CAPITOLUL 3

ACŢIONÃRI HIDROSTATICE. TRANSMISII HIDROSTATICE

Instalaţiile de acţionãri hidrostatice cuprind un ansamblu de elemente care produc,

controleazã şi dirijeazã energia potenţia1ã conţinutã într-un agent fluid de lucru, purtãtor de
energie şi de informaţii, cãtre elementul motor care o reconverteşte în energie mecanicã. Prin
urmare, transmisiile hidrostatice se compun din douã maşini volumice care realizeazã
transmiterea mişcãrii printr-o conversie dublã, de tipul mecano-hidro-mecanic. Din punctul de
vedere al schemelor dupã care se realizeazã tubulatura, transmisiile hidrostatice se pot clasifica
în:
a)- Transmisii hidrostatice în circuit închis. Acestea sunt de regulã circuite cu
supraalimentare şi cu sistem de preluare a cãldurii din circuit de pe ramura de aspiraţie în
vederea menţinerii temperaturii agentului de lucru la valoare normalã. Elementele transmisiei
hidrostatice în circuit închis, prezentate în fig.3.1, sunt urmãtoarele:
- maşinã de antrenare MA ;
- generator (pompã) G;
- instalaţie;
- motor hidraulic M;
- maşinã de lucru (consumator) ML.
Reglajul parametrilor cinematici ai transmisiei se poate realiza prin adoptarea uneia din
soluţiile:
1- prin modificarea turaţiei maşinii de antrenare (atunci când aceasta permite acest
lucru);
2- prin by-passare. în acest caz o parte din debitul pompei este trecut pe ramura
secundarã. Soluţia este neeconomicã pentru cã duce la pierderi de putere în sistem. Se utilizeazã
numai atunci când reglajele sunt rare sau de scurtã duratã;
3- prin modificarea debitului pompei. În acest caz, se folosesc pompe cu debit variabil;
4- prin utilizarea unor motoare hidraulice cu cilindree variabilã.
În afara elementelor componente prezentate, transmisiile hidrostatice mai cuprind o serie de
elemente suplimentare (anexe):
- circuit de completare şi expansiune, eventual de suprapresiune, pentru a evita apariţia
cavitaţiei la aspiraţia pompei. Suprapresiunea se realizeazã amplasând tancul de ulei la o cotã
pozitivã h faţã de axul pompei sau prin utilizarea unei pompe de suprapresiune;
- supape de siguranţã, filtre, acumulatori, etc.;
- circuit de rãcire (când este cazul).

55
 Fig.3.1 Transmisie hidrostaticã în circuit închis

b)- transmisii hidrostatice în circuit deschis. Aceste transmisii au circuitul de aspiraţie

întrerupt. Cãldura se poate evacua uşor prin rãcirea rezervorului. Suprapresiunea la aspiraţie se
poate realiza prin amplasarea rezervorului la o cotã corespunzãtoare faţã de axul pompei.
Elementele transmisiei hidrostatice în circuit deschis, prezentate în fig.3.2, sunt urmãtoarele:
- pompa volumicã (generator volumic) C;
- motorul hidraulic M;
- maşinã de antrenare MA;
- maşinã de lucru ML;
- rezervor R;
- element de distribuţie (distribuitor) D.

Fig.3.2 Transmisie hidrostaticã în circuit deschis

Reglajul parametrilor cinematici ai transmisiei din fig.3.2 se poate face prin:

1- modificarea turaţiei motorului de antrenare;
2- utilizarea circuitului de by-passare.
Elementele suplimentare ale transmisiei hidrostatice în circuit deschis sunt urmãtoarele:
- sistemul de realizare a suprapresiunii pe aspiraţie;
- supape, filtre, etc.;
- circuit de rãcire la tanc (dacã este necesar).
Problemele care se pun când se studiazã acţionãrile hidrostatice sunt:
1- analiza şi calculul maşinilor hidrostatice generatoare şi motoare, a se vedea
capitolul 4;
2- analiza şi calculul acţionãrilor hidrostatice;
3- studiul aparaturii de distribuţie, control şi reglaj.
Întrucât aspectele referitoare la punctele 1 şi 2 sunt tratate în cadrul altor capitole în cele ce
urmeazã vom face referire la aparatura de distribuţie, control şi reglaj.

