Curs 5

Serii de puteri

5.1 Definiţie. Proprietăţi

Definiţie 5.1. Fie (an ) un şir de numere reale şi x0 ∈ R. Se numeşte serie de puteri
centrată ı̂n punctul x0 seria de funcţii
X
an (x − x0 )n .
n≥0

Observaţie 5.2. Pentru x = x0 seria este convergentă. Notând y = x − x0 se obţine

seria de puteri centrată ı̂n origine n≥0 an y n . Din acest motiv studiem ı̂n continuare
P

seriile de puteri centrate ı̂n x0 = 0.

Teoremă 5.3 (Teorema lui Abel). Dacă seria n≥0 an xn este convergentă ı̂ntr-un punct
P

x0 6= 0 atunci ea este absolut convergentă şi uniform convergentă ı̂n orice interval de
forma [−r, r], unde 0 < r < |x0 |.

Demonstraţie. Pentru că x0 este punct de convergenţă al seriei n≥0 an xn rezultă că
P

şirul (an xn0 ) este convergent la 0 şi ı̂n particular este un şir mărginit. Fie M > 0 astfel
ı̂ncât |an xn0 | ≤ M , pentru orice n ∈ N. Atunci, pentru orice x ∈ [−r, r] avem
 n  n
n  x 
n
  r
|an x | = |an x0 | ·   ≤ M ·   .
x0 x0
 n  
Seria geometrică n≥0  x0  este convergentă, deoarece q =  xr0  < 1. Conform Crite-
P r  
riului lui Weierstrass pentru serii de funcţii, seria de puteri este uniform convergentă şi
absolut convergentă pe [−r, r].

Definiţie 5.4. Fiind dată seria de puteri n≥0 an xn , se numeşte rază de convergenţă
P

numărul R definit prin

( )
X
R = sup |x| : seria |an ||x|n este convergentă .
n≥0

Observaţie 5.5. Raza de convergenţă ne arată că ı̂n intervalul (−R, R) seria de puteri
este absolut convergentă. Dacă R = 0 seria este convergentă doar pentru x = 0, iar dacă
R = ∞ seria este convergentă pe toată axa reală R. Pentru calculul razei de convergenţă
utilizăm următorul rezultat.

1
2 CURS 5. SERII DE PUTERI

Teoremă 5.6. Fie n≥0 an xn o serie de puteri cu raza de convergenţă R. Atunci

P
p
1. dacă există limn→∞ 1/ n |an | atunci
1
R = lim p .
n→∞ n |a |
n

|an |
2. dacă există limn→∞ |an+1 |
atunci

|an |
R = lim .
n→∞ |an+1 |

Demonstraţie. 1. Fie L = limn→∞ √

n
1
. Presupunem că L ∈ R, L > 0. Fie ε > 0 astfel
|an |
ı̂ncât L − ε > 0. Aplicăm criteriului rădăcinii seriei n≥1 |an |(L − ε)n . Avem
P

p
n
p L−ε
lim |an |(L − ε)n = (L − ε) · lim n |an | = < 1.
n→∞ n→∞ L
Deci seria este convergentă şi conform definiţiei razei de convergenţă, L − ε ≤ R.
Aplicăm criteriul rădăcinii seriei n≥1 |an |(L + ε)n . Avem
P

p
n
p L+ε
lim |an |(L + ε)n = (L + ε) · lim n |an | = > 1.
n→∞ n→∞ L
Deci seria este divergentă şi conform definiţiei razei de convergenţă, R ≤ L + ε. Am
obţinut că L − ε ≤ R ≤ L + ε, pentru ε > 0 arbitrar. Trecând la limită cu ε → 0, rezultă
R = L. p
Dacă L = 0 atunci limn→∞ n |an | = ∞. Considerând un punct oarecare x 6= 0 rezultă
p p
lim n |an | · |x|n = |x| · lim n |an | = ∞.
n→∞ n→∞

