UNIVERSITATEA DANUBIUS - GALAŢI

STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT

ADMINISTRAREA AFACERILOR
MANAGEMENTUL AFACERILOR ÎN COMERȚ ȘI TURISM
(ÎNVĂŢĂMÂNT DE ZI)

STUDIU INDIVIDUAL
MANAGEMENT PENTRU AFACERI
ÎN COMERȚ ȘI TURISM
ANUL I

“PRINCIPALELE ACTIVITĂȚI ALE UNEI AGENȚII TOUR-OPERATOARE.”

Masterand:
GS
MACT , ZI– anul I

Bârlad
2013

Tour-operatorii sunt producătorii sau „fabricanții” de voiaje forfetare. Prezența

acestora este mai frecvența în Europa, în special în Anglia și Germania, dar este mai dinamică
în celelalte țări europene și Japonia. Tour-operatorii, spre deosebire de agențiile de turism,
sunt întreprinderi de mari dimensiuni, puternic concentrate pe plan național și internațional,
atât pe orizontală cât și pe verticală. Specializarea tour-operatorilor în fabricarea voiajelor
forfetare îi diferențiază de agențiile de turism care nu intervin decât în comercializarea
produselor turistice. Tour-operatorii au deci statutul juridic de agent de turism, dar și de
asociație care fabrică și vinde forfetar produsele turistice integrate.
Tour-operatorii moderni - sau organizatorii voiajelor de grup sau individuale - așa
cum îi cunoaștem astăzi, acționează încă de la jumătatea secolului al XIX-lea și probabil că

