Bronsiolita

Odată cu anotimpul rece, auzim din ce în ce mai des cuvântul “bronșiolită”. Ce este
bronșiolita și cât de tare trebuie să ne sperie? Ei bine, bronşiolita este o boală comună a
căilor respiratorii, cu caracter sezonier, cauzată de o infecţie care afectează bronhiile mici,
numite şi bronșiole – căile de transport al aerului în plămâni. Când acestea se inflamează,
se umplu cu mucus, îngreunând respiraţia.

Câteva informaţii despre bronşiolită:

Cel mai adesea bronșiolita afectează bebeluşii şi copiii mici, deoarece căile lor respiratorii
sunt mici și se pot bloca mai uşor decât ale copiilor mai mari sau ale adulţilor. De obicei,
apare în primii doi ani de viaţă, vârsta cea mai frecventă la care apare fiind între trei şi șase
luni.

.Dacă merge la creşă sau este expus la fum de ţigară, un copil are mai multe șanse să facă
bronşiolită.

Deşi adesea este o boală uşoară, unii copii pot face o formă mai gravă, care necesită
spitalizare. Situaţiile care măresc riscul apariţiei bronşiolitei severe includ:

 naştere prematură;

 dacă micuţul a suferit de boli cardiace cronice în trecut;

 dacă plămânii şi sistemul imunitar au slăbit din cauza bolilor sau a medicamentelor.

Copiii care au avut bronşiolită sunt expuşi unui risc mai ridicat de a face astm ulterior în
viaţă, însă nu este clar dacă boala este cea care cauzează sau declanşează astmul, sau
dacă micuţii care fac până la urmă astm sunt pur şi simplu mai predispuşi la bronşiolită
atunci când sunt sugari. Actualmente, specialiştii caută să clarifice relaţia dintre bronşiolită
şi apariţia ulterioară a astmului.

Bronşiolita este cauzată, de regulă, de o infecţie virală, cel mai adesea cu virusul sincitial
respirator (VSR). Infecţiile cu VSR sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din
cazurile de bronşiolită şi sunt cele mai răspândite iarna şi la începutul primăverii. Alţi viruşi
asociaţi cu bronşiolita sunt rinovirusul, virusul gripal şi metapneumovirusul uman (hMPV).

Simptome:
Primele simptome ale bronşiolitei sunt de obicei aceleaşi cu ale unei răceli obişnuite

 stare generală proastă;

 secreții nazale;

 tuse uşoară;

 febră uşoară.

Aceste simptome durează maxim două zile şi sunt urmate de agravarea tusei şi apariţia
respiraţiei şuierătoare.

Uneori se dezvoltă dificultăţi respiratorii mai severe, marcate prin:

 respiraţie rapidă, superficială;

 puls accelerat;

 retragerea gâtului şi a pieptului la fiecare respiraţie (retracţie);

 umflarea nărilor;

 iritabilitate, dificultatea de a dormi şi semne de oboseală sau letargie

Copilul poate avea şi un apetit scăzut şi este posibil să vomite după ce tuşeşte. Mai rar,
bebeluşii, mai ales cei născuţi prematur, pot avea episoade scurte în care li se opreşte
respiraţia (apnee) înainte de a avea alte simptome.

În cazurile grave, simptomele se pot înrăutăţi rapid. Un copil cu bronşiolită severă poate
obosi din cauza efortului pe care îl face pentru a respira şi poate avea o circulaţie slabă a
aerului către şi în afara plămânilor, din cauza obturării bronșiolelor. Pielea bebeluşului se
poate albăstri (situaţie numită cianoză), amănunt observabil mai ales pe buze şi unghii.
Este posibilă inclusiv deshidratarea copilului din cauza efortului pe care îl face pentru a
respira, a vomei şi a cantităţii mai mici ingerate în timpul alăptatului.

Cum se transmite bronşiolita?

Infecţiile care cauzează bronşiolita sunt contagioase. Germenii se pot răspândi în picăturile
mici de fluid eliminate de persoana infectată pe nas şi pe gură, acestea ajungând în aer prin
strănut, tuse sau râs, şi, ulterior, pe haine sau jucării.
Copiii din creşe şi grădiniţe sunt mai predispuși să contracteze o infecţie ce poate duce la
bronşiolită, deoarece vin în contact cu mulţi alţi copii mici.

Prevenirea bronşiolitei

Cea mai bună metodă de a preveni răspândirea viruşilor care pot cauza bronşiolită este
spălarea frecventă a mâinilor.

Izolarea copiilor care sunt răciţi sau tuşesc ar putea ajuta prevenirea îmbolnăvirii copiilor
sănătoşi.

Bebeluşii care sunt expuşi la fum de ţigară au un risc mai mare de a dezvolta forme mai
severe de bronşiolită decât cei din casele în care nu se fumează. Prin urmare, este
important să eviţi expunerea copiilor la fumul de ţigară.

Deşi încă nu a fost inventat un vaccin pentru bronşiolită, se pot administra medicamente
pentru a uşura gravitatea bolii.

Incubaţia

Perioada de incubaţie (cuprinsă între momentul infectării şi apariţia simptomelor) variază de

la câteva zile la o săptămână, în funcţie de infecţia care cauzează bronşiolita.