Contabilitatea – nimic mai simplu 17

CONTABILITATEA – LIMBAJ UNIVERSAL AL

LUMII AFACERILOR

OBIECTIVE

1. Prezentarea unor concepţii de

definire a obiectului de studiu al
contabilităţii.
2. Ecuaţii specifice patrimoniului.
3. Utilizatorii informaţiei financiar-
contabile şi cerinţele specifice
acestora.
4. Aspecte ale proceselor de
normalizare şi armonizare
contabilă internaţională.

2.1 Patrimoniul – obiect de studiu al contabilitatii

De ce răsare luna, de ce visăm, de ce stelele par tot mai

multe în fiecare seară? Un şir de întrebări ce îşi aşteaptă
răspunsul din partea fiecăruia dintre noi. Poate te întrebi, dragă
cititorule, de ce un astfel de început pentru un capitol în care vom
descoperi ce înseamnă, de fapt, contabilitatea, care este obiectul
Contabilitatea – nimic mai simplu 18

său de studiu sau cui îi sunt adresate roadele sale? Pentru că, în
goana sa nebună după răspunsuri, dar şi întrebări deopotrivă,
omul a căutat un limbaj comun al faptelor sale.
“Informaţia înseamnă putere” spunea cândva Alvin
Toefler. Poate în nici un alt domeniu puterea nu se manifestă cu
atât elan precum în economie. Iată, de ce autorul acestor rânduri
îmbrăţişează ideea de definire a contabilităţii drept un veritabil
limbaj al afacerilor, sursa informaţională despre activitatea unei
entităţi. Sunt informaţii despre bunurile, drepturile sau obligaţiile
aparţinând acestei entităţi. Cuprinse în noţiunea de patrimoniu,
toate acestea reprezintă, de fapt, însăşi obiectul de studiu al
contabilităţii.
În definirea patrimoniului sunt întâlnite, în literatura de
specialitate, trei mari concepţii:
 Concepţia economică potrivit căreia patrimoniul este
definit drept un ansamblu de bunuri cu valoare
economică aparţinând unei persoane fizice sau juridice.
 Concepţia juridică potrivit căreia în structura
patrimoniului sunt cuprinse drepturile şi obligaţiile
ataşate acestor bunuri.
 Concepţia economico-juridică ce defineşte patrimoniul
ca un ansamblu de bunuri economice, drepturi şi
obligaţii ataşate acestora.
Pornind de la cele trei concepţii de definire a obiectului de
studiu al contabilităţii, să vedem, în cele ce urmează, care sunt
ecuaţiile specifice patrimoniului, ecuaţii ce pun în evidenţă
tocmai egalitatea permanentă între bunuri economice, pe de o
parte, şi sursele de finanţare a acestora, pe de altă parte:

BUNURI
= DREPTURI + OBLIGAŢII
ECONOMICE

BUNURI
- OBLIGAŢII = DREPTURI
ECONOMICE
Contabilitatea – nimic mai simplu 19

UTILIZĂRI = RESURSE

RESURSE UTILIZĂRI
PERMANENTE TEMPORARE
- = -
UTILIZĂRI RESURSE
PERMANENTE TEMPORARE

Pentru a conferi o imagine completă asupra întregii

activităţi a unei entităţi (societate comercială, şcoală, instituţie
guvernamentală, spital, ş.a.m.d.) contabilitatea presupune
evaluarea şi înregistrarea tuturor elementelor patrimoniale atrase
într-o activitate economică, a situaţiei şi modificărilor acestora,
dar şi redactarea şi publicarea unui set de situaţii financiar-
contabile care să confere doritorilor o imagine a entităţii
respective.