56
 3.1 DISTRIBUITOARE

Performanţele transmisiilor hidrostatice sunt rezultatul comportãrii întregii instalaţii, dar

într-o foarte mare mãsurã, ele sunt influenţate de caracteristicile aparaturii de distribuţie, control
şi reglaj. Aceastã aparaturã este, în principal, alcãtuitã din distribuitoare, drosele, supape de
presiune, filtre, regulatoare de debit.
Distribuitoarele sunt aparate de distribuţie care au rolul de a conduce fluidul de lucru între
componentele sistemului de acţionare, precum şi de a-l evacua spre rezervor dupã ce acesta şi-a
îndeplinit funcţia în procesul transferului energiei. În funcţie de mişcarea pe care o executã
elementul mobil (sertar), distribuitoarele se împart în douã categorii mari:
- distribuitoare cu sertar cilindric, la care organul mobil executã o mişcare de translaţie;
- distribuitoare cilindrice rotative.
În funcţie de numãrul poziţiilor de lucru distribuitoarele sunt:
- cu douã poziţii de lucru;
- cu trei poziţii de lucru;
- cu mai multe poziţii de lucru.
În principiu, distribuitoarele se compun din:
- corpul distribuitorului;
- sertarul distribuitorului;
- conductele de racordare cu instalaţia.
Simbolic, distribuitoarele se reprezintã prin douã sau mai multe pãtrate alãturate, din care
unul este de referinţă. La exteriorul acestuia se reprezintã conexiunile din instalaţia exterioarã,
iar în interior se reprezintã conexiunile pe care le poate realiza în poziţia de referinţã.
Elementele de conexiune se simbolizeazã de obicei prin litere, dupã cum se aratã în fig.3.2 în
care s-au fãcut notaţiile: P- pompã, T(R)- tanc (rezervor), A,B- consumatori (elementele
instalaţiei). Simbolurile convenţionale folosite pentru reprezentarea distribuitoarelor sunt
precizate în STAS 7145-76. În fig.3.3 sunt reprezentate, în conformitate cu prescripţiile
standardului sus-amintit, exemple de simbolizãri mai des întâlnite în practicã.
Pentru elementele de comandã existã de asemenea semne convenţionale de reprezentare
reglementate de acelaşi STAS. În fig.2.39 sunt reprezentate simbolurile pentru:
a) acţionarea manualã;
b) acţionarea cu piciorul;
c) acţionarea mecanicã cu arc;
d)acţionarea mecanicã cu camã;
e) acţionarea pneumatică cu aer comprimat;
f) acţionarea pneumaticã;
g) acţionarea hidraulicã;
h) acţionarea electromagneticã;
i) acţionarea cu motor electric.

Fig.3.2 Simbolizarea
distribuitorului cu trei conexiuni

57
 Pentru simbolizarea completã a unui distribuitor, semnul convenţional care reprezintă ele-
mentul de distribuţie se combinã, în mod corespunzãtor construcţiei distribuitorului, cu semnul
convenţional care reprezintã elementul de comandã. În mod uzual, simbolurile elementelor de
comandã se reprezintã de o parte şi de cealaltã a simbolului elementului de distribuţie.
În cataloagele specializate ale producãtorilor, distribuitoarele se identificã printr-un sistem
alfa-numeric de simbolizare de tipul:

64— ab.cd — e.fg

unde:
- a indicã modul de acţionare:
a=1: acţionare manualã; a=2: acţionare mecanicã;
a=3: acţionare hidraulicã;
a=4: acţionare electricã;
a=5: acţionare electrohidraulicã.
- b indicã modul în care se comportã distribuitorul acţionat
b= 0: distribuitor acţionat şi nereţinut;
b= 1: distribuitor acţionat şi reţinut.
- grupul cd descrie schema hidraulicã pentru poziţia de referintă (fig.3.5);
- e dã informaţii despre modul de prindere în instalaţie;
- grupul fg - indicã diametrul nominal.

Fig.3.3 Reprezentãri simbolice ale distribuitoarelor

58
 Fig.3.4 Reprezentãri simbolice ale elementelor de comandã ale distribuitoarelor

Fig.3.5 Schema hidraulicã de conectare a distribuitorului pentru poziţia de referinţã

3.2 DROSELE
Sunt rezistenţe hidraulice reglabile care au rolul de a modifica parametrii funcţionali ai
instalaţiei prin modificarea debitului de fluid transferat. De obicei, droselele produc creşterea
presiunii pe circuitul de intrare. Principiul funcţional este comun pentru toate tipurile
constructive şi se bazeazã pe variaţia secţiunii active de strangulare. Constructiv, droselele se
pot clasifica în funcţie de forma geometricã a fantei de laminaj sau dupã geometria traiectoriei
organului de manevrã. Din acest punct de vedere, droselele pot fi: de tip rotativ (fig.2.41 a...d);
de tip rectiliniu (ventil) (fig.2.41 e,f); de tip diafragmã (fig.2.41 g,h).

Fig.3.6 Variante constructive de drosele

Simbolizarea droselelor este prezentată în fig.3.6.

