TEHNICI DE IDENTIFICARE A PERSOANELOR DUPA SEMNALMENTE

EXTERIOARE, DUPA VOCE SI PRIN ALTE METODE CRIMINALISTICE

Sublinieri introductive

Abordarea modalitatilor de identificare a persoanelor, dar si a cadavrelor, poate

conduce la intrebarea daca imaginea faptuitorului (asa cum a fost retinuta de catre
un martor ocular sau de victima), fotografia unei persoane, ori un craniu, vocea,
scrisul chiar, pot constitui, prin ele insele, urme ale infractiunii, dupa cum sunt urmele
de maini, de picioare, de dinti s.a.

O urma sui-generis este reprezentata de modul de savarsire a faptelor penale.

Practica judiciara ofera numeroase exemple de infractori specializati in savarsirea
unui anumit gen de fapte penale intr-o anumita maniera, cu mijloace specifice, ceea
ce reprezinta “amprenta” modului de operare.

Identificarea persoanelor si cadavrelor dupa semnalmentele exterioare

Aspecte generale

Scurta privire istorica. Organele de urmarire penala sunt confruntate nu de

putine ori cu situatii de genul celor in care, dupa savarsirea unei infractiuni, singurele
date realmente exploatabile in legatura cu o fapta penala si cu autorul acesteia sunt
cele oferite de un martor ocular, care a reusit sa retina imaginea faptuitorului.

Pentru a intelege exact importanta si rolul acestui gen aparte de identificare, nu

este lipsit de interes sa amintim ca, inca din antichitate, au fost semnalate preocupari
de gasire a anumitor modalitati adecvate de identificare a celor urmariti.

Sistemul buletinelor de urmarire este intalnit in secolul XVIII, pentru ca, o data cu
inventarea fotografiei de catre Daguerre (1839), sa se inceapa introducerea
albumelor fotografice ale infractorilor.

In descrierea si fixarea infatisarii persoanei infractorilor, mai ales in scopul

identificarii lor ulterioare, un pas important l-a facut Alphonse Bertillon, considerat,
asa cum am mai mentionat, intemeietorul politiei stiintifice moderne.
 Fundamentul stiintific al identificarii dupa semnalmente
exterioare.Fundamentul stiintific al acestei identificari il constituie individualitatea si
relativa stabilitate a caracteristicilor somatice ale fiecarui individ adult.

In esenta, identificarea se face cu ajutorul unor metode si tehnici specializate, in

cadrul unor activitati de urmarire penala, desfasurate potrivit unor reguli tactice
specifice ascultarii martorilor sau victimelor infractiunii.

Metoda portretului vorbit

Portretul vorbit este o metoda aplicata frecvent si perfectionata pe parcursul

timpului, care serveste la identificarea persoanelor, pe baza descrierii semnalmen-
telor exterioare ale acestora, de catre o alta persoana. In descrierea facuta de cel
care a perceput caracteristicile somatice ale individului cautat sunt vizate, pe de o
parte,formele statice, iar pe de alta parte, formele dinamice. Aprecierea formei si
dimensiunilor acestora se face dupa un sistem cuprinzand trei gradatii: mare, mijlo-
ciu si mic.

Descrierea formelor statice. Acest segment al descrierii vizeaza elementele

caracteristice privind talia, constitutia fizica sau aspectul general al persoanei, forma
capului si a fetei, eventuale infirmitati s.a.

A. Talia poate fi scunda, mjlocie si inalta, unii autori propunand ca sus-citatele trei
gradatii sa fie raportate la 1,60m pentru talia scunda, intre 1,75m pentru talia
mijlocie si peste 1,75 pentru talia inalta.
B. Constructia fizica sau corpolenta este apreciata ca robusta sau solida, mijlocie,
slaba sau uscativa, in funcite de marimea sistemului osos si de masa
musculara a individului. De asemenea, intereseaza si forma umerilor, lunimea
gatului, particularitati ale mainilor si picioarelor etc.
C. Aspectul general sau tinuta unei persoane poate fi evaluata, de pilda, ca
sportiva, eleganta, atletica,greoaie, ori asociata unor profesiuni cum ar fi cele
de ofiter, functionar, intelectual, marinar, taran, student,balerin etc.
 Descrierea capului. Capul persoanei, atat in intregul sau, cat si in ceea ce
priveste aspectul morfologic, vazut din fata si din profil detine, in mod firesc, locul
principal in realizarea portretului vorbit. De exemplu:

A. Forma capului, privit din fata, poate fi alungita, ovala, dreptunghiulara,

triunghiulara, cu baza in sus sau in jos, patrata, colturoasa, romboidala etc.