Conform criteriului rădăcinii, seria n≥1 |an ||x|n este divergentă. Fiindcă x a fost ales
P

arbitrar, ı̂nseamnă că singurul punct de convergenţă al seriei n≥1 |an ||x|n este x = 0.
P

Aşadar, R = 0 şi deci R = L. p

Dacă L = ∞ atunci limn→∞ n |an | = 0. Considerând un punct oarecare x ∈ R
rezultă p p
lim n |an | · |x|n = |x| · lim n |an | = 0.
n→∞ n→∞

Conform criteriului rădăcinii, seria n≥1 |an ||x|n este convergentă. Fiindcă x a fost ales
P

arbitrar, ı̂nseamnă că mulţimea de convergenţă a seriei n≥1 |an ||x|n este R. Aşadar,
P

R = ∞ şi deci R = L.
2. Se aplică Consecinţa criteriului lui Stolz-Cesaro şi afirmaţia de la punctul 1.
1 |an |
lim p = lim .
n→∞ n |a | n→∞ |an+1 |
n

Exemplu 5.7. Fie seria geometrică

X
xn = xN + xN +1 + xN +2 + . . . .
n≥N

Termenul general al acestei serii de puteri este an = 1, şi deci raza de convergenţă este
R = 1. Seria este convergentă pentru x ∈ (−1, 1). Fie Sn = xN + xN +1 + · · · + xN +n .
5.1. DEFINIŢIE. PROPRIETĂŢI 3

Atunci xSn = xN +1 + · · · + xN +n+1 . Scăzând cele două relaţii Sn − xSn = xN − xN +n+1 ,

de unde
xN − xN +n+1 xN
lim Sn = lim = , x ∈ (−1, 1).
n→∞ n→∞ 1−x 1−x
Am obţinut
∞
X xN
xn = , x ∈ (−1, 1).
n=N
1 − x

Teoremă 5.8. Fie S(x) = ∞ n

P
n=0 an x , x ∈ (−R, R). Atunci
1. S este o funcţie continuă pe (−R, R)
2. Seria n≥1 nan xn−1 are raza de convergenţă R şi suma ∞ n−1
= S 0 (x).
P P
n=1 nan x Rx
1
xn+1 are raza de convergenţă R şi suma ∞ an n+1
P P
3. Seria n≥0 an n+1 n=0 n+1 x = 0 S(t) dt.

Demonstraţie. 1. Fie x0 ∈ (−R, R) oarecare. Atunci există r > 0 astfel ı̂ncât să avem
x0 ∈ [−r, r] ⊂ (−R, R). Pentru că seria S(x) = ∞ n
P
n=0 an x este uniform convergentă pe
orice interval [−r, r], iar funcţiile xn sunt continue ı̂n x0 rezultă că suma S este continuă
ı̂n x0 . Pentru că x0 a fost ales arbitrar, rezultă că S este continuă pe (−R, R).
2. Fie R1 raza de convergenţă a seriei ∞ n−1
P
n=0 nan x . Dacă |x| < R1 atunci seria
P∞ n−1
n=0 nan x este absolut convergentă. Pentru că
 
|an xn | ≤ nan xn−1  · |x| , n ≥ 1

rezultă că seria ∞ n

P
n=0 an x este absolut convergentă, ceea ce demonstrează incluziunea
( ) ( )
X X
|x| : n|an ||x|n−1 este convergentă ⊆ |x| : |an ||x|n este convergentă .
n≥0 n≥0

Acest lucru demonstrează că R1 ≤ R.

Invers, dacă |x| < R, atunci există r > 0, r < R astfel ı̂ncât seria ∞ n
P
n=0 |an |r să
fie convergentă. Va rezulta că şirul (|an |rn ) este convergent la zero, deci mărginit de o
valoare M > 0. Atunci
 n−1
 n−1

nan x  = n|an | · |x| n−1 nM |x|
≤ · .
r r
P∞  n−1
nM |x|
Pentru că seria n=0 r · r
este convergentă (se poate aplica criteriul raportului),
n−1
P
rezultă că seria n≥0 n|an ||x| este absolut convergentă. Cu aceasta am demonstrat
incluziunea
( ) ( )
X X
|x| : |an ||x|n este convergentă ⊆ |x| : n|an ||x|n−1 este convergentă .
n≥0 n≥0

De aici rezultă că R ≤ R1 , deci R1 = R.

