MV Wilhelm Gustlof

Titanicul a fost o marturie a increderii exagerate a unei civilizatii care adora tehnologia si credea ca prin aceasta va cuceri
natura. Gustloff, pe de alta parte, a fost simbolul mandriei exagerate a Germaniei, un vis maret al imperiului german care s-a
sfarsit ca un cosmar. Gustloff a fost Titanicul lui Adolf Hitler.
Der Spiegel 4 februarie, 2002
Vasul a fost denumit dupa Wilhelm Gustlof, lider german al partidului nazist din Elvetia ce a sfarsit asasinat. A fost rechizitionat
de catre Marina Germaniei la 1 septembrie 1939 si a servit drept vas-spital in anii 1939-1940. Incepand cu 20 noiembrie 1940,
vasului i s-au inlaturat echipamentele medicale si a fost revopsit din culorile care reprezentau vasul-spital (alb cu o dunga verde)
in griul standard al marinei. Apoi Wilhelm Gustlof a servit drept baraca plutitoare pentru personalul naval din Gdnya, port
polonez ocupat de nazisti.
Ultimul voiaj al vasului Wilhelm Gustlof a fost in timpul operatiunii Hannibal din ianuarie 1945, cand a fost scufundat in timp ce
participa la evacuarea civililor, personalului militar si oficialilor nazisti ce erau inconjurati de Armata Rosie in estul Prusiei. Vasul
a fost lovit de trei torpile lansate de un S-13 aflat in comanda lui Alexander Marinesko, pe data de 30 ianuarie 1945 in Marea
Baltica, si s-a scufundat in mai putin de 45 minute. Aproximativ 9.400 persoane murit datorita scufundarii, devenind cea mai
mare pierdere de vieti omenesti survenita in urma scufundarii unui singur vas maritim inregistrata vreodata in istoria marinei.
Constructie
Wilhelm Gustlof a fost construit de catre compania Blohm & Voss, masurand 208,5 m lungime si 23,59 m latime si avand o
capacitate de 25.484 tone. Vasul a fost lansat pe mare la date de 5 mai 1937.
Istoria navei
Wilhelm Gustloff a fost initial construit ca un vas de croaziera pentru Uniunea national-socialista de comert a lui Hitler (DAF –
German Labour Front) si folosit in plan secundar de catre organizatia de petrecere a timpului liber controlata de nazisti (KdF –
Strength through Joy). Astfel, scopul navei a fost de a oferi activitati culturale si recreationale pentru functionarii si muncitorii
germani, precum concerte si croaziere, dar si de a oferi o imagine favorabila a Celui de-al treilea Reich. Pana in primavara anului
1939 a avut scop civil, dupa aceea servind nevoilor armatei germane.
Cariera militara
In vara anului 1939, Wilhelm Gustlof a servit operatiunii de aducere a legiunii Condor inapoi din Spania, dupa victoria
nationalistilor aflati sub conducerea generalului Francisco Franco in timpul Razboiului Civil din Spania. Din septembrie 1939
pana in noiembrie 1940, vasul a fost servit drept spital, iar din 20 noiembrie 1940, echipamentul medical a fost inlaturat si vasul
revopsit in griul marinei, devenind loc de cazare pentru aproximativ 1.000 soldati blocati in portul polonez Gdnya datorita
blocadei britanice de-a lungul coastei Germaniei. Astfel, Wilhelm Gustlof a zacut timp de 4 ani la docuri, pana cand a fost
desemnata sa transporte personalul civil si military in cadrul operatiunii Hannibal.
Operatiunea Hannibal
Scopul ultim al navei a fost de evacua pe refugiatii germani, tehnicieni si personal militar ce lucrau la Baza de armament din
portul Gdnya, Marea Baltica.
Conform listei oficiale a pasagerilor, existau circa 6,050 persoane la bord, acest numar neincluzand si pe numerosii civili ce au
urcat fara a fi inregistrati. Potrivit cercetarilor ulterioare, nava transporta 918 ofiteri, 173 SGV, 162 raniti si 8.956 civili, intre care
4.000 copii, insumand un total de 10.582 pasageri si echipaj.
Scufundarea
Fugind din fata atacului violent al Armatei Rosii sovietice, Wilhelm Gustlof este gata sa paraseasca portul, incarcat cu peste
10.000 de refugiati germane, personal naval si soldati raniti, desi este conceput sa gazduiasca maximum 1.880 pasageri si
echipaj. Dintre refugiati, 4.000 sunt copii si tineri ce isi cauta salvarea. In Gdnya, temperatura aerului inregistreaza -18⁰C.
Pentru prima oara in patru ani, fostul vas nazist de croaziera isi porneste motoarele si isi seteaza cursul catre Kiel, Germania,
departe de frontal estic aflat in decadere. Spargatoare de gheata muncesc din greu pentru a croi drum prin Golful Danzig si a
permite trecerea prin apele inghetate si nemiloase ale Marii Baltice.
Pe punte, tensiunea se acumuleaza, intrucat capitanul navei si locotenentul comandor nu se pot pune de acord asupra cursului.
