Aspecte intorductive

1. Definiții

Conflictul armat

Definiția conflictului armat o regăsim în dreptul internațional umanitar care are ca

obiect de studiu relațiile existente între state în perioade de conflicte armate.

Confilictul armat sau războiul este forma cea mai violentă de manifestare a
conflictului social, între grupări mari de oameni, organizate din punct de vedere militar
(structuri organizaționale), care folosesc lupta armată pentru atingerea scopurilor urmărite,
ceea ce imprimă acestui fenomen un puternic caracter distructiv.1 Acesta poate fi internațional
sau neinternațional.

Conflictul armat internațional este acel conflict în care sunt angajate cel puțin două state chiar
dacă uneori starea de război nu a fost recunoscută de una dintre ele. Tot conflict armat se
regăsește și în situația în care există o ocupare totală sau parțială a uni stat, chiar dacă această
ocupare nu recunoaște rezistență militară. Un asemnea conflict militar poate fi precedat de
tensiune, de incidente la frontiere,de revendicări teritoriale sau altele și implică în general
întreruperea relațiilor diplomatice. De asemenea poate izbucni și fără să se facă o declarație de
război. În unele condiții și lupta unei mișcări pentru eliberare poate fi asimilată cu astfel de
conflict.2

Conflictul aramat neinternațional( conflict intern, război civil) face parte din categoria de
conflicte armate care duc la implicarea cetățenilor aceluiași stat pe teritoriul statului respectiv.
Totuși, este necesar de precizat că în interiorul unui stat pot exista înfruntări violente și de o
anumită durată, pe care le denumim tulburări interne, dar care nu sunt conflicte armate.
Aceste tulburări pot avea tensiuni ce pot evolua la acte spontane și izolate de revoltă, până la
lupta dintre grupuri și autoritățile aflate la putere. Tensiunile interne și tulburările interne de
origine politică, religioasă, rasială, socială, economică sau ideologică, determină, în general,
numeroase arestări fără să provoace totuși confruntări armate.3

2. Mediul- victimă și armă a conflictelor armate

1
Eugen E. Popescu, Drept internațional umanitar- Dreptul conflictelor armate, dreptul războiului, editura
Universul Juridic, București, 2011, p.13
2
Ibidem, p.50-51
3
Idem
 Războaiele, din cauza caracterului lor esențialmente disructiv, au avut efecte
negatative din ce în ce mai importante de-a lungul timpului și asupra mediului natural. Este de
menționat faptul că transformarea naturii în mijloc de ducerea a ostilităților a constituit una
din cele mai vechi și utilizate tactici de luptă a popoarelor lumii. Cu titlul de exemplu,
amintim că în preistorie vânătorii decimau fauna în scopul de a înfometa triburile rivale,
antichitatea vine și ea cu metodele ei, amintind că romanii au presărat sare pe locul unde
fusese Cartagina spre a stinge orice amintire a ei, iar urmașii lor, românii, pârjoleau vegetația
și otrăveau apele fântânilor în fața cotropitorilor, în epoca modernă, rușii, în 1812 își
incendiua capitala la amenințarea cuceririi sale de către trupele împăratului Napoleon.1

Aplicarea armelor, cum ar fi cele folosite în Hiroshima, războiul din Afganistan, războiul din
Golf, primul război mondial și al doilea război mondial și conflictul sirian, au avut un efect
extrem de devastator și distrugător atât asupra umanității, cât și asupra mediului. Exploatarea
pe scară largă a minelor de teren și distrugerea pădurilor de către agenți defolianți sunt doar
două exemple ale modului în care atât activitățile din timpul războaielor cât și cele militare
continuă să dăuneze mediului în timp de pace. Astăzi, țările afectate de conflictele continuă să
sufere de probleme care sunt în strânsă relaționare cu războaiele petrecute.2

Cu toate acestea, utilizarea mediului ca armă nu este singura sursă de prejudiciu legată de
conflictele armate. Mediul poate fi rănit indirect prin migrația populației, supraexploatarea
resurselor naturale, poluarea sau dezvoltarea infracțiunilor de mediu, cum ar fi comerțul cu
specii protejate. În plus, prin dezvoltarea de noi tipuri de arme, cum ar fi armele nucleare și a
noilor potențiale ținte, cum ar fi centralele nucleare sau platformele petroliere, aceste
fenomene vor crește. Se estimează că în jur de 10%-30% din degradarea mediului
înconjurător este rezultatul direct al acțiunilor militare.

