Sunteți pe pagina 1din 3

Importanta

Zootehnia prin definiţie este o ramură economică superioară din punct de


vedere calitativ şi cu un grad mai înalt de rentabilitate decât agricultura.
Beneficiile zootehniei sunt aduse de o calitate si valoare biologică ridicată a
materiilor prime şi a produselor, utilizările intensive şi complete a activelor de
producţie (carne, lapte, ouă, blană, piele), permanenţa şi constanţa producţiei (nu
sunt culturi sezoniere), asigurând totodată şi o continuitate în utilizarea şi
remunerarea forţei de muncă implicate.
Cu atât mai mult, creşterea iepurilor este mai productivă decât alte
sectoare zootehnice datorită faptului că femelele nu au doar anumite perioade
din an de fertilitate şi perioada de gestaţie este extrem de scurtă, iar numărul de
pui la o fătare este dintre cele mai mari înregistrate. În funcţie de direcţia de
orientare a fermei de iepuri de casă (iepuri de companie, iepuri pentru carne,
iepuri pentru omologarea unor noi rase etc), posibilităţile economice sunt mai
vaste ori mai restrânse. În funcţie de tipul de creştere practicat (extensivă, semi-
intensivă, intensivă ori foarte intensivă) rezultatele sunt mai mari ori mai reduse
cantitativ.
Creşterea de iepuri este o afacere în care amortizările se observă extrem
de repede, ferma (în condiţii optime) aducând profit din al doilea an de
funcţionare. Facilităţile curente pentru noii agenţi economici în exploatarea
agricolă constituie un avantaj formidabil, iar corecta lor explorare şi utilizare
uşurează povara financiară iniţială, contribuind şi la etapele post-producţiei prin
instituţiile, organismele şi organizaţiile care stau în prezent la dispoziţia
fermierilor. Se pot obţine finanţări parţial ori integral nerambursabile, se pot
atrage fonduri europene, iar ulterior se poate apela la diverse structuri pentru
orientarea şi protejarea afacerii şi a produselor obţinute.
Momentul înfiinţării unor crescătorii complexe de iepuri de casă este mai
mult decât oportun, piaţa este foarte permisivă în acest sens şi concurenţa
limitată la culturi semi-intensive. Ne putem inspira din iniţiativele tinerilor din
Republica Moldova, unde această ramură zootehnică este în plină dezvoltare,
potenţialul economic şi avantajele fiind corect anticipate. Motivaţiile sunt uneori
de ordin personal (pasiuni şi admiraţii ale diverselor specii) iar alteori de ordin
pecuniar sau avangardist (sesizarea necesităţii cărnii şi preparatelor din carne pe
piaţa internă, gradul înalt de rentabilitate al afacerii, ambiţia de a pune la punct
un sistem ecologic funcţional şi eficient, dorinţa de a introduce noi specii de
iepuri domesticiţi în teritoriu etc.), iar rezultatele întotdeauna încurajatoare.
Achiziţionarea de animale pentru bazele fermei nu este costisitoare,
spaţiul necesar nu este foarte vast, cuştile se pot fabrica inclusiv manual, furajele
şi nutreţul sunt la îndemnână şi nu au preţuri ridicate (unele plante se pot cultiva
chiar de către fermier pe terenul propriu, asigurând un circuit complet şi
ecologic), iar forţa de muncă nu implică un mare număr de angajaţi (de cele mai
multe ori o persoană sau două acoperă necesarul unei ferme de dimensiune
medie). Conform asociaţiei Compassion in World Farming (organizaţie
caritabilă britanică) în cadrul Uniunii Europene sunt crescuţi 326 milioane de
iepuri de casă / an (pentru carne şi blană), respectiv mai mult decât totalul de
porcine şi bovine de carne la un loc1.
În termeni statistici, marile progrese şi chiar salturi în producţia de carne
de iepure s-au constatat în jurul anului 1990. Prezentăm mai jos o situaţie
concretă preluată din arhivele Organizaţiei pentru Hrană şi Agricultură a
Naţiunilor Unite: