L 23020100831ro00810118

31.8.
2010 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 230/81
Numai textele originale CEE/ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Situația și data intrării în vigoare ale prezentului
regulament trebuie verificate în cea mai recentă versiune a documentului de situație CEE/ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la adresa:
http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html
Regulamentul nr. 17 al Comisiei Economice pentru Europa a cadrul Organizației Națiunilor Unite
(CEE-ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea vehiculelor în ceea ce privește scaunele,
ancorajele lor și orice tetiere
Include întreg textul valabil până la:
seria 08 de amendamente: Data intrării în vigoare: 22 iulie 2009
CUPRINS
REGULAMENT
1. Domeniu de aplicare
2. Definiții
3. Cererea de omologare
4. Omologarea
5. Cerințe
6. Încercări
7. Conformitatea producției
8. Sancțiuni în caz de neconformitate a producției
9. Modificările tipului de vehicul și prelungirea omologării în ceea ce privește scaunele, ancorajele și/sau
tetierele acestora
10. Încetarea definitivă a producției
11. Instrucțiuni de utilizare
12. Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare și ale
departamentelor administrative
13. Dispoziții tranzitorii
ANEXE
Anexa 1 – Comunicare privind acordarea, refuzul, prelungirea sau retragerea omologării ori încetarea
definitivă a producției unui tip de vehicul în ceea ce privește rezistența scaunelor și ancorajelor
lor, fie în cazul scaunelor dotate cu tetiere sau prevăzute pentru a fi dotate cu tetiere, fie în
cazul scaunelor care nu pot fi dotate cu astfel de dispozitive, precum și în ceea ce privește
caracteristicile tetierelor în temeiul Regulamentului nr. 17
Anexa 2 – Dispuneri ale mărcilor de omologare
Anexa 3 – Procedură de determinare a punctului „H” și a unghiului real al trunchiului pentru pozițiile de
ședere în autovehicule
Anexa 4 – Determinarea înălțimii și lățimii tetierelor
Anexa 5 – Detalii ale liniilor și măsurătorilor efectuate în timpul încercărilor

L 230/82 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 31.8.2010
Anexa 6 – Procedură de încercare pentru verificarea disipării energiei
Anexa 7 – metodă de încercare a rezistenței ancorajelor scaunelor și a sistemelor de reglare, blocare și

deplasare ale acestora
Anexa 8 – Determinarea dimensiunii „a” a spațiilor libere ale tetierei
Anexa 9 – Procedură de încercare pentru dispozitive destinate protejării ocupanților vehiculului împotriva
deplasării necontrolate a bagajelor
1. DOMENIU DE APLICARE
Prezentul regulament se aplică
(a) Vehiculelor din categoriile M1 și N (1) în ceea ce privește rezistența scaunelor și a ancorajelor
lor și în ceea ce privește tetierele acestora;
(b) Vehiculelor din categoriile M2 și M3 (1) în ceea ce privește scaunele care nu intră sub
incidența Regulamentului nr. 80, în ceea ce privește rezistența scaunelor și a ancorajelor
lor, și în ceea ce privește tetierele acestora;
(c) Vehiculelor din categoria M1 în ceea ce privește proiectarea părților posterioare ale scaunelor
din spate și proiectarea dispozitivelor destinate protecției ocupanților împotriva pericolelor pe
care le prezintă bagajele deplasate în cazul unui impact frontal.
Prezentul regulament nu se aplică scaunelor orientate spre părțile laterale sau spre înapoi sau
oricărei tetiere fixate pe aceste scaune.
2. DEFINIȚII
În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:
2.1. „omologarea unui vehicul” înseamnă omologarea unui tip de vehicul din punctul de vedere al
rezistenței scaunelor și al ancorajelor acestora, construcției componentelor din spate ale
spătarelor scaunelor și caracteristicilor tetierelor acestora;
2.2. „Tip de vehicul” semnifică o categorie de autovehicule care nu diferă în aspecte esențiale cum ar
fi:
2.2.1. structura, forma, dimensiunile, materialele și masa scaunelor, deși scaunele pot să aibă tapițerie și
culori diferite; se consideră că diferențele de masă care nu depășesc 5 % din masa tipului de
scaun omologat sunt nesemnificative;
2.2.2. tipul și dimensiunile sistemelor de reglare, de deplasare și de blocare ale spătarului scaunului și
ale scaunelor și componentelor acestora;
2.2.3 tipul și dimensiunile ancorajelor scaunelor;
2.2.4. dimensiunile, cadrul, materialele și capitonarea tetierelor, deși acestea pot să aibă culori și
tapițerie diferite;
2.2.5. tipul și dimensiunile sistemelor de fixare a tetierelor și caracteristicile componentei vehiculului pe

care se fixează tetiera, în cazul unei tetiere separate;
2.3. „scaun” înseamnă o structură cu tapițerie care poate să fie sau nu parte integrantă din structura
vehiculului, care oferă un loc de ședere pentru o persoană adultă. Termenul se referă atât la un
scaun separat, cât și la o parte din bancheta spate pe care să se așeze o singură persoană. În
funcție de orientarea sa, un scaun se definește după cum urmează:
(1) În conformitate cu anexa 7 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), documentul
TRANS/WP.29/78/Rev.1/Amend. 2, modificat ultima dată prin Amendamentul 4.
31.8.2010 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 230/83
2.3.1. „scaun orientat înainte” înseamnă un scaun care poate fi folosit în timp ce vehiculul este în
mișcare și care este orientat spre partea din față a vehiculului, astfel încât planul vertical de
simetrie al scaunului formează un unghi mai mic de + 10° sau – 10° cu planul vertical de
simetrie al vehiculului;
2.3.2. „scaun orientat înapoi” înseamnă un scaun care poate fi folosit în timp ce vehiculul este în
mișcare și care este orientat spre partea din spate a vehiculului, astfel încât planul vertical de
simetrie al scaunului formează un unghi mai mic de + 10° sau – 10° cu planul vertical de
simetrie al vehiculului;
2.3.3. „scaun orientat lateral” înseamnă un scaun care în privința aliniamentului său față de planul
vertical de simetrie al vehiculului, nu corespunde nici uneia dintre definițiile de la punctul 2.3.1
sau 2.3.2 de mai sus;
2.4. „banchetă” reprezintă o structură completă, cu garnitura sa, oferind cel puțin două locuri de șezut
pentru pasagerii adulți;
2.5. „ancoraj” înseamnă un sistem cu ajutorul căruia ansamblul scaunului se fixează pe structura
vehiculului, inclusiv componentele implicate ale cadrului vehiculului;
2.6. „sistem de reglare” înseamnă un dispozitiv care permite reglarea scaunului sau a componentelor
acestuia într-o poziție potrivită morfologiei ocupantului așezat. Acest tip de dispozitiv poate să
permită, în special:
2.6.1. deplasarea longitudinală;
2.6.2. deplasarea verticală;
2.6.3. deplasarea unghiulară;
2.7. „sistem de deplasare” înseamnă un dispozitiv care permite deplasarea și/sau rotirea scaunului sau
a uneia dintre componentele sale, fără o poziție intermediară fixă, pentru a permite accesul ușor
la spațiul din spatele scaunului în cauză;
2.8. „sistem de blocare” înseamnă un dispozitiv care asigură menținerea scaunului și a componentelor
acestuia în poziția de utilizare;
2.9. „strapontină” înseamnă un scaun auxiliar destinat utilizării ocazionale și care în mod normal este
pliat;
2.10. „plan transversal” înseamnă un plan vertical perpendicular pe planul longitudinal median al
vehiculului;
2.11. „plan longitudinal” înseamnă un plan paralel cu planul longitudinal median al vehiculului;
2.12. „tetieră” înseamnă un dispozitiv destinat limitării deplasării spre spate a capului unui ocupant
adult în raport cu torsul său pentru a reduce pericolul vătămării vertebrelor cervicale ale
ocupantului respectiv în caz de accident;
2.12.1. „tetieră încorporată” înseamnă o tetieră care constituie marginea superioară a spătarului
scaunului. Tetierele conforme cu definițiile de la punctele 2.12.2 și 2.12.3 de mai jos, dar
care se pot detașa de scaun sau de cadrul vehiculului doar cu ajutorul unor scule sau prin
scoaterea parțială sau totală a tapițeriei scaunului corespund prezentei definiții;
2.12.2. „tetieră detașabilă” înseamnă o tetieră compusă dintr-o componentă care poate fi separată de
scaun, proiectată să fie introdusă și păstrată în poziție fixă pe cadrul spătarului scaunului;
2.12.3. „tetieră separată” înseamnă o tetieră care constă dintr-o componentă separată de scaun, proiectată
să fie introdusă și/sau păstrată în poziție fixă pe cadrul vehiculului;
2.13. „punctul R” înseamnă punctul de referință al locurilor pe scaun, astfel cum este definit în anexa 3
la prezentul regulament;
2.14. „linia de referință” reprezintă o linie de pe manechin reprodusă în figura 1 din apendicele 1 la
anexa 3 la prezentul regulament;
2.15. „sistem de separare” înseamnă părți sau dispozitive care, în plus față de spătarele scaunelor, sunt
proiectate în scopul protecției ocupanților împotriva bagajelor deplasate; în special, un sistem de
separare poate consta din plase de sârmă sau din plase din alt material situate deasupra nivelului
spătarelor aflate în poziție verticală sau pliate. Tetierele care sunt incluse în echipamentul
standard al vehiculelor dotate cu astfel de părți și dispozitive sunt considerate ca făcând parte
din sistemul de separare. Totuși, un scaun dotat cu o tetieră nu trebuie considerat ca fiind un
sistem de separare.
3. CEREREA DE OMOLOGARE
3.1. Cererea de omologare a unui tip de vehicul trebuie înaintată de constructorul vehiculului sau de
reprezentantul său autorizat.
3.2. Aceasta este însoțită de documentele menționate mai jos, în trei exemplare, și de următoarele
indicații:
3.2.1. descrierea detaliată a tipului de vehicul în ceea ce privește proiectarea scaunelor, a ancorajelor
acestora și a sistemelor lor de reglare, deplasare și blocare;
3.2.1.1. o descriere și/sau schițe detaliate ale sistemului de separare, dacă este cazul.
3.2.2. schițele scaunelor, ale ancorajelor lor destinate fixării pe vehicul și ale sistemelor lor de reglare,
deplasare și blocare, la o scară adecvată și suficient de detaliate.
3.2.3. În cazul unui scaun cu tetieră detașabilă:
3.2.3.1. o descriere detaliată a tetierei, precizând, în special, natura materialului sau materialelor din care
este fabricată;
3.2.3.2. o descriere detaliată a amplasării, a tipului de suport și a dispozitivelor de fixare a tetierei pe