Aceste exemple arată modul prin care mediul a fost manipulat sau vătămat cu și prin mijloace
militare.

Cazul Vietnam

În timpul războiului din Vietnam, SUA a folosit printre cele mai dăunătoare și
devastatoare arme și tactici militare. Peste 20 de milioane de galoane de erbicide au fost
pulverizate pentru a elimina culturile, a defrișa pădurile și de a permite o trecere mai ușoară
de-a lungul granițelor unor spații militare. Și astăzi agricultura Vietnamului continuă să sufere
datorită substanțelor chimice aplicate. Dar folosirea acestor substanțe chimice au avut
urmări mult mai grave, de exemplu, mulți copii se nasc cu handicap sau malformații ca efect
al ,,Agentului Oranj” și al altor erbicide.

Un alt element distructiv folosit în timpul războiului din Vietnam de către SUA a fost
napalmul. Aplicarea acestui produs chimic este catastrofală atât pentru ființele umane, cât și
pentru natură. Utilizarea napalmului a distrus mii de hectare în Vietnam. Armata americană a

1
Mircea Duțu, Drept internațional al mediului, editura Economică, București 2004, p.449
2
http://www.e-ir.info/2017/05/07/wars-silent-victim-the-environment/
ars secțiuni de pădure și tufișuri pentru a elimina luptătorii de gherilă inamici. În consecință,
pădurile afectate de napalm nu s-au refăcut nici până azi.1

Războiul din Golf

În 1991, în timpul războiului din Golf, pentru prima dată în istoria războaielor, o
armată în retragere a devastat mediul. Astfel, armata irakiană a incendiat câmpurile petroliere
din Kuweit trecându-se la distrugerea sistematică a peste 600 de puțuri petroliere,
determinând apariția și răspândirea unui imens nor de fum negru, alimentat zilnic de ardearea
în atmosferă a două până la șase milioane de metru cubi de gaz.2 A fost nevoie de 9 luni de
zile pentru stingerea incendiilor și dispersarea norilor, coborând temperatura în medie cu peste
10°C.3

La 6 luni de la stingerea flăcărilor, dimensiunile catastrofei ecologice provocate erau în

continuare imense. Fauna și flora existente dispăruseră, fiind afectate de ploile infestate cu
reziduuri chimice şi apa amestecată cu ţiţei.

De asemenea, aceeași armată a provocat imense scurgeri de petrol în apele Golfului, având un
impact catastrofal asupra mediului. Cantitatea de petrol devastată în apele Golfului a constituit
cea mai importantă maree neagră conoscută în istorie, extinsă la circa 6-7 milioane de barili,
iar pagubele provocate faunei maritime, florei, operațiunilor de foraj marin și zonei de coastă
au fost incomensurabile; 46 de kilometri pătrați au fost inundați, formând 246 de lacuri
negre. Această maree neagră a depășit de 40 de ori mareea provocată accidental în Alaska,
(cazul Exxon Valdez) și cu circa 4 milioane de barili pe cea rezultată din accidentul ami puțin
mediatizat din Golful Mexic din 1979.4

La rândul lor, bombardamentele coaliției internaționale au distrus, cu consecințele aferente,

instalațiile petroliere de pe teritoriul irakian, iar carele de luptă ale combatanților au devastat
solul tasat al deșertului care forma un ecosistem deosebit de fragil.

