Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
O deficienta la oricare din acesti factori sau la mai multi din ei,duce la aparitia unor piese care nu indeplinesc una sau
mai multe din conditiile de livrare.
Desi conventionala, prin notiunea de defect a piesei, se intelege orice abatere de la forma, dimensiuni, masa, aspect
exterior, compactitate, structura, compozitie chimica sau proprietati mecanice si fizice prescrise in standardele respective,
normative tehnice sau conditii tehnice contractuale.In functie de standardele respective, normative tehnice sau conditiile
tehnice contractuale aceasi discontinuitate a piesei turnate poate fi in unele cazuri admisibila sau remaniabila, iar in alte
cazuri poate fi considerata un defect inadmisibil.
Pe baza acestor elemente, discontinuitatile pieselor se pot imparti corespunzator cu fiecarui tip de prelucrare, in
functie de importanta lor, in trei grupe:
Grupa intai cuprinde discontinuitatile care nu afecteaza in nici un fel calitatea si functionalitatea piesei. Pentru
imbunatatirea aspectului comercial al acestei grupe de discontinuitati ele se inlatura aparent prin acoperirea cu chituri sau
vopsele.
Grupa a doua cuprinde acele discontinuitati care influenteaza defavorabil functionalitatea piesei. Aceste discontinuitati
se pot inlatura prin remanierea pieselor utilizand diferite procedee (mecanice, metalurgice, chimice sau speciale) in asa fel
incat piesele turnate sa corespunda integral conditiilor tehnice prevazute in standarde, documentatii tehnice, norme interne
sau caiete de sarcini.
Grupa a treia cuprinde defectele inadmisibile, care conduc, fara exceptie, la rebutarea pieselor.
Clasificarea si terminologia discontinuitatilor pieselor sunt standardizate in standarde specifice modului de prelucrare
al produsului. Standardul stabileste clasificarea si terminologia discontinuitatilor pieselor pentru toate tipurile de aliaje
feroase si neferoase, indiferent de modul de fabricare al acestora.
In general in practica industriala si prin standarde, clasificarile nu se fac numai cu scopul unei sistematizari intr-un
ansamblu de notiuni, ci in special pentru a pune la indemana practicienilor un instrument util care sa coordoneze activitatea
acestora.
Din acest punct de vedere, clasificarea discontinuitatilor pieselor trebuie sa indeplineasca anumite conditii:
- sa cuprinda toate defectele caracteristice pieselor in functie de modul de prelucrare al acestora;
In standarde sistemul folosit pentru clasificarea discontinuitatilor se bazeaza pe descrierea fizica a fiecarei
discontinuitati. Acest sistem permite identificarea discontinuitatilor fie prin observarea directa a piesei, fie dupa o descr iere
precisa a discontinuitatii folosind doar criteriile formei, aspectului, localizarii si dimensiunilor acestora. Astfel identificarea se
poate face fara a se recurge la numele discontinuitatii sau la cauzele care pot interveni (si care de fapt sunt necunoscute in
prealabil).
Calitatea piesei turnate exprima gradul de indeplinire al functiilor impuse de destinatia sa, de a satisface cerintele
beneficiarului.
Avand in vedere cele mentionate se poate sublinia faptul ca activitatea de examinare tehnica de fabricatie incepe din
momentul alegerii procedeului tehnologic de formare si prelucrare, continua cu receptia calitativa a materiilor prime si
materialelor, care urmeaza sa fie utilizate in procesul de productie, se desfasoara constant pe tot parcursul procesului
tehnologic de fabricatie si se incheie cu livrarea si respectiv receptia pieselor.
Dezvoltarea impetuoasa a examinarii nedistructive pe terenul tot mai extins a pretentiilor pentru calitate si rentabilitate,
are ca principal argument eficienta economica. Ea rezulta, in primul rand pe cale directa prin:
- imbunatatirea calitatii produselor, prin marirea gradului de detectabilitate a defectelor si a preciziei examinarii.
Metodele nedistructive folosite pentru examinarea materialelor, pieselor si imbinarilor in general, pot fi grupaqte in :
a) Examinarea vizuala: cu ochiul liber, folosind aparate de marit obisnuite, sau tehnici speciale;
In alegerea metodei de examinare nedistructiva pentru evaluarea discontinuitatilor trebuie avute in vedere
urmatoarele:
c) Accesibilitatea articolului;
f) Costul.
a) Forjate. Discontinuitatile inerente ale materialelor forjate acopera categoria acelor discontinuitati care sunt legate
de incalzirea si racirea metalelor sau de matrita de forjare.
b) Turnate. Discontinuitatile datorate turnarii sunt cele legate de topire, turnare si solificare a metalului turnat. Include
acele discontinuitati care sunt proprii procesului de fabricare ca: incarcarea inadecvata, procedeul de
turnare,temperatura de turnare excesiv de ridicata, bule de aer,manipulare si cuva de turnare.
Sunt fisuri de suprafata putin adanci si ascutite la baza, similare fisurilor de tratament. De obicei apar in grup,
perpendiculare pe directia de rectificare. Se intalnesc la produsele tratate la temperaturi inalte, la cele cromate si la cele
ceramice supuse operatiei de rectificare.
De obicei sunt folosite pentru materiale feroase si neferoase pentru detectarea fisurilor de rectificare. Indicatiile
lichidelor penetrante vor apare ca urme fine de linii neregulate,frante sau intrerupte brusc. Fisurile sunt cele mai dificile
discontinuitati ce pot fi evaluate cu ajutorul lichidelor penetrante, de aceea necesita un timp de penetrare mai lung.
Produsele care au fost degresate in prealabil pot retine solventi in discontinuitati de aceea trebuie lasate un timp
suficient necesar evaporarii acestora inainte de aplicarea penetrantului.
b) Curenti turbionari.
c) Ultrasunete.
Sudurile reci sunt prezente la suprafata sau in imediata apropiere a suprafetei avand forma unor crestaturi plane.
Sudurile reci sunt produse in timpul turnarii metalului topit. Ele pot rezulta din
improscari, turnare intermitenta, intreruperea turnarii sau intalnirea a doi curenti de
metal topit venind din directii diferite. De asemenea solidificarea unei suprafete inainte
ca o alta turnare de metal topit sa aiba loc, prezente peliculare de metal racit, vascos
sau al oricarui alt factor ce impiedica fuzionarea a doua suprafete ce se intalnesc vor
produce suduri reci. Mai raspandite sunt in produsele ale caror matrita de turnare
prezinta canale sau porti de turnare.
b) Ultrasunete. Aceasta metoda nu este recomandata. Structura si configuratia produselor turnate nu permit de
regula,examinarea cu metoda ultrasonica.
c) Curenti turbionari. Configuratia produselor turnate si variatile inerenta ale materialului restrictioneaza folosirea
acestei metode.
1.4.3.CRAPATURI
Sunt datorate procesului de fabricatie.
Crapaturile aparute in urma procesului de forjare sunt crapaturi de suprafata sau interne datorate prelucrarii materialului la
temperaturi scazute, miscarii materialului in timpul procesului de forjare, laminare sau extrudare.
Crapaturile nu au forma spongioasa si astfel prezenta lor poate fi remarcata si intr-un tub, chiar daca apar in centrul
acestuia.
Crapaturile tind sa se mareasca si, cel mai des, duc la rupturi in timpul procesului de utilizare a produsului.
a) Ultrasunete. De obicei aceasta metoda este folosita pentru determinarea crapaturilor interne. Crapaturile sunt
definite ca deschizaturi in material, producand o indicatie foarte clara pe ecran. Metoda ultrasonica este capabila
sa detecteze crapaturi de marime de marime variabila care nu pot fi detectate prin alte metode de examinare
nedistructiva. Crescaturile, aschiile, ariile suprainaltate, incluziunile straine, bulele de gaz, prezente in produsul
examinat pot produce indicatii contradictorii.
b) Curenti turbionari. Nu este de obicei folosita. Examinarea prin aceasta metoda este rezumat la fire, sarme si alte
produse cu diametrul mai mic de 6,35 mm.
c) Lichide penetrante. In general aceasta metoda nu se aplica la detectarea crapaturilor. Daca totusi se utilizeaza
trebuie avut grija in momentul in care se utilizeaza un penetrant fluorescent pe un produis ce a fost testat inainte
cu un penetrant colorat ca toate urmele penetrantului colorat sa fi fost indepartate prin spalarea minutioasa a
suprafetei cu un solvent adecvat.
a) Lichide penetrante. De obicei sunt folosite la materiale neferoase. Materialele care au suprafata stearsa,
estompata sau amestecata datorita procesului de fabricatie nu trebuie sa fie examinate pana ce stratul de
impuritati nu a fost inlaturat. Examinarea cu lichide penetrante dupa aplicarea unui film protector pe suprafata
produsului este improprie deoarece acesta poate acoperi sau chiar umple discontinuitatile.
b) Ultrasunete. Aceasta metoda se foloseste acolo unde au fost dezvoltate aplicatii specializate. Sunt necesare
standarde si proceduri rigide pentru dezvoltarea validitatii testelor.
c) Curenti turbionari. In general aceasta metoda nu este folosita pentru detectarea crapaturilor datorate tratamentului
termic. Echipamentul de curenti turbionari are capacitatea de a detecta discontinuitatile de suprafata in materiale
neferoase dar nu este universal folosit.
