UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ BUCUREȘTI
SPECIALIZAREA: AGRICULTURĂ I.F.R.

REFERAT:
Grâul de toamnă

Student: Bratu Lucian – Ionuț

Anul III I.F.R., Grupa 1301
 Grâul de toamnă
Triticum aestivum, Familia Gramineae

Întrucât în campania de toamnă, cultura grâului ocupă un loc important, reușita unei culturi
bune depinde de respectarea tehnologiei specifice de cultură.

Rotația culturilor

Cele mai recomandate culturi premergătoare sunt: borceagurile, trifoiul, lucerna, cartoful,
porumbul.
Este contraindicat ca acesta să fie semănat pe suprafețe unde s-a manifestat atac de boli
transmisibile prin sol (mălură, tăciune) sau pe suprafețe unde au fost aplicate erbicide
triazinice în doze cu efect remanent. De asemenea, este nerecomandabil ca acesta sa fie
semănat pe soluri unde culturile au fost recoltate târziu și nu este posibilă însămânțarea în
epoca optimă sau pe suprafețe unde s-au cultivat cereale păioase mai mult de 1 an.

Fertilizarea

Grâul este una dintre plantele care reacționează pozitiv la aplicarea îngrășămintelor
organice și minerale, în toate condițiile climatice din țara noastră. Planta nu are un consum
mare de elemente nutritive, însă grâul este foarte pretențios la fertilizare, din mai multe
motive. În primul rând, sistemul său radicular este slab dezvoltat și nu poate utiliza
substanțele greu solubile din sol, elementele nutritive se absorb în cantitate mare într-un timp
scurt, de la începutul formării paiului până la coacerea în lapte, astfel că plantele nu își mai
pot asigura necesarul acestor elemente și în perioada următoare. Fertilizarea grâului asigură
un flux constant de substanțe nutritive grâului, astfel încât producția obținută să fie una cât
mai mare.
Grâul de toamnă trebuie să găsească în sol o cantitate mare și accesibilă de elemente
nutritive, astfel încât să aibă cât mai multe resurse nutritive în toamnă și iarnă, când plantele
vegetează în condiții de ger. Plantele consumă mai multe resurse nutritive toamna și pentru că
aceasta este perioada de formare a aparatului radicular, de înfrățire a plantelor și de acumulare
a rezervelor pentru iarnă.
Îngrășămintele minerale reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de creștere a
producției la grâul de toamnă în toate zonele de cultură din România.
Este recomandată fertilizarea de bază cu Diamoniu Fosfat (DAP), un îngrășământ mineral
complex, cu o concentrație înaltă, sub formă de granule, cu proprietăți fizice excelente, care
conține 2 elemente nutritive de bază – 18% azot (N) și 46% pentaoxid de fosfor (P2O5),
însemnând 64% substanță activă, fiind folosită doza de 40-60 kg/ha.
Îngrășămintele organice frecvent utilizate sunt gunoiul semifermentat de grajd și mustul de
gunoi. Acestea pot fi aplicate direct în cultura grâului, dar și plantelor premergătoare. Acest
tip de îngrășământ este folosit cu precădere pe solurile foarte argiloase, pe cele puternic
erodate sau prea ușoare, deoarece îngrășămintele organice au ca rol, pe lângă aportul nutritiv,
și îmbunătățirea proprietăților fizice, chimice și biologice ale acestui sol.

1
 Aplicarea amendamentelor calcaroase este necesară mai ales pe solurile acide, cu pH mai
mic de 5,8, cu scopul de a neutraliza 50% din aciditatea hidrolitică. Fertilizarea se face cu
carbonat de calciu (piatră de var, dolomit) o dată la 4 ani, direct pe cultura de grâu sau pe
cultura premergătoare, și trebuie să fie încorporate sub arătură.

Lucrările solului

Lucrările solului se efectuează în așa fel încât între executarea arăturii și semănat să treacă
un interval de 15-20 zile, necesar pentru a se realiza ,,așezarea solului”. Arătura se efectuează
în funcție de sol, la 18-20 cm adâncime, cu precizarea că pe solurile cu o vegetație prea înaltă
se procedează mai întâi la o mărunțire a acesteia cu grapa cu discuri. Dacă solul este prea
uscat și rezultă bulgări prea mari, se renunță la arat și se pregătește terenul utilizând grapa cu
discuri grea, în agregat cu grapa stelată. Pregătirea patului germinativ se face cu 1-2 zile
înainte de semănat și constă în afânarea și mărunțirea bulgărilor pe o adâncime de 6-8 cm cu
ajutorul grapei cu discuri.

