Lista concepte din Psihopedagogia specială:

Abulie= Afecţiune psihică ce se manifestă prin scăderea sau lipsa voinţei de a face ceva, intelectual
sau fizic, pornind de la un stadiu uşor dar putând să meargă până la absenţa oricărei iniţiative şi
activităţi.

ADHD = (în engleză Attention Deficit Hyperactivity Disorder) înseamnă Deficit de Atenție / Tulburare
Hiperkinetică și este una dintre cele mai frecvente afecțiuni psihiatrice întâlnite la copii și adolescenți.
Studiile arată că un procent de 5% din copiii de vârstă școlară prezintă simptome ADHD (1-2 din copiii
dintr-o clasă de 30).
ADHD debutează în copilărie și poate persista și la vârsta adultă. Deși la unii copii simptomele ADHD
dispar odată cu înaintarea în vârstă, în jur de 60% pot prezenta simptome și la vârsta adultă.
ADHD afectează sexul masculin mai mult decât pe cel feminin.
Raportul băieți:fete este 4:1. Diagnosticul la fete este mai dificil, căci predomină forma ADHD cu
inatenție. ADHD poate fi tratat numai medicamentos.
Conform studiilor, fără tratament, 30% dintre cei care suferă de ADHD merg către delincvență
juvenilă. Dacă nu au inteligență superioară, o familie care să-i susțină, dacă părinții sunt șomeri, dacă
nu au suportul educațional și material, ajung să comită infracțiuni.
Un alt studiu de psihopatologie realizat în cadrul Direcției Generale a Penitenciarelor din România a
relevat faptul că 85% dintre deținuți suferă de ADHD.
Un copil cu ADHD care nu este diagnosticat și tratat la timp se va confrunta cu multe probleme acasă
și în societate. Din cauza comportamentului la școală va fi izolat de grup, va fi respins de colegi.
Profesorul îl va certa pentru că nu e atent. Acasă, simțindu-se ei înșiși vinovați, părinții își vor revărsa
și ei angoasele pe copil. Cu timpul, atât situația de la școală, cât și cea de acasă vor înrăutăți
simptomele, iar în lipsa tratamentului, copiii cu ADHD devin agresivi, dezvoltând comportamente
antisociale
ADHD cu inatenție (in engleza ADHD-predominantly inattentive sau ADHD-PI sau ADHD-I) este una
din cele trei subtipuri de ADHD (Deficit de Atenție / Tulburare Hiperkinetică).

Afazie= sindrom neuropsihic constand in tulburarea sau pierderea functiilor psihice

limbajului(expresiei sau intelegerea semnalelor orale sau grafice) cu conservarea aparatelor
periferice de executie sau de receptie ale limbajului, fiind insotita deseori de tulburari intelectuale
(primare sau secundare) si corespunzand unor regiuni cerebrale localizate (M.I. Botez, Sen Alexandru,
I.Drobota,1971)

Alexie= Este o forma de angoasa vizuala caracterizata prin pierderea capacitatii de a citi texte scrise
sau tiparite , in ciuda pastrarii inteligentei si functiei vizuale