Sunt discontinuitati de suprafata,de regula adanci si bifurcate. Pot urma o schema definita sau pot fi in orice directie a
piesei. Ele iau nastere in zonele care prezinta o schimbare rapida a grosimii materialului, urme de prelucrare, filetari,
caneluri si discontinuitati care au fost aduse la suprafata materialului.
1.4.8. INCLUZIUNI
1.4.9. STRATIFICARI
Sunt discontinuitati de suprafata cat sai interne, plane, extrem de fine, in general
orientate paralel cu suprafata de prelucrare a materialului. Pot contine o pelicula subtire
de oxidant intre suprafete. Se intalnesc in produsele forjate extrudate si laminate.
OBIECTIVE
2) Nici un test nu este complet pana ce evaluarea rezultatelor nu este facuta. Evaluarea
procedurii de examinare si a rezultatelor obtinute necesita intelegerea obiectivelor
examinarii.
2.1.1. GENERALITATI
Examinarea cu lichide penetrante evidentiaza discontinuitatile deschise la suprafata
prezente in materiale neporoase. Acest tip de examinare este folosita cu succes in
examinarea metalelor,cum ar fi: aluminiu, magneziu, alama, cupru, fonta, otel inoxidabil,
titan si alte aliaje nemetalice. Poate fi folosit de asemenea si in examinarea altor
materiale inclusiv ceramice, materiale plastice, cauciucuri sau sticla.
2.1.4. CONCLUZII
Pc=hg, (2.1
)
In care pc este presiunea capilara, h este inaltimea coloanei de lichid, este
densitatea lichidului,iar g acceleratie gravitationala.
h
=2 cos /dg (2.2)
Pc =
2 cos /d, (2.3)
Pc =
2 cos /r, (2.4)
Intrucat legea lui Jurin ia in consideratie numai conditiile echilibrului static pentru
defectoscopie este necesar sa se determine timpul in care se stabileste acest
echilibru.
de unde rezulta:
tp = (3/
d cos )h2 (2.8)
unde rezulta:
de unde rezulta:
2.3.CLASIFICAREA METODELOR DE
EXAMINARE CU LICHIDE PENETRANTE
2.3.1. PROCEDURA DE LUCRU
f) Curatirea chimica prin decapare. Se poate face in bai acide sau bazice.
Decaparea constituie cel mai sigur mod de curatire al suprafetelor fara a
denatura discontinuitatile prezente in material. Decaparea in bai acide permite
inlaturarea straturilor de oxizi, produselor coroziunii si a murdariei existente pe
suprafata pieselor confectionate din cele mai diferite materiale. Pentru aceasta
se va alege compozitia chimica a baii de decapare in functie de natura
materialului de examinat si se va respecta regimul de lucru recomandat.
Curatirea prin decapare necesita mai multe etape: degresare - (neutralizare) -
decapare - spalare cu apa - neutralizare - spalare cu apa - uscare.
2.4.2. USCAREA
a) Aplicarea prin pulverizare. Este cea mai raspandita metoda asigurand cea mai
mare sensibilitate datorita depunerii penetrantului intr-un strat uniform, oricat de
complicata ar fi configuratia suprafatei examinate. Pulverizarea se poate face in
mai multe moduri: mecanic, cu aer comprimat, cu aerosol(spray). Varianta de
pulverizare se stabileste in functie de intinderea suprafetei examinate si de
gradul de mecanizare al procesului. Datorita imprastierii picaturilor foarte fine de
penetrant in spatiul inconjurator este necesara o ventilatie foarte buna a locului
de munca.
b) Aplicarea prin pulverizare in camp electrostatic. Asigura cel mai uniform strat
de penetrant, concomitent cu micsorarea duratei de aplocare cu circa 30-70% in
raport cu pulverizarea cu aer comprimat. In acelasi timp se imbunatatesc
conditiile igienico - sanitare la locul de munca. Penetrantii trebuie sa prezinte
proprietati electrice corespunzatoare.
d) Aplicarea prin imersie. Este cea mai buna metoda de aplicare a penetrantului
dar impune existenta unor bai cu penetrant de dimensiuni corespunzatoare cu
ale produselor examinarte. Se preteaza bine acestei metode examinarea
pieselor de dimensiuni relativ mici cu conditia ca acestea, prin configuratia lor,
sa permita scurgerea penetrantului.