Fie x0 ∈ (−R, R) oarecare. Atunci există r > 0 astfel ı̂ncât x0 ∈ [−r, r] ⊂ (−R, R).
Pentru că seria ∞ n−1
P
n=0 nan x este uniform convergentă pe orice interval [−r, r], rezultă
P∞
că suma S este derivabilă ı̂n x0 şi S 0 (x0 ) = n=0Pnan x0n−1 . Pentru că x0 a fost ales
arbitrar, rezultă că S este derivabilă pe (−R, R) şi ∞
n=1 nan x
n−1
= S 0 (x), pentru orice
x ∈ (−R, R).
3. Se demonstrează asemănător.
4 CURS 5. SERII DE PUTERI

Observaţie 5.9. Dacă S(x) = ∞ n

P
n=0 an x este P convergentă pentru x ∈ (−R, R), atunci
S este o funcţie derivabilă pe (−R, R) şi S (x) = ∞
0 n−1
. Fiindcă şi ∞ n−1
P
n=1 nan x n=1 nan x
este convergentă pe (−R, R), rezultă că S 0 este derivabilă pe (−R, R) şi are loc relaţia
S 00 (x) = ∞ n−2
P
n=2 n(n − 1)an x . Continuând raţionamentul deducem că S este o funcţie
indefinit derivabilă pe (−R, R). Derivând de n ori seria iniţială şi luând x = 0 deducem
că
S (n) (0)
an = , n ≥ 0.
n!
Exemplu 5.10. Considerăm seria ∞ xn+1
P
n=0 n+1 . Seria este convergentă pentru x ∈ [−1, 1).
Pe baza Teoremei 5.8 punctul 3. avem
∞ ∞ Z x Z xX ∞ Z x
X xn+1 X
n n 1
= t dt = t dt = dt = − ln(1 − x), x ∈ (−1, 1)
n=0
n + 1 n=0 0 0 n=0 0 1−t

Teoremă 5.11 (Abel). Fie S(x) = n≥0 an xn o serie convergentă ı̂n (−R, R), R > 0.
P

Dacă seria n≥0 an Rn este convergentă la S, atunci

P

lim S(x) = S.
x%R
Pn
ak Rk suma parţială a seriei n≥0 an Rn şi fie Sn (x) =
P
Demonstraţie. Fie Sn = k=0
Pn k
P n
k=0 ak x suma parţială a seriei de puteri S(x) = n≥0 an x . Pentru că fiecare termen
al sumei Sn poate fi scris ak Rk = Sk − Sk−1 , k ≥ 1 va rezulta
n
X n
X  x k n
X  x k
k
Sn (x) = a0 + ak x = a0 + ak Rk = a0 + (Sk − Sk−1 )
k=1 k=1
R k=1
R
n   x k  x k−1  n  x k−1 
X X x
= a0 + Sk − Sk−1 + Sk−1 1−
k=1
R R k=1
R R
 x n n−1
 x  X  x i
= Sn + 1− Si .
R R i=0 R

n
Pentru orice x ∈ (−R, R) avem că limn→∞ Sn Rx = S · 0 = 0 şi Sn (x) este un şir
convergent. Rezultă că suma din membrul drept este convergentă şi ı̂n plus
∞ ∞
X  x  X  x n
an x n = 1 − Sn
n=0
R n=0
R
x n
x

P∞

Pentru că 1 = 1 − R n=0 R
putem scrie
∞ ∞ ∞
X  x  X  x n  x  X  x n
S(x) − S = an x n − S · 1 = 1 − Sn −S 1−
n=0
R n=0 R R n=0 R
∞
 xX  x n
= 1− (Sn − S) .
R n=0 R