In jurul orei 12:30, ora Germaniei, Gustlof paraseste portul. Spre deosebire de zilele placute de voiaj in timp de pace, de data
aceasta sentimentele sunt de speranta si teama in randul putinilor care au avut norocul de a se imbarca, precum si invidie si
frustrare in randul multimii ramase in port.
Sub punte, mii de pasageri incearca sa-si gaseasca un loc pe parcursul calatoriei, fiecare spatiu liber fiind pe deplin ocupat, in
timp ce instructiuni de purtare a vestei de salvare se aud prin difuzoare. Deasupra puntii, vantul, zapada si grindina se abat
deopotriva, iar marea devine din ce in ce mai agitata, provocand rau de mare multora; dar acesta este un pret mic de platit in
comparativ cu suferintele indurate in ultimul timp.
Pe punte dezacordurile continua privind ruta, viteza optima si daca Gustloff ar trebui sa navigheze in zig-zag pentru a nu putea fi
depistat. Desi nava trebuia sa fie escortata de Hansa (un alt fost vas de croaziera ce transporta mii de refugiati catre vest) si de
doua vase cu torpile, lucrurile se inrautatesc si Gustloff ramane sa infrunte neinduratoarea mare doar cu un singur vas escorta.
Capitanul sovietic de submarin Alexander Marinesko intra in Golful Danzig fara sa-si informeze superiorii, sperand sa aiba noroc
sa se intalneasca cu inamicul. Impreuna cu echipajul sau de 47 oameni, seteaza cursul catre ceea ce avea sa devina cea mai
dezastruoasa scufundare din istorie din punctul de vedere al pierderii de vieti omenesti.
Putin dupa ora 6 seara, Gustloff receptioneaza mesaj ca un convoi de nave insarcinate cu detectarea minelor explozive se
apropie din directia opusa. Din nou se aud discutii pe punte daca exista riscul de coliziune si daca luminile verzi si rosii de
navigatie ar trebui aprinse, decizie ce este luata si ce va determina atacul masiv asupra sa. Intre timp, gheata impresoara
puntea si gruiele folosite pentru sustinerea barcilor de salvare, iar mitralierele anti-aeriene devin nefunctionale din cauza
ghetei, in ciuda eforturilor echipajului de a le dezgheta.
Sub punte, caldura si umiditatea se instaleaza, in ciuda frigului de afara, astfel ca refugiatii hotarasc sa ignore sfaturile
comandantului de a-si pastra vestele de salvare asupra lor si renunta la ele pentru a sta mai confortabil. Celor cu stomacul tare
li se ofera mancare, copiii plang, iar cativa reusesc sa se odihneasca adormind.
Dupa ora 8 seara, ofiterul de la bordul submarinului S-13 zareste lumini in departare. Marinesko se aproprie cu promptitudine
depunctul de observare si recunoaste silueta unui urias vas de croaziera cu luminile aprinse, iar timp de doua ore planuieste
atacul sau asupra acestui vas.
Pe puntea Gustloff nimeni nu este constient de pericolul iminent ce pandeste in intuneric. Sistemele de interceptare nu mai
functioneaza din cauza inghetului, astfel ca echipajul nu se poate baza decat pe ceea ce zaresc practic cu ochii. Muzica din
difuzoare este intrerupta in jurul orei 20 de transmisiunea in direct a discursului lui Hitler, ce anunta a 12-a aniversare a
nazistilor aflati la putere, transmisiune care inveseleste putin atmosfera tensionata.
Marinesko si-a ales momentul de atac foarte propice din punctul de vedere al dramatismului, anume la doar cateva minute
dupa terminarea discursului Fuhrer-ului. Da comanda sa se traga cele patru torpile la ora 21, atribuind fiecareia o dedicatie
inscrisa:
Torpedo 1: FOR THE MOTHERLAND
Torpedo 2: FOR STALIN
Torpedo 3: FOR THE SOVIET PEOPLE
Torpedo 4: FOR LENINGRAD
Torpila 1: Pentru patria mama
Torpila 2: Pentru Stalin
Torpila 3: Pentru poporul sovietic
Torpila 4: Pentru Leningrad
Trei torpile gonesc spre tinta necunoscuta, dar uriasa a lui Marinesko. Una dintre torpile, “Pentru Stalin”, ramane blocata in
tubul de lansare, amenintand sa arunce in aer submarinul. Daca nu ar fi fost promptitudinea si dedicarea echipajului de pe S-13
in dezamorsarea acesteia, istoria nu ar fi cunoscut niciodata cine a lovit Gustloff.
La 21:16, prima torpila loveste frontal nava, iar cateva secunde mai tarziu, cea de-a doua loveste pupa, unde se localiza piscina
interioara. Ultima atinge din plin camera motoarelor, sub cosul navei. Pasagerii si echipajul sunt aruncati in laturi de explozie,
iar cei aflati la locul impactului sunt pe data spulberati, scutiti de panica si suferinta viitoare.