ORICE ALTA
- POROZITATI 15 10 3
FORMA DE
PRELUCRARE
- FISURI 30 10
PLASTICE ORICE - FISURI 5 - 30 5 5
SAU STICLA FORMA DE
PRELUCRARE
ALIAJ DUR DE - LIPSURI IN LIPIRE 30 5 3
CARBURI
METALICE
- POROZITATI 30 5 3
- FISURI 30 20 5
TITAN SI ORICE NR** 20 - 30 15
ALIAJE LA FORMA DE
TEMPERATU PRELUCRARE
RI INALTE
ALTE ORICE STRES SAU 240
METALE FORME DE COROZIUNI INTERGRANUL
PRELUCRARE ARE
NR*** 240
* pentru materialele care au temperatura mai mare de 60F
*** NR nerecomandat
2.4.7. EXAMINAREA
Cat timp penetrantul nu indica nimic altceva decat o pata pe suprafata, indicatia
este cauzata de o discontinuitate de suprafata sau de catre o urma de penetrant
ramasa pe suprafata dintr-o cauza necunoscuta.
a) Linii continue. Indicatiile sub forma de linii continue sunt cauzate de fisuri,
suprapuneri, stratificari, lipsa de topire si nepatrunderi ale sudurilor, exfolieri,
incretiri la laminare etc.
e) Indicatii difuze sau slabe. Indicatiile difuze sau slabe sunt greu de interpretat.
Indicatiile slabe care apar pe o arie extinsa sunt intotdeauna suspecte cand apar
pe un produs care nu a fost minutios curatat si apoi retestat. Alte indicatii slabe
sau difuze pot fi cauzate de porozitatea suprafetelor dar mai ales de o curatire
insuficienta, o inlaturare incompleta a penetrantului sau un exces de developant.
a) Placute din otel cu grosimea de 3 - 4 mm cromate pe una din fete. Pe fata opusa
cromajului se apasa o bila din otel, care produce fisuri in stratul de crom;
Oscilatiile elastice in toate gamele de frecventa, din punct de vedere fizic sunt
echivalente intre ele. Propagarea lor se supune acelorlasi legi acustice.
f = 1/T
= /2 (3.1)
x = A sin t = A sin
2 ft, (3.2)
unde A este amplitudinea oscilatiei.
= dx/dt = A
cos t (3.3)
m = A =
2A (3.4)
a= d/dt = -
A 2 sin t. (3.5)
a m = A 2 = -m. (3.6)
Dupa cum se stie, orice miscare oscilatorie este o miscare care se desfasoara cu
acceleratie. De aceea asupra corpurilor oscilante trebuie sa actioneze forte care sa le
imprime aceste acceleratii. In particular, daca un corp de masa m, de exemplu o bila
suspendata de un resort, este scos din pozitia de echilibru, atunci fortele de elasticitate
ce actioneaza in resort vor readuce aceast corp in pozitia de echilibru si bila va incepe
sa efectueze o oscilatie armonica. Conform celei de a doua legi a mecanicii asupra
masei m va actiona o forta egala cu:
F = m am = -m 2 x = - x (3.7)
Energia potentiala a sistemului asupra caruia actioneaza forta de tip F=kx este:
Et = Ec + Ep =
m 2A2/2 (3.10)
Din expresia de mai sus rezulta ca energia totala a miscarii armonice oscilatorii
este direct proportionala cu patratul amplitudinii si cu patratul frecventei circulare a
oscilatiilor.
m(d2x/dt2) + 2x =
0 (3.12)
Daca sistemul oscilatoriu se afla intr-un mediu oarecare atunci energia sa se
consuma prin invingerea fortelor de frecare, prin aceasta amplitudinea si viteza miscarii
oscilatorii scad treptat. Astfel de oscilatii se numesc amortizate. Legea variatei
amplitudinii oscilatiilor amortizate depinde de mmarimea si caracterul fortelor de
rezistenta care la randul lor depind de proprietatilde mediului. In acest caz, cea de a
doua lege a dinamicii pentru sisteme oscilatorii se scrie:
m(d2x/dt2) = kx -
r(d2x/dt2), (3.13)
Expresia de mai sus este valabila pentru cazul oscilatiilor mici, pentru care viteza
corpului este mica si forte de rezistenta este proportionala cu viteza.
r/m = 2 si = (k/m)1/2
A = Aoe-
t (3.16)
sau:
=
(r/2m)T (3.19)
Undele acustice pot fi de diverse tipuri in raport cu traiectoria pe care o pot avea
particulele mediului si cu natura si dimensiunea corpului prin care se propaga undele.
Cand traiectoria particulelor este tot liniara, insa deplasarea particulelor se face
intr-o directie perpendiculara pe directia propagarii undelor, acestea se
numesc transversale.
Daca corpul solid are dimensiuni finite - o bara sau o placa a caror raza, respectiv
grosime, sunt comparabile cu lungimea undei - in loc de unde transversalele apar unde
de incovoiere.
Daca traiectoria particulei este tot circulara, insa planul circular este perpendicular
pe directia de propagare a undelor, acestea se numescunde de torsiune. Acest tip de
unde se intalnesc in cadrul barelor circulare sau a tuburilor supuse actiunii unor cupluri.