scaun.
3.2.4. În cazul unei tetiere separate:
3.2.4.1. o descriere detaliată a tetierei, precizând, în special, natura materialului sau materialelor din care
este fabricată;
3.2.4.2. o descriere detaliată a amplasării și a dispozitivelor pentru fixarea tetierei pe structura vehiculului.
3.3. Serviciului tehnic responsabil cu încercările de omologare i se transmit următoarele elemente:
3.3.1. un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicul care trebuie omologat sau piese din vehicul pe
care serviciul tehnic le consideră necesare pentru încercările de omologare;
3.3.2. un set suplimentar de scaune cu care este echipat vehiculul, cu tot cu ancoraje.
3.3.3. În cazul vehiculelor cu scaune echipate cu tetiere sau care pot fi echipate cu tetiere, pe lângă
cerințele stabilite la punctele 3.3.1 și 3.3.2:
3.3.3.1. în cazul tetierelor detașabile: un set suplimentar de scaune, pe care sunt montate tetierele, de
tipul cu care este dotat vehiculul, împreună cu ancorajele acestora.
3.3.3.2. În cazul tetierelor separate: un set suplimentar de scaune de tipul cu care este dotat vehiculul, cu
ancorajele acestora, un set suplimentar de tetiere corespunzătoare și componenta din structura
vehiculului pe care se montează tetiera sau o structură completă.
4. OMOLOGAREA
4.1. În cazul în care vehiculul care face obiectul omologării în conformitate cu prezentul regulament
respectă condițiile relevante (scaune echipate cu tetiere sau pe care pot fi montate tetiere), trebuie
acordată omologarea tipului de vehicul.
4.2. Fiecărei omologări i se atribuie un număr de omologare. Primele două cifre (în prezent 08, care
corespund seriei de amendamente 08) indică seria de amendamente care include cele mai recente
modificări tehnice majore aduse regulamentului la momentul acordării omologării. Aceeași parte
contractantă nu poate atribui același număr fie aceluiași tip de vehicul echipat cu alte tipuri de
scaune sau tetiere ori cu scaune ancorate de vehicul în mod diferit (această mențiune se aplică
atât scaunelor cu tetiere, cât și celor fără tetiere), fie unui alt tip de vehicul.
4.3. Omologarea sau prelungirea ori refuzul omologării unui tip de vehicul în conformitate cu
prezentul regulament este comunicată părților la acord care aplică prezentul regulament,
printr-o fișă conformă modelului din anexa 1 la prezentul regulament.
4.4. Se aplică, într-un loc vizibil și ușor accesibil, specificat în fișa de omologare, pe fiecare vehicul
conform cu un anumit tip de vehicul omologat în conformitate cu prezentul regulament, o
marcă de omologare internațională care constă din:
4.4.1. un cerc în interiorul căruia se găsește litera „E”, urmată de numărul distinctiv al țării care a
acordat omologarea (1);
4.4.2. numărul prezentului regulament, urmat de litera „R”, o liniuță și numărul de omologare la
dreapta cercului prevăzut la punctul 4.4.1.
4.4.3. Totuși, în cazul în care vehiculul este echipat cu unul sau mai multe scaune pe care pot fi
montate tetiere, omologate ca fiind conforme cu cerințele de la punctele 5.2 și 5.3 de mai jos,
numărul prezentului regulament este urmat de literele „RA”. În fișa conformă cu modelul din
anexa 1 la prezentul regulament se precizează care din scaunele vehiculului poate (pot) fi
echipat(e) cu tetiere. Marcajele trebuie să indice, de asemenea, că orice alte scaune din vehicul,
care nu sunt echipate sau nu pot fi echipate cu tetiere, sunt omologate și respectă cerințele de la
punctul 5.2 de mai jos din prezentul regulament.
4.5. În cazul în care vehiculul corespunde unui tip de vehicul omologat în temeiul unuia sau mai
multor regulamente anexate la acord în țara care a acordat omologarea în temeiul prezentului
regulament, simbolul prevăzut la punctul 4.4.1 nu trebuie repetat; în acest caz, regulamentul,
numerele de omologare și simbolurile suplimentare ale tuturor regulamentelor în temeiul cărora
s-a acordat omologarea în țara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament se
înscriu în coloane verticale la dreapta simbolului prevăzut la punctul 4.4.1.
(1) 1 pentru Germania, 2 pentru Franța, 3 pentru Italia, 4 pentru Țările de Jos, 5 pentru Suedia, 6 pentru Belgia, 7 pentru
Ungaria, 8 pentru Republica Cehă, 9 pentru Spania, 10 pentru Serbia, 11 pentru Regatul Unit, 12 pentru Austria, 13
pentru Luxemburg, 14 pentru Elveția, 15 (liber), 16 pentru Norvegia, 17 pentru Finlanda, 18 pentru Danemarca, 19
pentru România, 20 pentru Polonia, 21 pentru Portugalia, 22 pentru Federația Rusă, 23 pentru Grecia, 24 pentru
Irlanda, 25 pentru Croația, 26 pentru Slovenia, 27 pentru Slovacia, 28 pentru Belarus, 29 pentru Estonia, 30 (liber),
31 pentru Bosnia și Herțegovina, 32 pentru Letonia, 33 (liber), 34 pentru Bulgaria, 35 (liber), 36 pentru Lituania, 37
pentru Turcia, 38 (liber), 39 pentru Azerbaidjan, 40 pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 41 (liber), 42
pentru Comunitatea Europeană (omologările sunt acordate de către statele membre care utilizează marca lor proprie
CEE), 43 pentru Japonia, 44 (liber), 45 pentru Australia, 46 pentru Ucraina, 47 pentru Africa de Sud, 48 pentru Noua
Zeelandă, 49 pentru Cipru, 50 pentru Malta, 51 pentru Republica Coreea, 52 pentru Malaezia, 53 pentru Thailanda,
54 și 55 (liber) și 56 pentru Muntenegru. Numerele următoare se atribuie altor țări în ordinea cronologică în care
acestea ratifică sau aderă la Acordul privind adoptarea de reglementări tehnice uniforme pentru vehicule cu roți,
echipamente și componente care pot fi montate și/sau utilizate pe vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea
reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor reglementări, iar numerele astfel atribuite trebuie comunicate
părților contractante ale acordului de Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite.
4.6. Marca de omologare trebuie să fie ușor lizibilă și de neșters.
4.7. Marca de omologare trebuie să fie amplasată alături sau pe placa de date a vehiculului aplicată de
producător.
4.8. În anexa 2 la prezentul regulament sunt prezentate exemple de amplasare a mărcilor de

omologare.
5. CERINȚE
5.1. Cerințe generale

5.1.1. Se interzice instalarea scaunelor orientate lateral la vehiculele din categoriile M1, N1, M2 (din
clasa III sau B) și M3 (din clasa III sau B).
5.1.2. Nu se aplică în cazul ambulanțelor sau vehiculelor destinate utilizării de către forțele armate,
serviciile de protecție civilă, serviciile de luptă împotriva incendiilor și forțele de menținere a
ordinii publice.
5.1.3. De asemenea, nu se aplică nici vehiculelor din categoria M3 (din clasa III sau B) cu o masă
maximă de încărcare tehnic admisibilă care depășește 10 tone, în care scaunele orientate lateral
sunt grupate în partea din spate a vehiculului pentru a forma o cabină de până la 10 locuri.Astfel
de scaune orientate lateral sunt echipate cu cel puțin o tetieră și o centură de siguranță cu
prindere în două puncte cu retractor omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 16. Anco
rajele centurilor de siguranță trebuie să fie în conformitate cu Regulamentul nr. 14.
5.2. Cerințe generale pentru toate scaunele vehiculelor din categoria M1 (1)
5.2.1. Fiecare sistem de reglare și deplasare prevăzut conține un sistem de blocare, care funcționează
automat. Nu sunt necesare sisteme de blocare pentru rezemătoarele brațelor sau alte accesorii de
confort, cu excepția cazului în care prezența lor poate să prezinte un risc suplimentar de
vătămare a ocupanților unui vehicul în caz de coliziune.
5.2.2. Comanda de deblocare a unui dispozitiv menționat la punctul 2.7 se amplasează pe partea
exterioară a scaunului, lângă portieră. Ea trebuie să fie ușor accesibilă, chiar și pentru
ocupantul scaunului situat chiar în spatele scaunului în cauză.
5.2.3. Componentele din spate ale scaunelor situate în zona 1, descrisă la punctul 6.8.1.1, trebuie să
reziste la încercarea de disipare a energiei în conformitate cu cerințele din anexa 6 la prezentul
regulament.
5.2.3.1. În cazul în care, în încercările realizate prin metoda specificată la anexa 6, decelerarea capului fals
nu depășește 80 g în mod continuu timp de peste 3 ms, se consideră că prezenta cerință este
îndeplinită. În plus, nicio muchie periculoasă nu trebuie să apară în timpul încercării sau să
persiste după încercare.
5.2.3.2. Cerințele punctului 5.1.3 nu sunt aplicabile scaunelor celor mai din spate; scaunelor amplasate
spate în spate care respectă prevederile Regulamentului nr. 21 „Dispoziții uniforme privind
omologarea vehiculelor în ceea ce privește echipamentele interioare ale acestora” (E/ECE/324
E/ECE/TRANS/505/Rev.1/Add.20/Rev.2, astfel cum a fost modificat ultima oară).
5.2.4. Suprafața părților din spate ale scaunelor nu trebuie să prezinte asperități periculoase sau margini
ascuțite care pot crește riscul rănirii grave a ocupanților. Se consideră că această cerință este
îndeplinită dacă suprafața părților din spate ale scaunelor supuse încercării în condițiile speci
ficate la punctul 6.1 prezintă curburi cu razele mai mari sau egale cu:
2,5 mm în zona 1,
5,0 mm în zona 2,
3,2 mm în zona 3.
Aceste zone sunt definite la punctul 6.8.1.
5.2.4.1. Această cerință nu se aplică:
(1) Vehiculele din categoria M2 care sunt omologate în conformitate cu prezentul regulament ca o alternativă la
Regulamentul nr. 80 (în conformitate cu punctul 1.2 din Regulamentul nr. 80) trebuie să îndeplinească, de
asemenea, cerințele de la prezentul punct.
5.2.4.1.1. Componentelor din diferite zone care prezintă o proeminență mai mică de 3,2 mm față de
suprafața înconjurătoare, care au muchii neascuțite, cu condiția ca înălțimea proeminenței să nu
fie mai mare decât jumătate din lățimea sa;
5.2.4.1.2. Scaunelor celor mai din spate, scaunelor amplasate spate în spate sau scaunelor care respectă
prevederile Regulamentului nr. 21 „Dispoziții uniforme privind omologarea vehiculelor în ceea ce
privește echipamentele interioare ale acestora” (E/ECE/324 E/ECE/TRANS/
505/Rev.1/Add.20/Rev.2, astfel cum a fost modificat ultima oară);
5.2.4.1.3. Componentelor din spate ale scaunelor situate sub un plan orizontal care trece prin punctul R
cel mai de jos din fiecare rând de scaune (Dacă rândurile de scaune au înălțimi diferite, începând
din spate, planul trebuie rotit în sus sau în jos pentru a forma o treaptă verticală care să treacă
prin punctul R al rândului de scaune aflate imediat în față);
5.2.4.1.4. Componentelor precum „plasa de sârmă flexibilă”.
5.2.4.2. În zona 2 descrisă la punctul 6.8.1.2, suprafețele pot să prezinte raze de curbură mai mici de
5 mm, dar nu mai mici de 2,5 mm, cu condiția ca acestea să reziste la încercarea de disipare a
energiei prevăzută în anexa 6 la prezentul regulament. În plus, suprafețele respective trebuie să
fie capitonate pentru a evita contactul direct al capului cu cadrul ramei scaunului.
5.2.4.3. Dacă zonele susmenționate conțin componente acoperite cu un material cu o duritate mai mică
de 50 Shore A, cerințele menționate mai sus, cu excepția celor referitoare la încercarea de
disipare a energiei conform cerințelor din anexa 6, se aplică doar componentelor rigide.
5.2.5. Rama scaunului sau ancorajul scaunului, sistemele de reglare și deplasare sau dispozitivele de
blocare ale acestora nu trebuie să prezinte nici o deteriorare în timpul sau după încercarea
prevăzută la punctele 6.2 și 6.3. Se pot accepta deformațiile permanente, inclusiv rupturile, cu
condiția ca acestea să nu sporească riscul vătămării în caz de coliziune și să reziste la solicitările
specificate.
5.2.6. În timpul încercărilor prevăzute la punctul 6.3, precum și la punctul 2.1 din anexa 9, nu trebuie
să se producă declanșarea sistemelor de blocare.
5.2.7. După încercări, sistemele de deplasare proiectate să permită sau să faciliteze accesul ocupanților
trebuie să fie în stare de funcționare; ele trebuie să permită deblocarea cel puțin o dată și
deplasarea scaunului sau a componentei scaunului pentru care sunt proiectate.
Nu este necesar ca alte sisteme de deplasare, și nici sistemele de reglare și sistemele lor de
blocare, să fie în stare de funcționare.
În cazul scaunelor prevăzute cu tetiere, dacă după încercarea în conformitate cu punctul 6.4.3.6
nu are loc ruperea scaunului sau a spătarului scaunului, se consideră că rezistența spătarului și a
dispozitivelor de blocare a acestuia corespund cerințelor stabilite la punctul 6.2; în caz contrar,
trebuie să se demonstreze că scaunul satisface cerințele stabilite la punctul 6.2.
În cazul scaunelor (banchetelor) cu mai multe locuri decât tetiere, se efectuează încercarea
descrisă la punctul 6.2.
5.3. Specificații generale aplicabile în cazul scaunelor vehiculelor din categoriile N1, N2 și N3,
precum și în cazul vehiculelor din categoriile M2 și M3 care nu fac obiectul Regulamentului
nr. 80
Cerințele, cu excepția dispozițiilor de la punctul 5.1, se aplică, de asemenea, scaunelor orientate

lateral ale vehiculelor din toate categoriile.
5.3.1. Scaunele și banchetele trebuie să fie bine fixate pe vehicul.
5.3.2. Scaunele și banchetele culisante trebuie să fie prevăzute cu sisteme de blocare automată în toate
pozițiile prevăzute.
5.3.3. Spătarele reglabile ale scaunelor trebuie să fie prevăzute cu sisteme de blocare în toate pozițiile
prevăzute.
5.3.4. Toate scaunele care se pot înclina înainte sau au spătare rabatabile trebuie să se blocheze
automat în poziție normală. Această cerință nu se aplică scaunelor montate în spațiile
destinate scaunelor cu rotile ale vehiculelor din categoriile M2 sau M3 din clasele I, II sau A
5.4. Montarea tetierelor