1
sunt urmașii agențiilor de bilete pentru călătoriile cu vaporul cu abur sau pe calea ferată. În
afară vânzării de călătorii, agenții erau eventual, solicitați să creeze itinerarii și să asigure
cazare pentru clienții bogați. Din această activitate s-a dezvoltat afacerea organizată de
vânzare către turiști a voiajelor organizate. „Tour-operatorii sunt întreprinderi turistice
comerciale, specializate în crearea de voiaje forfetare”. De capacitatea lor de a atrage și a
direcționa un număr cât mai mare de persoane, către călătorii externe, depinde în cea mai
mare măsură creșterea viitoare a circulației turistice internaționale și astfel, schimbul de valori
spirituale și materiale între țările lumii.
În industria turistică, tour-operatorii pot fi considerați după unii specialiști drept
angrosiști. Spre deosebire de agențiile de voiaj, tour-operatorii „sunt întreprinderi de mari
dimensiuni, puternic concentrate pe plan național și internațional, atât pe orizontală cât și pe
verticală”
Funcțiile tour-operatorului - În structura organizatorică a unui producator de
voiaje, departamentul producție joacă un rol esențial, tour-operatorul având ca misiune, în
funcție de obiectivele și strategia aplicată, conceperea și crearea de produse turistice. El
îndeplinește patru funcții:
· funcție de studiu de piață și de previziune;
· funcție de cercetare a produselor;
· funcție tehnică de fabricare a produselor turistice;
· funcție economică, legată de fixarea prețurilor.
Produsul pe care tour-operatorii îl oferă este pachetul de servicii format din
servicii de transport, cazare în hotel, transfer la și de la aeroport. Pe lângă acestea, pachetul
poate cuprinde și servicii de divertisment, plimbări, închirieri de mașini și altele. Avantajul pe
care îl prezintă acest produs pentru turiști este prețul forfetar, care este mai mic decât suma
tarifelor serviciilor cuprinse în pachet, dacă acestea ar fi fost cumpărate separat. Un alt avantaj
pe care îl prezintă voiajul forfetar pentru turist este comoditatea achiziționării unui singur
produs de călătorie, turistul fiind scutit de grija luării unei decizii pentru achiziționarea
fiecărui serviciu pentru a compune o vacanță completă și pentru alcătuirea unui program de
vacanță (traseu, obiective, divertisment etc). În plus, achiziționarea unui produs al unui tour-
operator cu reputație reduce posibilitatea apariției riscurilor legate de calitatea produsului.
Categorii de tour-operatori - Numărul și structura tour-operatorilor depinde de
gradul de integrare al produselor pe care le asigură și de capacitățile de care dispun. Ei se pot
împărți în trei categorii principale:
· generaliști (universali), care creează și pun la dispoziția beneficiarilor categorii
diverse de produse;
2
 · specializați, care sunt profilați pe un singur gen de turism;
· punctuali, sunt profilați pe produse oferite la comanda unor grupuri de clienți.
Dezvoltarea rapidă a tour-operatorilor a generat schimbări în managementul
firmelor și în modul lor de operare, devenind absolut necesară o bază financiară solidă, pentru
a se putea achita prețul curselor charter. În consecință unii tour-operatori cu dimensiuni
modeste au fost absorbiți de mari corporații cu activitate diversificată, alții s-au asociat cu
companii aeriene sau lanțuri hoteliere, iar alții s-au implicat în dezvoltarea stațiunilor turistice.
Riscurile tour-operatorilor - Zilele și orele curselor organizate de tour-operatori
pot fi oricând schimbate și aceasta datorită faptului că nu au fost vândute toate pachetele de
servicii. Tour-operatorul organizator va anula rezervările deja făcute și va oferi o alternativă
singură. Acest lucru nu este de dorit să se întâmple pentru că așa cum tour-operatorilor nu le
convine să efectueze un tour în pierdere, nici clienților nu le convine anularea zborului.
Există șase motive pentru care un turist ar apela la un tour-operator în
achiziționarea unui pachet de vacanță:
Cazarea: tour-operatorii achiziționează un contingent considerabil de camere cu
mult timp înainte. Ei garantează cazarea turiștilor la destinațiile de vacanță cele mai populare,
care altfel ar putea să nu fie disponibile la momentul luării deciziei privind destinația de
vacanță.
Reducerile: prin negocierile pe care le fac, tour-operatorii obțin reduceri
importante pe care le transmit mai departe turiștilor. Aceste pachete de vacanță pot fi cu 25%
mai ieftine decât alternativa de achiziționare directă a serviciilor turistice ce le compun.
Accesibilitatea: ca parte a pachetului de vacanța se află și vizitarea unor atracții
populare sau participarea la diverse distracții la care, altfel, turistul ar avea un acces mai
dificil.
Confortul: voiajele forfetare au avantajul efectuării unei singure plăti pentru toate
serviciile și facilitățile incluse, ceea ce scutește turistul de grija achiziționării fiecărui serviciu
și efectuarea fiecărei plăți în parte.
Varietatea: voiajele forfetare oferă toate serviciile, atracțiile și facilitățile
disponibile în zonă, ceea ce ar fi greu de obținut de turist pe cont propriu.
Securitatea financiară: asigurată de legislația în materie.
Turismul se confruntă, asemenea întregii economii românești, cu mari dificultăți.
Ponderea turismului de masă a scăzut ca urmare a reducerii nivelului general de trai al
populației, determinând renunțarea la practicarea turismului organizat de către segmentul
populației cu venituri modeste. Durata medie a sejurului a scăzut ca urmare a creșterii cererii
turistice pentru vacanțe scurte în stațiuni montane sau pentru activități de week-end care

3
presupun eforturi financiare reduse. De asemenea, cererea turistică internațională a scăzut
datorită instabilității politice, calității serviciilor turistice oferite, nediversificării ofertelor
turistice. Cererea turistică internațională pentru turismul de litoral s-a diminuat în favoarea
celorlalte forme de turism datorită monotoniei serviciilor respective precum și unor
recomandări medicale care semnalează efecte negative ale radiațiilor solare. Cu toate acestea,
activitatea turistică poate constitui unul din motoarele dezvoltării viitoare a țării noastre și
România poate redeveni una din destinațiile importante, pentru ca în acest fel tour-operatorii
români să își găsească locul în contextul turismului european și mondial.

