Sunteți pe pagina 1din 8

Centrul de evaluare și

intervenție
pentru copii și adolescenți

Piața 14 Iulie nr. 18, Cluj-Napoca. Tel./Fax 0364-881771

Cum se pot implica părinţii în dezvoltarea asertivităţii la copii?


Mai jos, aveţi o listă de comportamente. Vă rugăm să identificați acele
comportamente pe care copilul dumneavoastră le face.
 Îşi petrece majoritatea timpului singur.
 Atunci când îi vede pe ceilalţi jucându-se împreună, evită să li se alăture.
 Se teme de situaţiile în care ceilalţi ar putea să-l refuze sau să râdă de el.
 Preferă să nu răspundă la întrebările învăţătorului/profesorului.
 Se bâlbâie sau nu vorbeşte clar, atunci când este întrebat ceva.
 Dacă este întrebat ceva, stă cu ochii în pământ şi nu răspunde cu voce tare.
 Are dificultăţi sau renunţă să-şi spună părerea, chiar dacă ştie că ceea ce
vrea să spună este corect sau că are dreptate.
 Îi este greu să intre în discuţie cu cineva, mai ales cu cei pe care nu-i
cunoaşte.
 Se pierde sau nu ştie ce să spună atunci când vrea să ceară ceva unui alt
copil sau unui adult.

Afirmațiile de mai sus sunt caracteristice unui comportament non-asertiv.


Asertivitatea reprezintă capacitatea de a ne exprima dorinţele, de a ne spune părerea şi de
a ne cere drepturile fără să jignim sau să-i lezăm în vreun fel pe ceilalţi. Aşadar,
asertivitatea reprezintă o abilitate socială, care ajută copilul să se descurce în mod adecvat
într-o varietate de situaţii:

- stabilirea relaţiilor de prietenie cu ceilalţi copii (să poarte o conversaţie; să ceară/să


ofere obiecte de care are nevoie; să ceară permisiunea să se alăture celorlalţi în joc; să
se apere, atunci când sunt trataţi în mod nedrept);

- adaptarea la interacţiunile cu adulţii (să îşi exprime punctul de vedere; să răspundă la


întrebări; să aibă răbdare şi să nu întrerupă, atunci când nu este cazul).

În continuare, vom detalia câteva dintre abilităţile pe care copiii ar trebui să le


deprindă, respectiv modul în care ar trebui să se comporte pentru a transmite un mesaj social
adecvat. Tabelul de mai jos cuprinde comportamente legate de:

- limbajul non-verbal (limbajul corpului);


- abilităţi de conversaţie;
- abilităţi de dezvoltare şi de menţinere a relaţiilor de prietenie;
- abilităţi de rezolvare adecvată a conflictelor.
Centrul de evaluare și
intervenție
pentru copii și adolescenți

Piața 14 Iulie nr. 18, Cluj-Napoca. Tel./Fax 0364-881771

Tipul de Comportamentul Ce ar fi bine să facă Ce NU este indicat să facă


abilitate
Limbajul Contactul vizual În timpul conversaţiei, copilul ar trebui să-i privească în ochi pe Evitarea contactului vizual, tendinţa de a se uita în pământ
non-verbal ceilalţi, pentru a demonstra că este atent şi interesat de ceea ce i sunt semne de teamă, adesea interpretate de către ceilalţi ca
se spune. fiind lipsă de respect sau de interes.
Postura Atunci când copilul stă drept, fără a crea impresia de rigiditate, Impresia negativă a celorlalţi se poate crea, atunci când stă
transmite celorlalţi faptul că este relaxat şi încrezător. tolănit, cocoşat sau este extrem de rigid în mişcări.
Expresia feţei Zâmbetul este una dintre cele mai importante „unelte” sociale, Expresiile emoţionale negative care persistă în
care transmite deschidere şi prietenie. interacţiunile cu ceilalţi sau lipsa zâmbetului sunt
Expresiile emoţionale negative (tristeţe, furie) trebuie să fie percepute ca reacţii negative la adresa lor de către ceilalţi.
adaptate contextului.
Abilităţi de Tonalitatea, Tonalitatea vocii reprezintă un mijloc util pentru a transmite Inflexiunile vocii care sugerează tonuri agresive sau
conversaţie volumul şi ritmul reacţiile emoţionale, iar percepţia că tonul este plăcut la auz plângăreţe, pot avea efecte negative asupra celor care
vocii atrage reacţii pozitive din partea celorlalţi. ascultă şi care, din acest motiv, pot interpreta greşit ceea ce
li se spune.
Este indicat ca volumul vocii să fie suficient de puternic pentru Dacă volumul este extrem de redus, atunci există riscul ca
a fi auziţi şi pentru ca ceilalţi să poată înţelege mesajul pe care mesajul să nu fie auzit şi să nu poată fi transmis clar către
doreşte să-l transmită. auditoriu.
Dacă ritmul în care copilul pronunţă cuvintele este adecvat, Vorbirea lentă este adesea percepută ca fiind plictisitoare,
atunci este mai uşor înţeles de către ceilalţi. în timp ce vorbirea rapidă este greu de urmărit.
Salutul şi Utilizarea formulelor de salut şi prezentarea (mai ales la copiii Lipsa salutului şi/sau lipsa contactului vizual, a unei
prezentarea mai mari de 8-9 ani) sunt importante pentru iniţierea oricărui tip expresii faciale adecvate, pot fi percepute ca modalităţi de
de interacţiune socială. evitare a interacţiunilor cu ceilalţi.
Iniţierea şi Iniţierea conversaţiei
susținerea unei Se realizează prin adresarea unor întrebări sau prin afirmaţii O conversaţie nu se poate iniţia, în cazul în care copilul
conversaţii simple, care să ofere celorlalţi ocazia de a oferi informaţii este tăcut sau dacă răspunde scurt şi monosilabic la
despre ei. tentativele celorlalţi de a continua conversaţia.

Aşteptarea rândului în timpul conversaţiei Lipsa promptitudinii în a răspunde la întrebările celorlalţi


Aşteptarea rândului în timpul conversaţiei, transmite sau tendinţa de a-i întrerupe poate fi interpretată drept
interlocutorului mesajul că este ascultat şi respectat. semnal de dezinteres sau de ostilitate.
Centrul de evaluare și
intervenție
pentru copii și adolescenți

Piața 14 Iulie nr. 18, Cluj-Napoca. Tel./Fax 0364-881771

Identificarea subiectelor comune de conversaţie


O modalitate constructivă de a menţine o conversaţie este Copilul care are probleme în a identifica subiecte de
identificarea acelor subiecte care sunt interesante şi-i preocupă conversaţie are dificultăţi în a-şi face prieteni.
şi pe ceilalţi.
Utilizarea unor formule politicoase în conversaţie
Utilizarea formulelor de politeţe (ex. „te rog”, „mulţumesc”, Adulţii tind să-i perceapă ca fiind nepoliticoşi sau lipsiţi de
etc.) este o modalitate prin care copilul poate crea impresii abilităţi sociale pe acei copii care nu folosesc astfel de
pozitive adulţilor. formule în contextul potrivit.
Abilităţi de Solicitarea de a se Copilul cere permisiunea pentru a se alătura activităţilor Evitarea solicitărilor pe motiv că o să fie ridicol sau o să fie
dezvoltare şi alătura celorlalţi în celorlalţi şi, astfel, cresc semnificativ şansele să fie implicat într-
refuzat reprezintă o atitudine neproductivă, care
menţinere a diverse activităţi un grup. încurajează izolarea.
relaţiilor de Formularea unor Prieteniile se leagă prin realizarea unor activităţi comune. A-i Copilul care se teme şi nu îndrăzneşte să facă aceste
prietenie invitaţii către invita pe ceilalţi acasă, la petreceri sau a realiza alte activităţi invitaţii, din teama de a nu fi refuzat, pierde o oportunitate
ceilalţi copii comune reprezintă o modalitate de a dezvolta relaţii de prietenie. importantă de a-şi face prieteni.
Oferirea ajutorului Relaţiile de prietenie presupun reciprocitate. Împărţirea unor Dacă copilul nu ştie să-şi ofere ajutorul sau să împartă
obiecte personale sau oferirea ajutorului, reprezintă modalităţi obiectele celorlalţi, poate fi perceput ca distant şi lipsit de
de a transmite celorlalţi copii dorinţa de a le fi prieteni. compasiune, deşi, în realitate, copilul doreşte să facă aceste
lucruri.
Manifestarea Manifestarea preocupării (încercarea de a-i linişti, a-i încuraja, Lipsa de reacţie în astfel de situaţii poate fi interpretată ca
empatiei (a a-i mângâia etc.) faţă de ceilalţi, atunci când sunt supăraţi sau dezinteres sau ca incapacitate de manifestare a afecţiunii.
compasiunii) sunt răniţi, este o modalitate de a câştiga prietenia şi încrederea
celorlalţi.
Oferirea A oferi complimente (a spune ceva frumos despre ceilalţi) este o Copilul care nu ştie să facă complimente are dificultăţi în a
complimentelor modalitate prin care copilul transmite faptul că respectiva transmite celorlalţi faptul că este interesat de ei şi că le
persoană îi place. observă calităţile.
Abilităţi de Solicitarea Atunci când situaţia o cere, copilul trebuie să fie capabil să ceară Adesea, copilul poate să aibă dificultăţi în a cere lămuriri
rezolvare a ajutorului clarificări sau lămuriri din partea învăţătorului/profesorului, mai sau informaţii pentru a nu părea incapabil sau „diferit” faţă
conflictelor ales atunci când nu poate rezolva problema de unul singur. de ceilalţi.
Refuzul Chiar dacă de multe ori presiunea celorlalţi pentru a manifesta Dificultăţile în a-şi asuma un răspuns negativ apar adesea
Centrul de evaluare și
intervenție
pentru copii și adolescenți