2.2 Cererea de informatii financiar-contabile

Îţi aminteşti de povestea Albei ca Zăpada şi celebra

întrebare adresată unei oglinzi fermecate: “oglindă oglinjoară,
cine-i cea mai frumoasă din ţară”? La fel şi utilizatorul unor
situaţii financiar-contabile doreşte să afle realitatea despre
societatea pe care o conduce, o creditează sau o doreşte ca
partener. Din păcate, nu de puţine ori, imaginea conferită de
contabilitate cosmetizează realitatea în raport de un interes sau
altul. Este adevărat faptul ca nu doar informaţia contabila asigură
imaginea completă a unei activităţi, dar rolul jucat de aceasta în
procesul decizional este unul de prim rang. Interdependenţa cu
alte compartimente ale unei societăţi comerciale, de exemplu,
conferă contabilităţii încă un argument în ceea ce priveşte rolul
său în viaţa economică. În sprijinul celor afirmate să
Contabilitatea – nimic mai simplu 20

reconsiderăm, dacă este cazul, imaginea bătrânului contabil

amintit în capitolul anterior.
Şi, pentru că acest capitol începe cu o serie de întrebări, să
continuăm pe acelaşi drum şi să vedem împreună cine sunt
utilizatorii informaţiei furnizate de contabilitate.
Definită ca un proces de furnizare către diverşi utilizatori a
unor informaţii referitoare la o entitate economică, contabilitatea
este de fapt un aliat al acestor utilizatori în procesul decizional.
Gruparea utilizatorilor la care ne referim poate îmbrăca
următoarele forme:

a) utilizatori externi – persoanele din afara unei

entităţi ce au nevoie de informaţii referitoare la
aceasta în vederea unor raporturi economico-
financiare;
b) utilizatori interni – persoanele din interiorul
entităţii la care ne referim, ce vizează informaţii
despre rentabilitatea sau siguranţa conferită de
activitatea entităţii respective.

Spre exemplificare, în categoria utilizatorilor interni

regăsim conducerea societăţii, salariaţii acesteia, în timp ce, pe
poziţia utilizatorilor externi se situează investitorii, creditorii,
statul sau partenerii comerciali.
Ilustrarea etapelor parcurse de toţi aceşti utilizatori în
procesul decizional este prezentată în cele ce urmează:

Ilustrarea
Ilustrarea Prezentarea
Prezentarea Evaluarea
Evaluarea Luarea
Luarea
problemei
problemei alternativelor
alternativelor alternativelor
alternativelor deciziei
deciziei
Contabilitatea – nimic mai simplu 21

Investitorii sunt preocupaţi de acele informaţii referitoare

la beneficiul aferent investiţiei făcute, dar şi de riscurile asumate.
Conducerea societăţii este interesată de performanţele
societăţii, de datoriile sau creanţele acesteia, de fluxurile de
disponibilităţi băneşti, etc.
Partenerii comerciali (furnizorii sau clienţii) sunt
interesaţi de posibilitatea societăţii de a-şi achita datoriile
asumate la scadenţă sau de continuitatea parteneriatului lor.
Creditorii doresc să ştie dacă împrumuturile acordate şi
dobânzile aferente acestora vor fi rambursate la scadenţă, dar şi
care sunt garanţiile aduse de solicitantul unui împrumut.
Statul, prin întregul său aparat administrativ, cunoaşte, pe
baza informaţiilor prezentate de fiecare societate, situaţia
economiei naţionale, respectarea reglementărilor fiscale, sau
indicatori statistici de apreciere la nivel macro-economic a
performanţelor fiecărui sector de activitate.
Salariaţii vizează informaţii referitoare la stabilitatea
societăţii la care lucrează sau capacitatea acesteia de a oferi
diverse avantaje salariale sau posibilităţi de pregătire
profesională.
Publicul cunoaşte, pe baza informaţiilor prezentate de
societate, evoluţia şi tendinţele acesteia, analizând astfel,
implicaţiile asupra zonei economice în care se află.
Dată fiind multitudinea utilizatorilor informaţiei financiar-
contabile şi varietatea cerinţelor specifice acesteia, contabilitatea
cunoaşte la rândul său două forme de organizare a sa:

a) contabilitatea financiară, căreia îi revine

responsabilitatea înregistrării tranzacţiilor,
întocmirii situaţiilor financiar-contabile şi
comunicării acestora către cele două categorii de
utilizatori amintite;
b) contabilitatea de gestiune definită ca sursă de
informaţii doar pentru utilizatorii interni.
Contabilitatea – nimic mai simplu 22

Spre exemplificare, să analizăm o societate care îşi vinde

produsele propriei activităţi. Dacă preţul de vânzare, regăsit în
contabilitatea financiară, este cunoscut atât de utilizatorii interni,
cât şi de utilizatorii externi, structura costului de producţie al
bunurilor vândute (informaţie oferită de contabilitatea de
gestiune) nu este accesibilă decât utilizatorilor interni.
Organizarea celor două laturi ale contabilităţii într-un
singur circuit poartă numele de monism contabil, iar separarea
lor dă naştere dualismului contabil.

