UNIVERSITATEA DIMITRIE CANTEMIR

-REFERAT-
PSIHOLOGIE COGNITIVA

1
 MEMORIA DE SCURTA DURATA SAU MEMORIA
DE LUCRU

Pe la sfârşitul anilor 50, au început să apară în literatura de specialitate tot

mai multe teoretizări ale diferenţei dintre memoria imediată sau de scurtă durată şi
memoria de lungă durată. Modelul care s-a impus ulterior şi a făcut o lungă carieră
2
în psihologia cognitivă, va apare în 1968, într-un studiu elaborat de R.C. Atkinson
şi R.M. Shiffrin.

Potrivit acestui model, informaţia stocată în memoria senzorială (MS) e

transmisă ulterior memoriei de scurtă durată (MSD) care are o capacitate limitată,
atât ca durată, cât şi ca volum. Din MSD, o parte a informaţiei este transferată în
memoria de lungă durată (MLD).

Se conturează, astfel, ideea existenţei unei diferenţe structurale între MSD şi

MLD: MSD şi MLD sunt două sisteme autonome, distincte, chiar dacă se află în
interacţiune. În favoarea diferenţei structurale dintre cele două sisteme ale
memoriei au fost invocate o serie de date experimentale vizând capacitatea, durata,
timpul de codare a informaţiei, actualizarea şi baza neurofiziologică.

Durata MSD este durata de activare a unităţilor cognitive existente la un

moment dat în memorie. Activarea poate fi prelungită, sau scurtată, în funcţie de
intensitatea inhibiţiei laterale sau a altor fenomene care o pot face fluctuantă (ex:
repetiţia stimulilor, restul de activare preexistent etc.). În mod cotidian, foarte rar
suntem confruntaţi cu sarcini ca cele administrate în experimentele controlate din
laborator - învăţarea unei liste de cuvinte sau numere etc. De regulă, stimulii pe
care-i receptăm se află în diverse relaţii de contiguitate cu alţi stimuli familiari, cu
un rest de activare mai ridicat, astfel încât putem opera cu ei chiar şi după un timp
mai îndelungat decât 15-20 de secunde.
De pildă, acasă fiind, îmi propun să mă reîntorc la Universitate. Până să-mi
realizez intenţia, pot efectua o mulţime de alte lucruri: stau de vorbă cu vecina de
palier, cumpăr bilet de autobus, mă întâlnesc cu diverşi cunoscuţi, discutăm despre
diverse lucruri etc.
3
 Cu toate acestea, nu uit încotro am pornit. Modul în care sunt îmbrăcat,
obiectele care le am la mine, imaginile de stradă care se succed în faţa mea,
oamenii pe care-i întâlnesc etc., prin asociere, îmi menţin activat scopul
comportamentului meu.

Ni se poate întâmpla, uneori, să căutăm o carte în bibliotecă şi, citind

diversele titluri înscrise pe cotorul cărţilor de pe raft, să uităm titlul cărţii pe care o
căutam.

Acest lucru e posibil deoarece contingenţele sunt extrem de asemănătoare,

iar cărţile deja parcurse, ne activează o serie de gânduri sau stări emoţionale care
vor subactiva ţinta iniţială. După ce această activare s-a diminuat, titlul căutat
devine din nou accesibil.

Comportamental, acest lucru l-am observat cu toţii când, după ce ne-am

oprit pentru câteva secunde, ne-a revenit în minte ceea ce, de fapt, căutam. În
cazuri extreme şi cronice această deficienţă a memoriei se numeşte boala
Alzheimer.

Am arătat, mai sus, că memoria de scurtă durată este, de fapt, o stare de

activare a unor unităţi cognitive. Ea este acea parte din memorie activată temporar.
Această activare este necesară pentru realizarea unor sarcini sau rezolvarea unor
probleme. Cunoştinţele şi mecanismele de procesare activate în vederea rezolvării
unei probleme formează memoria de lucru.

4
 Noţiunea de memorie de lucru a fost lansată şi consacrată de A.D. Baddeley
(1974, 1986). El consideră, însă, că memoria de lucru (ML) este diferită de MSD
sau MLD. Consecvent cu argumentaţia anterioară, vom conchide că memoria de
scurtă durată, înţeleasă ca activare temporară a memoriei de lungă durată, sunt
două nume pentru acelaşi fenomen, deci sunt identice.

Ţinând cont de faptul că inflaţia terminologică nu este de bun augur pentru

dezvoltarea unei ştiinţe, căci ea poate crea confuzii şi iluzia unor false piste de
cercetare, stabilirea identităţii a doi termeni (şi noţiuni în acelaşi timp), este un pas
necesar spre eliminarea unuia dintre ei.

Date fiind conotaţiile sale nefaste ca sistem mnezic, din perechea în discuţie,
termenul care trebuie eliminat este cel de memorie de scurtă durată. Aşadar, de
acum înainte, vom folosi termenii de memorie de lucru şi memorie de lungă durată.
Când voi spune că un item se află "în memoria de lucru", înţeleg că se află în
starea de activare temporară numită memorie de lucru, nu într-un bloc mnezic
independent.

Similar, când spun că o cunoştinţă este în memoria de lungă durată,

subînţeleg că se află într-o stare (temporară) de subactivare, neparticipând direct la
rezolvarea unei sarcini momentane. Memoria de lucru (ML) şi memoria de lungă
durată (MLD) sunt stări diferite de activare ale unui ansamblu unic de cunoştinţe.

Ar fi o naivitate să credem că noţiunea de memorie de scurtă durată nu va

mai fi utilizată de azi înainte. Comunităţile ştiinţifice au idiosincraziile şi
ciudăţeniile lor (vezi Kuhn, 1976).
5
 De regulă, ele nu-şi cheltuiesc prea multe resurse în dispute terminologice,
pândite mereu de pericolul alunecării în scolastică. Nu ajută însă la nimic
popularea sistemului cognitiv cu tot soiul de noţiuni fantomatice care creează false
probleme.

Opţiunea exprimată aici vine în consens cu propunerile a tot mai mulţi

cercetători, mai ales din ultimii ani, de abandonare a conceptului de memorie de
scurtă durată. Oricum, ceea ce contează nu sunt termenii, ci mutaţia la nivelul
modelării sistemului cognitiv: un singur ansamblu de cunoştinţe (declarative) se
află într-o stare de subactivare (memoria de lungă durată) şi de activare temporară
în vederea rezolvării de probleme (memoria de lucru).

CONCLUZII

Rezumând foarte pe scurt, am ajuns la această concluzie printr-o

argumentare în doi timpi: (1) analiza datelor experimentale indicau că MSD este
activarea temporară a MLD; (2) compararea MSD cu ML ne-a arătat că ambele
circumscriu mulţimea unităţilor cognitive temporar activate
(cunoştinţe+mecanisme de procesare), ca atare, ele sunt identice.
Promovarea unuia dintre termeni şi abandonarea celuilalt are la bază raţiuni
epistemologice.
6
7