59
 3.3 SUPAPE

(a) De presiune

Supapele de presiune sunt aparate pentru reglarea presiunii şi care, într-o schemã de
acţionare hidraulicã, mai satisfac şi alte funcţii, cum ar fi: protecţia instalaţiei, menţinerea la o
valoare constantã a presiunii într-o conductã, reducerea presiunii, etc. Din punct de vedere al
modului cum se realizeazã comanda deschiderii secţiunii de trecere, supapele pot fi cu acţiune
directã şi pilotate. Simbolizarea supapei de siguranţã este prezentatã în fig.3.9 unde:
i = intrare ;
e = ieşire ;
d = drenaj ;
c = comandã.

Fig.3.7 Simbolizarea droselelor Fig. 3.8 Simbolizarea supapelor de presiune

Supapele de presiune sunt de tipul normal închis şi se folosesc îndeosebi ca supape de

siguranţã. Din punct de vedere constructiv, acestea se diferenţiazã îndeosebi în funcţie de forma
organului de închidere. Din acest punct de vedere, cel mai des întâlnite tipuri sunt prezentate în
fig.3.9: a) supapã cu bilã; b) cu scaun plat; c) cu bilã şi element de ghidare; d) sfericã; e) cu
plunjer.

(a)De reducţie

Supapa de reducţie este una normal deschisã cu comandã internã şi drenaj extern,
prezentatã prin simbol în fig.3.10. Supapa de reducţie permite sã se obtinã cu o presiune de
intrare variabilã, o presiune de ieşire redusã şi constantã în ipoteza cã presiunea de intrare este
tot timpul superioarã celei de la ieşire. Supapele de reducţie sunt de fapt nişte drosele cu reglare
automatã la care rezistenţa este egalã în fiecare moment cu diferenţa dintre presiunea variabilã a
pompei la intrarea în supapã şi presiunea redusã la ieşire.

Fig.3.9 Supape de presiune

60
 Fig.3.10 Simbolizarea supapelor de reducţie Fig.3.11 Supapã de reducţie

Constanţa presiunii reduse se realizeazã prin deversarea surplusului de lichid din camera de
reducere notatã cu 1 în fig.3.10. Deversarea se realizeazã cu ajutorul pistonului 2 al cãrui resort
3 se regleazã la presiunea pred. De pe magistrala de presiune (sau de la pompã), fluidul de lucru
la presiunea de intrare p intrã prin orificiul 4 şi trece în camera 1 de presiune pred, unde,
acţionând asupra pistonului 2, determinã dezvoltarea unei forţe de apãsare. Aceastã fortã
depãşeşte în modul forţa din resortul 2, contribuind astfel la reducerea fantei de trecere h.

3.4 FILTRE

Filtrele sunt elemente ale acţionãrilor hidraulice care asigurã puritatea mediului hidraulic
contribuind prin aceasta la menţinerea fiabilităţii instalaţiei. Condiţiile pe care trebuie sã le
îndeplineascã filtrele sunt:
- capacitatea bunã de filtrare,
- posibilitatea de curãţire periodicã,
- capacitatea de funcţionare timp îndelungat.
Filtrele se construiesc într-o foarte mare varietate de forme. Indiferent de varianta
constructivã, simbolul folosit în schemele hidraulice este cel din fig.2.46.

Cele mai des întâlnite în acţionãrile hidraulice sunt filtrele:

- cu site metalice (fig.3.13). De obicei, în structura filtrelor sunt prevãzute douã
sau mai multe site metalice concentrice, care au dimensiunile ochiurilor dispuse crescãtor în
sensul de înaintare a curentului. Utilizarea sitelor metalice multiple asigurã un nivel ridicat
fineţei filtrãrii. Filtrele de acest tip sunt prevãzute cu supape de scurtcircuitare montate în
paralel cu elementul de filtrare şi care au rolul de a şunta cartuşul filtrant atunci când acesta se
colmateazã. Au fineţe de până 0,04 mm.
- din elemente textile. Sunt asemãnãtoare celor cu sitã metalicã numai cã nu au
prevãzute supape de presiune. În locul sitei metalice folosesc pâsla şi uneori mãtase. Asigurã o
fineţe a filtrãrii de până la 2 μm.
- de hârtie (carton). Sunt destinate filtrãrii fine, posedând o suprafaţã mare şi o
grosime micã a elementului filtrant. Prin folosirea mai rnultor straturi de hârtie se pot obţine
filtrãri foarte bune.
- magnetice. Aceste filtre constau dintr-un magnet permanent 1 , (fig.3.14),

61
cãmaşa magneticã 2 şi inelele colectoare 3 fixate în pachet cu un anumit joc între ele, impus
prin intermediul unor distanţiere de alamã.
Deşi mai rar întâlnite, mai pot exista şi:
- filtre din pulberi metalice şi ceramice;
- filtre electrostatice;
- filtre centrifugale.

Fig.2.46 Simbolizarea Fig.2.47 Filtru cu site metalice Fig.2.48 Filtru magnetic

filtrelor

62