Fie ε ∈ (0, 1). Pentru că Sn → S rezultă că există N ∈ N, astfel ı̂ncât pentru orice
n ≥ N avem |Sn − S| < ε. Acest lucru arată că pentru orice x ∈ (0, R)
∞ ∞
 xX  x n  x  X  x n
1− |Sn − S| <ε 1− = ε.
R n=N R R n=N R
5.2. FORMULA LUI TAYLOR 5
PN −1
Pe de altă parte, pentru M = n=0 |Sn − S| şi pentru orice x ∈ (R − δ, R), unde
δ = MRε
+1
> 0 avem
N −1 N −1
 xX  x n  xX  x Mε
1− |Sn − S| < 1− |Sn − S| < 1 − M< < ε.
R n=0 R R n=0 R M +1

Va rezulta că pentru orice ε ∈ (0, 1) şi orice x ∈ (R − δ, R)

N −1 ∞
xX   x n  xX  x n
|S(x) − S| ≤ 1 − |Sn − S| + 1− |Sn − S| < 2ε,
R n=0 R R n=N R

ceea ce demonstrează că limx%R S(x) = S.

Observaţie 5.12. Dacă seria S(x) = n≥0 an xn este convergentă pentru x ∈ (−R, R),
P

R > 0 şi x = −R, atunci X

lim S(x) = an (−R)n .
x&−R
n≥0
P∞ n
Exemplu 5.13. Considerăm seria n=0 (−1) n+1
. Seria este convergentă pe baza criteriului
lui Leibniz. Pe baza Teoremei 5.11 şi a exemplului anterior
∞ ∞
X (−1)n X xn+1
= − lim = − lim − ln(1 − x) = ln 2.
n=0
n+1 x&−1
n=0
n + 1 x&−1

5.2 Formula lui Taylor

Notăm
C n [a, b] = f : [a, b] −→ R | f este derivabilă pe [a, b] şi f (n) este continuă pe [a, b]


Teoremă 5.14 (Formula lui Taylor cu rest sub formă integrală). Fie f ∈ C n+1 [a, b] şi
x0 ∈ (a, b). Pentru orice x ∈ [a, b] avem
n
X f (k) (x0 )
f (x) = (x − x0 )k + Rn (f, x, x0 ),
k=0
k!
unde Z x
1
Rn (f, x, x0 ) = (x − t)n f (n+1) (t) dt.
n! x0

Demonstraţie. Demonstrăm prin inducţie după n. Pentru n = 0 avem

Z x
1 x
Z
0
f (x) = f (x0 ) + f (t) dt = f (x0 ) + (x − t)0 f (1) (t) dt.
x0 0! x0

Pentru a demonstra formula pentru n + 1 folosim formula de integrare prin părţi.

n
f (k) (x0 ) 1 x
X Z
k
f (x) = (x − x0 ) + (x − t)n f (n+1) (t) dt.
k=0
k! n! x0
n x Z x !
X f (k) (x0 ) 1 (x − t)n+1  (x − t)n+1
= (x − x0 )k + − f (n+1) (t) + f (n+2) (t) dt
k=0
k! n! (n + 1) x0 x0 n + 1
n+1 (k)
X f (x0 )
= (x − x0 )k + Rn+1 (f, x, x0 ).
k=0
k!
6 CURS 5. SERII DE PUTERI

Lema 5.15 (Teorema de medie pentru integrale). Fie f, g : [a, b] −→ R funcţii continue,
g având semn constant pe [a, b]. Atunci există c ∈ [a, b] astfel ı̂ncât
Z b Z b
f (x)g(x) dx = f (c) g(x) dx.
a a

Demonstraţie. Funcţia f fiind continuă pe [a, b] este mărginită. Adică există m, M ∈ R

cu proprietatea că
m ≤ f (x) ≤ M, pentru orice x ∈ [a, b].
Presupunem că g este pozitivă (dacă e negativă lucrăm cu −g). Înmulţim cu g(x) şi
obţinem
mg(x) ≤ f (x)g(x) ≤ M g(x), pentru orice x ∈ [a, b].
Integrând, rezultă
Z b Z b Z b
m g(x) dx ≤ f (x)g(x) dx ≤ M g(x) dx.
a a a

