Sunteți pe pagina 1din 2

Organizatia Mondiala a Comertului

Organizația Mondială a Comerțului (OMC) este o organizație internațională care


supervizează un număr mare de acorduri care definesc "regulile comerciale" dintre statele
membre. Aceasta a luat ființa la 1 ianuarie 1995 pentru a înlocuiAcordului general asupra
tarifelor și comerțului(GATT- General Agreement on Tariffs and Trade) care cuprindea o
serie de tratate comerciale încheiate la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Ea
păstreaza principiile si acordurile GATT, dar a fost însărcinată cu administrarea și extinderea
acestora, cu scopul de a facilita comerțul liber.
Începând din 1995, membrii GATT (124 la acea dată) au devenit membri de drept ai
OMC. În prezent, OMC numără 159 de membri și 25 cu statut de observator.OMC cuprindea
76 de țari membre la înființare. din sistemul O.M.C. fac parte toate ţările mari ale lumii,
nefiind membre o parte din ţările în curs de dezvoltare. În acest fel, Organizaţia Mondială a
Comerţului se bucură de o participare aproape universală având în vedere faptul că, în
prezent, numără 164 de state membre, care acoperă 97 % din comerţul mondial.OMC se află
la Geneva, Elveția, iar directorul general al OMC este Roberto Azevedo
OMC are două funcții de bază: este un forum de negocieri pentru discuții asupra regulilor
comerciale noi, dar și deja existente și ca și un corp de acord în privința disputelor. .
Apartenenţa la O.M.C. se obţine pe baza liberei decizii a ţărilor care doresc acest lucru, în
urma unui proces de negocieri cu membrii, care se finalizează cu încheierea unui Protocol de
aderare în care sunt incluse angajamentele pe care ţara respectivă şi le asumă şi se obligă să
le pună în aplicare ulterior aderării la organizaţie, obligându-se, în acelaşi timp, să respecte
regulile şi principiile generale ale O.M.C. Aceasta este considerată ca fiind “cel de al treilea
pilon al economiei mondiale” alături de Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional,
organizaţia este unică prin structură şi funcţionare, în sensul că O.M.C. nu face parte din
Sistemul O.N.U. iar, în cadrul O.M.C., ,puterea” nu este delegată unui organ director,
Secretariatul O.M.C., în frunte cu directorul general al organizaţiei, având un rol de facilitare
şi implementare a deciziilor adoptate de către membri. O.M.C. are posibilitatea ca, prin
sistemul său de reguli clare şi precise, inclusiv prin modul în care poate contribui la
reglementarea diferendelor dintre membrii săi, să nu constituie un element facilitator al
promovării unei globalizări sălbatice, scăpată de sub control, ci tocmai un element de
reglementare, de punere sub control şi ordonare a tendinţelor, fenomenelor şi efectelor
negative ale procesului de globalizare, în vederea promovării unei dezvoltări echitabile şi
durabiletoate statele lumii.
Organul suprem din cadrul O.M.C., responsabil pentru luarea deciziilor este Conferinţa
ministerială, care se reuneşte la fiecare doi ani. Ea exercită funcţiile O.M.C. şi adoptă
măsurilenecesare în acest scop. Conferinţa ministerială este abilitată să ia decizii cu privire la
toate aspectele acoperite de orice Acordcomercial multilateral dacă un membru solicită aceast
lucru. De la înfiinţarea O.M.C. au avut loc opt Conferinţe Ministeriale, iar dintre acestea cea
de la Doha fiind considerată ”de o importanţă majoră” în redobândirea rolului O.M.C. de
liberalizare a comerţului.
La elaborarea şi implementarea politicii comerciale comune cu scopul reglementării
relaţiilor comerciale externe prin intermediul măsurilor autonome, de tipul modificării
Tarifului vamal comun, prin adoptarea regulamentului de import (politica comercială
autonomă) sau prin intermediul acordurilor cu ţările terţe (politica comercială convenţională),
Comunitatea Europeană este obligată să respecte regulile politicii comerciale internaţionale,
respectate de statele membre U.E. înainte ca Tratatul C.E.E. să intre în vigoare.
Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona,Comunitatea Europeană” a fost
înlocuită de către Uniunea Europeană, UE preluând toate drepturile şi obligaţiile Comunităţii
Europene în cadrul OMC.
În prezent, U.E. şi-a intensificat eforturile în plan internaţional, fiind recunoscută ca un
susţinător activ al noilor runde de negocieri din cadrul G.A.T.T./O.M.C.. Acest cadru
multilateral a permis U.E. “să pregătească terenul pentru atingerea unor obiective ambiţioase,
printre care, de o importanţă practică deosebită, se numără perspectiva liberalizării, în
continuare, a comerţului, în vederea restabilirii încrederii în mediul de afaceri într-un moment
critic al dezvoltării economiei mondiale, precum şi revigorării disciplinare a sistemului
comercial multilateral”.
România a fost Parte Contractantă la GATT, devenind membru GATT în 1971, iar prin
participarea sa la negocierile din cadrul Rundei Uruguay a devenit Membru fondator al OMC.
Lista sa de angajamente din cadrul OMC a avut caracteristicile unei țari în curs de dezvoltare
și nuanțe de țară cu economie în tranziție, materializate în taxe vamale mai ridicate decât
țarile dezvoltate și angajamente mai mici, asumate pe perioade de timp mai mari. Până la 1
ianuarie 2007 (data intrării în UE), România a participat în mod activ și direct la procesul de
negocieri din cadrul OMC, precum și la activitatea curentă a Organizației, politica sa
comercială fiind examinată, periodic, de către Organul specializat al OMC. Ca Stat Membru
al UE, România aplică politica comercială comună a UE și a preluat angajamentele UE din
cadrul OMC. România a fost implicată în două proceduri de reglementare a diferendelor
(declanșate de SUA și, respectiv, Ungaria), ambele cazuri soluționate prin consultări, înainte
de a se ajunge la Panel.
Începând cu anul 2003, România a deținut președinții ale unor Comitete din cadrul OMC
(Licențe de Import, Antidumping, Subvenții și Măsuri Compensatorii, Evaluare în Vamă și
Măsuri investiționale legate de comerț). Atât Comunitatea Europeană, cât şi statele membre
U.E. sunt membri O.M.C.În cadrul O.M.C., Comisia Europeană este cea care negociază în
numele U.E., statele membre participând la reuniunile TPC şi ale altor comitete/grupuri de
lucru ale Comisiei Europene şi Consiliului U.E. unde se dezbate şi adoptă poziţia de
negociere.
In Iulie 2017, Directorului general al Organizaţiei Mondiale a Comerţului, Roberto Azevedo,
a apreciat, la Bucureşti, progresele pe care România le-a făcut în ultima perioadă ca membru
al Uniunii Europene şi ca economie de piaţă consolidată.El a fost primit de preşedintele
Klaus Iohannis şi a avut o întrevedere cu premierul Mihai Tudose. Discuţiile au vizat
tendinţele globale actuale în domeniul politicilor economice şi stimularea investiţiilor
asumate de executiv.
Autorităţile de la Bucureşti au subliniat nevoia unei regândiri profunde a rolului sistemului
educaţional în dezvoltarea unei economii dinamice şi inovatoare, dar şi dorinţa României de a
deveni mai vizibilă la nivel global prin iniţiative menite să sprijine internaţionalizarea
companiilor autohtone.

Achivei Andreea