Peştera este, prin definiţie, un gol natural aflat în scoarţa Pământului destul de mare pentru a

permite accesul omului și cu o lungime mai mare de 5 metri, cu specificarea că dezvoltarea peșterii
trebuie să fie mai mare decât dimensiunea portalului de intrare. Acest ultim aspect este important
pentru a nu confunda peștera cu un abri. Pesterile si galeriile subterane se intalnesc in principal in
zonele calcaroase. Toate aceste cavitati s-au format prin actiunea apei care, infiltrandu-se in fisurile
substratului, a dizolvat treptat calcarul.

Din cele mai vechi timpuri peștera a constituit un interes pentru om, fie pentru că i-a servit drept
adăpost, fie că a fost folosită ca loc de desfășurare a diverselor ritualuri religioase sau doar atracţie
pentru ochiul curios. Astăzi peșterile sunt studiate în cadrul unei știinţe dedicate lor, denumită
speologie.

O peșteră este constituită dintr-o succesiune de goluri de forme și mărimi variabile ce pot fi reduse
la câteva tipuri elementare, ținându-se seama de înclinarea și de volumul lor. Elementele de baza ale
unei peșteri sunt:

Gura peșterii poate fi de foarte multe feluri. Pot fi catalogate după mărime, după locul unde se află
în raport cu peretele de stâncă, dacă intră sau iese apă prin ele ....

Galeriile sunt golurile care alcătuiesc cea mai mare parte a peșterii, și au lungimea mult mai mare ca
lățimea. Ele se împart în zeci de feluri după mărimi, secțiuni, înclinație, mod de formare, cu sau fără
apă....

Sălile sunt golurile unde lungimea și lățimea sunt apropiate ca valoare. Ca și galeriile se împart în
multe categorii după aceleași criterii.

Puțurile sunt golurile puternic înclinate sau verticale care se deschid din podeaua peșterii.

Hornurile sunt galerii verticale care pleacă din tavanul galeriilor.

Sifoanele sunt galerii de peșteră total inundate cu apa.

Speleotemele sunt "umplutura" din peșteri formata fie din rămășițele de stâncă încă nedizolvate, fie
din depuneri. Ele vor forma un capitol separat.

Cum se formează peștera ?

Formarea peșterilor a început de când pe Pământ a căzut prima picătură de ploaie. Este nevoie de
mii de ani pentru ca ploaia să poată săpa o peșteră așa cum sunt cele care pot fi văzute astăzi.

Peșterile se formează ca urmare a acţiunii diferitelor procese în multe tipuri de rocă sau sedimente
neconsolidate. Putem face o clasificare a peșterilor în funcţie de originea lor și litologia rocii în care s-
au format sau tipul sedimentelor. Totuși, procesele speleogenetice diferă foarte mult și multe dintre
ele nu depind în totalitate de compoziţia rocii "gazdă". S-au făcut numeroase încercări de a realiza
clasificări genetice pentru peșteri dar nici una dintre ele nu pare să fie în totalitate armonioasă în
gruparea proceselor și tipurilor genetice de peșteri. Marea majoritate a peșterilor sunt peșteri de
dizolvare, adică peșteri ce au fost formate în pincipal prin dizolvarea rocii cu ajutorul acţiuni apei ce a
circulat prin căile iniţiale cum sunt fisurile și porii. Apa, infiltrandu-se in substrat, acumuleaza gaz
carbonic; in apa, acest gaz se transforma in acid carbonic, care ataca si dizolva calcarul. Pe masura ce
apa patrunde in fisurile rocii, ea le largeste, creand incetul cu incetul goluri sau cavitati, uneori foarte
mari. In acest fel se formeaza pesterile.

Uneori, plafonul unei cavitati se surpa: astfel se formeaza prapastiile. Una dintre cele mai adanci din
lume este prapastia Jean – Bernard din Savoia Superioara (Franta), care coboara pana la o adancime
de peste 1500 m. In acest fel, se pot crea avene, sau puturi naturale, adica tuneluri verticale, mai
mult sau mai putin inguste.