Amnezie= pierdere partiala sau totala a memoriei; insoteste numeroase afectiuni sau urmeaza dupa
un traumatism fizic sau psihic. (Dictionar medical, Editura CERES, 1998)
În esenta, amnezia este determinata de disfunctii ale activitatii nervoase superioare. Amnezia se
manifesta in forme diferite.
Dupa perioada de timp afectata de amnezie, poate fi:
a.Amnezie anterograda.
b.Amnezie retrograda.
In amnezia anterograda, tulburarile de memorie vizeaza date si procese situate in perioada cuprinsa
intre debutul bolii si momentul examinarii medicale. Avand in vedere ca se datoreaza dificultatilor de
fixare a datelor noi, se mai numeste si amnezie de fixare.
In cazul amneziei retrograde, tulburarea memoriei se intinde progresiv spre trecut, afectand date
capacitatea de evocare a unor imprejurari anterioare debutului bolii, motiv pentru care se mai
numeste si amnezie de evocare.
Forma clinica cel mai des intalnita este cea mixta, amnezia retroanterograda, in care care tulburarile
de memorie privesc atat date dinaintea debutului bolii cat si de dupa.
Este posibil ca amnezia sa priveasca doar o anumita perioada de timp, bine determinata, caz in care
avem de-a face cu amnezia lacunara. Aceasta poate fi provocata de un traumatism cranio-cerebral,
de un episod toxic sau de o criza comitiala (epilepsie).
O alta forma de amnezie este amnezia electiva. Aceasta priveste anumite informatii izolate, insa, de
aceasta data, dupa cum sugereaza si denumirea, acestea sunt cumva alese spre a fi eliminate din
amintire. Initial, informatiile au fost fixate, dar, pe fondul unei intense trairi afective, ele au fost
blocate. Din acest motiv, acest tip de amnezie se mai numeste si amnezie afectogena. Mai poate fi
intalnita si sub denumirea de amnezie tematica.
Se poate vorbi despre aspectul amnezic al afaziei care consta in uitarea unor cuvinte sau, in cazurile
mai grave, a intregului vocabular, ceea ce poate duce la imposibilitatea comunicarii in ambele
sensuri, atat in receptare (intelegere), cat si in exprimare. Afazia este o tulburare complexa, care
poate avea diverse forme de manifestare si diverse niveluri de gravitate, baza ei fiind intotdeauna de
natura neurologica, urmare a unui accident cerebral.

Apraxie= Lipsă de coordonare în mișcări cauzată de leziuni ale creierului. – Din fr. apraxie. Dex 2009

Autism= Pierderea contactului cu lumea exterioara printr-o repliere in sine insusi, un mod de gandire
detasat de realitate si o predominanta a vietii interioare. Autismul poate fi manifestarea
schizofreniei. (Dictionar medical, Editura CERES, 1997)

Cecitate= orbire, lipsa integrala sau partiala a vederii; prin extensiune, absenta si a altor functii
senzoriale sau comunicative. Cauzele c. constau in afectarea aparatului ocular, a cailor aferente sau a
centrilor de proiectie corticala. Se disting: c. pentru forme si alte insusiri spatiale, c. cromatica sau
acromatopsie, c. diurna sau nictalopie si c. nocturna sau hemeralopie. C. este corticala cand survine
in urma traumatizarii ariilor 17, 18 si 19 din occipital. Charcot si apoi K. Goldstein au descris c. psihica,
care este de natura centrala si survine in urma unei disfunctii de ordin neuropsihic.
(Paul Popescu Neveanu,Dictionar de psihologie)
= Incapacitate vizuala totala corespunzatoare unei acuitati vizuale sub 1/6 sau unui camp vizual sub
20 de grade; diminuarea acuitatii vizuale pana la pragul in care vederea reziduala este considerata a
fi neglijabila.( Alois Ghergut, Sinteze psihopedagogie specială)

Deficiență= Pierderea, anomalia, perturbarea cu caracter definitiv sau temporar a unei structuri
fiziologice, anatomice sau psihologice; desemneaza o stare patologica, functionala, stabila sau de
lunga durata, evidentiata prin metode si mijloace clinice sau paraclinice (explorari functionale sau
alte evaluari folosite de serviciile medicale), ireversibila sub actiunea terapeutica si care afecteaza
capacitatea de munca, deregland procesul de adaptare si integrare la locul de munca sau in
comunitate a persoanei in cauza. ( Alois Ghergut, Sinteze psihopedagogie specială)

Deficiență mintală= Cea mai utila definitie moderna este cea folosita de Asociatia Americana:
"functionare intelectuala generala semnificativ sub medie, care a inceput in timpul perioadei de
dezvoltare si se asocieaza cu o deficienta a comportamentului adaptativ."

Deficiență de intelect= Deficienţa de intelect reprezintă o insuficienţă globală ce vizează întreaga

personalitate, structură, organizare, dezvoltare intelectuală, afectiva, psihomotrică,
comportamental-adaptativă, de natura ereditara sau câştigată în urma unei leziuni organice sau
funcţionale a sistemului nervos central, care se manifestă din primii ani de viaţă, în grade diferite de
gravitate în raport cu nivelul mediu al populaţiei, cu urmări directe în ceea ce priveşte adaptarea
socioprofesionala, gradul de competentă şi autonomie personala şi socială.
Complexitatea acestei disfuncţii psihice este evidentă şi în pluritatea noţiunilor utilizate cu aceeaşi
accepţie: arieraţie mintală, oligofrenie , retard mintal , înapoiere mintală sau întârziere mintală ,
deficienta mintală , insuficienta mintală .