Organizația Green Cross International estimează că, în ultimul deceniu. Kuweitul a reușit să
recupereze, cu mari cheltuieli, doar o treime din petrolul deversat, iar restul s-a infiltrat în
nisipi, contaminnând 40% din rezervele de apă dulce ale țării.5

Războiul din Golf a cauzat şi alte pagube ecologice deşertului. Astfel, miile de buncăre,
tranşee şi ascunzători de arme au rupt straturile de pietriş care permiteau oprirea dunelor.
Totodată tancurile şi camioanele au brăzdat solurile fragile distrugând vegetaţia. Potrivit
Institutului de Cercetări Ştiinţifice al Kuweitului, peste 900 km2 de deşert au fost prejudiciaţi

1
http://www.e-ir.info/2017/05/07/wars-silent-victim-the-environment/
2
Eugen E.Popescu, op.cit.,p.112
3
Mircea Duțu, op.cit.p.450
4
Eugen E. Popescu, op.cit.,p 113
5
Mircea Duțu, op.cit.,p.450
prin acţiunea vehiculelor militare, în plus, s-a înregistrat o avansare a dunelor şi o
recrudescenţă a eroziunii şi a furtunilor de nisip.1

Totodată, mai peste tot în Irak mii de obuze anticar cu uraniu sărăcit își urmează lenta lor
dezintegrare nucleară.

O altă consecință, semnaltă de această dată de către americani, constă în misteriosul ,,sindrom
al războiului din Golf” care afectează încă pe cei 100.000 de foști combatanți.

Cazul Afganistan

Urmările a peste 25 de ani de conflicte armate și a patru ani compacți de secetă au

avut un puternic impact creând imaginea unui mare dezastru uman și ecologic. Resursele
naturale aproape epuizate și infrastructurile în mare parte distruse au dus la formarea unui
peisaj aproape deșertic. Mai mult decât atât specii rare, deosebit de prețioase, precum cocorul
de Siberia au dispărut prin desecarea mlaștinilor din regiunea Sistan, iar resursele naturale
primare, vitale pentru populație au devenit practic inexistente.

Studiile efectuate au arătat că 99% din suprafața mlaștinilor Sistanului după 1998. Nivelul
râului Helmand, care irigă mlaștina, a scăzut permanent, în timp ce anii de război au distrus
sistemele de irigație. Totodată, anii de războaie au determinat prăbușirea sistemului tradițional
de gestiune a apei la nivel comunitar și înlocuirea lui cu altul aflat în administrarea militarilor
care ignoră total nevoile locale.

Cel mai puternic afectat domeniu de această criză a apei este agricultura. Singura
cultură care a putut să prospere după sfârșitul războiului, după plecarea talibanilor care l-au
interzis înainte a fost cea macului de opium care a înlocuit chiar până și grâul în provinciile
orientale și de sud-vest.2

Pădurile au fost și ele grav afectate, regiuni întregi fiind despădurite în special prin
acțiunea militarilor de a tăia arborii și a-i vinde ilegal în Pakistan în vederea finanțării
propriilor activități. Se estimează că o proporție de 40-70 % din pădurile aflate în provinciile
din nord și de sud au fost decimate și s-a afirmat că vor trebui cel puțin 20-30 de ani pentru a
pune la punct împăduririle în Afganistan. Asupra populației civile, aceste fenomene au
consecințe, de asemenea îngrijorătoare, dispariția principalului combustibil pentru încălzire,
erodarea solurilor, deșertificarea și riscurile de inundație.

Peste 100 de sate au fost deja invadate de pământ și nu-și mai pot cultiva pământul. În felul
acesta își face apariția un alt efect, și anume exodul rural, țăranii fiind determinați spre a căuta
centrele urbane pentru a găsi hrană și eventual un loc de muncă.3