5.4.1. Tetiera se montează pe fiecare scaun din față al fiecărui vehicul din categoria M1. Se mai pot
omologa în conformitate cu prezentul regulament scaunele dotate cu tetiere, proiectate să fie
montate în alte poziții și la alte categorii de vehicule.
5.4.2. Se montează o tetieră pe fiecare scaun frontal lateral instalat pe orice vehicul din categoria M2 cu
o greutate maximă care nu depășește 3 500 kg, precum și pe orice vehicul din categoria N1;
Tetierele montate în astfel de vehicule trebuie să respecte cerințele din Regulamentul nr. 25, astfel
cum a fost modificat prin seria 03 de amendamente.
5.5. Cerințe speciale pentru scaunele dotate (sau care pot fi dotate) cu tetiere
5.5.1. Prezența tetierei nu trebuie să reprezinte un pericol suplimentar pentru ocupanții vehiculului. În
special, aceasta nu trebuie să prezinte rugozități periculoase sau muchii ascuțite care pot să
crească riscul sau gravitatea vătămării ocupanților, indiferent de poziția în care se utilizează.
5.5.2. Părțile din față și din spate ale tetierelor situate în zona 1, astfel cum sunt definite la punctul
6.8.1.1.3 de mai jos trebuie să reziste la încercarea de absorbție a energiei.
5.5.2.1. În cazul în care, în încercările realizate prin metoda specificată la anexa 6, decelerarea capului fals
nu depășește 80 g în mod continuu timp de peste 3 ms, se consideră că prezenta cerință este
îndeplinită. În plus, nicio muchie periculoasă nu trebuie să apară în timpul încercării sau să
rămână ca atare după încercare.
5.5.3. Părțile din față și din spate ale tetierelor situate în zona 2, astfel cum sunt definite la punctul
6.8.1.2.2 de mai jos, sunt capitonate astfel încât să se evite orice contact direct al capului cu
componentele structurii și să fie îndeplinite cerințele de la punctul 5.2.4 de mai sus aplicabile
componentelor din spate ale scaunelor situate în zona 2.
5.5.4. Cerințele de la punctele 5.5.2 și 5.5.3 de mai sus nu se aplică părților din spate ale tetierelor
proiectate pentru montarea pe scaunele în spatele cărora nu mai există niciun scaun.
5.5.5. Tetiera se fixează pe cadrul scaunului sau al vehiculului astfel încât părțile rigide și periculoase să
nu iasă din capitonajul tetierei sau din sistemul său de fixare pe spătar ca urmare a presiunii
exercitate de capul manechinului în timpul încercării.
5.5.6. În cazul unui scaun dotat cu tetieră, se poate considera, de comun acord cu serviciul tehnic, că
dispozițiile de la punctul 5.1.3 sunt îndeplinite dacă scaunul respectiv dotat cu tetieră respectă
dispozițiile de la punctul 5.5.2.
5.6. Înălțimea tetierelor

5.6.1. Înălțimea tetierelor se măsoară conform metodei descrise la punctul 6.5 de mai jos.
5.6.2. În cazul tetierelor a căror înălțime nu este reglabilă, înălțimea nu este mai mică de 800 mm
pentru scaunele din față și de 750 mm pentru alte scaune.
5.6.3. Pentru tetierele cu înălțime reglabilă:
5.6.3.1. înălțimea nu este mai mică de 800 mm pentru scaunele din față și de 750 mm pentru alte
scaune; această valoare se obține într-o poziție aflată între poziția cea mai înaltă și cea mai joasă
a intervalului de reglare;
5.6.3.2. nu se admite nicio „poziție de utilizare” în care tetiera să fie reglată la o înălțime sub 750 mm;
5.6.3.3. în cazul scaunelor altele decât scaunele din față, tetierele pot fi deplasate într-o poziție care
corespunde unei înălțimi mai mici de 750 mm, cu condiția ca ocupantul să poată constata
imediat că această poziție nu este destinată utilizării tetierei;
5.6.3.4. în cazul scaunelor din față, tetierele pot fi deplasate automat, atunci când scaunul nu este ocupat,
într-o poziție care corespunde unei înălțimi sub 750 mm, cu condiția ca ele să revină automat la
poziția de utilizare atunci când scaunul este ocupat.
5.6.4. Dimensiunile menționate la punctele 5.6.2 și 5.6.3.1 de mai sus pot fi mai mici de 800 mm în
cazul scaunelor din față, respectiv mai mici de 750 mm în cazul altor scaune pentru a permite
existența unei distanțe adecvate între tetieră și suprafața interioară a acoperișului, respectiv între
tetieră și ferestre sau orice altă componentă a structurii vehiculului; totuși, distanța nu trebuie să
fie mai mare de 25 mm. În cazul scaunelor dotate cu sisteme de deplasare și/sau reglare, această
cerință se aplică tuturor locurilor pe scaun. În plus, prin derogare de la punctul 5.6.3.2 de mai
sus, nu trebuie să există nicio „poziție de utilizare” care să corespundă unei înălțimi mai mici de
700 mm.
5.6.5. Prin derogare de la cerințele privind înălțimea menționate la punctele 5.6.2 și 5.6.3.1 de mai sus,
înălțimea oricărei tetiere proiectate pentru montarea pe scaunele sau pe locurile pe scaun centrale
din spate nu trebuie să fie mai mică de 700 mm.
5.7. În cazul scaunelor care pot fi dotate cu tetieră, se verifică dispozițiile de la punctele 5.1.3 și 5.4.2
de mai sus.
5.7.1. În cazul tetierelor reglabile în înălțime, înălțimea porțiunii dispozitivului pe care se reazemă
capul, măsurată prin metoda descrisă la punctul 6.5 de mai jos, nu este mai mică de
100 mm, în cazul tetierei cu înălțime reglabilă.
5.8. În cazul unui dispozitiv la care nu se poate regla înălțimea, spațiul dintre spătar și tetieră nu
poate depăși 60 mm. Dacă înălțimea tetierei se poate regla, aceasta nu se poate situa, în poziția ei
cea mai joasă, la mai mult de 25 mm față de marginea superioară a spătarului. În cazul scaunelor
sau locurilor pe banchetă cu înălțimea reglabilă dotate cu tetiere separate, se verifică prezenta
cerință pentru toate pozițiile scaunului sau ale locului de pe banchetă.
5.9. În cazul tetierelor care fac parte integrantă din spătarul scaunului, zona care trebuie avută în
vedere este situată:
deasupra unui plan perpendicular pe linia de referință situată la 540 mm față de punctul R;
între două planuri longitudinale verticale care trec la distanța de 85 mm de fiecare parte a liniei
de referință. În zona descrisă, se admit unul sau mai multe spații libere, care pot, indiferent de
forma lor, să reprezinte o distanță „a” mai mare de 60 mm, măsurată conform metodei descrise
la punctul 6.7 de mai jos, cu condiția ca, după încercarea suplimentară în conformitate cu
punctul 6.4.3.3.2 de mai jos, să fie îndeplinite în continuare cerințele de la punctul 5.11.
5.10. În cazul tetierelor cu înălțimea reglabilă, se admit unul sau mai multe spații pe partea dispozi
tivului care servește ca tetieră, și care, indiferent de forma lor, pot să reprezinte o distanță „a” mai
mare de 60 mm, măsurată conform metodei descrise la punctul 6.7 de mai jos, cu condiția ca,
după încercarea suplimentară conform punctului 6.4.3.3.2 de mai jos, să fie îndeplinite în
continuare cerințele de la punctul 5.12 de mai jos.
5.11. Tetiera trebuie să aibă o lățime astfel încât să susțină în mod corespunzător capul unei persoane
care este așezată normal. Lățimea tetierei, determinată conform procedurii descrise la punctul 6.6,
trebuie să acopere o suprafață de minimum 85 de mm de fiecare parte a planului median vertical
al scaunului pentru care este proiectată tetiera.
5.12. Tetiera și ancorajul sunt proiectate astfel încât deplasarea maximă înapoi a capului, X, pe care o
permite tetiera și care se măsoară conform procedeului static prevăzut la punctul 6.4.3, să fie mai
mică de 102 mm.
5.13. Tetiera și ancorajul sunt suficient de rezistente pentru a suporta fără să se rupă sarcina specificată
la punctul 6.4.3.6 de mai jos. În cazul tetierelor care fac parte integrantă din spătarul scaunului,
cerințele prezentului punct se aplică componentelor cadrului spătarului care sunt situate deasupra
unui plan perpendicular pe linia de referință situată la 540 mm față de punctul R.
5.14. Dacă tetiera este reglabilă, ea nu trebuie să poată fi ridicată peste înălțimea maximă de exploatare,
cu excepția cazului în care utilizatorul acționează în mod deliberat într-un mod diferit decât cel
necesar pentru reglarea acesteia.
5.15. Se consideră că rezistența spătarului și a dispozitivelor de blocare a acestuia îndeplinește cerințele

prevăzute la punctul 6.2 de mai jos în cazul în care, după încercarea în conformitate cu punctul
6.4.3.6 de mai jos, scaunul sau spătarul scaunului nu se rupe; în caz contrar, trebuie să se
demonstreze că scaunul satisface cerințele stabilite la punctul 6.2 de mai jos.
5.16. Cerințe speciale privind protecția ocupanților împotriva bagajelor în cădere

5.16.1. Spătare
Spătarele și/sau tetierele care sunt amplasate astfel încât să reprezinte limita din față a portba
gajului, în timp ce toate scaunele sunt amplasate și sunt situate în poziția normală de utilizare,
astfel cum este ea indicată de constructor, trebuie să aibă o rezistență suficientă pentru a proteja
ocupanții împotriva bagajelor în cădere în cazul unui impact frontal. Această cerință este consi
derată satisfăcută în cazul în care, în timpul încercării descrise în anexa 9, precum și după
încercarea menționată, spătarele și mecanismul de blocare rămân nemișcate. Totuși, deformarea
spătarelor și a sistemului lor de fixare este permisă în timpul încercării, cu condiția ca conturul
anterior al componentelor spătarelor și/sau tetierelor supuse încercării, care au duritatea mai
mare de 50 Shore A, să nu se deplaseze înspre înainte față de un plan vertical transversal
care trece prin:
(a) un punct situat la 150 mm în fața punctului R al scaunului în cauză, în cazul componentelor
tetierei;
(b) un punct situat la 100 mm în fața punctului R al scaunului în cauză, în cazul componentelor
spătarului;
fazele de recul ale blocurilor de încercare nu se iau în calcul.
În cazul tetierelor integrate, limita dintre tetieră și spătar este definită de un plan perpendicular
pe linia de referință situat la 540 mm de punctul R.
Toate măsurătorile se efectuează în planul median longitudinal al scaunului sau locului pe scaun
corespunzător, pentru fiecare loc pe scaun care reprezintă limita anterioară a portbagajului.
În timpul încercării descrise în anexa 9, blocurile de încercare trebuie să rămână în spatele

spătarului (spătarelor) în cauză.
5.16.2. Sisteme de separare
La cererea constructorului de vehicule, încercarea descrisă în anexa 9 poate fi efectuată cu

sistemele de separare montate, în cazul în care aceste sisteme sunt instalate ca echipament
standard pe tipul respectiv de vehicul.
Sistemele de partiționare, plasele de sârmă situate deasupra spătarelor în poziția lor normală de
utilizare se supun încercării în conformitate cu punctul 2.2 din anexa 9.
Această cerință este considerată îndeplinită dacă sistemul de separare nu se deplasează în timpul
încercării. Totuși, deformarea sistemului de separare în timpul încercării este permisă, cu condiția
ca conturul anterior al separării [inclusiv al componentelor spătarului (spătarelor) și/sau tetierei
(tetierelor) supus(e) încercării care au duritatea mai mare de 50 Shore A] nu se deplasează înspre
înainte față de un plan care intersectează:
(a) un punct situat la 150 mm în fața punctului R al scaunului în cauză, în cazul componentelor
tetierei;
(b) un punct situat la 100 mm în fața punctului R al scaunului în cauză, în cazul componentelor
tetierei și componentelor sistemului de separare altele decât tetiera.
În cazul tetierelor integrate, limita dintre tetieră și spătar este cea definită la punctul 5.16.1.
Toate măsurătorile se efectuează în planul median longitudinal al scaunului sau locului pe scaun
corespunzător, pentru fiecare loc pe scaun care reprezintă limita anterioară a portbagajului.
În urma încercării nu trebuie să apară asperități sau margini ascuțite care pot mări pericolul sau
gravitatea rănilor pentru ocupanți.
5.16.3. Cerințele menționate la punctele5.15.1 și 5.15.2 de mai sus nu se aplică sistemelor de reținere a
bagajelor care sunt activate în mod automat în cazul unui impact. Constructorul trebuie să
demonstreze pentru serviciul tehnic faptul că protecția furnizată de astfel de sisteme este echi
valentă cu cea descrisă la punctele 5.16.1 și 5.16.2.
6. ÎNCERCĂRI
6.1. Specificații generale aplicabile tuturor încercărilor