Dificultate de învățare= Dificultăţile de învăţare sunt un termen generic ce se referă la un grup

eterogen detulburări ce se exprimă prin dificultăţi semnificative în achiziţionarea şi
utilizareareceptării şi înţelegerii limbajului, a vorbirii, scrierii, citirii (literizării, silabisirii),
araţionamentului şi abilităţilor matematice, ca şi a unor abilităţi sociale. Aceste tulburărisunt
intrinseci individului şi se presupune că sunt datorate unor disfuncţii minimale alesistemului nervos
central. Chiar dacă o problemă de învăţare se poate produceconcomitent cu alte condiţii
incapacitante evidente (deficienţe senzoriale, motorii,mentale, tulburări emoţionale,
comportamentale) sau cu influenţe socio-ambientalenegative (carenţe şi diferenţe culturale, însuşire
insuficientă sau inadecvată, factoripsihogeni) şi mai ales cu tulburări exprimate prin atenţie
deficitară, toate acesteaputând cauza, la rândul lor dificultăţi de învăţare, o d.i. specifică nu este
totuşirezultatul direct al unor asemenea influenţe sau condiţii”.

Disabilitate/incapacitate = “Dizabilitatea este reprezentata de orice restrictie sau lipsa(rezultata in

urma unei infirmitati) a capacitatii (abilitatii) de a indeplini o activitate in maniera sau la nivelul
considerate normale pentru o fiinta umana”. Definiție propusă de OMS

Discalculie= Discalculia face parte din categoria dificultatilor de invatare cu care se confrunta
numerosicopii. Suzanne Borel-Maisony spune ca discalculia “inglobeaza toate dificultatile care se
refera laachizitia conceptului de numar, a calculului matematic, precum si a rationamentului
matematic” iar Beslay o considera “o tulburarea provenita din dificultatea specifica de invatare a
calculului, instadiul elementar, independenta de nivelul mintal, de metodele pedagogice folosite, de
frecventascolara si de tulburarile afective”. (Ungureanu, Dumitru – Copiii cu dificultati de invatare)

Disgrafie= în practica școlară, se întâlnesc diverse tulburări ale grafismului copilului, încadrate de
specialiști în simptomul neurologic numit de C. Păunescu le definește ca fiind infirmități circumscrise
ce rezultă din limitările discrete ale funcțiilor senzoriale sau anomalii în organizarea circuitelor
cerebrale responsabile cu coordonarea vizuo-auditivo-verbală care asigură actul complex al percepției
și înțelegerii limbajului scris . (G.Burlea, M. Burlea, Dicționar de logopedie)