1
http://www.actrus.ro/reviste/3_2004/r19.pdf
2
Mircea Duțu, op.cit., p.451
3
Ibidem, p.452
 Dacă până la acel moment, majoritatea războielor provocau pagube directe ce puteau fi
reparate imediat ce ostilitățile încetau, după războiul din Afganistan se remarcă aparița unui
nou fenomen, și anume degradarea pe termen lung cauzată mediului. În acest sens,
consecințele asupra factorilor naturali devin tot mai consistente și mai permanente. Pneuria de
apă, dispariția culturilor vegetale vitale, despădurirle, eroziunea și chiar deșertificarea sunt
fenomene tot mai legate de conflictele militare și cu un impact negativ major mai ales asupra
populațiilor locale. Nu mai puțin de jumătate din puțurile municipale din Fâșia Gaza nu
corespund criteriilor unei ape potabile în ciuda eforturilor depuse la nivel internațional de
diverse organisme, în frunte cu Green Cross International condusă de Mihail Gorbaciov, spre
a feri mediul acvatic de acțiunile agresive.1

Cazul Iugoslavia

Într-un raport al Comisiei pentru Mediu, Planificare Regională și Autorități Locale din
cadrul Adunării Parlamentare a Consliului Europei din ianuarie 2001 se precizează că
operațiunile militare conduse de Nato împotriva Iugoslaviei în perioade crizei din Kosovo din
1999 au provocat daune considerabile mediului natural al țării, daunele extinzându-se totodată
și la alte state din sud-estul Europei. Operațiunile militare desfășurate au supus ecosistemele,
apele de suprafață și cele subterane, aerul și solul din zona Balcanilor unor contaminări fără
precedent cu aproximativ 100 de substanțe chimice.

Aceste substanțe vor avea un impact durabil asupra sănătății și calității vieții populațiilor
țărilor în cauză. În special, utilizarea muniției care conține uraniu sărăcit ar putea crește
incidența cancerului și a bolilor congenitale în rândul locuitorilor din zonele afectate, precum
și printre membrii forțelor armate care deservesc aceste zone.2

Consecințele asupra mediului înconjurător sunt clasificate în același raport în patru

categorii: daune directe și indirecte cauzate de metodele de luptă utilizate de NATO, efectele
distrugerii infrastructurii și a instlațiilor industriale, distrugerea patrimoniului natural și
consecințele deplasării populației.

Din punct de vedere al metodelor de luptă utilizate de NATO, acesta a confirmat utilizarea de
proiectile cu uraniu sărăcit, substanță cu impact catastrofal asupra mediului și a calității vieții.

Particulele de uraniu rezultate din explozii disperate de vânturi se depun pe soluri și

vegetație, iar odată ingerate de oameni sau animale în alimente sau ape contaminate provoacă
daune imense sănătății.

De asemenea, stratul de ozon a fost puternic deteriorat de cele peste 30.000 de raiduri ale
avioanelor de la bazele aeriene și portavioanele din Adriatica și Mediterana și de gazele toxice
rezultate în urma detonării a zeci de mii de tone de material exploziv. Ca urmare, nu doar
populația a fost afectată, ci în același timp s-a produs o poluare permanentă a solului și

1
Idem
2
http://www.assembly.coe.int
pagube asupra întregii flore și faune din Iugoslavia, sud-estul Europei și întregul bazin
mediteranean.

Distrugerea a 42 de situri industriale și a 78 de instalații energetice de către loviturile aeriene

și a bomobardamentelor a avut ca efect o contaminare severă a apei, aerului și solului.

Bombardamentele asupra rafinariilor de petrol din Novi Sad, Belgrad și Pancevo au provocat
deversări de petrol pe Dunăre, întinse pe 15 km lungime și 400 m lățime, care au otrăvit apa
fluviului și malurile lui.

Autoritățile române de mediu au înregistrat în 1999, un nivel de concentrație de metale grele

ce a depășit de două ori valoarea maximă admisă, iar acumularea acestor metale au făcut ca
peștele din râu să devină foarte periculos pentru sănătatea umană . Simpla interdicție a
pescuitului în zonă afectată, așa cum au introdus autoritățile din Iugoslavia imediat după
bombardament, nu s-a dovedit a fi o soluție optimă, deoarece substanțele toxice se
acumulează și se depozitează pe fundul apei continuând să afecteze grav flora și fauna
acvatică.