Conținutul activității unui tour-operator

Tour-operatorii pot desfășura următoarele activități:

· contractarea de servicii turistice de la agenții economici care prestează direct
astfel de servicii (unități de cazare, unități de servire a mesei, agenți transportatori, unități de
prestare a serviciilor de agrement) și formarea de pachete turistice;
· comercializarea pachetelor turistice proprii prin intermediul agențiilor de
turism sau direct consumatorilor;
· rezervarea și comercializarea de bilete pentru diverse mijloace de transport,
pentru spectacole și pentru alte manifestări culturale;
· organizarea de congrese, conferințe, întruniri sportive și culturale, dacă acestea
implică prestarea serviciilor turistice.
Personalul ce deservește o agenție tour-operatoare poate desfășura următoarele
activități:
Agentul Ticketing se ocupă în principal de culegerea și oferirea de informații în
relația directă cu clientul, rezervarea de bilete de călătorie, tarifarea serviciilor prestate,
emiterea de documente financiar-contabile, emiterea și preschimbarea de documente de
călătorie, gestionarea biletelor și a altor bonuri de valoare, întocmirea decontului de încasări,
menținerea schimbului de informații cu alte companii sau compartimente ale organizației.
Agentul de turism se ocupă cu prospectarea pieței turistice, promovarea directă și
valorificarea produsului turistic, valorificarea polițelor de asigurare, încheierea contractelor cu
clienții, urmărirea efectuării plăților, precum și administrarea și transmiterea documentelor
specifice și întocmirea situațiilor financiare pentru celelalte departamente ale organizației.
Animatorul în Centre de Vacanța se ocupă în principal cu promovarea activităților
din centrele de vacanță, elaborarea proiectelor de sejur, pregătirea și desfășurarea activităților
în centrele de vacanță, organizarea sejururilor în centrele de vacanță, gestionarea regimului

4
zilnic de viața al participanților, precum și asigurarea securității participanților la activități.
Directorul de agenție de turism, tour-operatoare, detailistă/filială/sucursală se
ocupă în principal cu organizarea activității agenției, coordonarea departamentelor din
subordine, controlul întocmirii și realizării planurilor financiare, asigurarea protecției
mediului și turiștilor, dirijarea programului de marketing, promovarea imaginii și a produselor
agenției de turism, dezvoltarea afacerii, reprezentarea agenției în relațiile cu terții,
implementarea politicii de personal, îmbunatățirea calității produselor și serviciilor,
implementarea schimbărilor în cadrul organizației etc.
Managerul în Activitatea de Turism se ocupă în principal cu planificarea
activităților unității, conducerea compartimentelor operaționale și funcționale ale unității,
coordonarea administrării resurselor umane, fundamentarea și implementarea programelor de
marketing, coordonarea activităților realizate prin furnizori și parteneri, gestionarea
patrimoniului și a resurselor financiare, adaptarea la cerințele pieței prin promovarea inovației
și a schimbării în unitate, asigurarea sistemului de organizare funcțională a unității, elaborarea
strategiilor de dezvoltare a unității, conducerea proceselor pentru ameliorarea continuă a
calității în unitate.
Tour-operatorii fac eforturi pentru a menține prețurile pachetelor de vacanță la un
nivel scăzut, fie prin reducerea profitului, fie prin reducerea costurilor. Se pot face economii,
de exemplu, dacă aceștia închiriază întreaga capacitate a avionului sau o parte însemnată a
capacității cursei regulate. Tot în această categorie se înscrie și organizarea de lanțuri de curse
charter, pe o perioadă de timp, de regulă un sezon. Lanțul de curse charter reprezintă o
succesiune de curse efectuate într-o anumită perioadă de timp determinată, la intervale de
timp egale de 7, 14 sau 21 zile, care coincid, de regulă, cu durata sejurului la destinație spre
care se organizează lanțul de curse charter. Reducerile substanțiale ale costului transportului
cu avionul, obținute în modalitățile enumerate mai sus, explică implicarea masivă a marilor
tour-operatori în activitățile de transport aerian, în sensul achiziționării uneia sau mai multor
companii aeriene charter, care devin astfel membre ale grupului turistic. Avantajul, deținerii în
proprietate de companii aeriene, se mărește datorită faptului că tour-operatorul reușește să
întărească controlul asupra activității de transport și a calității serviciilor. În acest caz
preocuparea principală a tour-operatorilor constă în creșterea gradului de ocupare a avionului
și a numărului zilnic de ore de zbor, număr cât mai apropiat de cel maxim posibil de efectuat
într-o zi. Acest fapt implică planificarea curselor retur și a timpilor necesari între sosirea unui
grup și plecarea avionului cu alt grup de pasageri.
Un alt aspect referitor la conținutul activității desfășurate de tour-operator este cel
legat de problema sezonalității, care de altfel, reprezintă o problemă a întregii activități în