2.3 Normalizare si armonizare contabila

Influenţată de mediul economic, cultural sau o serie de alţi

factori, contabilitatea este obligată să asigure o informaţie
comparabilă, atât în timp, cât şi în spaţiu. Iată de ce desfăşurarea
unui proces de normalizare şi armonizare contabilă dincolo de
graniţele regionale, reprezintă o necesitate de prim rang.
Desfăşurarea acestor procese nu putea fi lăsată la voia
întâmplării, astfel încât, în 1973, pe baza unui acord încheiat între
reprezentanţii profesiei contabile din Australia, Canada, Regatul
Unit al Marii Britanii, Franţa, Germania, Japonia, Mexic, Olanda
şi Statele Unite ale Americii, ia fiinţă Comitetul pentru
Standardele Internaţionale de Contabilitate (IASC).
Obiectivele IASC, conform însăşi Regulamentului IASC
sunt:

a) elaborarea şi publicarea, în interesul public, a

standardelor de contabilitate ce vor servi ca bază
în prezentarea situaţiilor financiare, precum şi
promovarea, la nivel mondial a acceptării şi
respectării acestora.
b) desfăşurarea activităţii în direcţia îmbunătăţirii şi
armonizării reglementărilor, a standardelor de
Contabilitatea – nimic mai simplu 23

contabilitate şi a procedurilor aferente prezentării

situaţiilor financiare.

Standardele elaborate sunt utilizate, fie ca fundament al

reglementărilor contabile naţionale, fie ca bază de întocmire a
raportărilor financiare ale societăţilor cotate pe pieţele bursiere.
Aşa cum aminteam anterior, principalul obiectiv al
situaţiilor financiar-contabile este de a furniza informaţiile
solicitate de utilizatori despre poziţia financiară sau
performanţele unei entităţi.
Desigur că, nu toate necesităţile informaţionale ale
utilizatorilor pot fi satisfăcute prin intermediul situaţiilor
financiare, dar acestea asigură o mare parte din nevoile de
informaţie aferente unui proces decizional.
Pentru a-şi atinge obiectivul amintit, situaţiile financiare
oferă informaţii despre:

- activele,
- capitalurile proprii,
- datoriile,
- veniturile şi cheltuielile,
- fluxurile de numerar ale unei perioade.

Un activ este definit în viziunea IASC drept o resursă

controlată de către întreprindere, ca rezultat al unor evenimente
trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice
viitoare pentru întreprindere.
Datoriile sunt definite ca obligaţii actuale ale întreprinderii
decurgând din evenimente trecute şi a căror decontare se aşteaptă
să genereze o ieşire de resurse ce încorporează beneficiile
economice.
Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al
acţionarilor în activele unei întreprinderi, după deducerea tuturor
datoriilor sale.
Contabilitatea – nimic mai simplu 24

Rezultatul reprezintă una dintre informaţiile vizate de

majoritatea utilizatorilor informaţiei financiar-contabile. La baza
determinării rezultatului stau veniturile şi cheltuielile aferente
perioadei analizate. Definiţiile propuse de organismul de
normalizare internaţională pentru venituri şi cheltuieli sunt
următoarele:

a) veniturile constituie creşteri ale beneficiilor

economice înregistrate pe parcursul unei
perioade, sub formă de intrări sau creşteri ale
activelor sau descreşteri ale datoriilor, care se
concretizează în creşteri ale capitalului propriu,
altele decât cele rezultate din contribuţii ale
acţionarilor.
b) cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor
economice înregistrate pe parcursul unei
perioade, sub formă de ieşiri sau scăderi ale
activelor sau creşteri ale datoriilor, care se
concretizează în reduceri ale capitalului propriu,
altele decât cele rezultate din distribuirea acestora
către acţionarilor.