B. Fata se imparte, de regula, in trei zone: frontala, nazala si bucala. Zona

frontalacuprinde regiunea dintre baza nasului si baza acestuia; zona bucala include
regiunea dintre baza nasului si varful barbiei. In functie de necesitati, pot fi luate in
calcul cinci zone, respectiv fruntea, ochii, nasul, gura si barbia.

Parul se descrie dupa culoare, insertie frontala, forma.

Fruntea se descrie dupa inaltimea, latime, contur, inclinare, particularitati

(proeminenta arcadelor sau a boselor frontale),

Fiecare element component al fetei se descrie separat, cu ce are el mai caracte-

ristic.

Descrierea formelor dinamice. Descrierea acestor forme denumite si

functionale, este menita sa completeze posibilitatile de identificare si se refera, in
special, la tinuta corpului, felul mersului, mimica, privire, diferitele forme de mani-
festare. De exemplu:

- Mersul unei persoane poate fi normal, degajat, suplu, sportiv, greoi, ezitant, cu
pasi mari sau mici, saltaret, cu alte particularitati determinate de morfologia picio-
rului.

- Modul de manifestare, privit in sensul sau larg, prin aceasta intelegandu-se, de

pilda, gestica sau vorbirea, este in functie de personalitatea si temperamentul
individului.

……………………………………………………………………..
Metode tehnice folosite in identificarea persoanelor dupa semnalmentele
exterioare

Portretul schitat. Portretul schitat, sau schita de portret, reprezinta o metoda

menita sa inlature, cel putin in parte, neajunsurile determinate de modul in care o
persoana apreciaza sau descrie semnalmentele exterioare.

Fotorobotul. Este o metoda de identificare cu ajutorul unui colaj fotografic de

elemente faciale preluate din fotografii ale semnalmentelor unor persoane diferite.

Identi-kit-ul si Photo-identi-kit-ul. Se numara printre mijloacele tehnicefolosite

frecvent in practica organelor de cercetare penala. La dispozitia martorului, ori victimei,
este pus un album ce contine zeci de variante ale elementelor faciale. Fiecare element fa-
cial din album este reprodus separat pe o pelicula transparenta purtand acelasi numar de
cod.

Mimicompozitorul si sintetizorul fotografic.

Mimicompozitorul (MIMIC) se apropie, intrucatva, de metoda Identi-kit-ului, desigur

mai perfectionata.

Sintetizorul fotografic are la baza aceleasi principii de compunere a imaginii.

Portretul robot computerizat. Dificultatile inerente intalnite in practica, de

identificare pe baza metodei portretului vorbit, ori prin intermediul procedeelor
tehnice de tipul fotorobotului, identi-kit-ului s.a., au condus la cautarea unor noi
modalitati de realizare a portretului robot. Pentru aceasta, specialistii au recurs la
tehnica de calcul electronic, care se dovedeste a fi foarte utila in practica.

Metode criminalistice de identificare a cadavrelor necunoscute

Tehnicile de identificare prezentate mai sus sunt utile si in cazul identificarii

cadavrelor necunoscute, insa, aplicabilitatea lor este limitata de transformarile firesti
prin care trece corpul uman, ca urmare a anumitor fenomene cadaverice, ori din
cauza actiunii distructive a diversilor factori.
 Metoda supraproiectiei. Din punct de vedere tehnic, metoda consta in
proiectarea sau suprapunerea imaginii craniului necunoscut peste imaginea fotogra-
fica a persoanei disparute, careia se presupune ca i-a apartinut craniul.