5
turism. În scopul menținerii unor prețuri scăzute, tour-operatorii își repartizează cheltuielile
fixe de-a lungul întregului an, deci nu le concentrează în perioadele de vârf de sezon. Dacă
voiajele forfetare oferite sunt solicitate pe perioada verii, operatorul trebuie să acopere costul
a doua curse goale, la începutul și respectiv la finalul lanțului de curse Charter. Costul
acestora vă fi inclus în calculația de preț a programului, element ce nu poate fi evitat decât în
situația prelungirii programului pe toată durata anului.
Tour-operatorii folosesc și aplică tehnici ale costurilor marginale în scopul
atragerii clienților în perioadele de extrasezon. Prețurile practicate acoperă în întregime
cheltuielile variabile și contribuie numai parțial la acoperirea costurilor fixe. Într-un hotel, de
exemplu, se înregistrează cheltuieli indiferent dacă hotelul este închis sau funcționează, iar
fiecare turist cazat contribuie la acoperirea cheltuielilor, rezolvându-se astfel și aspectele
negative legate de migrația personalului. Există segmente de piață, de exemplu pensionarii,
care pot fi atrase de ideea de a-și petrece o vacanță, în perioadele de extrasezon, la prețuri
mici, iar hotelierii vor accepta această variantă având în vedere faptul că vor funcționa
restaurantul, barul, vor fi solicitate servicii suplimentare, toate acestea contribuind la creșterea
încasărilor. Acest sistem este aplicat și în țara noastră, pe litoral pentru început, prin
programul social promovat de Autoritatea Națională pentru Turism care se derulează în luna
septembrie.
În cazul tour-operatorilor generaliști peste 50% din venituri sunt obținute din
vânzările de pachete și produse turistice în sezonul de vară, la care se adăugă 15-20% venituri
din vânzarea programelor de iarnă, iar restul din vânzarea excursiilor opționale la destinație,
dobânda pentru banii achitați în avans de la clienți, vânzarea polițelor de asigurare (cu
comision ridicat ~ 30% cedat de companiile de asigurări), etc. În țările cu activitate turistică
dezvoltată, rezervările pentru sezonul de vară încep în toamna anului precedent, înregistrând
un vârf în cele trei luni dinaintea Crăciunului, iar cea mai mare parte a avansurilor pentru
rezervările efectuate se achită până la sfârșitul lunii martie. Deși tour-operatorii achită
anticipat, la începutul sezonului, cheltuielile aferente transportului precum și avansul către
hotelieri, totalul plăților nu se efectuează decât după ce turiștii și-au încheiat vacanta. Tour-
operatorii folosesc aceste avansuri în interes propriu, cel mai adesea fiind depuse în bănci. De
multe ori dobanda încasată depășește câștigul efectiv al firmei tour-operatoare.
Tour-operatorul obține profit și prin vânzarea de excursii, închirieri mașini,
vânzarea de produse la bordul avionului (dacă tour-operatorul deține propria companie
aeriană). Acestora li se adăugă penalitățile de retragere care, în mod curent, depășesc costurile
rezultate din anularea rezervărilor, iar tour-operatorul are, în plus, posibilitatea de a revinde
locul respectiv câștigând astfel un venit dublu.