Dislalie= este cea mai frecventa tulburare intalnita, provocata de afectiuni organice sau functionale a
elementelor periferice ale vorbirii; consta in imposibilitatea emisiei corecte a unui sunet sau a unui
grup de sunete. Ea cuprinde deformarea sunetelor, substituirea, omiterea, inversarea lor spontana
sau reprodusa, ceea ce schimba structura cuvantului si aspectul semantic, intelesul. Intalnita pana la
5 ani nu este forma patologica, intrucat depinde de ritmul propriu al dezvoltarii, deci are o natura
fiziologica. Dupa 6-7 ani are aspect patologic atat din punct de vedere etiologic, cat si psihofiziologic.
In functie de aspectele cantitative si calitative, de fonemele implicate morfostructural, de gradul de
extindere, putem vorbi despre dislalie simpla si totala, generala. Varietatea lor depinde si de
specificul etiologiei, de specificul limbii, cat si de existenta altor handicapuri si particularitati psiho-
individuale ale persoanei. Dupa modul de deficienta a aparatului verbo-motor se disting: dislalia
organica – anomalii ale organelor periferice ale aparatului vorbirii: dintii, limba, bolta, buze, maxilare)
si dislalia functionala, cauzata de functionarea defectuasa a verbo-aparatului articulator: atrofia
muschilor buzelor, limbii, obrajilor, valului palatin, maxilare deformate si muscatura deformata,
inervatie neterminata, respiratie superficiala etc, cat si o insuficienta dezvoltare a auzului fonematic
si a atentiei auditive. Pot fi frecvente si dislalii de cuvinte prin alterarea unor silabe: cu diftongi,
triftongi sau grupe de consoane.
Dislexie= tulburare a achizitiei normale a lecturii si a limbajului scris. Constatarile cercetatorului
acestui sindrom lexico-grafic citeaza convergenta elementelor neurologice cu “elemente afectiv –
sociale”. Actiune corelata auditiv – vizual – motora este transmisa in zonele corespunzatoare ale
scoartei cerebrale pentru perceperea imaginii literei in timp ce miscarile globului ocular in directia
randurilor din text formeaza o transmisie in lant datorita analizatorului motor. Analiza si sinteza
actului lexic este si o urmare a auzului fonematic. Actul texic are loc prin cele trei mecanisme de
receptie nervoasa, avand localizarea parieto-occipitala temporala, iar prin lexarea acestei zone se
produce dezintergrarea cititului manifestata diferit. Dislexicul are dificultati prin inversiune de litere,
silabe, cuvinte, cifre, unele stabile altele labile. De obicei sunt insotite de disgrafii si disortografii.
Dislexia poate fi: fonematica, optica, literala si verbala, iar din punct de vedere genetic poate fi –
constitutionala, de evolutie si afectiva.
Handicap= poate fi in principiu, definit ca un dezavantaj, o stare de inferioritate, in mod evident in
plan social, a unor indivizi, stare rezultand, de regula, dintr-o disabilitate accentuata, la randul ei,
originata intr-o deficienta semnificativa, ceea ce limiteaza sau blocheaza chiar indeplinirea de catre
persoanele respective a rolurilor si statuturilor socio- profesionale cuvenite in raport cu varsta, sexul,
educatia, profesia, etc.
Clasificare Internationala a deficientelor, incapacitatilor si handicapurilor"
=Dezavantaj social, rezultat dintr-o deficienta sau incapacitate, care limiteaza sau impiedica
indeplinirea unui rol intr-un context social, cultural, in functie de varsta, sexul sau profesia persoanei
respective; altfel spus, handicapul este o functie a relatiei dintre persoanele cu incapacitate si mediul
lor de viata, fiind evidentiat atunci cand aceste persoane intalnesc bariere culturale, fizice sau sociale,
impiedicandu-le accesul la diferite activitati sau servicii sociale care sunt disponibile in conditii
normale celorlalte persoane din jurul lor. ( Alois Ghergut, Sinteze psihopedagogie specială)

Hipoacuzie = Scaderea acuitatii auditive. Sin. surditate partiala. (Dictionar medical, L.Manuila,
A.Manuila, M. Nicolim)

hipoacuzie s.f. - hipoestezia auzului (<fr. hypoacousie)

Sursa: DEX

Trisomia 21/Sindrom Down = afectiune malformativa datorata unei aberatii cromosomiale (cel mai
frecvent trisomia 21) caracterizata prin arierare mentala si anomalii morfologice, din care cea mai
caracteristica este faciesul mongoloid, ochii bridati, radacina nasului aplatizata, buze groase, gura
cazuta; se pot asocia si alte malformatii ale inimii, oaselor, etc. Sinonim mongolism (Y John. medic
londonez 1828 - 1896) (Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim) MONGOLISM =
afectiune congenitala caracterizata printr-o importanta intarziere in dezvoltare si un facies care
evoca tipul mongol.
Aceasta maladie mai este numita si "sindromul Down" (de la numele medicului englez care a
descris-o in 1866) sau "trizomie 21", intrucat din 1959, in urma cercetarilor lui R. Turpin, J. Lejeune si
M. Gauthier, se stie ca ea se datoreaza prezentei supranumerare a unui cromozom (trei cromozomi
21, in loc de doi, cum este normal). Incepand de la varsta de treizeci de ani, se observa la mongolieni
aceleasi leziuni cerebrale (placi senile, degenerescenta neurofibrilara si granulovaculara) ca in
maladia lui Alzheimer. Inca nu se cunosc cauzele acestei aberatii cromozomice relativ frecvente
(aproximativ 1 la 650 de nasteri). Varsta parintilor, mai ales cea a mamei, are un rol cert aici: o treime
din mongolieni se nasc din mame in varsta de peste patruzeci de ani. Sunt in general copii docili si
afectuosi, sensibili la muzica, uneori perfectibili, la care o familie devotata, ajutata de o echipa
specializata, poate sa dezvolte anumite posibilitati. (Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M.
Nicolim)
TRISOMIE = Stadiu genetic patologic caracterizat prin prezenta in celule a unui cromozom
supranumerar asezat in vecinatatea celor doi cromozomi omologi de acelasi tip. Se manifesta clinic
prin malformatii diverse, adesea complexe, care variaza dupa grupul la care apartine cromozomul
supranumerar. (Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim)