Nivelul de toxicitate în aer a atins cote incredibile, de peste 18.000 ori peste norma admisă,
imediat dupa bombardamentele asupra complexului chimic de țiței de la
Pancevo,bombardamente ce s-au întis pe mai multe zile . Norul poluant care s-a format pe o
întindere de zeci de km conținea materiile produse de arderea vinilhidromonomerilor,
clorului, oxidanților de clor, amoniacului, oxizilor de azot, produselor de la arderea țițeiului și
a combustibililor și altor produse secundare și necontrolate.

În sud-vestul României, în județul Timiș, au fost înregistrate concentrațiile maxime permise

de dioxid de sulf, oxizi de azot și amoniac din aer în aprilie 1999, fapt ce a cauzat simptome
de intoxicare și dificultăți respiratorii polițiștilor de frontieră. De asemenea, tot în județul
Timiș, în iulie 1999 s-au înregistrat ploi acide.

Transferul de substanțe poluante în aer, subteran și subteran au afectat întreaga Europa de

Sud-Est, în special Albania, Bulgaria, Grecia, Ungaria, România, "Fosta Republică Iugoslavă
a Macedoniei" și Ucraina.

Totodată, conflictul și-a pus amprenta direct și asupra ariilor protejate, pădurilor,
peisajelor și a solurilor. Până la declanșarea acestuia, Iugoslavia era considerată un stat relativ
nepoluat. Aproximativ 4% (400.000 de hecatre) din suprafața acesteia, erau arii protejate și
rezevații naturale care adăpostea specii rare de plante și animale. Bombardamentele au afectat
nu mai puțin de 13 parcuri naționale și rezervații naturale.

Experții au preconizat că rutele de migrație naturală a păsărilor și a animalelor sălbatice vor fi

perturbate de întreaga campanie militară și zgomotul asociat, de poluare și de distrgere, fapt
ce afectează direct reproducerea acestor specii.

Zonele protejate din Iugoslavia au avut o importanță primordială pentru diversitatea biologică
din Europa, de aceea s-a dovedit a fi imposibil de evaluat daunele, chiar și aproximativ.
 Nu mai puțin de 250 de hectare de pădure au fost incendiate, iar câteva mii de hectare
de teren arabil a devenit neutilizabil din cauza contaminării sau a distrugerii fizice.

În apropierea graniței cu România s-au înregistrat concentrații de metale grele de 50 de ori

mai mari decât limita permisă în soluri, iar în zonele de frontieră cu Bulgaria s-au constatat
concentrații ridicate de plumb, cupru și cadamiu.

Este important de precizat că restaurarea fertilității solului și a cercurilor biochimice naturale

din zonele lovite poate dura mai multe mii de ani: formarea a 2 cm de sol fertil durează mai
mult de 100 de ani în condiții naturale. Distrugerea straturilor superioare fertile ale solului
într-o zonă a craterului de bombe înseamnă distrugerea florei și a faunei asociate.

Criza din Kosovo a declanșat și un val fără precedent de refugiați, în special în

Albania și Macedonia, țări care nu aveau nici resursele și nici infrastructura necesară pentru a
face față sutelor de mii de refugiați. Acest fapt a determinat înființarea a multor tabere de
refugiați în zone protejate sau pe terenuri agricole fără consultarea autorităților locale. În
majoritatea taberelor de refugiați, în special cele în care au fost amenajate corturi, canalizarea
a fost indadecvată sau inexistentă, spații autorizate pentru depozitarea gunoiului au lipsit iar
copacii au fost tăiați pentru obținerea lemnului pentru gătit și încălzire. În cele mai multe
cazuri, evacuările de ape menajere uzate și infiltrarea lichidelor din deșeuri au condus la
contaminarea apelor subterane. Cantități mari de ape uzate și deșeuri menajere au fost
evacuate în râuri și alte ape de suprafață.

Cu toate că au existat unele acțiuni ale autorităților locale și a unor organizații internaționale
de ajutorare, acestea au avut ca efect doar un control limitat asupra situației.