Sămânța trebuie sa aibă o valoare biologică și culturală ridicată, cu îndeplinirea

următoarelor condiții: puritate peste 98%, capacitate germinativă de peste 90%, sănătoasă,
umiditate sub 14%. Înainte de semănat, sămânța se tratează obligatoriu cu fungicide
(CELEST STAR – 1l/tonă) pentru protejarea împotriva principalelor boli.
Soiurile de grâu cu o capacitate ridicată de producție trebuie să aibă o rezistență bună la
principalii factori de risc ai climatului din România, toleranță bună față de principalele boli
foliare și să permită creșterea unei culturi de calitate. În România, soiurile pentru agricultura
de performanță sunt cele semi-timpurii sau cele tardive, care să facă față cu succes climatului
mai arid.

Soiurile Glosa, Otilia, Pajura, Pitar și Dropia

GLOSA este un soi de grâu de toamnă, timpuriu, rezistent la secetă, recomandat în sudul
țării. Este un soi rezistent la iernare, la cădere și la rasele actuale de rugină galbenă. Talia
medie a plantei este de 85-95 cm.
OTILIA este un soi cu spic alb, aristat, piramidal, cu densitate medie și lungime medie-
lungă. Acest soi este rezistent la iernare și cădere, la secetă și arșiță. Are calități deosebite
pentru panificație, comparativ cu alte soiuri, pe lângă conținutul mai mare de gluten și
proteine (12,47%) aluatul obținut din grâul Otilia având o elasticitate superioară.
PAJURA este un soi de grâu realizat recent de cercetătorii de la Fundulea și este
recunoscut pentru producțiile sale pe o densitate mare de spic la metrul pătrat. Soiul precoce
Pajura este dedicat terenurilor foarte fertile și tehnologiilor intensive. Are o rezistență bună la
cădere, la iernare, secetă și arșiță.
PITAR este un soi foarte precoce, adaptat pentru zona de sud a țării, de câmpie. Acest soi
are niște indici foarte buni de calitate pentru panificație și o rezistență bună la cădere, precum
și la iernare sau secetă.
DROPIA are o foarte bună adaptabilitate la condițiile din țara noastră. Este un soi precoce,
aristat, cu talia scurtă, ceea ce îl recomandă să fie cultivat atât la irigat cât și la neirigat. Are o

2
bună rezistență la iernare, dar și o foarte bună rezistență la secetă și la arșiță. Are un nivel
mijlociu de rezistență la principalele boli foliare.

Soiul Exotic

EXOTIC este un soi aristat, cu capacitate bună de înfrățire, are rezistență bună la iernare și
un conținut ridicat de gluten. Este rezistent și la cădere, la secetă și arșiță și are un ritm rapid
de creștere în primăvară. Zonele recomandate pentru cultivarea acestui soi sunt cele cu
favorabilitate pentru grâul de toamnă.

Soiurile Apache și Anapurna

APACHE este o varietate de grâu nearistată, de talie medie-timpurie și cu o adaptabilitate

foarte ridicată. Are o putere mare de înfrățire și de umplere a bobului, toleranță bună la
iernare, cădere și boli specifice. Grâul panificabil superior are o greutate specifică bună.
ANAPURNA este un soi de talie medie, care este recomandat pentru toate zonele de
cultură a grâului din România, dar în special pentru ferme tehnice. Are o toleranță foarte bună
la Septorioză și Rugina galbenă, toleranță medie la Rugina brună, dar și foarte bună toleranță
la iernare și la cădere.

Pe lângă factorul climatic, fermierii români care vor să obțină performanța în culturi ar
trebui să ia în considerare și alte aspecte, atunci când se decid asupra soiului de grâu pe care îl
vor cultiva:
a) Producția obținută - unele soiuri de grâu pot da o producție mai mare la hectar;
b) Talia - există soiuri cu talie mică, medie sau înaltă;
c) Valoarea nutritivă a boabelor și calitatea producției

Soiul de grâu trebuie însă să se adapteze cât mai bine condițiilor climatice și solului pe
care este cultivat, astfel încât producția și calitatea obținute să fie cât mai mari. Unele soiuri
fac bine față secetei și gerului, altele se adaptează chiar și pe soluri cu o fertilitate scăzută.
Alegerea soiului de grâu trebuie făcută luând cu grijă în calcul toți acești factori.