6
 Activitățile de achiziție și producție ale tour-operatorilor

În cazul produselor noi, acest proces durează aproximativ 2 ani, iar după lansare
se efectuează corecturile necesare conform feed-back-ului realizat prin intermediul
personalului care își desfășoară munca la destinațiile de vacanță selecționate în oferta tour-
operatorului. În general se apreciază că fabricarea produsului nou este considerată „rodată”
după două sezoane de comercializare a produsului respectiv. Procesul de producție poate
suferi modificări precum schimbarea prestațiilor locale (hoteluri, restaurante, autocare, ghizi),
adaptarea sau suprimarea unor etape în cadrul circuitelor turistice, reorganizarea datelor de
plecare, a orarelor, a contingentelor sau adaptarea prețurilor. Mai rar pot interveni modificări
în sensul suprimării produselor din motive tehnice și/sau comerciale, limitarea numărului de
plecări, iar în cazuri extreme suprimarea destinației.
În cazul succesului imediat, produsul se dezvoltă mai repede, gama de servicii se
poate lărgi (plecări din provincie, o gamă mai mare de oferte de cazare, etc.), dar în marea
majoritate a cazurilor producția se limitează la ameliorarea produselor existente și la
confirmarea contractelor.
Pe parcursul unui sezon, tour-operatorul poate fi obligat să efectueze modificări
asupra produselor incluse în oferta proprie și datorită unor evenimente exterioare, care, vor
impune ajustări de preț sau de conținut al produselor, toate acestea fiind numai în limitele
contractelor de călătorie existente, încheiate cu clienții firmei. Este vorba în principal de
creșterea cheltuielilor aferente transportului aerian, datorate majorării prețului la carburanți,
modificări de preț ca urmare a fluctuațiilor de curs valutar, falimentul unor furnizori care
impune găsirea de înlocuitori, intemperii, evenimente militare sau politice, etc., toate acestea
ducând la adaptarea produselor oferite la condițiile existente pe piață.
Sejururile forfetare pe care tour-operatorii le produc și le comercializează, includ
în principal serviciile de transport și cele de cazare la destinație, acestea reprezentând nucleul
de bază al produsului comercializat, clientul având posibilitatea de a-și completa programul
de vacanță, fie anterior plecării, fie pe perioada sejurului, cu numeroase alte prestații incluse
în oferta tour-operatorului precum transferuri, excursii și vizite locale, cine la diferite
restaurante cu specific, activități organizate adeseori de firme de turism locale – agenții
incoming – în favoarea tour-operatorului respectiv.
Includerea tuturor acestor servicii în componenta aranjamentului propus spre
comercializare, presupune achiziționarea lor, iar în acest sens modalitățile de cumpărare la
care apelează tour-operatorul sunt diferite, în special în funcție de tipul și caracteristicile