Fluxurile de numerar grupează intrările de numerar şi

echivalente ale acestuia. În timp ce numerarul cuprinde
disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere, echivalentele de
numerar sunt investiţiile financiare pe termen scurt, cu un grad
mare de lichiditate şi un risc nesemnificativ de schimbare a
valorii.
Un set complet de situaţii financiare include, în viziunea
IAS 1:

a) bilanţul;
b) contul de profit şi pierdere;
c) o situaţie care să reflecte fie:
 toate modificările capitalului propriu;
Contabilitatea – nimic mai simplu 25

fie
 modificările capitalului propriu, altele decât acelea
provenind din tranzacţii de capital cu proprietarii şi
distribuiri către proprietari;
d) situaţia fluxurilor de numerar;
e) politicile contabile şi notele explicative.

1. În definirea patrimoniului drept obiect de studiu al

contabilităţii sunt întâlnite următoarele concepţii: concepţia
economică, concepţia juridică şi concepţia economico-juridică.
Potrivit acestora, patrimoniul reprezintă:

 În concepţia economică:
Contabilitatea – nimic mai simplu 26

 În concepţia juridică:

 În concepţia economico-juridică:

2. Grupaţi în tabelul de mai jos următoarele elementele:

materii prime, mărfuri, credite bancare, rezerve, capital social,
materiale, furnizori, cont curent la bancă, terenuri, clădiri.

a)
DENUMIRE BUNURI
DREPTURI OBLIGAŢII
ELEMENT ECONOMICE
Materii prime X
Mărfuri
Credite bancare
Rezerve
Capital social
Materiale
Furnizori
Cont curent
Terenuri
Clădiri

b)
Contabilitatea – nimic mai simplu 27

DENUMIRE BUNURI CAPITAL

DATORII
ELEMENT ECONOMICE PROPRIU
Materii prime X
Mărfuri
Credite bancare
Rezerve
Capital social
Materiale
Furnizori
Cont curent
Terenuri
Clădiri

3. La sfârşitul lunii, societatea “X” prezintă următoarea

situaţie a elementelor patrimoniale:

produse finite 5.000.000 creditori 1.000.000

capital social 10.000.000 clienţi 6.000.000
furnizori 2.000.000 impozit pe salarii 2.000.000
materiale 8.000.000 maşini şi utilaje 3.000.000
rezerve 1.000.000 profit şi pierdere 6.000.000

Se cere gruparea acestor elemente în ecuaţiile patrimoniale

prezentate:

 Bunuri economice = Capital propriu + Datorii

BUNURI ECONOMICE CAPITAL PROPRIU DATORII

Produse finite 5.000.000
Contabilitatea – nimic mai simplu 28

4. Completaţi tabelul alăturat pe baza valorilor economice

prezentate:

clădiri 10.000.000 furnizori 8.000.000

capital social 6.000.000 cont curent 2.000.000
terenuri 4.000.000 rezerve 5.000.000
mărfuri 4.000.000 impozit pe 1.000.000
salarii

Determinaţi ecuaţia:
Res. permanente – Utilizări permanente =
= Utilizări temporare - Res. Temporare

UTILIZĂRI PERMANENTE RESURSE PERMANENTE

Clădiri 10.000.000

UTILIZĂRI TEMPORARE RESURSE TEMPORARE

5. Grupaţi următorii utilizatori ai informaţiei contabile pe

cele două categorii prezentate: director financiar, investitor
potenţial, consultant financiar, director de marketing, bancher,
director comercial, administraţia locală sau centrală.

UTILIZATORI INTERNI UTILIZATORI EXTERNI

Director financiar

Daţi câte un exemplu de decizie economică luată de fiecare

din aceşti utilizatori pe baza informaţiei furnizate de
contabilitate.
Contabilitatea – nimic mai simplu 29

 Patrimoniul – ansamblu de bunuri

economice, drepturi şi obligaţii ataşate
acestora.
 Multitudinea cerinţelor informaţionale
ale utilizatorilor informaţiei financiar-
contabile.
 Nevoia de comparabilitate în timp şi
spaţiu a informaţiei contabile.