potrivă nutreţul m u cezeşle şi se strică; în­
deosebi lăzile trebue ţinute în stare curată şi
nutreţul din eie bine îndesat.
D ela pâşii (tuleii) de cucuruz se pot tăia
cu m aşina obicinuită, mai ales foile şi partea
mai subţire. C otorul întreg se sfârtică şi m ărun-
ţeşte cu altfel de maşini, numite maşini de
sfârticat.
III.
Se ştie, că în acest an se adună pe seam a ^
arm atei şi fânul şi paiele, îm preună cu bucatele,
cartofii ş. a., lăsându-le oam en ilor şi din aceste
cu m ăsură. Este deci de sine înţeles, că, dupăce
fân şi paie sunt puţine şi din ele se v or da şi
pentru aco p erirea lipselor obşteşti, — va trebui
să se facă cu ele cea mai m are eco n om ie şi
şi la aşternut, întrebuinţând spre acest scop
frunze uscate, iar în caz de lipsă chiar şi pă­
m ânt, nisip şi, unde se află la îndem ână, humă.
S.
174

Glume.
Soacra şi cuartirul.
Un dom n căută cuartir. — Ai familie m are ?
întrebă proprietarul casei.
D om n u l: «Suntem numai trei: eu, soţia
m ea şi so acra m ea».
P ro p rietaru l: «D acă d-ta şezi cu soaera
d-tale la o la ltă !... atunci nu-ţi dau cuartirul».
D om n ul: «P en tru ce n u ?»
P roprietaru l: «P en tru că în casele şi cu rtea
m ea a fost totdeauna linişte, şi acum nu v reaa
ca casele m ele să-şi peardă num ele cel bun».

Amândoi suntem un trup.

U n bărbat se în to rcea cu m uierea dela
m oară, aducând în spate un sac cu făină.
— «Mai du şi tu sacul ăsta, hei m u iere!»
zise dela o vrem e bărbatul ostenit.
— «Ei bine, b ărbăţele», — răspunse m u­
ierea — «apoi nu ştii, ce a zis popa, cân d ne-ara
cununat, că noi am ândoi suntem un tru p ? D a
dar sacul şi fii pe pace, căci ce duci tu, e ea
şi cum aş du ce eu, — am ândoi suntem un trup».
— «B in e!» îşi gândi bărbatul păcălit, «fie
cum zici tu, dar’ lasă, c ’o să ţi-o c o c eu».
A şâ a şi făcut. Ajunşi acasă, fem eia s’a şi
ap u cat să co a că plăcinte din făina ce a proas­
pătă. C ân d fu pe isprăvite, bărbatul puse m ân»
 175

pe blidul cu plăcinte şi începu să se osp ăteze

singur.
— «Stai, bărbate, să viu şi eu !»
— «Fii pe p ace, scum pa m e a : când m ân ân c
eu, e ca şi cum ai m ân ca tu, căci am ândoi
suntem un trup».

Ghicitori.
P rim ăvara ’nveseleşte,
V ara toată te um breşte,
Toam na bine te nutreşte,
Câtu-i iarna te ’ncălzeşte.
Acum , poftim de g h iceşte!
•inuiOţj
C e pui una
Şi găseşti d o u ă ;
C e pui două
Şi găseşti n o u ă?
’!!îo*.no
O sută de fraţi
Intr’un brâu legaţi.
•[ndoug
Nu-i p asere, dar prin cop aci sare.
Nu-i v acă, dar paşte iarbă verde.
Nu-i peşte, dar în baltă înoată.
Nu-i lăutar, dar cân tă n oap tea toată.
•[noejojg
U ite -o !
Nu e !
• B p jU B D S
 Cuprinsul.
P a r te a c a le n d a ris tic ă .
A face ri cu p o ş ta şi te le g ra fu l.
T a x e şi tim b re .
T â rg u rile din p ă r ţile n o a s tre .

învăţătură şi petrecere. P ag .