6.1.1. Dacă este reglabil, spătarul scaunului se blochează într-o poziție înclinată spre spate la un unghi
cât mai aproape de 25° față de linia verticală de referință a torsului manechinului descris în anexa
3, cu excepția cazului în care există alte specificații ale constructorului.
6.1.2. Dacă un scaun, mecanismul său de blocare a acestuia și modul său de instalare sunt identice sau
simetrice față de un alt scaun din vehicul, serviciul tehnic poate să efectueze încercarea doar a
unuia dintre aceste scaune.
6.1.3. Pentru scaunele cu tetiere reglabile, încercările se realizează cu tetierele dispuse în poziția cea mai
nefavorabilă (în general în poziția cea mai înaltă) pe care o permite sistemul lor de reglare.
6.2. Încercarea de rezistență a spătarului scaunului și a sistemelor de reglare a acestuia

6.2.1. Se aplică o forță care produce un moment de 53 daNm în raport cu punctul R, în sens
longitudinal și spre spate, pe marginea superioară a cadrului spătarului scaunului, printr-o
componentă care imită spatele manechinului prezentat în anexa 3 la prezentul regulament.
Pentru un loc pe banchetă, dacă o parte sau întregul cadru de susținere (inclusiv cel al tetierelor)
este comun pentru mai multe locuri pe scaun, se realizează simultan încercarea tuturor locurilor
pe scaun în cauză.
6.3. Încercarea de rezistență a ancorajelor de reglare, de blocare și de deplasare ale scaunului

6.3.1. Se aplică întregii caroserii a vehiculului, timp de 30 ms, o decelerare orizontală longitudinală sau,
la alegerea solicitantului, o accelerare de cel puțin 20 g care să imite o coliziune frontală, în
conformitate cu cerințele de la punctul 1 din anexa 7. La cererea constructorului, impulsul de
încercare descris la apendicele la anexa 9 poate fi utilizat în mod alternativ.
6.3.2. Se aplică o decelerare longitudinală sau, la alegerea solicitantului, o accelerare care să imite o
coliziune din spate, în conformitate cu cerințele de la punctul 6.3.1.
6.3.3. Se verifică cerințele de la punctele 6.3.1 și 6.3.2 pentru toate pozițiile scaunului. În cazul
scaunelor dotate cu tetieră reglabilă, încercarea se realizează cu tetierele așezate în pozițiile
cele mai nefavorabile (în general în poziția cea mai înaltă) pe care le permite sistemul lor de
reglare. În timpul încercării, scaunul se poziționează în așa fel încât niciun factor extern să nu
împiedice declanșarea sistemelor de blocare.
Se consideră că aceste cerințe sunt îndeplinite, dacă se efectuează încercarea scaunului reglat în
următoarele poziții:
reglarea longitudinală se stabilește la o crestătură sau la 10 mm în spatele poziției normale de

conducere cea mai avansată sau al poziției de utilizare indicate de constructor (pentru scaunele
cu reglare verticală independentă, șezutul scaunului se reglează în poziția sa cea mai înaltă);
reglarea longitudinală se stabilește la o crestătură sau la 10 mm în fața poziției normale de

conducere situate cel mai înapoi sau a poziției de utilizare indicate de constructor (pentru
scaunele cu reglare verticală independentă, șezutul scaunului se reglează în poziția sa cea mai
joasă) și, dacă este cazul, conform cerințelor de la punctul 6.3.4 de mai jos.
6.3.4. Dacă într-o altă poziție a scaunului decât cele specificate la punctul 3.3, sistemele de blocare sunt
astfel poziționate încât distribuția forțelor pe dispozitivele de blocare și pe ancoraje poate fi mai
puțin favorabilă decât în oricare dintre configurațiile specificate la punctul 3.3, încercările se
efectuează pentru acea poziție a scaunului, mai puțin favorabilă.
6.3.5. Se consideră că sunt satisfăcute condițiile de încercare de la punctul 6.3.1 dacă, la cererea
constructorului, acestea sunt înlocuite cu o încercare de coliziune a întregului vehicul, în stare
de funcționare, cu o barieră rigidă, astfel cum este prevăzut la punctul 2 din anexa 7 la prezentul
regulament. În acest caz, scaunul se reglează astfel încât să corespundă condițiilor celor mai puțin
favorabile de distribuție a forțelor în cadrul ancorajului, astfel cum este prevăzut la punctele
6.1.1, 6.3.3 și 6.3.4 de mai sus.
6.4. Încercarea performanței tetierelor

6.4.1. În cazul în care tetiera este reglabilă, ea se așază în poziția cea mai nefavorabilă (în general
poziția cea mai înaltă) pe care o permite sistemul ei de reglare.
6.4.2. În cazul unui loc pe banchetă, dacă o parte sau întregul cadru de susținere (inclusiv cel al
tetierelor) este comun pentru mai multe locuri pe scaun, se realizează simultan încercarea
tuturor locurilor pe scaun în cauză.
6.4.3. Încercare
6.4.3.1. Se trasează toate liniile, inclusiv proiecțiile liniei de referință, în planul median vertical al
scaunului sau al locului pe scaun în cauză (a se vedea anexa 5 la prezentul regulament).
6.4.3.2. Linia de referință deplasată se determină prin aplicarea, pe porțiunea care simulează spatele
manechinului prezentat în anexa 3 la prezentul regulament, a unei forțe inițiale care produce
un moment spre înapoi de 37,3 daNm aproape de punctul R.
6.4.3.3. Cu ajutorul unui cap fals de formă sferică cu diametrul de 165 mm, se aplică o forță inițială, în
unghiuri drepte față de linia de referință deplasată și la o distanță de 65 mm sub marginea
superioară a tetierei, forță care produce un moment de 37,3 daNm aproape de punctul R, linia
de referință menținându-se în poziția deplasată stabilită în conformitate cu punctul 6.4.3.2.
6.4.3.3.1. Dacă prezența spațiilor libere împiedică aplicarea forței prevăzute la punctul 6.4.3.3 la 65 mm de
la marginea superioară a tetierei, distanța se poate reduce, astfel încât axa forței să treacă prin
linia mediană a elementului cadrului cel mai apropiat de spațiul liber.
6.4.3.3.2. Pentru situația descrisă la punctele 5.9 și 5.10 de mai sus, se repetă încercarea prin aplicarea unei
forțe pe fiecare spațiu liber, utilizând pentru aceasta o sferă cu diametrul de 165 mm, după cum
urmează:
forța trece prin centrul de greutate al celei mai mici dintre secțiunile spațiului liber, de-a lungul
planurilor transversale paralele cu linia de referință; și
reproduce un moment de 37,3 daNm aproape de punctul R.
6.4.3.4. Se determină tangenta Y la capul fals de formă sferică, paralelă cu linia de referință deplasată.
6.4.3.5. Se măsoară distanța X prevăzută la punctul 5.12 de mai sus, dintre tangenta Y și linia de
referință deplasată.
6.4.3.6. Pentru a verifica eficacitatea tetierei, se mărește sarcina inițială specificată la punctele 6.4.3.3 și
6.4.3.3.2 până la 89 daN, cu excepția cazului în care scaunul sau spătarul scaunului s-a rupt deja.
6.5. Determinarea înălțimii tetierei

6.5.1. Se trasează toate liniile, inclusiv proiecția liniei de referință, în planul median vertical al scaunului
sau al locului pe scaun în cauză, intersecția acestui plan cu scaunul determinând conturul tetierei
și al spătarului (a se vedea figura 1 din anexa 4 la prezentul regulament).
6.5.2. Manechinul descris în anexa 3 la prezentul regulament se așază pe scaun, într-o poziție normală.
6.5.3. În continuare, se trasează proiecția liniei de referință a manechinului din scaunul în cauză, în
planul specificat la punctul 6.4.3.1 de mai sus.
Se trasează tangenta S la marginea superioară a tetierei perpendicular pe linia de referință.
6.5.4. Distanța „h” de la punctul R la tangenta S reprezintă înălțimea care trebuie luată în calcul la
punerea în aplicare a cerințelor de la punctul 5.6 de mai sus.
6.6. Determinarea lățimii tetierei
(a se vedea figura 2 din anexa 4 la prezentul regulament)
6.6.1. Planul S1, perpendicular pe linia de referință și situat la 65 mm sub tangenta S definită la
punctul 6.5.3 de mai sus, determină în tetieră o secțiune care este definită de linia de contur C.
6.6.2. Lățimea tetierei care urmează să fie luată în calcul la aplicarea cerințelor de la punctul 5.11 de
mai sus este distanța „L”, măsurată în planul S1, dintre planurile longitudinale verticale P și P′.
6.6.3. Lățimea tetierei se mai determină, dacă este necesar, în planul perpendicular pe linia de referință
aflată la 635 mm deasupra punctului R al scaunului, distanța respectivă fiind măsurată de-a
lungul liniei de referință.
6.7. Determinarea dimensiunii „a” a spațiilor libere ale tetierei
(a se vedea anexa 8 la prezentul regulament)
6.7.1. Distanța „a” se determină pentru fiecare spațiu liber și în raport cu partea din față a tetierei, cu
ajutorul unei sfere cu diametrul de 165 mm.
6.7.2. Se aduce sfera în contact cu spațiul liber într-un punct al suprafeței spațiului liber care să permită
pătrunderea maximă a sferei, considerând că nu se aplică nici o sarcină.
6.7.3. Distanța dintre cele două puncte de contact ale sferei cu spațiul liber reprezintă distanța „a” care
urmează să fie luată în calcul la evaluarea dispozițiilor de la punctele 5.9 și 5.10 de mai sus.
6.8. Încercări pentru verificarea disipării energiei pe spătarul scaunului și pe tetieră