Undele Lamb sunt unde care apar atunci cand oscilatiile elastice sunt generate in
placi subtiri sau in tevi cu pereti subtiri, particulele mediului efectuand in acest caz
miscari eliptice intr-un plan perpendicular pe directia de propagare a frontului de unde.
Undele Lamb pot fi de 2 tipuri:simetrice sau de dilatare si nesimetrice sau de
incovoiere.
Undele Lamb pot fi excitate prin incidenta oblica a unei unde longitudinale pe
suprafata corpului investigat. Amplitudinea va fi maxima atunci cand viteza de faza a
undei longitudinale va fi egala cu viteza de faza a undei Lamb, atunci cand este
satisfacuta conditia:
sin = VL/VP
sau:
VP = v /sin
Fie un punct material care efectueaza o oscilatie intr-un mediu, in care toate
particulele sunt legate intre ele. Oscilatia punctului material creeaza in mediul
inconjurator tensiuni elastice, care la randul lor provoaca oscilatia particulelor
invecinate, transmitand in continuare oscilatia mai departe (particulelor inconjuratoare)
etc. Fenomenul de propagare a oscilatiilor in mediu il numim unda.
Drept origine a coordonatei O, alegem acel punct de pe dreapta care este centrul
deplasarilor si care oscileaza dupa legea:
x=A
sin t (3.20)
t = y/c
x=A
sin t 1, (3.22)
unde t 1 este timpul calculat din momentul cand punctul A a inceput sa oscileze.
Deoarece t1 = t - t' ,ecuatia anterioara capata aspectul:
x = A sin (t -
t') (3.23)
sau:
x = A sin (t -
y/c) (3.24)
Intr-un mediu elastic sunt posibile unde de un alt tip decat cele plane, de exemplu
sferice sau cilindrice.
Suprafetele de unda (suprafetele fazelor egale) a unei astfel de unde sunt sferele.
x = A sin
( y/c) (3.28)
care defineste un proces periodic fata de directia de propagare y. Doua puncte separate
unul de altul de o distanta egala cu au aceasi faza de oscilatie si sunt legate prin
relatia:
(3.29)
= c sau = c/ =
cT (3.30)
Marimea este lungimea de unde. In acest fel, folosind formula de mai sus, expresia
(3.24) devine:
(3.31)
(3.32)
Derivatele partiale ale lui x fata de y, pastrand t constant, vor fi egale cu:
Aceasta ecuatie reprezinta ecuatia diferentiala a unei unde plane care se propaga
pe axa OY cu viteza c intr-un mediu liniar, izotrop, omogen, conservativ ( in alte cazuri
ecuatia de propagare este cea mai complicata); aceasta ecuatie se numeste ecuatie se
numeste ecuatia de propagare a undelor. Ecuatia poate fi folosita pentru determinarea
vitezei sunetului in diferite medii.
Expresia:
p = cA cos(t -
y/c) (3.37)
pm = cA
= mc (3.38)
pr = 2m/2 (3.39)
pr = I/c (3.40)
a)Impedanta acustica
Z=
p/v (3.41)
z
= c (3.42)
Cum aceasta marime depinde de caracteristicile fizice ale mediului, produsul c
se mai numeste impedanta caracteristica a mediului
b)Energia acustica.
Energia portiunii din mediul in care se propaga unda se compune din energie
cinetica Ec si energie potentiala Ep.
Ec =
mv2/2 (3.43)
Ep =
1/2k(dx/dy)2V (3.45)
Unde dx este diferenta deplasarii particulelor mediului care sunt situate una fata de
alta la distanta dy iar k este compresivitatea mediului.
2x/y2=A2/c2sin(t-(y/c)) (3.46)
c = (E/)1/2=
(1/k)1/2 (3.49)
= E/V =
1/2A22 (3.51)
I = c =
1/2cA22 (3.52)
Din expresia anterioara rezulta ca valorile maxime ale amplitudinii oscilatiei deci si a
vitezei de oscilatie si acceleratiei particulelor mediului in care se propaga unda,
depind de intensitatea sunetului si se determina din formulele:
A= 1/2f(2I/c)1/2,
m =
(2I/c)1/2, (3.53)
a = 2f(2I/c)1/2
Intensitatea este legata direct de puterea sursei de oscilatii N' , prin care
intelegem marimea energiei totale radiata de sursa in unitate de timp. Integrand
intensitatea I pe suprafata inchisa care contine sursa de oscilatii se obtine puterea
acustica:
N
= IdSi (3.54)
N=
ISi (3.55)
I=
p2m/2c (3.56)
I=
N'/4R2 (3.57)
Acest raport este real in cazul lipsei de atenuare in mediu, adica atunci cand
energia ondulatorie nu trece in alt tip de energie. In realitate, in orice mediu, din
cauza frecarilor interne si a schimbului de caldura, o parte din energia miscarii
ondulatorii se consuma, de aceea cantitatea totala de energie purtata de unda
depinde de distanta pana la sursa; cu cat suprafata ondulatorie considerata este mai
departe de sursa cu atat energia este mai mica. Intrucat energia este proportionala
cu patratul amplitudinii , amplitudinea oscilatiei se micsoreaza pe masura propagarii
undei.
