Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
pH-ul unei soluţii este egal cu logaritmul activităţii ionilor de hidrogen, exprimat în
valoare absolută.
pH arterial normal: 7, 35 – 7,45
Acidoză (situaţii caracterizate prin retenţie/producţie excesivă de ioni de hidrogen sau
pierderi crescute de baze–de ex. bicarbonat): pH < 7, 35
Alcaloză (situaţii caracterizate de pierderi excesive de ioni de hidrogen sau
retenţie/producţie crescută de baze) : pH > 7, 45
În condiţii acute, pH arterial < 6,9 sau > 7,8 sunt incompatibile cu supravieţuirea.
provin din metabolismul celular:
Majoritatea H+
Degradarea proteinelor care conţin fosfor determină eliberare de acid fosforic în spaţiul
extracelular.
, acizi, bioxid de carbon
Din glicoliza aerobă şi anaerobă rezultă H+
Metabolizarea acizilor graşi are ca rezultat obţinerea de acizi organici, corpi cetonici
(acid hidroxibutiric), CO2
Reglarea concentratiei de H:
Se realizează prin participarea:
Sistemelor tampon – acizi şi baze organice şi anorganice – acţionează în câteva secunde,
neutralizând excesul de acizi sau baze. Capacitatea sistemelor tampon este limitată,
necesitând intervenţia mecanismelor renale/respiratorii pentru refacerea substratelor.
Sistemul tampon bicarbonat/acid carbonic
Sistemul tampon al fosfaţilor
Sistemul tampon al proteinelor
Aparatului respirator – centrul respirator se activează în 1-3 minute de la apariţia unui
dezechilibru acidobazic; prin respiraţie este eliminat bioxidul de carbon.
Mecanismelor renale – necesită ore sau zile pentru a realiza modificări ale pH-ului
sanguin; elimină din organism acizii sau bazele în exces (reprezintă cel mai important
sistem de reglare a echilibrului acido-bazic ).
Parametri Astrup:
pH standard = 7,35-7,45 - baze tampon = 40 – 50
mEq/l
bicarbonat standard = 20 – 24 mEq/l - total = 24 – 27 mEq/l
(presiunea partiala a ) = 40 mmHg
Acidoza respiratorie
Presiunea arterială a CO2
: valori normale: 35 - 45 mm Hg
1
Creşteri ale CO2 2
la nivel alveolar determină creşteri ale presiunii arteriale a CO ceea ce
determină scăderea pH arterial cu instalarea acidozei respiratorii
Etiologie:
Hipoventilaţie:
Depresia centrilor nervoşi care controlează respiraţia (anestezice, sedative, traumatisme
cerebrale, hipoxie severă).
Afecţiuni neuromusculare – miastenia gravis
Restricţie pulmonară – fibroză pulmonară, pleurezii, pneumotorax
Edem pulmonar, pneumonii
Obstrucţie de căi respiratorii
Condiţiile care induc hiperventilaţie generează alcaloză respiratorie
Etiologie:
Meningite, encefalite
Embolism pulmonar
Febra
Anxietatea
Criza de astm bronşic
alcaloza respiratorie: tahicardie, palpitatii, dureri precordiale, parestezii, convulsii, tetanie
Acidoza metabolică
Etiologie:
Producţie crescută de acizi:
Acidoza lactică (hipoxie, şoc hipovolemic, şoc septic, anemie)
Cetoacidoza diabetică
2
Malnutriţie (cetoacidoză)
Ingestia de substanţe toxice – etanol, metanol, etilenglicol (metanolul este metabolizat de
alcool dehidrogenază la formaldehidă, formaldehida este metabolizată de aldehid-
dehidrogenază la acid formic)
Pierdere de bicarbonat : Diaree
acidoza metabolica: polipnee, tahipnee, respiratie Kussmaul, tahicardie, febra, greturi, coma
Alcaloza metabolică
Etiologie:
Pierderi de acid: ex. vărsături abundente
Creşterea absorbţiei de bicarbonat: Constipaţie
Pierderi de acizi şi retenţie de bicarbonat: Hiperaldosteronism sau alte situaţii ce induc
exces de mineralocorticoizi
alcaloza metabolica: hiperventilatie, ileus dinamic, spasme, convulsii, tetanie, coma
alcaloza metabolica: tratament etiologic + regim igienico dietetic (sunt permise proteinele
animale -> efect acidifiant)
Apa reprezinta 50% din greutatea corporala la femei si 60% la barbati (55% la obezi). Apa
e distribuita intre 2 compartimente:
- intracelular (2/3 din apa totala)
- extracelular (1/3 din apa totala): impartit in spatiu interstitial si spatiu intravascular
Exista si un compartiment transcelular de 1L care include lichidele cerebrospinal,
sinovial, pleural, pericardic si sucurile intestinale. Membranele celulare sunt permeabile pentru
apa si prin ele se realizeaza echilibrul osmotic intre spatiul extra- si intracelular.