7
serviciului turistic.
Serviciul de transport se poate realiza cu autocarul, trenul, avionul, vaporul sau
combinații între acestea, de regulă între două mijloace de transport dintre cele enumerate
(avion + autocar, tren + vapor, etc.). Dacă mijlocul de transport ales este autocarul care este
frecvent utilizat pentru circuite organizate, diferite excursii la destinație, etc., închirierea se
realizează pentru un sezon, iar prețul negociat cu proprietarul mijlocului de transport include
patru elemente: distanța de parcurs, dimensiunea (30, 45, 55 sau 75 locuri) și nivelul de
confort (1 la 4*), numărul de rotații (dus-întors, iar în cazul circuitelor numărul de circuite de
realizat) și durata de utilizare a autocarului. Pentru stabilirea prețului se pornește de la un preț
de referință per km parcurs, dar în practica negocierilor fiecare companie are libertatea de a-și
stabili termenii proprii de închiriere. Prețurile pot varia foarte mult în funcție de companie,
perioade și zone de deplasare. Prețurile, includ serviciile a unu sau doi șoferi, taxe de vamă și
alte taxe (de autostradă, trecere poduri, etc.). În cazul circuitelor, pensiunea completă a
șoferilor intră în sarcina celor care închiriază mijlocul de transport. În anumite țări se asigură
și asistent care se ocupă cu transportul bagajelor, întreținerea interiorului autocarului, etc.
Tendința actuală, aceea de creștere a gradului de confort în serviciile de transport, presupune
existența la bordul autocarului a unui steward (hôtesse) care pe perioada transportului servește
masa, băuturi, snacks-uri, etc.) Tour-operatorii specializați în programe care includ transport
cu autocarul au, prin prisma elementelor prezentate mai sus, un avantaj competitiv, ei dispun
de o flotă proprie de autocare și pot oferi voiaje foarte atractive (de la 7 zile în autocar + sejur
demi-pensiune în țara de destinație).
Achiziționarea de către tour-operator a serviciilor de transport cu avionul constă
în folosirea unor tehnici mai complexe, sistemul de lucru fiind diferit în funcție de risc și
volumul cumpărării.
Pentru programele de sejur la destinații pentru care cererea este mare (de exemplu
litoral) și concurența este puternică, tour-operatorul (care nu are în proprietate companie
aeriană) recurge la sistemul de transport Charter care este mai ieftin decât transportul regulat.
Variantele de cumpărare sunt:
· Închirierea totală a avionului cu preluarea de către tour-operator a riscului
comercializării tuturor locurilor (prețul de închiriere este determinat de tipul aparatului de
zbor, distanta, număr rotații, durata contractului);
· Partajarea spațiului de zbor cu alți tour-operatori;
· Achiziționarea unui număr de locuri, en-gros, prin intermediul brokerilor
aerieni (cunoscuți sub denumirea de „consolidators”) la un preț mai mare dar cu riscuri
minime.

8
 · În cazul programelor turistice „cu risc”, în special pentru destinațiile
îndepărtate, unde volumul cererii este redus, sau pentru destinații unde cursele Charter sunt
interzise, tour-operatorul cumpăra locuri de avion la cursele regulate, procedurile de achiziție
fiind cele clasice și anume:
Ř Alocarea unui anumit număr de locuri cu confirmarea efectivă a locurilor
rezervate cu 30 zile înaintea efectuării zborului (în acest caz tour-operatorul negociază direct
cu compania aeriană dimensiunea spațiilor de zbor alocate și prețul care poate fi „grup” sau
„excursie” – GIT sau ITX;
Ř Cumpărarea fermă a unui bloc de locuri, pe riscul organizatorului de
turism, caz în care riscul tour-operatorului este mai mare, dar prețul mult mai interesant;
Ř Cumpărarea fiecărui loc în parte, la tarif „excursie”, fiind vorba de un
număr mic de solicitanți (în special cei pentru care tour-operatorul organizează un program „à
la carte”);
Ř Utilizarea companiilor aeriene „low cost”, companii care efectuează
transport de linie, dar, care practică tarife de zbor extrem de atractive (datorită reducerii la
maximum a costurilor aferente operării zborurilor).
Transportul cu trenul este o variantă mai rar folosită în componenta
aranjamentelor turistice (cu excepția celor pentru care transportul cu trenul reprezintă
„motivația” pachetelor de vacanță), fiind mai puțin comod (datorită transbordării) mai puțin
competitiv raportat la avion sau mașină. În Europa, de exemplu, introducerea trenurilor
rapide, a TGV-urilor, reprezintă un moment de reviriment al acestor mijloace de transport în
efectuarea călătoriilor turistice (din 1999, de exemplu, se organizează transportul grupurilor
de turiști spre stațiunile montane din Franța prin intermediul TGV-urilor). Cumpărarea
locurilor în tren se realizează la tarife „excursie”, regresive în funcție de volum. Tour-
operatorul poate închiria compartimente speciale, să adauge mese, vagoane de dormit, etc.
Unele trenuri de lux (de la Orient Express) sunt închiriate deopotrivă ca mijloc de transport,
de cazare și masă.
Vaporul este utilizat tot mai puțin, datorită vitezei mici de deplasare, excepție
făcând croazierele (produse turistice situate în gama ofertelor „de lux”), situații în care este
folosit ca un hotel flotant, modalitățile de achiziție fiind, în acest caz, similare cu cele ale unui
club hotelier.
Serviciile de cazare și de masă, oferite de hoteluri, alte tipuri de unitate de cazare
și alimentație, cluburile de vacanță, sau cabinele de croazieră; pot fi achiziționate de către
tour-operator prin câteva modalități specifice. Una dintre ele constă în stabilirea de
contingente (un număr de camere pe toată durata unui sezon), prețurile fiind negociate în