6.8.1. Suprafețele componentelor din spate ale scaunelor care trebuie verificate sunt cele situate în
zonele definite în continuare care pot să vină în contact cu o sferă cu diametrul de 165 mm
atunci când scaunul este montat pe vehicul.
6.8.1.1. Zona 1
6.8.1.1.1. În cazul scaunelor separate fără tetiere, această zonă include partea din spate a spătarului
scaunului situată între planurile verticale longitudinale situate la distanța de 100 mm de
fiecare parte a planului median longitudinal al liniei centrale a scaunului și deasupra planului
perpendicular pe linia de referință aflat la 100 mm sub marginea superioară a spătarului
scaunului.
6.8.1.1.2. În cazul locurilor pe banchetă fără tetiere, această zonă se situează între planurile verticale
longitudinale situate la distanța de 100 mm de fiecare parte a planului median longitudinal al
fiecărui loc lateral pe scaun specificat de producător și deasupra unui plan perpendicular pe linia
de referință aflat la 100 mm sub marginea superioară a spătarului scaunului.
6.8.1.1.3. În cazul scaunelor sau locurilor pe banchetă dotate cu tetiere, această zonă se situează între
planurile verticale longitudinale, de fiecare parte a și la 70 mm de planul median longitudinal al
scaunului sau al locului pe scaun în cauză și se află deasupra planului perpendicular pe linia de
referință la 635 mm de punctul R. Pentru încercare, tetiera, dacă este reglabilă, se așează în
poziția cea mai nefavorabilă (în general cea mai înaltă) pe care o permite sistemul său de reglare.
6.8.1.2. Zona 2
6.8.1.2.1. În cazul scaunelor sau locurilor pe banchetă care nu sunt dotate cu tetiere și al scaunelor sau
locurilor pe banchetă dotate cu tetiere detașabile sau separate, zona 2 se întinde deasupra unui
plan perpendicular pe linia de referință la distanța de 100 mm de marginea superioară a
spătarului, excluzând părțile din zona 1.
6.8.1.2.2. În cazul scaunelor sau locurilor pe banchetă dotate cu tetiere încorporate, zona 2 se întinde
deasupra unui plan perpendicular pe linia de referință la distanța de 440 mm de punctul R al
scaunului sau al locului pe scaun în cauză, excluzând părțile din zona 1.
6.8.1.3. Zona 3
6.8.1.3.1. Zona 3 este definită ca fiind partea din spătarul scaunului sau al locurilor pe bancheta din spate,
situată deasupra planurilor orizontale definite la punctul 5.2.4.1.3 de mai sus, fără a se lua în
considerare părțile situate în zona 1 și zona 2.
6.9. Metode de încercare echivalente
În cazul în care se utilizează o metodă de încercare alta decât cele specificate la punctele 6.2, 6.3,
6.4 de mai sus și la anexa 6, trebuie demonstrată echivalența acesteia.
7. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI
Procedurile de asigurare a conformității producției trebuie să fie în conformitate cu cele stabilite

la apendicele 2 la Acord (E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.2), cu următoarele cerințe:
7.1. Fiecare vehicul omologat în temeiul prezentului regulament trebuie să fie astfel construit încât să
corespundă tipului omologat și să respecte cerințele prevăzute la punctul 5 de mai sus. Totuși, în
cazul tetierelor astfel cum sunt definite la punctele 2.12.2 și 2.12.3 de mai sus, conformitatea
vehiculului cu tipul de vehicul omologat nu este împiedicată de nimic, chiar dacă acesta este
comercializat fără a avea tetiere montate pe scaune.
7.2. Autoritatea competentă care a acordat omologarea poate să verifice în orice moment metodele
de control al conformității utilizate în fiecare unitate de producție. De asemenea, autoritatea
competentă poate efectua controale aleatorii ale vehiculelor construite în serie, cu privire la
cerințele stabilite la punctul 5 de mai sus.
8. SANCȚIUNI ÎN CAZ DE NECONFORMITATE A PRODUCȚIEI
8.1. Omologarea acordată pentru un tip de vehicul în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă
în cazul în care nu se respectă cerințele prevăzute la punctul 7.1 de mai sus sau în cazul în care
rezultatele verificărilor la care sunt supuse vehiculele, prevăzute la punctul 7 de mai sus, sunt
negative.
8.2. În cazul în care una dintre părțile contractante la acord care aplică prezentul regulament retrage
o omologare acordată anterior, această parte informează de îndată cu privire la aceasta celelalte
părți contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare
conforme cu modelul prezentat în anexa 1 la prezentul regulament.
9. MODIFICĂRILE TIPULUI DE VEHICUL ȘI PRELUNGIREA OMOLOGĂRII ÎN CEEA CE PRIVEȘTE SCAUNELE,

ANCORAJELE ȘI/SAU TETIERELE ACESTORA
9.1. Orice modificare a tipului de vehicul în ceea ce privește scaunele, ancorajele și/sau tetierele
acestora trebuie notificate serviciului administrativ care a acordat omologarea tipului de
vehicul. Departamentul poate:
9.1.1. să considere că este improbabil ca modificările aduse să aibă un efect negativ semnificativ și că,
în orice caz, vehiculul rămâne conform cu cerințele stabilite sau
9.1.2. să considere că modificările sunt suficient de minore pentru ca rezultatele precizate la punctele
6.2, 6.3 și 6.4 de mai sus să fie verificate prin calcule bazate pe rezultatele încercărilor de
omologare sau
9.1.3. să solicite un alt raport serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor.
9.2. Confirmarea sau refuzul omologării, cu menționarea modificărilor, se comunică prin metoda
stabilită la punctul 4.3 de mai sus părților la acord care aplică prezentul regulament.
9.3. Autoritatea competentă care acordă prelungirea omologării va aloca un număr de serie pentru o
astfel de prelungire și va informa referitor la aceasta părțile la Acordul din 1958 care aplică
prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa
1 la prezentul regulament.
10. ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI
10.1. Dacă titularul omologării încetează definitiv producția unui dispozitiv omologat în conformitate
cu prezentul regulament, acesta trebuie să informeze în consecință autoritatea care a acordat
omologarea. La primirea informației respective, autoritatea o comunică celorlalte părți ale
Acordului din 1958 care aplică prezentul regulament, printr-o fișă de comunicare conformă
cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.
11. INSTRUCȚIUNI DE UTILIZARE
11.1. În cazul scaunelor dotate cu tetiere reglabile, producătorii oferă instrucțiuni de utilizare, de
reglare, de blocare și, dacă este cazul, de îndepărtare a tetierelor.
12. DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOR DE

OMOLOGARE ȘI ALE DEPARTAMENTELOR ADMINISTRATIVE
Părțile la acord care aplică prezentul regulament comunică Secretariatului Organizației Națiunilor
Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de
omologare și ale departamentelor administrative care acordă omologarea și cărora urmează a
le fi trimise formulare de certificare a omologării, prelungirii, refuzului sau retragerii omologării
emise în alte țări.
13. DISPOZIȚII TRANZITORII
13.1. Începând cu data oficială de intrare în vigoare a seriei 06 de amendamente, nicio parte
contractantă care aplică prezentul regulament nu poate refuza acordarea de omologări CEE în
temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 06 de amendamente.
13.2. Începând cu 1 octombrie 1999, părțile contractante care aplică prezentul regulament vor acorda
omologări CEE numai dacă tipul de vehicul care urmează a se omologa îndeplinește cerințele
prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 06 de amendamente.
13.3. Începând cu 1 octombrie 2001, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza
recunoașterea omologărilor care nu a fost acordate în conformitate cu seria 06 de amendamente
la prezentul regulament.
13.4. Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 07 de amendamente, nicio parte
temeiul prezentului regulament, modificat prin seria 07 de amendamente.
13.5. Începând cu 24 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 07 de modificări, părțile contractante
care aplică prezentul regulament acordă omologări cu condiția ca tipul de vehicul care urmează
să fie omologat să îndeplinească cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat
prin seria 07 de amendamente.
13.6. Începând cu 48 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 07 de amendamente la prezentul

regulament, omologările în temeiul prezentului regulament încetează să fie valabile, cu excepția
celor acordate pentru tipurile de vehiculele conforme cu cerințele prezentului regulament, astfel
cum a fost modificat prin seria 07 de amendamente.
13.7. Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 08 de amendamente, nicio parte
temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 08 de amendamente.
13.8. Începând cu 24 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 08 de amendamente, părțile

contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări CEE numai dacă sunt îndeplinite
cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 08 de amendamente.
13.9. Începând cu 36 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 06 de amendamente, părțile

contractante care aplică prezentul regulament pot refuza recunoașterea omologărilor care nu
au fost acordate în conformitate cu seria 06 de amendamente la prezentul regulament.
13.10. Sub rezerva dispozițiilor de la punctele 13.8 și 13.9, omologările categoriilor de vehicule care nu
fac obiectul seriei 08 de modificări își păstrează valabilitatea, iar părțile contractante care aplică
prezentul regulament continuă să le accepte.
13.11 Dacă în cadrul cerințelor la nivel național nu există cerințe care să interzică utilizarea scaunelor
așezate față în față, părțile contractante pot continua să permită instalarea de scaune așezate față
în față, în sensul omologărilor naționale, iar în acest caz, categoriilor de autobuze în cauză nu li
se poate acorda omologarea de tip în temeiul prezentului regulament.
13.12. La 20 octombrie 2010, derogarea menționată la punctul 5.1.3 încetează să producă efecte.
Aceasta poate fi prelungită în cazul în care sunt disponibile statistici concludente privind acci
dentele și, de asemenea, în cazul în care sistemelor de reținere li se aduc noi îmbunătățiri.
ANEXA 1
COMUNICARE
[formatul maxim: A4 (210 × 297 mm)]
ANEXA 2
DISPUNERI ALE MĂRCILOR DE OMOLOGARE
MODELUL A
(a se vedea punctele 4.4, 4.4.1, 4.4.2 și 4.4.3 din prezentul regulament)
Vehicul cu cel puțin un scaun dotat sau care poate fi dotat cu o tetieră
a = 8 mm min.
Marca de omologare de mai sus, fixată pe un vehicul, indică faptul că tipul de vehicul în cauză a fost omologat în Țările
de Jos (E4) în temeiul Regulamentului nr. 17, în ceea ce privește rezistența scaunelor dotate sau care pot fi dotate cu
tetiere și în ceea ce privește caracteristicile tetierelor, având numărul de omologare 082439. Primele două cifre ale
numărului de omologare indică faptul că, la momentul omologării, regulamentul includea deja seria 08 de amendamente.
De asemenea, marca de omologare de mai sus indică faptul că tipul de vehicul a fost omologat în temeiul Regulamentului
nr. 17 în ceea ce privește rezistența oricăror scaune instalate în vehicul care nu sunt dotate sau nu pot fi dotate cu tetiere.
MODELUL B
(a se vedea punctele 4.4, 4.4.1 și 4.4.2 din prezentul regulament)
Vehicule cu scaune care nu sunt dotate sau nu pot fi dotate cu tetiere
a = 8 mm min.
Marca de omologare de mai sus, fixată pe un vehicul, indică faptul că tipul de vehicul în cauză are scaune care nu sunt
dotate sau nu pot fi dotate cu tetiere și că acesta a fost omologat în Țările de Jos (E4) în temeiul Regulamentului nr. 17, în
ceea ce privește rezistența scaunelor și a ancorajelor acestora, având numărul de omologare 082439. Primele două cifre
ale numărului de omologare indică faptul că, la momentul omologării, regulamentul includea deja seria 08 de amen
damente.
MODELUL C
(a se vedea punctul 4.5 din prezentul regulament)
Vehicul cu cel puțin un scaun dotat sau care poate fi dotat cu o tetieră
a = 8 mm min.
Marca de omologare de mai sus, fixată pe un vehicul, indică faptul că tipul de vehicul are cel puțin un scaun dotat sau
care poate fi dotat cu o tetieră și că a fost omologat în Țările de Jos (E4) în temeiul Regulamentului nr. 17 (1).
Numerele de omologare indică faptul că la datele când a fost acordată omologarea, Regulamentul nr. 17 includea deja
seria 08 de amendamente, în timp ce Regulamentul nr. 33 se afla în forma lui originală. Marca de omologare de mai sus
indică, de asemenea, faptul că tipul de vehicul a fost omologat în temeiul Regulamentului nr. 17 în ceea ce privește
rezistența oricăror scaune instalate în vehicul care nu sunt dotate sau nu pot fi dotate cu tetiere.
MODELUL D
(a se vedea punctul 4.5 din prezentul regulament)
Vehicule cu scaune care nu sunt dotate sau nu pot fi dotate cu tetiere
a = 8 mm min.
Marca de omologare de mai sus, fixată pe un vehicul, indică faptul că tipul de vehicul are scaune care nu sunt dotate sau
nu pot fi dotate cu tetiere și că el a fost omologat în Țările de Jos (E 4) în temeiul Regulamentului nr. 17 și
Regulamentului nr. 33 (1). Numerele de omologare indică faptul că, la datele la care a fost acordată omologarea,
Regulamentul nr. 17 conținea seria 03 de amendamente, dar Regulamentul nr. 33 era încă în forma lui originală.
(1) Al doilea număr figurează doar ca exemplu.