Piața 14 Iulie nr. 18, Cluj-Napoca. Tel./Fax 0364-881771

anumite comportamente este mare, copilul trebuie să ştie să din teama de a nu fi perceput „diferit” sau de a fi
refuze lucrurile pe care nu doreşte să le facă. marginalizat.
Adaptarea la situaţii Într-o situaţie negativă, în care cineva încearcă să profite, să-l Dacă copilul este excesiv de asertiv, atunci situaţia poate
în care ceilalţi râd forţeze să facă ceva ce nu doreşte, îl tachinează sau îl agresează degenera în agresivitate, ceea ce reprezintă o strategie
de el sau încearcă fizic/verbal, copilul trebuie să fie capabil să-şi exprime părerea inadecvată de rezolvare a conflictului. La fel, lipsa
să-l intimideze şi să pună capăt acestor comportamente. Dacă situaţia este mai asertivităţii în astfel de situaţii, conduce la încălcarea
gravă şi nu o poate rezolva singur, atunci trebuie să ştie să drepturilor şi la perpetuarea statutului de victimă.
apeleze la sprijinul unui adult - fie dumneavoastră, fie
învăţătorul/profesorul.
Centrul de evaluare și
intervenție
pentru copii și adolescenți

Piața 14 Iulie nr. 18, Cluj-Napoca. Tel./Fax 0364-881771

Cum se poate interveni pentru dezvoltarea abilităţilor sociale ale


copiilor?

Dezvoltarea abilităţilor sociale seamănă mult cu modul în care se realizează o


construcţie. Dacă fundaţia este slabă, atunci restul construcţiei este la fel de şubred. În funcţie
de cât de multe comportamente sunt problematice, tactica cea mai potrivită este să se înceapă
cu aspectele legate de limbajul corpului şi, de abia după aceea, să se continue cu abilităţile de
conversaţie sau cu cele de rezolvare a conflictelor.

Clarificaţi de ce este important comportamentul respectiv

De cele mai multe ori, copilul nu-şi dă seama de importanţa unui comportament şi de
consecinţele sale. De aceea, este indicat să discutaţi cu el care este rolul acelui comportament.
De exemplu, dacă răspunde monosilabic la întrebările celorlalţi, îi puteţi spune faptul că, în
acest fel, ceilalţi au impresia că nu doreşte să vorbească cu ei şi că nu este interesat de ceea ce
se discută. Pentru a face explicaţia mai intuitivă, puteţi să vă folosiţi de un context în care
copilul încearcă să discute cu dumneavoastră şi să abordaţi acelaşi stil de comunicare.
Ulterior, această situaţie o puteţi folosi ca punct de pornire pentru identificarea dificultăţilor
întâmpinate de copil şi pentru a-l ajuta să conştientizeze efectele negative ale
comportamentului său.

Demonstraţi modul în care se foloseşte abilitatea

Cea mai bună modalitate de a-l învăţa pe copil un nou comportament este acela de a
identifica modele. Puteţi folosi exemple din viaţa de zi cu zi (modul în care oamenii sau alţi
copii se comportă în public). În cazul în care copilul dumneavoastră este preşcolar, puteţi
realiza activităţi sub formă de joc (teatru de păpuşi), prin care să demonstraţi comportamentul
dorit.
Pe lângă exemplificare, o altă strategie pe care o puteţi folosi este reprezentată de
jocul de rol. În jocul de rol, se alege o situaţie şi se creează un scenariu în cadrul căruia
copilul exersează împreună cu dumneavoastră comportamentul adecvat. Principalul avantaj al
acestor scenarii este faptul că ele oferă posibilitatea exersării anumitor comportamente într-un
mediu sigur, în care are alături persoane în care are încredere.