9
funcție de mărimea contingentului, garanția de ocupare și modalitățile de plată. În țările cu
activitate turistică receptoare foarte dezvoltată, precum Spania sau Grecia, prețurile obținute
de marii tour-operatori britanici sau germani sunt foarte scăzute, determinând nemulțumirile
hotelierilor dar și imposibilitatea lor (teoretică) de acțiune datorită poziției dominante a
acestor grupuri turistice extrem de puternice. O altă variantă de cumpărare consta în realizarea
alocațiilor, prin care tour-operatorul își exprima opțiunea pentru un anumit număr de camere,
pe care îl confirma (ca rezervări efective) cu 30 de zile înaintea sosirii turiștilor. În acest caz
prețul negociat este mai mare întrucât hotelierul își asumă riscul nevânzării tuturor locurilor
alocate.
O a treia variantă constă în cumpărarea loc cu loc, pe baza tarifelor negociate,
sistem utilizat în cazul sejururilor individuale. Tendința actuală a marilor tour-operatori este
de a obține exclusivitate asupra anumitor hoteluri care uneori sunt filiale ale grupului turistic.
Serviciului propriu-zis de cazare și masă se adaugă animație, cu personalul tour-operatorului,
iar unitățile sunt „etichetate” cu aceeași marcă. Plățile ferme efectuate de tour-operatori
exclud posibilitatea închirierii locurilor în hotelurile respective de firme organizatoare mai
mici, din alte țări. De remarcat, de asemenea, succesul conceptului „all inclusive” în stațiunile
turistice, aplicat în hoteluri sau cluburi care asigură cazare, pensiune completă, băuturi,
agrement și alte activități gratuite. În Europa, se observă o creștere a cererii pentru hotelurile –
apartament (dotate cu facilități de pregătire a hranei) care permit familiilor să-și moduleze
serviciile turistice în funcție de bugetele de care dispun.
Serviciile opționale la destinația de vacanță, în special vizitele și excursiile locale
sunt organizate, în favoarea tour-operatorilor de firme locale, mai mici, în special agenții
incoming. Acestea pot realiza rezervări de diverse tipuri (cazare, transport) la tarife „grup”
aplicate fie pentru rezervarea unui anumit număr de locuri, fie pentru fiecare loc în parte; în
cazul unui program turistic care include mai multe servicii de bază (transport + masă, de
exemplu) se negociază forfetar un contract, variabilele luate în calcul fiind numărul
membrilor din grup, numărul grupurilor/sezon, etc. Vânzarea excursiilor este realizată de
reprezentantul tour-operatorului la destinația turistică, cu mențiunea că aceste excursii sunt
organizate de o agenție locală, care cedează tour-operatorului o marjă pentru vânzare, iar
sarcina vânzării excursiilor către turiști fiind o componentă a activității reprezentantului tour-
operatorului la destinația respectivă. Transferurile (deplasarea turiștilor de la aeroport – hotel
și invers) sunt organizate tot de către firme turistice locale, uneori specializate în această
activitate, modalitățile de cumpărare fiind similare, în sensul negocierii prețurilor în funcție de
dimensiunea grupului și numărul de transferuri într-un sezon.

10
 Bibliografie:

Stănciulescu, G. – Managementul operaţiunilor de turism – Bucureşti, Editura All

Beck, 2003;
Stănciulescu, G. - Managementul agenției de turism Ediția a II-a revizuită și
adăugită, www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=437&idb
www.eurocor.ro/Agent de Turism

11