Stalactitele si stalagmitele

Transportat de apa, calcarul dizolvat se depune pe peretii, pe tavanul sau pe podeaua pesterilor. In
timp, aceste depuneri creeaza formatiuni spectaculose, numite concretiuni, cum sunt stalactitele si
stalagmitele. Apa care picura din tavan depune pe aceste minuscule cristale de calcar care se aduna,
formand incetul cu incetul “tije” lungi si grele care atarna: acestea sunt stalactitele. Picaturile care
cad pe podea lasa depuneri care cresc putin cate putin: acestea sunt stalagmitele. Cand stalactitele si
stalagmitele se unesc, ele formeaza coloane. Concretiunile au de multe ori forme ciudate: draperii,
tuburi de orga, pisolite asemenea unor perle mari. Ele sunt de obicei de culoare alba, dar au si o
tenta galbena, portocalie sau ocru, cand apa contine oxid de fier. De cele mai multe ori, viteza lor de
formare este foarte lenta. Pesterile de la Carlsbad, din New Mexico (Statele Unite), sau avenul
Armand, din Franta, sunt celebre pentru extraordinarele lor concretiuni.

Pesterile se clasifica in :

Peșteri primare - Peștera primară se formează în momentul formării straturilor de rocă în care se
află

în roci vulcanice

Peșteri - geode

Peșteri de contracţie

Peșteri între paturi de lave

în calcare

Peșteri în recife

Peșteri în tufuri calcaroase

Peșteri secundare - Peștera secundară se formează după formarea straturilor de rocă în care se
află prin acţiunea diferiţilor factori

prin deplasarea maselor de rocă, în principal ca urmare a mișcărilor tectonice care au loc în
apropiere de peșteră

Peșteri de prăbușire de blocuri

Peșteri de tracţiune gravitaţională

 Peșteri de tracţiune tectonică

prin eroziune, ca efect al cursurilor subterane ce străbat peștera sau a apelor de suprafaţă ce
acţionează la întrarea în peșteră

Peșteri de evorsiune

Peșteri de abraziune

Peșteri de coroziune

Peșteri de lesivare

prin coroziune, tot ca efect al cursurilor subterane

Peșteri de infiltraţie

Peșteri cutanate

Peșteri vadoase

Peșteri freatice

Speologii au descoperit ca puturile si prapastiile comunica adeseori cu imense retele de sali si galerii
subterane. Aceste retele sunt constituite din vaile vechilor rauri subterane care, in urma inaltarii
substratului din regiune, s-au adancit mai mult. Curgand acum la nivelul cel mai scazut, aceste rauri
chiar se pot uni, formand lacuri subterane. Retelele sunt uneori gigantice. Cea mai mare din lume,
Mammoth Cave – Flint Ridge din Kentucky, Statele Unite, se intinde pe aproximativ 560 km, din care
400 km au fost deja explorati. In Europa, cea mai intinsa retea se situeaza in pestera Hölloch, din
Elvetia; aici au fost explorati 147 de kilometri. In pesteri sau caverne traiesc animale cavernicole.
Adaptate la intuneric, acestea sun in general decolorate si oarbe; insectele cavernicole au aripile
scurte sau nu au aripi deloc. Printre acestea se numara se numara, de exemplu, creveta sau
salamandra oarba de Texas, pestii orbi, care depisteaza prada datorita vibratiilor apei, si un numar
mare de nevertebrate: paianjeni, miriapode si coleoptere cavernicole. Dar cei mai raspanditi sunt
liliecii; ei traiesc in colonii in aproape toate pesterile din lume.

Superlative în peșteri

Peștera cu cel mai înalt portal de intrare din România este Peștera Cetățile Ponorului din Munții
Apuseni. Înălțimea portalului depășește 70 metri. Peștera Ghețarul Scărișoara adăpostește un
ghețar subteran considerat al doilea ca volum în Europa. Peștera Coiba Mare prezintă cel mai mare
portal de intrare din România cu lățime de 74 metri și o înălțime de 47.