TRISOMIA 21 = este responsabila de sindromul DOWN (mongolism) (Dictionar medical,

L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim)

Studiu de caz

D.T. – băiat în vârstă de 10 ani diagnosticat cu autism și care manifesta și crize epileptice.
Sarcina a decurs normal, copilul născut la termen fără probleme.
-gânguritul:normal
-mersul la 1 an
Dezvoltarea somatică ,staturală şi toracală în limitele normalului:aspect atrăgător , corp
proporţionat ,expresie inteligentă.
D.T. era un copil cu abilități de vorbire limitate. El putea cânta în propoziții complete
(ecolalie) dar comunica utilizând unul sau două cuvinte în cadrul unei propoziții. El comunica mai
mult prin a arăta ceea ce vrea. Când a început totuși să vorbească, pronunția sa era destul de
precară, exceptând momentele când acesta era nervos iar toate cuvintele pronunțate erau foarte
clare.
El manifesta un comportament stereotipic sub forma fluturării și rotirii mâinilor. Abilitățile
sale motorii erau sub normal și purta proteze pentru susținerea picioarelor. Abilitățile motorii fine
erau foarte slab dezvoltate încât el nu era capabil să își lege singur șiretul. Somnul era bun însă la ora
de culcare îi era foarte greu să se calmeze. În privința legăturii cu alți copii nu manifesta niciun
interes, iar contactul vizual era extrem de redus.
Crizele au început la vârsta de doi ani. A început să ia tratament medicamentos pentru crize
iar acestea apăreau mai rar – o dată la 10 sau 14 zile.
După cinci săptămâni în care s-a utilizat terapia bazată pe ritm - Rhythmic Entrainment Intervention
(REI), mama lui a observat faptul că era mai grijuliu cu ceilalți iar contactul vizual a fost mult
îmbunătățit. A început să imite alți copii (în privința limbajului și a expresiilor faciale) și a
interacționat mai mult cu ceilalți în cadrul jocurilor de grup. El era vizibil mai calm și avea mai puține
accese de furie. Logopedul a observat că era capabil să vorbească mai clar și să folosească două-trei
cuvinte într-o propoziție. S-a îmbunătățit și durata lui de atenție și era mai capabil să stea la lecții.
Înainte de culcare a ascultat o casetă cu ajutorul căreia i s-a îmunătățit abilitatea de a se
calma singur și de a face astfel tranziția către un somn ușor. De multe ori s-a întâmplat să adoarmă
în timp ce caseta se derula.
După douăsprezece săptămâni, D.T., a continuat să asculte REI Program rhythms – la culcare
și insista să o asculte până adoarme. Învățătoarea lui și directorul școlii au observat îmbunătățiri în
ceea ce privește capacitatea de a vorbi, de a răspunde, a memoriei și a nivelului de înțelegere. Acesta
a fost ulterior integrat într-o clasă normală pentru anul școlar următor. Pentru patru săptămâni
acesta nici nu a mai avut crize, iar medicul acestuia a hotărât să îl scoată de sub tratamentul
medicamentos. Abilitățile de vorbire și vocabular au continuat să se îmbunătățească, la fel ca și
abilitățile sociale.