Suprapunerea electronica a imaginilor reprezinta o varianta perfectionata a

supraproiectiei, avand la baza combinarea electronica a imaginilor craniului
necunoscut si cele ale persoanei disparute.

Reconstituirea fizionomiei dupa craniu. Acest procedeu, aplicat de toate

serviciile criminalistice, a fost pus la punct, printre altii, de savantul rus
M.M.Gherasimov. La noi in tara s-a ocupat de perfectionarea acestuia Cantemir
Riscutia. Din aceasta cauza mai este denumita “metoda GHERASIMOV-
RISCUTIA”.

Identificarea dupa resturile osoase. Identificarea dupa resturile osoase face

obiectul expertizei urmelor osteologice, specifica unui domeniu denumit in literatura
medico-legala osteoantropometrie.

……………………………………………………………………

Identificarea persoanelor dupa voce si vorbire

Notiuni generale

Identificarea persoanei dupa voce, inregistrata pe diferite suporturi magnetice, se

inscrie, in prezent, printre metodele tehnico-stiintifice moderne, pe care
Criminalistica le pune in slujba stabilirii adevarului, a descoperirii autorului
infractiunii. Referitor la aceasta noua metoda, se impune precizarea ca ea nu se
restrange numai la cazurile penale, putand fi folosita cu succes si in cele civile.

Fundamentul stiintific al identificarii sau stabilirii autenticitatii unei inregistrari este

dat de individualitatea vocii si vorbirii.

Potrivit opiniilor exprimate in literatura de specialitate, fundamentul stiintific al

metodei enuntate consta in specificitatea elementelor proprii fiecarei voci, in
esenta,particularitatile care determina individualitatea vocii fiecarei persoane fiind
urmatoarele:

A. Particularitatile de constructie ale aparatului fonorespirator, ale fiecaruia dintre

componentele sale (plamani, trahee, laringe, coarde vocale, cavitatea bucala s.a.).

B. Particularitatile functiei fonatorii, determinate de fiziologia specifica actului

respirator.

……………………………………………………………………..

Caracteristicile de identificare a vocii si vorbirii

In vederea determinarii si aprecierii stiintifice a caracteristicilor vocii si vorbirii sunt

necesare mijloace tehnice speciale de evaluare, de tipul sonografelor. Sonografele
permit analize complexe ale caracteristicilor generale si individuale fonoacustice,
spectrul lor de audiofrecventa fiind situat intre 5 si 16000Hz.

Expertiza criminalistica complexa a vocii si vorbirii, a imaginilor spectrografice ale

vocalelor si consoanelor releva urmatoarele caracteristici generale si individuale mai
importante de identificare.

Caracteristicile vocii.

Vocea are drept caracteristici acustice generale:

Caracteristicile acustice individuale sunt formate dintr-un complex de frecvente.

Caracteristicile vorbirii. Vorbirea se caracterizeaza, in general, prin particularitati

de expresie si stil, specifice unui anumit grup de persoane.

Cu privire la particularitatile modului de a vorbi al unei persoane, amintim ca acestea

pot face obiectul recunoasterii sale de catre o alta persoana, martor de auditu sau de
catre victima, situatie intalnita frecvent in practica.

Expertiza criminalistica a vocii si vorbirii

 Obiectul expertizei criminalistice a vocii si vorbirii, nu se rezuma numai la
identificarea persoanei, existand si alte domenii in care poate oferi raspunsuri utile la
intrebarile adresate de organele judiciare.

A. Stabilirea autenticitatii inregistrarilor audio (sau video), in scopul determinarii

falsurilor.

B. Identificarea persoanei vorbitorului cu respectarea anumitor conditii de calitate

privind inregistrarea in litigiu si, fireste, avand la dispozitie modele de comparatie.

C. Stabilirea eventualei deghizari a vocii si vorbirii, deghizare sau modificare

incercata prin acoperirea microfonului cu o batista, vorbirea in soapta, modificarea
tonalitatii, astuparea nasului s.a.

Sistemele informatice de identificare vocala, permit astazi ca inregistrarile

analogice sa fie ameliorate prin numerizarea lor, filtrarea si analiza spectrala prin
computer.