L a a n u l n ou 1918, (v e rs u ri) de A. B . — — — — — — — 46
In anul D o m n u lu i, trad . de A. B . — — — — — — — — 47
C o lin d ă, d e I. U. S .— — — — — — — — — — — — 62
Cu s te a u a , (p o e z ie ) de E . P i t i ş — — — — — — — — — 63
P u te r e a c u v ân tu lu i, de I. L.— — — — — — — — — — 60
Iarn a, (p o e z ie ) de A u relia P o p — — — — — — — — — 70
C o p iii ţig an u lu i, (a n e c d o t ă ) — — — — — — — — — — 70
C e ne t r e b u e ? de G h. M a io r — — — — — — — — — 71
O rfan ii, (p o e z ie ) de I. B r o ş u — — — — — — — — — 82
B a n u l de a rg in t, trad . de D r. I. U. Ia rn ik — — — — — — 87

.
In tre d oi c o p ii, (a n e c d o tă ) — — — — — — — — — — 98
D o r de ţa ră , (p o e z ie ) d e S e b . S ta n c a — — — — — — — 99
G e o rg c P o p de B ă s e ş ti, (cu p o rtre t) — — — — — — — 101
S e n tin ţe din S fâ n ta S c rip tu r ă — . — — — _ _ _ — — 103
E m a n u il U n g u rian u , (cu p o rtre t) d e I. I. L. — — — — — — 105
M i-e d or d e sa tu l m eu , (p o e z ie ) de P . D u lfu — — — — — 110
P rim a ru l şi b e ţiv u l, ('anecd otă) — — — — — — — — —: 110
In d u stria ş i n e g o ţu l r o m â n e s c în le g ă tu ră cu ră s b o iu l, de prof.
G. P re cu p — — — — — — — — _ _ _ — — 111
S e c e tă . — D aru l, (p o e z ii) de G. B . — — — — — — — — 115
P r o v e rb e — — — — — — — — — — — — — — 117
T itu M a io re s c u (cu p o r tr e t) — — _ _ _ _ _ _ — — 118
S ă cu ltiv ă m p la n te de le a c , de D r. A l. B o r z a — — — — — 120
T r e i d a s c ă li r ă p o s a ţ i: D r. I. R a ţiu , I. S o c a c iu , Ia c . M u re şia n u (cu
p o r tr e te ) — _ — _ _ — _ _ _ — — _ — 130
U n d u şm an al om u lu i, d e D r. B e u — — — — — — — — 132
Cu m ă s u ră şi cu m p ăt, de R. S im u — — — — — — — — 135
V e rs p o p o ra l, de A. L. — — — — — — — — — — — 137
T r e i b in e fă c ă to r i ai n e a m u lu i: L o c o t. G. B o ie riu , C ă p ita n u l T .
S a n d u l, S id o n ia M u n te an u n. R o şiu (cu p o rtre te ) — — — 138
P ild e ş i a s e m ă n ă r i, de N. B ă la n — — — — — — — — 144
P r o v e rb e p o p o ra le — — — — — — — — — — — — 147
V ite jii n o ş tri (cu 5 p o rtre te ) — — — — — — — — — 148
Ş c o la ru l ş j o u ăle. — Ia rn a c e a m ai b u n ă (a n e c d o te ) — — — 156
P lu g a r — O s ta ş , (p o e z ie ), de G. B . — — — — — — — 158
S fa tu ri în ţe le p te . — M u n c e ş te ş i fă b in e , de A. P a n — — — 159
P e a rip ile m o rţii, de D r. G . C orn şa — — — — — — — — 160
P o v e s te a v o rb ii, d e A . P a n n — — — — — — — — 166
L ip s a de n u tre ţ ş i p re în tâ m p in a re a ei, de S . — — — — — 167
G lu m e — — — — — — — — — — — — — — 174
G h ic ito ri — — — — — — — — — — — — — 175
Cel mai vechiu şi mai mare institut fi­
nanciar românesc din Austro-Ungaria

„ALBINA"
institut de credit şi de economii, Sibiiu.
FILIALE: Braşov, Bozoviriu, Elisabetopole,
Lugoj, Mediaş şi Murăş-Oşorheiu.
AGENTURI: Iernut şl Sânmărtin.

Capital s o c i e t a r ...................... K 6.000,000 —

Fonduri de rezervă şi pensiuni „ 2.800,000 -

Prlmeşte Opuneri 001 _ 9 1 | °| flu p ăterilnn lfleaM cere.p li-

spre Irnetillcare cu ^ '° ^ >2 *° tind însuşi Sarea îe Interese.

îngrijeşte încassări de cecuri şi asigna-

ţiuni asu pra oricăr ei pieţi, mijloceşte tot
- = ^ felul de afaceri de bancă.

Orice informaţiuni se dau gratis şi prompt

atât de centrala din Sibiiu, cât şi de filia-
= lele şi agenturile institutului. = =

DIRECŢIUNEA.
 M * RĂSPÂNDIŢI

BIBLIOTECA POPORALĂ
A ASOCIAŢIUNII.