Dacă g este funcţia nulă atunci egalitatea din enunţ este adevărată. Dacă g nu este
Rb
funcţia constantă 0, atunci a g(x) dx > 0. Va rezulta
Rb
a
f (x)g(x) dx
m≤ Rb ≤ M.
a
g(x) dx

Pentru că f este continuă pe [a,b], orice valoare intermediară din [m, M ] este luată de
f . Deci, există c ∈ [a, b] cu proprietatea
Rb
a
f (x)g(x) dx
f (c) = Rb .
a
g(x) dx
Rb
Înmulţind cu a
g(x) dx > 0 rezultă
Z b Z b
f (x)g(x) dx = f (c) g(x) dx.
a a

Teoremă 5.16 (Teorema lui Taylor cu restul sub forma lui Lagrange). Fie f ∈ C n+1 [a, b]
şi x0 ∈ (a, b). Pentru orice x ∈ [a, b] există c ı̂ntre x şi x0 astfel ı̂ncât

f 0 (x0 ) f 00 (x0 ) f (n) (x0 ) f (n+1) (c)

f (x) = f (x0 )+ (x−x0 )+ (x−x0 )2 +· · ·+ (x−x0 )n + (x−x0 )n+1 .
1! 2! n! (n + 1)!

Demonstraţie. Se aplică Teorema de medie pentru integrale restului Rn (f, x, x0 ).

Observaţie 5.17. 1) Pentru n = 0 obţinem Teorema de medie a lui Lagrange: pentru

f ∈ C 1 [a, b] există c ı̂ntre x şi x0 astfel ı̂ncât

f (x) − f (x0 ) = f 0 (c)(x − x0 ).

2) Rezultatul este adevărat şi ı̂n condiţii puţin mai generale.

5.3. DEZVOLTĂRI ÎN SERIE TAYLOR 7

5.3 Dezvoltări ı̂n serie Taylor

Notăm

C ∞ [a, b] = { f : [a, b] −→ R | f este indefinit derivabilă pe [a, b] } .

Definiţie 5.18. Fie f ∈ C ∞ [a, b] şi x0 ∈ (a, b). Seria

X f (n) (x0 )
(x − x0 )n
n≥0
n!

se numeşte seria Taylor a lui f ı̂n jurul punctului x0 .

Definiţie 5.19. O funcţie f ∈ C ∞ [a, b] se numeşte dezvoltabilă ı̂n serie Taylor ı̂n
x0 ∈ (a, b) dacă există numerele c, d ı̂ncât a < c < x0 < d < b şi seria Taylor a lui f ı̂n
jurul lui x0 converge la f (x) pentru orice x ∈ (c, d).

Exemplu 5.20. Fie S(x) = n≥0 an xn convergentă pentru x ∈ (−R, R), R > 0. Atunci
P

pe baza Observaţiei 5.9 funcţia S este dezvoltabilă ı̂n serie Taylor ı̂n x = 0, pentru că
avem S ∈ C ∞ (−R, R) şi
∞
X S (n) (0) n
S(x) = x .
n=0
n!
Dar nu orice funcţie indefinit derivabilă este dezvoltabilă ı̂n serie Taylor. Considerăm
funcţia ( 1
e− x , x ∈ (0, 1]
g(x) =
0, x ∈ [−1, 0]

Funcţia g este indefinit derivabilă pe [−1, 1] şi g (n) (0) = 0, n ≥ 0. Seria Taylor ataşată
funcţiei g ı̂n jurul lui x = 0 este funcţia nulă. Dar g 6= 0 pe orice interval deschis care
conţine originea. Aşadar, g nu este dezvoltabilă ı̂n serie Taylor ı̂n x = 0.
∞
 (n)  5.21. (Taylor) Fie f ∈ C [a, b] şi x0 ∈ (a, b). Dacă există M > 0 astfel ı̂ncât
Teoremă
f (x) ≤ M , pentru orice n ≥ 0 şi orice x ∈ [a, b] atunci seria Taylor a lui f ı̂n jurul
lui x0 este uniform convergentă pe [a, b] având suma f (x).