ANEXA 3
Procedură de determinare a punctului „H” și a unghiului real al trunchiului pentru pozițiile de ședere în
autovehicule
1. SCOP
Procedura descrisă în prezenta anexă este folosită pentru a stabili locul punctului „H” și unghiul real al torsului
pentru una sau mai multe poziții pe scaun într-un vehicul cu motor și pentru a verifica relația dintre datele
măsurate și specificațiile tehnice furnizate de producătorul vehiculului (1)
2. DEFINIȚII
În sensul prezentei anexe:
2.1. „date de referință” înseamnă una sau mai multe dintre următoarele caracteristici ale poziției de ședere:
2.1.1. punctul „H” și punctul „R” și relația dintre ele;
2.1.2. unghiul real al trunchiului și unghiul prevăzut al trunchiului și relația dintre ele;
2.2. „manechin tridimensional pentru determinarea punctului H” (manechin 3-D H) înseamnă dispozitivul folosit
pentru determinarea punctelor H și a unghiurilor reale ale trunchiului. Acest dispozitiv este descris în apendicele
1 la prezenta anexă;
2.3. „punctul «H»” înseamnă centrul de pivotare între trunchiul și coapsa dispozitivului 3-D H instalat pe scaunul
vehiculului, în conformitate cu punctul 4 de mai jos. Punctul „H” este situat în centrul liniei mediane a
dispozitivului, care se află între reperele punctului „H” situate pe fiecare parte a dispozitivului 3-D H. Punctul
„H” corespunde teoretic punctului „R” (pentru toleranțe, a se vedea punctul 3.2.2 de mai jos). Odată determinat
conform procedurii descrise la punctul 4, punctul „H” este considerat că este fix față de structura pernelor
scaunului și că se deplasează împreună cu aceasta atunci când scaunul este reglat;
2.4. „punctul «R»” sau „punctul de referință la șederea pe scaun” înseamnă un punct tehnic definit de către produ
cătorul vehiculului pentru fiecare poziție de ședere pe scaun și stabilit conform sistemului de referință tridimen
sional;
2.5. „linia trunchiului” reprezintă axa tijei manechinului 3 DH atunci când tija este împinsă pe spate la maximum;
2.6. „unghiul real al trunchiului” reprezintă unghiul măsurat între o linie verticală care trece prin punctul „H” și linia
trunchiului, folosind cvadrantul unghiului spatelui manechinului 3 DH. Unghiul efectiv al trunchiului corespunde
teoretic unghiului proiectat al trunchiului (pentru toleranțe, a se vedea punctul 3.2.2 de mai jos);
2.7. „unghiul prescris al unghiului” reprezintă unghiul măsurat între o linie verticală care trece prin punctul „R” și
linia trunchiului într-o poziție care corespunde poziției spătarului scaunului prevăzute de constructorul vehi
culului;
2.8. „planul median al ocupantului” (C/LO) înseamnă planul median al manechinului 3-D H așezat în fiecare poziție
prescrisă; el este reprezentat de coordonata punctului „H” pe axa „Y”. Pentru scaunele individuale planul central
al scaunului coincide cu planul central al ocupantului. Pentru celelalte scaune, planul central al ocupantului este
specificat de către constructor;
2.9. „sistem de referință tridimensional” înseamnă un sistem astfel cum este descris în apendicele 2 la prezenta anexă;
2.10. „puncte de reper” reprezintă repere fizice (găuri, suprafețe, semne sau crestături) pe caroseria vehiculului, astfel
cum sunt definite de către constructor;
2.11. „așezarea vehiculului pentru măsurare” înseamnă poziția vehiculului definită de coordonatele punctelor de reper
în sistemul de referință tridimensional.
(1) În orice poziție de ședere, alta decât cea din locurile din față, în care punctul H nu poate fi determinat folosind manechinul
tridimensional pentru determinarea punctului H sau alte proceduri, punctul R indicat de constructor poate fi luat drept referință de
autoritățile competente, dacă acestea consideră necesar.
3. CERINȚE
3.1. Prezentarea datelor
Pentru fiecare loc pe scaun pentru care sunt solicitate date de referință pentru a demonstra conformitatea cu
dispozițiile prezentului regulament, trebuie prezentate toate sau o selecție corespunzătoare a următoarelor date,
în forma indicată în apendicele 3 la prezenta anexă:
3.1.1. coordonatele punctului „R” în raport cu sistemul de referință tridimensional;
3.1.2. unghiul prevăzut al trunchiului;
3.1.3. toate indicațiile necesare reglării scaunului (dacă este reglabil) până la poziția de măsurare stabilită la punctul 4.3
de mai jos.
3.2. Relația dintre datele măsurătorilor și specificațiile de proiectare

3.2.1. Coordonatele punctului „H” și valoarea reală a unghiului trunchiului obținute prin procedura stabilită la punctul
4 de mai jos se compară cu coordonatele punctului „R”, respectiv cu unghiul prevăzut al trunchiului indicat de
constructorul vehiculului.
3.2.2. Pozițiile relative ale punctului „R” și ale punctului „H” și relația dintre unghiul prevăzut al trunchiului și unghiul
real al trunchiului se consideră satisfăcătoare pentru poziția de ședere în cauză dacă punctul „H”, astfel cum este
definit prin coordonatele sale, se situează într-un pătrat cu latura de 50 mm cu laturi orizontale și verticale ale
căror diagonale se intersectează în punctul R și dacă unghiul real al trunchiului diferă cu cel mult 5 ° de unghiul
prevăzut al trunchiului.
3.2.3. Dacă sunt întrunite aceste condiții, punctul „R” și unghiul prevăzut al trunchiului se folosesc pentru a demonstra
conformitatea cu dispozițiile prezentului regulament.
3.2.4. Dacă punctul „H” sau unghiul efectiv al trunchiului nu îndeplinește cerințele punctului 3.2.2 de mai sus, punctul
„H” și unghiul efectiv al trunchiului se măsoară de încă două ori (în total de trei ori). Dacă rezultatele a două
dintre aceste trei operații îndeplinesc cerințele, se aplică dispozițiile de la punctul 3.2.3 de mai sus.
3.2.5. Dacă rezultatele a cel puțin două dintre cele trei operații descrise la punctul 3.2.4 de mai sus nu îndeplinesc
cerințele punctului 3.2.2 de mai sus sau dacă nu pot fi verificate deoarece constructorul nu a pus la dispoziție
informații referitoare la poziția punctului „R” sau la unghiul proiectat al trunchiului, centrul de greutate al celor
trei puncte măsurate sau media celor trei unghiuri măsurate se folosesc și se consideră ca fiind aplicabile în toate
cazurile în care punctul „R” sau unghiul proiectat al trunchiului sunt menționate în prezentul regulament.
4. PROCEDURA DE DETERMINARE A PUNCTULUI „H” ȘI A UNGHIULUI REAL AL TRUNCHIULUI