I = I0 e-
2y (3.58)
I=
½ cA22 (3.59)
A = A0e-
y (3.60)
Daca diferentialele a doua marimi sunt eale, atunci insasi marimile difera una
de alta printr-o constanta arbitrara de marime C, de unde:
ln A = -x +
C (3.62)
ln A = ln A0 - y (3.63)
Dupa care:
A = A0e-
y (3.64)
Conform acestei expresii amplitudinea A scade pe masura ce unda se
propaga in directia axei y. Din ecuatiile ce exprima intensitatea undei ultrasonice se
afla usor valorile coeficientului de absorbtie:
In prezent exista multe cercetari si aplicatii care confirma teoria clasica a lui
Stokes - Kirchoff pentru majoritatea lichidelor, insa pentru unele lichide cum ar fi
hidrocarburi aromatice, acetati etc., teorie nu este conforma cu rezultatele practice.
Aceasta permite considerarea teoriei Stokes - Kirchoff ca un caz particular al unei
teorii mai generale, teoria cinetico moleculara de absorbtie a undelor acustice in
lichide. Aceasta teorie a primit denumirea de teorie de relaxare, la baza ei stand
presupunerea aparitiei in lichide si gaze a unor procese de relaxare a caror prezenta
duce la o absorbtie suplimentara de energie acustica.
pi = Pi sin(t - k1x)
pr = Pr sin(t -
k1x) (3.68)
Unde k1 si k2 sunt numerele de unda pentru cele doua medii (kn = 2/).
pi - p r =
ptr (3.69)
vi - vr = vtr
pi = i1c1
pr = r1c1 (3.7
0)
ptr = tr2c2
Punand conditia x = 0 respectiv considerand ca sunt indeplinite conditiile de
continuitate in punctul x = 0, relatiile presiunilor acustice devin:
Pi - P r =
Ptr (3.71)
Respectiv:
2c2(Pi - Pr)
= 1c1Ptr (3.72)
de unde:
Si:
Ptr = Pi ((22c2 )/
(2c2 + 1c1)) (3.74)
Ra = (2c2 - 1c1)/
(2c2 + 1c1) (3.75)
Ta = (22c2)/
(2c2 + 1c1) (3.76)
Daca in locul presiunilor consideram intensitatile acustice cele doua relatii de
mai sus devin:
Asa cum se vede din expresiile celor doi coeficienti, intre ei exista relatie:
Ktr = 1 -
Kr (3.79)
De remarcat, ca in cazul unor impedante egale ale celor doua medii, factorul
de reflexie cat si coeficientul de reflexie acustica devin egali cu zero, deci intreaga
energie acustica trece din primul mediu in cel de-al doilea.
r = I (3.8
0)
si:
In care c1, c2 respectiv c1' si c2' sunt vitezele undelor longitudinale si transversale.
i = arcsin
c1/c2 (3.82)
Deci unda longitudinala este reflectata total, ea fiind dirijata de-a lungul planului de
separare.
Pentru unghiuri de incidenta mai mari decat cele rezultate din valoarea data de
relatia anterioara, in cel de-al doilea mediu nu mai sunt transmise unde
longitudinale,existand doar cele transversale.
Deci unde transversala este reflectata total, ea fiind continuta in planul de separatie a
celor doua medii; pentru aceasta valoare a lui i in cel de-al doilea mediu neexistand
decat unde de suprafata. Cele de mai sus valabile pentru c1 c2'.