Osmolalitatea unei solutii: concentratia totala a particulelor dizolvate sau coloide din
solutia respectiva (forta solutiei de a retine apa). Se masoara in mOsm/kg apa si e folosita ca
termen in cazul fluidelor din interiorul organismului. Se masoara prin “osmometria cu reducerea
punctului de inghet”.
Daca diferenta intre valorile masurate si cele calculate >mOsm/kg apa ->gap osmolar
Osmolaritatea serica = 2(mmol/l) + ureea (mmol/l) + glicemia (mmol/l)
Osmolaritatea: se masoara in mOsm/l si este folosita ca termen in cazul fluidelor din
afara organismului.
3
Tonicitatea: efectul exercitat de catre presiunea osmotica a unei solutii asupra volumului
celular, solutiile putand fi:
- izotone (aceeasi osmolaritate ca si lichidul intracelular)
- hipotone (osmolaritate mai mica decat cea a lichidului intracelular => apa intra in celula)
- hipertone (apa va iesi din celula)
Deficitul de apa (deshidratarea): apare cand aportul de apa este insuficient, pierderile
obligatorii de apa continua (transpiratie, respiratie), iar apa endogena nu compenseaza deficitul.
Clinic se traduce prin sete, scaderea diurezei, eliberare ADH care scade eliminarea de Na si Cl si
creste densitatea urinara. Poate fi: - usoara (se pierde 2% din greutate -> sete)
- medie (se pierde 5% din greutate-> sete + oprirea secretiilor salivare, lacrimare)
- severa (se pierde 6-10% din greutate -> halucinatii + delir)
- Hipovolemia izoosmolara: pierderea de Na este aproximativ egala pierderii de apa. Volumul
extracelular este redus, volumul intracelular nemodificat.
- Hipovolemia hiperosmolara: pierderea de apa este mult mai importanta decat pierderea de Na
(deficit total de apa). Se reduce spatiul celular si extracelular si creste osmolaritatea plasmatica
- Hipovolemia hipoosmolara: pierderea de Na e mai importanta decat pierderea de apa
Etiologie:
- pierderi cutanate (transpiratie, plagi, edeme, urticarie, arsuri)
- pierderi de secretii ale tubului digestiv (varsaturi, diaree, drenaje sau fistule)
4
- pierderi renale de Na si apa: diuretice, boli renale, DZ decompensat
- pierderea de Na si apa in hemoragii, restrictie excesiva de Na la pacienti cardiaci
Clasificare:
- hiponatremie fara hipoosmolaritate plasmatica: hiperglicemie, cetoacidoza, tratament
perioperator cu glucocorticoizi, hiperlipidemie
- hiponatremie cu hiperosmolaritate plasmatica:
- hiponatremia hipovolemica hipoosmolara: insuficienta suprarenaliana,IRC, diaree,voma
- hiponatremia izovolemica hipoosmolara: perfuzie de lichide hipotone
- hiponatremia hipervolemica hipoosmolara - “hiponatremie de dilutie”
Tratament:
- excesul de apa: limitarea aportului de apa la 1000 ml/zi sau administrarea de diuretice de ansa
- hiponatremia de dilutie: restrictia hidrica la 200-500 ml/zi cu aport sodic normal si
supravegherea diurezei, natremiei si greutatii corporale.
- pierderile de Na: perfuzare cu solutie NaCl izo- sau hipertona
5
- K = 6-7 mmol/l -> unda T inalta sau bifazica, unda P redusa
- K = 8-10 mmol/l -> unda P absenta, QRS largit