4.1. Vehiculul trebuie să fie precondiționat la o temperatură de 20 °C ± 10 °C, la latitudinea constructorului, pentru a
se asigura că materialul din care este construit scaunul ajunge temperatura camerei. Dacă pe scaunul care
urmează a fi verificat nu s-a mai stat, atunci o persoană sau un dispozitiv de 70-80 kg se va așeza de două
ori timp de câte un minut pentru a îndoi perna și spătarul scaunului. La cererea producătorului, ansamblul
scaunelor trebuie să rămână neîncărcate pentru cel puțin 30 de minute înainte de instalarea mașinii 3-D H.
4.2. Vehiculul trebuie așezat pentru măsurare în conformitate cu punctul 2.11 de mai sus.
4.3. Dacă este reglabil, scaunul trebuie fixat mai întâi în cea mai retrasă poziție normală de conducere sau de
utilizare, conform indicațiilor constructorului vehiculului, luând în considerare doar reglarea longitudinală a
scaunului, excluzând cursa scaunului utilizată în alte scopuri decât pozițiile normale pentru conducere sau
utilizare. Dacă există alte moduri de reglare a scaunelor (vertical, unghiular, reglajul spătarului etc.), acestea se
reglează în poziția specificată de către constructorul vehiculului. Pentru scaunele cu suspensie, poziția verticală
trebuie fixată rigid corespunzător poziției normale de conducere specificate de constructor.
4.4. Suprafața poziției pe scaun care intră în contact cu mașina 3-D H va fi acoperită cu muselină de bumbac de
mărime suficientă și textură adecvată, definită ca o pânză simplă de bumbac având 18,9 fire pe cm2 și greutatea
de 0,228 kg/m2 sau o pânză tricotată sau nețesută cu caracteristici echivalente.
Dacă încercarea se realizează pe un scaun în afara vehiculului, podeaua pe care se așază scaunul trebuie să aibă
aceleași caracteristici esențiale (1) ca și podeaua vehiculului în care urmează să fie folosit scaunul în mod normal.
4.5. Ansamblul șezut și spătar al dispozitivului 3-D H se plasează în așa fel încât planul median al ocupantului
(C/LO) să coincidă cu planul median al dispozitivului 3-D H. La cererea constructorului, dispozitivul 3-D H
poate fi deplasat spre interior față de C/LO dacă dispozitivul 3-D H este situat atât de mult în afară încât
marginea scaunului nu permite aducerea la orizontală a dispozitivului 3-D H.
4.6. Garniturile pentru laba piciorului și piciorul inferior se atașează la suportul scaunului, fie individual, fie folosind
bara T și garnitura pentru piciorul inferior. O linie care trece prin punctele de observare a punctului „H” trebuie
să fie paralelă cu solul și perpendiculară pe planul median longitudinal al scaunului.
4.7. Poziția tălpilor și a picioarelor manechinului 3-D H se reglează după cum urmează:
4.7.1. Pozițiile de ședere determinate: șoferul și pasagerul din față.
4.7.1.1. Atât ansamblul labelor picioarelor, cât și cel al picioarelor trebuie deplasate în față astfel încât labele picioarelor
să aibă o poziție naturală pe podea, dacă este necesar, între pedale. Dacă este posibil, laba piciorului stâng trebuie
așezată la aproximativ aceeași distanță de partea stângă a planului median al manechinului 3-D H la care se află
laba piciorului drept de partea dreaptă. Nivela cu bulă de aer cu ajutorul căreia se verifică orientarea transversală
a manechinului 3-D H se poziționează orizontal prin reglarea componentei de reazem, dacă este necesar, sau
prin reglarea ansamblurilor labelor picioarelor și al picioarelor în poziție retrasă. Linia care trece prin punctele de
observare a punctului „H” trebuie menținută perpendicular pe planul median longitudinal al scaunului.
4.7.1.2. Dacă piciorul stâng nu poate fi ținut paralel cu piciorul drept și laba piciorului stâng nu poate fi susținută de
structură, se mișcă laba piciorului stâng până când este susținută. Trebuie menținută alinierea punctelor de
observare.
4.7.2. Pozițiile de ședere prescrise: scaunele din spate de la margine
În cazul scaunelor din spate sau al celor auxiliare, picioarele sunt așezate conform specificațiilor constructorului.
Dacă labele picioarelor se sprijină pe părți ale podelei situate la niveluri diferite, laba piciorului care intră prima
în contact cu scaunul din față servește ca referință, iar cealaltă trebuie așezată astfel încât nivela care determină
orientarea transversală a scaunului să se situeze pe orizontală.
4.7.3. Alte poziții de ședere prescrise:
Se urmează procedura generală indicată la punctul 4.7.1 de mai sus, cu excepția faptului că labele picioarelor se
așează conform specificațiilor constructorului vehiculului.
4.8. Se pun greutățile coapselor și ale elementelor inferioare și se echilibrează manechinul 3-D H.
4.9. Se înclină elementul de spate spre opritorul din față și se îndepărtează manechinul 3-D H de spatele scaunului
folosind bara T. Se repoziționează manechinul 3-D H pe scaun printr-una din următoarele metode:
4.9.1. Dacă manechinul 3-D H tinde să alunece înapoi, se folosește următoarea procedură. Se permite dispozitivului 3-
D H să alunece înapoi până când nu mai este necesară aplicarea pe bara T a unei sarcini de limitare a mișcării pe
orizontală aplicată spre înainte, adică până când suportul de ședere intră în contact cu spătarul scaunului. Dacă
este nevoie, se repoziționează elementul inferior al piciorului.
4.9.2. Dacă dispozitivul 3-D H nu tinde să alunece înapoi, se folosește următoarea procedură: Se împinge înapoi
manechinul 3 DH prin aplicarea unei sarcini orizontale dirijată spre spate asupra barei T până când elementul de
șezut al manechinului intră în contact cu spătarul scaunului (a se vedea figura 2 din apendicele 1 la prezenta
anexă).
4.10. Se aplică o încărcătură de 100 ± 10 N pe garnitura pentru spătar și platformă a manechinului 3-D H la
intersecția cvadrantului format de unghiul șoldului cu lagărul barei T. Direcția de aplicare a sarcinii trebuie
menținută de-a lungul dreptei care trece prin intersecția menționată anterior spre un punct situat exact deasupra
locașului barei coapsei (a se vedea figura 2 din apendicele 1 la prezenta anexă). Ulterior se readuce cu atenție
suportul pentru spate la spătarul scaunului. Pe întreaga durată a acestei proceduri trebuie să se lucreze cu atenție
pentru a împiedica alunecarea înainte a manechinului 3-D H.
(1) Unghiul de înclinație, diferența de înălțime cu montarea pe soclu, textura suprafeței etc.
4.11. Se aplică greutățile feselor dreaptă și stângă și apoi, în mod alternativ, cele opt greutăți ale trunchiului. Se
menține echilibrul manechinului 3-D H.
4.12. Se înclină spre înainte suportul pentru spate pentru a elimina presiunea asupra spătarului scaunului. Manechinul
3-D H se balansează dintr-o parte în alta pe un arc de 10 ° (5 ° de fiecare parte a planului median vertical) în trei
cicluri complete pentru a elibera orice frecare acumulată între manechinul 3-D H și scaun.
În timpul acțiunii de balansare, bara T a manechinului 3-D H poate tinde să se deplaseze față de alinierea
orizontală și verticală specificată. Prin urmare, bara T trebuie reținută prin aplicarea unei sarcini laterale cores
punzătoare în timpul mișcărilor de balansare. Înfrânarea barei T și balansarea dispozitivului 3-D H trebuie făcute
cu atenție pentru a evita aplicarea unor sarcini exterioare necorespunzătoare pe direcția verticală sau pe direcția
înainte-înapoi.
Labele picioarelor manechinului 3-D H nu trebuie ținute în timpul acestei etape. Dacă ele își schimbă poziția, se
lasă pentru moment în acea poziție.
Se readuce cu atenție suportul pentru spate la spatele scaunului și se verifică cele două nivele pentru poziția zero.
Dacă în timpul operației de balansare a manechinului 3-D H labele picioarelor și-au schimbat poziția, acestea
trebuie repoziționate după cum urmează:
Ca o posibilitate alternativă, se ridică de la podea, cât mai puțin posibil, fiecare labă a picioarelor, până când
acestea nu se mai mișcă. În timpul acestei operațiuni, labele picioarelor se pot roti în mod liber și nu se aplică
nicio sarcină pe direcția laterală sau înainte. Atunci când fiecare labă a piciorului este reașezată în poziție, călcâiul
trebuie să fie în contact cu structura desemnată în acest scop.
Se verifică nivela laterală cu bulă de aer pentru poziția zero; dacă este necesar, se aplică o forță laterală asupra
părții superioare a componentei de spate, suficientă pentru a echilibra componenta de reazem a manechinului 3-
D H pe scaun.
4.13. Atunci când se ține bara T pentru a împiedica alunecarea în față a manechinului 3-D H pe perna scaunului, se
procedează după cum urmează:
(a) se așază din nou componenta de spate pe spătarul scaunului;
(b) în mod intermitent, se aplică și se înlătură o sarcină orizontală orientată înapoi, care nu depășește 25 N,
asupra barei unghiului spatelui la o înălțime aproximativ corespunzătoare centrului greutăților trunchiului
până când cvadrantul unghiului șoldului indică obținerea unei poziții stabile după încetarea aplicării sarcinii.
Se procedează cu grijă pentru a asigura evitarea aplicării unor sarcini exterioare orientate în jos sau lateral
asupra dispozitivului 3-D H. Dacă o nouă aducere la orizontală a dispozitivului 3-D H este necesară, se
rotește înainte suportul de spate, se reia procedura de aducere la orizontală și se repetă procedura de la
punctul 4.12.
4.14. Se efectuează toate măsurătorile:
4.14.1. Coordonatele punctului „H” se măsoară în raport cu sistemul tridimensional de referință.
4.14.2. Unghiul real al trunchiului se citește pe cvadrantul unghiului spatelui de pe manechinul 3-D H cu sonda în
poziția maximă spre înapoi.
4.15. Dacă se dorește o reinstalare a mașinii 3-D H, ansamblul scaunului trebuie să rămână neîncărcat pentru cel puțin
30 de minute înainte de reinstalare. Manechinul 3-D H nu trebuie lăsat încărcat pe ansamblul scaunului mai
mult decât timpul necesar efectuării încercării.
4.16. Dacă scaunele de pe același rând pot fi considerate similare (banchete, scaune identice etc.), se determină doar un
punct „H” și „un unghi real al trunchiului” pentru fiecare rând de scaune, manechinul 3 DH descris în apendicele
1 la prezenta anexă fiind așezat într-un loc considerat a fi reprezentativ pentru rândul respectiv. Acest loc este:
4.16.1. în cazul rândului din față, scaunul conducătorului auto;
4.16.2. în cazul rândului sau rândurilor din spate, un scaun de la margine.

APENDICELE 1
DESCRIEREA MANECHINULUI TRIDIMENSIONAL PENTRU DETERMINAREA PUNCTULUI „H” (*)

(manechinul 3-D H)
1. SUPORTURI PENTRU SPATE ȘI PENTRU SCAUN

Suporturile pentru spate și pentru scaun sunt construite din plastic armat și metal; ele simulează trunchiul și coapsa
umană și sunt articulate mecanic în punctul „H”. Pentru măsurarea unghiului real al trunchiului, pe sonda articulată în
punctul „H” se montează un cvadrant. O tijă reglabilă a coapsei, atașată la suportul scaunului, stabilește linia mediană a
coapsei și servește drept linie de referință pentru cvadrantul unghiului șoldului.
2. ELEMENTELE CORPULUI ȘI PICIOARELOR

Segmentele părților inferioare ale picioarelor sunt conectate la ansamblul suportului pentru scaun prin capetele barei T
care unește genunchii și care sunt extensii laterale ale barei ajustabile corespunzătoare coapselor. În segmentele părților
inferioare ale picioarelor se încorporează cvadranți pentru măsurarea unghiurilor genunchilor. Ansamblurile pantofilor
și labelor picioarelor sunt calibrate pentru măsurarea unghiului labelor picioarelor. Două nivele cu bulă de aer
orientează dispozitivul în spațiu. Greutățile corpului sunt plasate în centrele de greutate corespunzătoare pentru a
obține o apăsare a scaunului echivalentă cu cea produsă de un bărbat de 76 kg. Este necesar să se asigure că toate
articulațiile manechinului 3-D H se mișcă liber și fără fricțiuni semnificative.
Figura 1
Denumirea componentelor manechinului 3-D H
(*) Pentru detalii legate de construcția mașinii 3-D H, a se vedea Society of Automobile Engineers (SAE), 400 Commonwealth Drive,
Warrendale, Pennsylvania 15096, United States of America.
Aparatul corespunde celui descris în standardul ISO 6549 : 1980.
Figura 2
Dimensiunile elementelor manechinului 3-D H și distribuirea greutății
(dimensiuni în milimetri)
APENDICELE 2
SISTEMUL DE REFERINȚĂ TRIDIMENSIONAL
1. Sistemul de referință tridimensional este definit de trei planuri ortogonale stabilite de producătorul vehiculului (a se
vedea figura) (*).
2. Poziția vehiculului pentru măsurare este stabilită prin plasarea vehiculului pe suprafața de susținere, astfel încât
coordonatele punctelor de reper să corespundă valorilor indicate de constructor.
3. Coordonatele punctelor „R” și „H” sunt stabilite în raport cu punctele de reper definite de constructorul vehiculului.
Figură
Sistemul de referință tridimensional
(*) Sistemul de referință corespunde standardului ISO 4130:1978.

APENDICELE 3
DATE DE REFERINȚĂ PRIVIND POZIȚIILE DE ȘEDERE
1. CODIFICAREA DATELOR DE REFERINȚĂ

Datele de referință sunt enumerate consecutiv pentru fiecare poziție de ședere. Pozițiile de ședere sunt identificate
printr-un cod format din două caractere. Primul caracter este o cifră arabă și desemnează rândul de scaune,
numărând din față spre spatele vehiculului. Al doilea caracter este o majusculă care desemnează poziția într-un
rând, privind în sensul deplasării înainte a vehiculului; se folosesc următoarele litere:
L = stânga
C = centru
R = dreapta
2. DESCRIEREA POZIȚIEI VEHICULULUI PENTRU MĂSURARE

2.1. Coordonatele punctelor de reper
X ...........................
Y ...........................
Z ...........................
3. LISTA DATELOR DE REFERINȚĂ

3.1. Poziție de ședere: .......................................................................................
3.1.1. Coordonatele punctului „R”
X ...........................
Y ...........................
Z ...........................
3.1.2. Unghiul prevăzut al trunchiului: .................................................................................

3.1.3. Indicații pentru reglarea scaunului (*)
orizontal: ...........................
vertical: ...........................
unghiular: ...........................
unghiul trunchiului: ...........................
Notă: Datele de referință pentru alte poziții se enumeră ca punctele 3.2, 3.3 etc.
(*) A se elimina mențiunile inutile.

ANEXA 4
Determinarea înălțimii și lățimii tetierelor
Figura 1
Figura 2
ANEXA 5
DETALII ALE LINIILOR ȘI MĂSURĂTORILOR EFECTUATE ÎN TIMPUL ÎNCERCĂRILOR
1. Poziția inițială fără sarcină
2a. Poziția deplasată prin aplicarea la spatele manechinului a unui moment de 373 Nm în jurul punctului R, definind
poziția liniei de referință deplasate r1.
2b. Poziția deplasată prin aplicarea la sfera de 165 mm a unei forțe F producând un moment de 373 Nm în jurul
punctului R, poziția liniei de referință deplasate r1 rămânând neschimbată.
3. Poziția după deplasarea datorată forței F mărită la 890 N.