sin =
1,22 / (3.84)
Formula vitezei sunetului este usor de obtinut daca ne imaginam cum se propaga
o unde de presiune intr-o conducta infinit de lunga. Fie un piston aflat in conducta a
carui suprafata a sectiunii transversale este egala cu unitatea. Cand are loc variatia
unitatii de volum de aer atunci pistonul se deplaseaza in conducta in conformitate cu
relatia:
dV/V =
dx/dy (3.85)
pV =
const. (3.86)
Si diferentiand obtinem:
dp/p = - (dV/V) = -
(dx/dy) (3.87)
p = p0 -
p0(dx/dy) (3.88)
Caderea de presiune, adica forta care actioneaza pe unitatea de volum a gazului
va fi egala cu:
- (dp/dy) =
p0((d2x)/(dy2)) (3.89)
Dupa legea a doua a dinamicii aceasta forta reprezinta produsul dintre masa
gazului din unitatea de volum si acceleratia sa:
p0((d2x)/(dy2))
= (d2x)/(dt2) (3.90)
(2x)/(t2) =
(p0/)(2x/y2) (3.91)
(2x)/(t2) =
c2 (2x/y2) (3.92)
c=
(p0/)1/2 (3.93)
Astfel:
c=
(1/K)1/2 (3.94)
c=
(E/)1/2 (3.96)
c = (E(1-)/(1+)(1-
2) (3.97)
Viteza de propagare a undelor longitudinale intr-un corp solid nelimitat este mai
mare decat in bare. Aceasta diferenta se explica prin aceea ca in medii nelimitate, la
propagarea undelor, fiecare element de volum sufera o compresiune sau intindere
laterala, suplimentara, din partea elementelor de volum vecine.
Undele transversale elastice pot fi excitate atat intr-un volum limitat al unui corp
cat si intregul corp. Luand de exemplu o bara suspendata de o sfoara si aplicand o
lovitura la capatul ei, perpendicular pe suprafata laterala, in locul unde s-a aplicat
lovitura, un strat de particule din corpul solid se va deplasa din pozitia de echilibru,
adica va executa o miscare de alunecare. Prezenta fortelor de elasticitate, dintre
particulele barei, provoaca deplasarea stratului invecinat iar in bara apare o unda de
alunecare care se raspandeste in lungul barei.
Si este de doua ori mai mica decat a undelor longitudinale(G este modulul de
elasticitate transversal.)
ct =
((E/)(1/(1+))1/2 (3.99)
Unde:
E=
2G(1+) (3.100)
Unde analoage acelor unde care se propaga pe suprafata apei pot fi produse pe o
suprafata libera a unui corp solid elastic prin forte de elasticitate si inertie.
Viteza acestor unde (unde Rayleigh) care se propaga pe suprafata unui solid se
definesc dupa formula:
cs = (0,87+1,22)/(1+)(G/)1/20,9(G/)1/2 (3.101)
P = (P0/Z)(2J1ksin0/ksin0)
I = P/4d2 (3.104)
- zona II, unde inaltimea de ecou ultrasonic creste cu aproximativ (D/)2, adica
proportional cu suprafata defectului.
3.4.1. INTRODUCERE
Unele materiale cristaline se polarizeaza atunci cand sunt supuse unor tensiuni
mecanice. Prin inversarea directiei fortei de tensiune mecanica aplicata asupra
materialului polarizarea isi schimba sensul. Pe de alta parte, daca materialul este supus
actiunii unui camp electric prin aplicarea unei diferente de potential intre 2 fete opuse
ale lui, materialul se deformeaza si forta de deformare isi schimba sensul cand sensul
campului electric este inversat.
Cuartul si titanatul de bariu sunt cele main utilizate datorita stabilitatii proprietatilor
lor mecanice, chiar si atunci cand vibratia are o amplitudine considerabila.
Traductorul de cuart consta dintr-o placuta taiata dintr-un cristal natural. Traductorul din
titanat de bariu este o ceramica in care proprietatile piezoelectrice sunt artificial induse.
Pentru generarea undelor longitudinale placuta traductorului este taiata din cristal
pe o directie perpendiculara pe una din axele piezoelectrice. Placuta astfel obtinuta este
de forma dreptunghiulara sau circularasi se numeste cu taietuta x.
O schema simpla a unei retele cristaline nedeformate este aratata in fig.3.6.a. Se
observa ca sarcinile ionice pozitive de siliciu si cele negative de oxigen se neutralizeaza
astfel incat pe fetele placutei nu apare o concentrare de sarcini de un anumit tip.
Din aplicarea unei tensiuni mecanice perpendiculare pe axa x (in directia lui y),
cum este aratat in fig.3.6.c. este obtinuta o distributie de sarcina ce are ca rezultat
efectul piezoelectric transversal . Invers,daca elementul este supus unui camp electric
in directia lui x prin aplicarea unei diferente de potential intre fetele placutei, sarcinile
ionice sunt determinate sa se miste in directia campului aplicat, dand nastere unei forte
de comprimare proportionala cu grosimea placutei (efectul piezoelectric invers).
Urmand notatiile lui Voigt putem reprezenta in fiecare caz prin cateva ecuatii
tensoriale comportarea unui cristal de forma paralelipipedica,taiat in directia axelor
cristalului asa cum este indicat in figura 3.7.