Învăţaţi copilul strategii de rezolvare de probleme

Mai ales în cazul abilităţilor complexe, cum ar fi cele de rezolvare a situaţiilor


conflictuale, este indicat să exersaţi strategii de rezolvare de probleme. Rezolvarea de
probleme presupune identificarea unei probleme şi a mai multor alternative de rezolvare a
acesteia. Scopul acestei tehnici este explorarea alternativelor şi găsirea celei mai bune soluţii
pentru rezolvarea acesteia. De exemplu, identificaţi mai multe soluţii pentru situaţia în care
copilul este rugat de către profesorul său să propună o activitate pentru următoarea ieşire cu
clasa (de exemplu, să tacă şi să nu spună nimic, să mormăie ceva ce nu poate fi înţeles de
către ceilalţi, să-şi spună părerea, să îi spună profesorului după oră etc.). Fiecare dintre aceste
Centrul de evaluare și
intervenție
pentru copii și adolescenți

Piața 14 Iulie nr. 18, Cluj-Napoca. Tel./Fax 0364-881771

alternative trebuie discutată în funcţie de consecinţele pe care acestea le pot avea asupra
copilului şi a modului în care este perceput de către ceilalţi.

Formulaţi instrucţiuni adecvate, legate de comportamentul pe care doriţi să-l dezvoltaţi

Atunci când copilul trebuie să manifeste o anumită abilitate, reamintiţi-i ceea ce


trebuie să facă. De exemplu, dacă se apropie de dumneavoastră cineva cunoscut, îi puteţi
spune „Te rog să spui bună ziua” sau „Uită-te la doamna învăţătoare atunci când îţi vorbeşte”.
Instrucţiunile adecvate sunt acelea formulate în termeni de comportamente, care ajută copilul
să înţeleagă ce trebuie să facă.

Identificaţi situaţii în care copilul poate să exerseze abilităţile învăţate

Evitaţi să cereţi copilului de la început să realizeze comportamente cu grad ridicat de


dificultate pentru el. Eşecurile şi sentimentul că v-a dezamăgit vor face copilul şi mai puţin
dispus să încerce în viitor să realizeze aceste comportamente. Este esenţial să identificaţi
situaţii potrivite pentru a exersa abilităţile învăţate:
- să salute o persoană cunoscută;
- să-şi salute colegul de bancă;
- să exerseze o situaţie de conversaţie cu cineva din familie;
- să discute despre o activitate preferată.

Lăudaţi comportamentului adecvat al copilului

Copiii reuşesc să se autoevalueze cu destul de multă acurateţe şi, din această cauză,
este bine să nu-i lăudaţi pentru lucruri pe care ştiu că nu le-au reuşit. În schimb, este cazul să
le recunoaşteţi meritele, inclusiv pentru cele mai mici progrese (de exemplu, „Mi-a plăcut
faptul că ai salutat fără să-ţi spun”; „Ai făcut foarte bine că ai zâmbit şi ai spus mulţumesc
când ai primit cadoul”). Laudele au rolul de a motiva copilul şi de a-i transmite faptul că-l
apreciaţi şi că eforturile lui sunt observate de dumneavoastră.

Pregătiţi copilul pentru situaţiile în care poate eşua

După cum atrăgeam atenţia, copilul trebuie expus acelor situaţii pe care este capabil
să le rezolve. Totuşi, chiar şi atunci când abilităţile îi permit să gestioneze cu succes situaţia,
pot interveni alţi factori care să conducă la eşec. De exemplu, ceilalţi copii pot refuza să-l
includă în jocul lor sau pot să se arate neinteresaţi de încercările lui de a închega o
conversaţie. Adesea copilul face interpretări eronate considerând că a greşit cu ceva sau că
ceilalţi „au ceva cu el”. În astfel de situaţii, este indicat să-l învăţaţi să gândească realist şi să-
i atrageţi atenţia asupra faptului că nu tot ceea ce încearcă să facă depinde 100% de el, iar
eşecurile sunt o situaţie din care poate învăţa mai multe lucruri despre ceilalţi.
Centrul de evaluare și
intervenție
pentru copii și adolescenți