Semănatul se realizează în epoca optimă, data semănatului fiind diferită în funcție de zona
ecologică. Cantitatea de sămânță necesară pentru un hectar de cultură este cuprinsă între 200
și 240 kg/ha, în funcție de condițiile pedo-climatice, fertilitatea terenului și epoca
semănatului.
Adâncimea de semănat este de 3-4 cm pe solurile luto-argiloase sau lutoase și 5-6 cm pe
solurile nisipoase.
Este bine de știut că cercetările efectuate au consemnat că pentru fiecare zi de întârziere a
semănatului în luna octombrie se pierd 60 kg/ha, iar pentru luna noiembrie 100 kg/ha.
Semănat în perioada optimă, grâul are posibilitatea să înfrățească și să se călească,
fortificându-se pentru perioada de iarnă, în aceste condiții putând rezista până la -20 ̊ C.

3
 Determinarea perioadei bune pentru a semăna grâul se calculează astfel încât plantele să
aibă un timp de vegetație de 40-50 de zile în toamnă, iar până la intrarea în iarnă să se
acumuleze o sumă a temperaturilor biologic active de 400-500 grade Celsius, ceea ce permite
plantelor de grâu să aibă 2-3 frați și 4-5 frunze și să aibă o rezistență maximă la condițiile
nefavorabile din timpul iernii.
Astfel, perioada propice pentru semănarea grâului este cuprinsă între 1-10 octombrie,
pentru sudul și vestul țării și pentru Câmpia Transilvaniei sau între 25 septembrie-5
octombrie, pentru zona colinară, nordul țării și depresiunile intramontane.
Semănatul prea timpuriu face ca plantele de grâu să se dezvolte prea mult până la intrarea
în iarnă, ceea ce poate face plantele sensibile la ger și la stratul de zăpadă (apariția
fenomenului de asfixiere). De asemenea, acestea sunt mai expuse dăunătorilor (muștelor și
afidelor), iar cultura se îmburuienează și lanul poate fi prea des în primăvară, cu plante
predispuse la cădere și la atacul bolilor foliare.
Pe de altă parte, semănatul tardiv face ca plantele de grâu să intre în iarnă neînfrățite și
necălite, cu rezistență scăzută la ger, iar lanul își pierde din densitate, este mai expus
îmburuienării, iar vegetația se va prelungi până în vară, fiind expuse fenomenului de șiștăvire.

Densitatea recomandată la semănatul grâului și adâncimea

Densitatea la semănat este stabilită calculând cum se pot obține la recoltat 500-700
spice/metru pătrat. Astfel, densitatea trebuie să fie cuprinsă între 450-550 boabe
germinabile/m², ținând cont de umiditatea solului, calitatea patului germinativ, perioada de
semănare și particularitățile soiului ales.
Distanța dintre rânduri la care se seamănă grâul în România este de 12,5 cm, iar utilajele
de semănat sunt setate pe această distanță. Pe plan mondial, distanța poate varia între 10-18
cm.
Adâncimea de semănat depinde de umiditatea solului la momentul semănatului, textura
acestuia și soiul cultivat. O umiditate optimă și o textură mijlocie spre grea cere o adâncime
de semănat de 4-5 cm. Pe un sol uscat, cu textură ușoară, semănatul se poate face mai adânc,
la 5-6 cm. Iar în cazul soiurilor cu coleoptilul scurt, adâncimea de semănat nu trebuie să fie
mai mare de 4 cm.

Lucrările de întreținere

Numărul lucrărilor de îngrijire depinde de foarte mulți factori. Sunt situații în care sunt
necesare numai 1-2 lucrări și sunt situații în care sunt efectuate 7-8 lucrări.
În situația în care, în perioada semănatului, se manifestă fenomenul de secetă, se
recomandă tăvălugirea semănăturilor pentru a realiza un contact mai bun al semințelor cu
solul și a asigura o rasărire uniformă și rapidă.