In urma primelor rapoarte ale dezastrului , portile etanse sunt sigilate pentru a impiedica apa sa inainteze in celelalte
compartimente, desi partea lovita contine cabinele membrilor echipajului. Astfel ca multi dintre cei ce nu erau la post in
momentul respectiv (cei insarcinati cu coborarea barcilor de salvare si aplicarea procedurilor de urgenta) sunt condamnati sa
ramana inchisi intre usile etanse. Scena impactului celei de-a doua torpile este cutremuratoare, intrucat piscina secata si
cabinele din preajma erau folosite drept locuri de cazare pentru femeilor din personalul naval. Explozia torpilei creeaza din
frumoasele tigle ce decorau piscina aschii ce despica mortal. Pentru prima oara in atatia ani, apa inunda bazinul, dar de data
asta cu cadavre plutitoare, parti dezmembrate si veste de salvare goale. Doar doua dintre cele 373 femei reusesc sa scape
acestei nenorociri.
Cea de-a treia torpila hotaraste soarta lui Wilhelm Gustloff. Lovitura directa in camera motoarelor paralizeaza nava si opreste
curentul, determinand stingerea luminilor si intreruperea comunicatiilor cu exteriorul. Curand, nava se inclina catre babord, iar
tot ce se poate auzi sunt tipete si apa care navaleste necontenit.
Intrucat toate comunicatiile au fost sistate, operatorul radio foloseste un transmitator de urgenta pentru a transmite un SOS, cu
o raza de actiune de numai 2.000 km, astfel ca doar nava-escorta Lowe receptioneaza mesajul de urgenta, devenind astfel
constienta de atacul masiv asupra Gustloff. Pe loc, aceasta retransmite mesajul de urgenta mai departe si face cale intoarsa
catre nava avariata.
Putini sunt cei care supravietuiesc invalmaselii de a urca pe punte. Regula “copiii si femeile primii” este ignorata in goana catre
punte si catre barcile de salvare. Scarile mugesc de greutatea multimilor innebunite de teama apei infuriate. Multi raman
blocati si calcati in picioare de multimea infricosata, iar altii, anticipand deznodamantul tragic, curma viata lor si a familiilor lor
cu pistolul.
Pe punte, situatia este la fel de dramatica datorita ghetei si lipsei experientei echipajului. Oamenii aluneca pe puntea inghetata
direct in apa pe masura ce nava se inclina din ce in ce mai mult. Barcile de salvare sunt blocate in gruie din cauza inghetului, iar
oamenii, slab antrenati, se straduiesc sa le elibereze, dar se accidenteaza. Dintre toate barcile, una singura este lansata la apa
correct. Alta este lansata doar cu 12 pasageri in ea, altora le pleznesc cablurile se sustinere si cad frangandu-se la contactul cu
apa. O mitraliera anti-aeriana este aruncata peste bord din cauza inutilitati sale si cade peste o barca de salvare complet
ocupata. Haosul este general.
70 minute dupa lovitura primei torpile, fostul glorios simbol al unui imperiu aflat in prezent in decadere se scufunda in marea
inghetata, luand cu sine mii de suflete blocate inauntru. In mod paradoxal, pe masura ce Gustloff se scufunda, luminile se
aprind ca intr-un semn de bun-ramas.
Cei ramasi la suprafata apei sunt constienti ca nu vor rezista mult in apa rece ca gheata, de aceea multi se lupta disperati si
cuprinsi de paranoia pentru a se agata de ramasite plutitoare. Cadavre plutitoare in veste de salvare urca si coboara odata cu
valurile, iar copiii plutesc cu susul in jos pentru ca vestele sunt mult prea mari pentru corpurile lor micute.
Eforturile de salvare continua asiduu. Lowe, primul vas ajuns la locul scenei, scoate supravietuitorii din barcile de salvare si din
apa folosind plase de pescuit. O alta nava cu torpile ajunge exact in momentul cand Gustloff aluneca in adancuri si reuseste sa
salveze 564 persoane, iar alte trei nave de detectare a minelor se angajeaza intr-o lupta disperata cu trecerea timpului si apa
rece, salvand 179. In timp, alte ambarcatiuni sosesc dar nu culeg din apa decat trupuri fara viata.
Totusi, ca in orice tragedie, miracole se intampla. La sapte ore dupa scufundarea lui Wilhelm Gustloff, o mica barca de patrula
ocheste in departare o barca de salvare, iar cand ofiterul o inspecteaza, descopera un copilas infasurat bine intr-o patura de
lana, surprinzator inca in viata printre cadavrele plutitoare. Oficial, acest copil este ultimul supravietuitor.
In final, numarul supravietuitorilor se ridica la aproximativ 1,230, aproape 9.000 pierzandu-si viata in adancul Marii Blatice sau
la suprafata sa inghetata si neinduratoare.
Cauza principala a acestui accident:
Deoarece Wilhelm Gustlof a fost dotata cu tunuri anti-aeriene, nu a fost marcata ca o nava-spital,nicio notificare ca ea
opereaza ca nava spital nu a fost data si, deoarece transporta trupe combatante, aceasta nu a avut nici o protectie ca nava
spital, sub acordurile internationale.