Daca Sk este tensorul tensiunii electrice, avand componentele longitudinale: xx, yy,
zz iar cele transversale xy, yz, zx obtinem:
Sk = dikEi (3.10
6)
i
In cazul unei taieturi in lungul axei x a placutei de cuart, asa cum este aratat in
figura, multi coeficienti sunt zero iar altii sunt simplificati datorita simetriei. Astfel
sistemul de 6 ecuatii reprezentat de relatia (3.106) este redus la urmatoarele relatii
simple:
xx = d11Ex,
y y = - d11Ex ,
yz = d14Ex , (3.10
7)
zx = - d14Ey,
xy = - 2d11Ey,
Tk = ckkSk, (3.10
9)
k
Unde Tk este tensorul deformarii elastice si are trei componente normale: X x, Yy, Zz si
trei componente tangentiale: Xy, Yz, Zx, iar ckk reprezinta constantele elastice de
rigiditate, care sunt in numar de 36.
Si astfel poate fi stabilita o relatie intre componentele tensiunii mecanice T k si cele ale
campului electric Ei. Din constructia placutei de cuart numarul constantelor
independente eik este considerabil redus si sistemul de ecuatii ce rezulta din relatiile
(3.109) si (3.110),prin eliminarea coeficientilor ckk devine:
Xx = e11Ex,
Yy = - e11Ex,
Yz =
e14Ex, (3.111)
Zx = - e14Ey,
Xy = - e11Ey,
Traductorul este evident excitat pe unul din modurile sale mecanice. Din cauza
faptului ca placuta vibreaza in directia grosimii ei, frecventa naturala a oscilatiilor
elastice este aceea care determina maximul elongatiei celor 2 fete in doua directii
opuse, situatie descrisa de undele elastice stationare cu deplasarea antinozilor pe
ambele fete.
In cazul primului mod normal de vibratie este un singur plan nodal si grosimea
lui d este egala cu ½ din lungimea de unda. In acest caz frecventa de oscilatie devine:
= c/ = 1/2d(c11/)1/2
Unde c11 este modulul elastic in directia lui x si este densitatea cuartului.
b) Titanatul de bariu.
Figura arata tensiunea interna ca apare intr-o bara de nichel atunci cand este
crescuta temperatura. Curbele au fost desenate pentru cateva intensitati relative
ale campului magnetic.
Nichelul pur, asa cum am vazut, are cele mai bune proprietati
magnetostrictive, motiv pentru care este frecvent folosit. Punctul sau Curie este la
360C iar rezistenta scazuta la oboseala il face sa fie mai putin recomandat pentru
producerea unor puteri acustice mari.
Fierul pur prezinta un efect magnetostrictiv mai slab decat nichelul iar la o
anumita valoare a campului magnetic magnetostrictiunea isi schimba semnul. De
exemplu adaugarea unei cantitati mici de nichel este suficienta pentru a produce
magnetostrictiunea pozitiva pentru toate valorile campului magnetic care poate fi
aplicat. Aliajele de fier si cobalt comporta un efect magnetostrictiv pronuntat. Unul
dintre aceste aliaje (permendur) este folosit frecvent si consta din parti egale de
cobalt si fier plus 2% vanadiu care are rolul de a creste proprietatile
magnetostrictive.
d) prin plasarea unui magnet permanent sau a unui magnet permanent sau
a unui electromagnet in apropierea barei astfel incat fluxul magnetic
rezultat de la expasiunea polara sa penetreze tija in lungul ei.
Traductorul, indiferent de materialul din care este confectionat este montat intr-
un ansamblu care permite aplicarea tensiunilor electrice, protectia cristalului, precum
si posibilitatea de a-l prea pe suprafata piesei examinate. Ansamblul respectiv este
format din traductor, pe suprafata caruia se aplica electrozi, corpuri de amortizare si
sistem electric de adaptare, toate acestea montandu-se intr-o carcasa metalica
pentru a se obtine o soliditate mecanica.
(5) - amplificator;
(6) - monitor;
(7) - palpator
Cel mai bun cuplant este mercurul, dar are marele dezavantaj al unei toxicitati
ridicate, si, in plus, este foarte scump.
b) corectia de zero;
Pentru grosimi de peste 50mm este recomandat a se alege cel putin doua ecouri
de fund, de exemplu pentru grosimea de 80mm se fixeaza palpatorul pe blocul de
calibrare A1 unde grosimea este de 100mm si se alege domeniul de lucru 0-250mm.
Pentru reglarea sensibilitatii se deosebesc doua cazuri. Primul caz este acela in
care grosimea piesei este inferioara grosimii blocului de etalonare. Pentru acesta se
fixeaza palpatorul pe blocul de calibrare si se obtine al doilea ecou cu o inaltime de
h=50%. Se pune palpatorul pe piesa si se obtine al cincilea ecou cu h=50%.