Demonstraţie. Suma parţială de ordinul n a seriei Taylor este Tn (f, x0 ) polinomul lui
Taylor de ordinul n ataşat funcţiei f ı̂n x0 :

f 0 (x0 ) f 00 (x0 ) f (n) (x0 )

Tn (f, x0 ) = f (x0 ) + (x − x0 ) + (x − x0 )2 + · · · + (x − x0 )n .
1! 2! n!
Pe baza formulei lui Taylor cu restul Lagrange avem f (x) − Tn (f, x0 ) = Rn (f, x, x0 ).
Seria Taylor este convergentă la f (x) dacă

lim Rn (f, x, x0 ) = 0.
n→∞

Conform ipotezei are loc inegalitatea

(c) |x − x0 |n+1
 (n+1) 
f (b − a)n+1
|Rn (f, x, x0 )| = ≤M· .
(n + 1)! (n + 1)!
8 CURS 5. SERII DE PUTERI
P (b−a)n+1
Să observăm că seria n≥0 (n+1)! este convergentă. Într-adevăr, aplicăm criteriul ra-
(b−a)n+1
portului pentru an = (n+1)!
şi avem
an+1 b−a
lim= lim = 0 < 1.
n→∞ an n→∞ n + 2
P
Dacă seria n≥0 an este convergentă, atunci termenul general an converge la 0. Din
inegalitatea
|f (x) − Tn (f, x0 )| ≤ M an , x ∈ [a, b], n ≥ 0,
rezultă că supx∈[a,b] |f (x) − Tn (f, x0 )| = kf − Tn k → 0, deci Tn converge uniform la f pe
[a, b]. Atunci egalitatea următoare este adevărată
∞
X f (n) (x0 )
f (x) = (x − x0 )n .
n=0
n!

Observaţie 5.22. Teorema anterioară ne asigură că orice funcţie infinit derivabilă care
are derivate mărginite ı̂n vecinătatea unui punct, este dezvoltabilă ı̂n serie Taylor ı̂n cel
punct.
Exemplu 5.23. Au loc dezvoltările
∞
x x 2 x3 X xn
e =1+x+ + + ··· = , x∈R
2! 3! n=0
n!
∞
x 3 x5 x7 X 1
sh x = x + + + + ··· = x2n+1 , x ∈ R
3! 5! 7! n=0
(2n + 1)!
∞
x2 x4 x6 X 1
ch x = 1 + + + + ··· = x2n , x ∈ R
2! 4! 6! n=0
(2n)!
∞
x3 x5 x7 X (−1)n
sin x = x − + − + ··· = x2n+1 , x ∈ R
3! 5! 7! n=0
(2n + 1)!
∞
x2 x4 x6 X (−1)n
cos x = 1 − + − + ··· = x2n , x ∈ R
2! 4! 6! n=0
(2n)!
∞
1 X
= 1 + x + x2 + x3 + x4 + · · · = xn , x ∈ (−1, 1)
1−x n=0
∞
x2 x3 x4 x5 X (−1)n−1
ln(1 + x) = x − + − + − ··· = xn , x ∈ (−1, 1)
2 3 4 5 n=1
n
α(α − 1) 2 α(α − 1) . . . (α − n + 1) n
(1 + x)α = 1 + αx + x + ··· + x + ...
2 n!
∞
X
= Cαn xn , x ∈ (−1, 1).
n=0

5.4 Bibliografie
1. I. Gavrea, Analiză matematică, Mediamira, 2004.
2. A. Ciupa, Analiză matematică, Mediamira, 1996.
3. R. Bartle, D. Sherbert, Introduction to Real Analysis, John Wiley & Sons, Inc., 2000.
4. O. Stănăşilă, Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.