Piața 14 Iulie nr. 18, Cluj-Napoca. Tel./Fax 0364-881771

Tipul de Strategii de dezvoltare a abilităţii


abilitate
Limbajul - explicaţi copilului de ce este important să aibă o postură adecvată
corpului situaţiei sau de ce este important să zâmbească;
- folosiţi situaţiile sociale din viaţa de zi cu zi, pentru a arăta copilului
cum sunt folosite aceste abilităţi de către ceilalţi;
- exersaţi prin joc de rol contactul vizual, expresia facială sau postura;
- lăudaţi copilul atunci când manifestă comportamentul pe care l-aţi
exersat;
Abilităţi de - explicaţi copilului de ce sunt importante abilităţile de conversaţie şi
conversaţie ajutaţi-l să identifice ce nu este potrivit în comportamentul lui;
- reamintiţi copilului că trebuie să manifeste anumite comportamente,
cum ar fi să salute; exersaţi acasă, în prealabil, formulele de salut şi
asiguraţi-vă că tonul, volumul şi ritmul vocii sunt adecvate;
- ajutaţi copilul să identifice cele mai frecvente subiecte de
conversaţie între copiii de vârsta lui (activităţi preferate, filme, cărţi,
emisiuni TV) sau despre modul în care poate să afle mai multe
detalii despre ceilalţi (să pună întrebări despre ei, despre modul în
care au petrecut vacanţa, despre activităţile lor preferate etc.);
folosiţi jocul de rol, pentru a exersa aceste abilităţi împreună cu
copilul dumneavoastră; nu uitaţi să acordaţi atenţie tonalităţii,
volumului şi ritmului vocii;
- încurajaţi copilul să utilizeze abilităţile învăţate în contexte în care
trebuie să converseze cu alte persoane; asiguraţi-vă de faptul că
sarcina nu este prea dificilă şi că, într-o primă fază, abilitatea este
exersată cu persoane în preajma cărora copilul se simte confortabil;
- reamintiţi copilului dumneavoastră să utilizeze formulele de politeţe
şi oferiţi-i un exemplu prin folosirea acestora în contexte potrivite;
- lăudaţi copilul atunci când utilizează adecvat abilităţile de
conversaţie;
Abilităţi de - identificaţi cât mai multe situaţii în care copilul dumneavoastră
dezvoltare şi poate interacţiona cu copii de vârsta lui (de exemplu, practicarea de
menţinere a sporturi, participarea la activităţile unui club pentru copii);
prieteniilor - încurajaţi-vă copilul să-şi invite prietenii acasă, organizaţi ieşiri
împreună cu aceştia sau alte activităţi comune;
- exersaţi împreună cu copilul, prin joc de rol, situaţiile în care copilul
poate interacţiona cu ceilalţi prin oferirea ajutorului, adresarea unor
invitaţii, oferirea de complimente sau solicitarea de a se alătura
celorlalţi copii într-un joc sau într-o activitate de grup;
- obişnuiţi-vă să vă exprimaţi emoţiile prin gesturi şi prin ceea ce
spuneţi; copilul învaţă despre exprimarea afecţiunii şi a empatiei,
inclusiv din exemplele de comportament pe care i le oferiţi;
- lăudaţi copilul atunci când utilizează adecvat abilităţile de dezvoltare
şi de menţinere a prieteniilor;
Abilităţi de - identificaţi situaţii în care copilul trebuie să facă faţă celor care îl
Centrul de evaluare și
intervenție
pentru copii și adolescenți

Piața 14 Iulie nr. 18, Cluj-Napoca. Tel./Fax 0364-881771

rezolvare a intimidează, să spună nu sau să-şi apere punctul de vedere; realizaţi


conflictelor un joc de rol în cadrul căruia copilul exersează împreună cu
dumneavoastră modul în care trebuie să gestioneze situaţia;
- abilităţile de rezolvare a conflictelor presupun de cele mai multe ori
utilizarea rezolvării de probleme; părintele şi copilul pot identifica
mai multe soluţii posibile şi le pot analiza în funcţie de consecinţele
lor; ca strategii general valabile de abordare a situaţiilor de tachinare
sau intimidare, copilul trebuie să cunoască câteva strategii:
ignorarea, evitarea intimidatorului, informarea unui adult, dacă
încercările de tachinare/intimidare persistă; odată ce dumneavoastră
ca părinte sunteţi informat despre astfel de incidente, este
recomandat să discutaţi personal problema cu învăţătorul/profesorul
diriginte pentru a identifica soluţii;
- lăudaţi copilul atunci când a rezolvat o situaţie conflictuală în mod
neagresiv.