ANEXA 6
PROCEDURĂ DE ÎNCERCARE PENTRU VERIFICAREA DISIPĂRII ENERGIEI
1. INSTALAREA, APARATURA DE ÎNCERCARE, INSTRUMENTE DE ÎNREGISTRARE ȘI MODUL DE LUCRU

1.1. Pregătirea
Scaunul, așa cum este montat pe vehicul, se fixează bine pe bancul de încercare cu ajutorul elementelor de
prindere furnizate de producător, astfel încât să rămână pe loc sub efectul șocului.
Spătarul scaunului, dacă este reglabil, se blochează în poziția specificată la punctul 6.1.1 din prezentul regu
lament.
Dacă scaunul este dotat cu tetieră, aceasta se montează pe spătarul scaunului așa cum trebuie montată în vehicul.
Dacă tetiera este separată, ea se atașează la acea componentă a cadrului vehiculului la care se atașează de obicei.
Dacă tetiera este reglabilă, se așază în poziția cea mai nefavorabilă pe care o permite dispozitivul său de reglare.
1.2. Aparatura de încercare

1.2.1. Acest aparat constă într-un pendul a cărui pivot este sprijinit pe rulmenți cu bile și a cărui masă redusă (*), în
centrul de percuție, este de 6,8 kg. Extremitatea inferioară a pendulului constă într-un cap fals rigid, cu diametrul
de 165 mm, al cărei centru este identic cu centrul de percuție al pendulului.
1.2.2. Pe capul fals se montează două accelerometre și un vitezometru, toate capabile să măsoare valorile în direcția
impactului.
1.3. Instrumentele de înregistrare
Instrumentele de înregistrare utilizate sunt astfel alese încât măsurătorile să poată fi efectuate cu următoarele
grade de precizie:
1.3.1. Accelerație:
precizie = ± 5 % din valoarea reală;
categoria de frecvență a canalului de date: clasa 600 corespunzătoare standardului ISO 6487 (1980);
sensibilitatea transversală ≤ 5 % din cel mai scăzut punct de pe scală.
1.3.2. Viteza:
precizia: ± 2,5 % din valoarea reală;
sensibilitatea: 0,5 km/h
1.3.3. Înregistrarea timpului
instrumentele permit înregistrarea acțiunii pe toată durata ei, iar citirile se fac în maxim o miime de secundă;
inițierea impactului în momentul primului contact dintre capul fals și piesa supusă încercării se detectează pe
înregistrările utilizate la analiza încercării.
(*) Relația dintre masa redusă „mr” a pendulului și masa totală „m” a pendulului la o distanță „a” între centrul de percuție și axa de rotație
și la o distanță „l” între centrul de gravitație și axa de rotație este dat de formula:
1
mr ¼ m
a
1.4. Procedura de încercare

1.4.1. Încercările spătarului scaunului
Cu scaunul instalat conform indicațiilor de la punctul 1.1 din prezenta anexă, direcția impactului dinspre spate
spre față trebuie situată într-un plan longitudinal la un unghi de 45° față de verticală.
Laboratorul de încercări selectează punctele de impact din zona 1 definită la punctul 6.8.1.1 din prezentul
regulament sau, dacă este necesar, din zona 2 definită la punctul 6.8.1.2 din prezentul regulament, pe suprafețele
cu razele de curbură mai mici de 5 mm.
1.4.2. Încercările tetierei

Tetiera se montează și se reglează conform indicațiilor de la punctul 1.1 din prezenta anexă. Laboratorul de
încercări selectează punctele de impact din zona 1 definită la punctul 6.8.1.1 din prezentul regulament sau
posibil în zona 2 definită la punctul 6.8.1.2 din prezentul regulament, pe suprafețele cu razele de curbură mai
mici de 5 mm.
1.4.2.1. Pentru suprafața din spate, direcția impactului dinspre spate spre față trebuie situată într-un plan longitudinal la
un unghi de 45° față de verticală.
1.4.2.2. Pentru suprafața frontală, direcția impactului dinspre față spre spate este orizontală într-un plan longitudinal.
1.4.2.3. Zonele din față și din spate sunt definite respectiv de un plan orizontal tangențial la marginea superioară a
tetierei, determinat conform punctului 6.5 din prezentul regulament.
1.4.3. Capul fals trebuie să lovească piesa supusă încercării cu o viteză de 24,1 km/h: această viteză se obține fie numai
prin energia de propulsare, fie prin utilizarea unui dispozitiv suplimentar de propulsie.
2. REZULTATE
Decelerația este media citirilor de la cele două accelerometre.
3. PROCEDURI ECHIVALENTE (a se vedea punctul 6.9 din prezentul regulament).

ANEXA 7
Metodă de încercare a rezistenței ancorajelor scaunelor și a sistemelor de reglare, blocare și deplasare ale
acestora
1. DETERMINAREA REZISTENȚEI LA EFECTE INERȚIALE

1.1. Scaunele ce urmează a fi încercate se montează pe șasiul vehiculului pentru care sunt proiectate. Șasiul vehiculului
respectiv se ancorează strâns pe un cărucior de încercare după cum se specifică la punctele de mai jos.
1.2. Metoda utilizată pentru ancorarea caroseriei vehiculului pe căruciorul de încercare nu trebuie să conducă la conso
lidarea ancorajelor scaunelor.
1.3. Scaunele și componentele acestora se reglează și se blochează conform indicațiilor de la punctul 6.1.1 și într-una
dintre pozițiile descrise la punctul 6.3.3 sau 6.3.4 din prezentul regulament.
1.4. Dacă scaunele dintr-un grup nu prezintă diferențe esențiale în sensul punctului 2.2 din prezentul regulament,
încercările prevăzute la punctele 6.3.1 și 6.3.2 din prezentul regulament pot fi efectuate cu un scaun reglat în
poziția sa cea mai avansată și cu celălalt scaun reglat în poziția sa cea mai retrasă.
1.5. Decelerația căruciorului se măsoară cu canale de date din clasa de frecvență (CFC) 60, corespunzătoare caracteris
ticilor standardului internațional ISO 6487 (2002).
2. ÎNCERCAREA DE COLIZIUNE A ÎNTREGULUI VEHICUL CU UN OBSTACOL RIGID

2.1. Obstacolul este constituit dintr-un bloc de beton armat cu lățimea de minimum 3 m, înălțimea de minimum 1,5 m
și grosimea de minimum 0,6 m. Fața frontală este perpendiculară pe porțiunea finală a pistei de lansare și acoperită
cu plăci de placaj cu grosimea de 19 ± 1 mm. În spatele blocului de beton armat se tasează cel puțin 90 tone de
pământ. Obstacolul din beton armat și pământ se poate înlocui cu obstacole care să aibă aceeași suprafață frontală
cu condiția ca acestea să dea rezultate echivalente.
2.2. În momentul impactului, vehiculul trebuie să ruleze liber. El trebuie să ajungă la obstacol pe o direcție perpendi
culară pe suprafața peretelui de coliziune; dezalinierea laterală maximă admisă între linia mediană verticală a părții
frontale a vehiculului și linia mediană verticală a peretelui de coliziune este de ± 30 cm; în momentul impactului,
vehiculul nu mai este supus acțiunii niciunui alt dispozitiv suplimentar de direcție sau propulsie. Viteza de impact
trebuie situată între 48,3 km/h și 53,1 km/h.
2.3. Sistemul de alimentare cu combustibil trebuie umplut la cel puțin 90 % din capacitatea sa cu combustibil sau un
lichid echivalent.
ANEXA 8
DETERMINAREA DIMENSIUNII „A” A SPAȚIILOR LIBERE ALE TETIEREI
Figura 1
Exemple de spații libere orizontale
Observație: Secțiunea A-A trebuie poziționată într-un punct din zona spațiilor libere care să permită pătrunderea maximă
a sferei, fără să fie aplicată vreo sarcină.
Figura 2
Exemple de spații libere verticale
Observație: Secțiunea A-A trebuie poziționată într-un punct din zona spațiilor libere care să permită pătrunderea maximă
a sferei, fără să fie aplicată vreo sarcină.
ANEXA 9
PROCEDURĂ DE ÎNCERCARE PENTRU DISPOZITIVE DESTINATE PROTEJĂRII OCUPANȚILOR

VEHICULULUI ÎMPOTRIVA DEPLASĂRII NECONTROLATE A BAGAJELOR
1. BLOCURI DE ÎNCERCARE
Blocuri rigide cu centrul de inerție în centrul geometric.
Tipul 1
Dimensiuni: 300 mm × 300 mm × 300 mm
cu toate muchiile și colțurile rotunjite la 20 mm
Masa: 18 kg
Tipul 2
Dimensiuni: 500 mm × 350 mm × 125 mm
cu toate muchiile și colțurile rotunjite la 20 mm
Masa: 10 kg
2. PREGĂTIREA ÎNCERCĂRII
2.1. Încercarea spătarelor (a se vedea figura 1)
2.1.1. Cerințe generale
2.1.1.1. La solicitarea constructorului de vehicule, componentele cu duritatea mai mică de 50 Shore A pot fi îndepărtate
de pe scaunele și tetierele supuse încercării.
2.1.1.2. Două blocuri de încercare de tip 1 trebuie amplasate pe podeaua compartimentului pentru bagaje. În vederea
determinării poziției blocurilor de încercare în direcție longitudinală, acestea trebuie mai întâi poziționate de așa
manieră încât fața frontală a acestora să intre în contact cu acea parte a vehiculului care constituie limita
anterioară a compartimentului pentru bagaje, iar fața inferioară a acestora să se sprijine pe podeaua comparti
mentului pentru bagaje. Blocurile trebuie apoi deplasate spre spate paralel cu planul median longitudinal al
vehiculului până când centrul geometric al acestora a parcurs o distanță orizontală de 200 mm. Dacă dimen
siunile compartimentului pentru bagaje nu permit o deplasare de 200 mm și dacă scaunele din spate sunt
reglabile în direcție orizontală, aceste scaune trebuie deplasate spre înainte până la limita domeniului de reglare
prevăzut pentru un ocupant normal sau în poziția corespunzătoare unei deplasări de 200 mm, oricare dintre
cele două distanțe este mai mică. În alte situații, blocurile de încercare trebuie amplasate cât mai departe posibil
înapoia scaunelor din spate. Distanța dintre planul longitudinal median al vehiculului și fața interioară a fiecărui
bloc de încercare trebuie să fie de 25 mm pentru a se obține o distanță de 50 mm între cele două blocuri.
2.1.1.3. În timpul încercării, scaunele trebuie reglate astfel încât sistemul de blocare să nu poată fi deschis de factori
externi. După caz, scaunele trebuie reglate astfel:
Reglarea longitudinală trebuie fixată o crestătură sau 10 mm în fața celei mai retrase poziții de utilizare
specificată de constructor (pentru scaune cu reglare verticală independentă, perna scaunului trebuie reglată in
poziția cea mai joasă. Încercarea trebuie efectuată cu spătarele scaunelor în poziția normală de utilizare.
2.1.1.4. Dacă spătarul scaunului este prevăzut cu tetieră și dacă poziția acesteia este reglabilă, încercarea trebuie efectuată
cu tetiera în poziția cea mai ridicată.
2.1.1.5. Dacă spătarele scaunelor din spate sunt pliabile, acestea trebuie fixate în poziția verticală normală a acestora prin
mecanismul de blocare obișnuit.
2.1.1.6. Scaunele în spatele cărora blocurile de tip 1 nu pot fi instalate sunt exceptate de la această încercare.
Figura 1
Poziții ale blocurilor de încercare înainte de încercarea spătarelor scaunelor din spate
2.1.2. Vehicule cu mai mult de două rânduri de scaune

2.1.2.1. Dacă rândul cel mai din spate de scaune este amovibil și/sau poate fi pliat de către utilizator în conformitate cu
instrucțiunile constructorului pentru a mări suprafața compartimentului pentru bagaje, atunci rândul de scaune
aflat imediat în fața rândului celui mai din spate trebuie, de asemenea, încercat.
2.1.2.2. Cu toate acestea, în această situație, serviciul tehnic, după consultarea constructorului, poate decide să nu supună
încercării unul din cele două rânduri de scaune situate cel mai în spate, dacă scaunele și accesoriile lor au o
construcție similară și cerința de încercare de 200 mm este respectată.
2.1.3. Dacă există un spațiu liber care permite inserarea unui bloc de tip 1 între scaune, atunci masele pentru încercare
(două blocuri de tip 1), după acordul între serviciul tehnic și constructor, trebuie amplasate în spatele scaunelor.
2.1.4. Configurația exactă a încercării trebuie consemnată în raportul de încercare.
2.2. Încercarea sistemelor de separare

Pentru încercarea sistemelor de separare situate deasupra spătarelor scaunelor, vehiculul trebuie prevăzut cu un
planșeu de încercare supraînălțat, având o zonă pentru sarcină care plasează centrul de greutate al blocului de
încercare în centru între marginea superioară a spătarului scaunului adiacent (fără a se lua în considerare
tetierele) și marginea inferioară a căptușelii plafonului. Un bloc de tip 2 este amplasat pe planșeul de
încercare supraînălțat cu suprafața cea mai mare de 500 × 300 mm în centru în raport cu axa longitudinală
a vehiculului și cu suprafața de 500 × 125 mm spre înainte. Sistemele de separare în spatele cărora blocurile de
tip 2 nu pot fi instalate sunt scutite de această încercare. Blocul de încercare se plasează direct în contact cu
sistemul de separare. În plus, două blocuri de încercare de tip 1 sunt plasate în conformitate cu punctul 2.1
pentru a putea efectua o încercare simultană a spătarelor scaunelor (a se vedea figura 2).
Figura 2
Încercarea unui sistem de separare situat deasupra tetierei
2.2.1. Dacă spătarul scaunului este prevăzut cu tetieră și dacă poziția acesteia este reglabilă, încercarea trebuie efectuată
cu tetiera în poziția cea mai ridicată.
3. ÎNCERCAREA DINAMICĂ A SPĂTARELOR SCAUNELOR ȘI A SISTEMELOR DE SEPARARE UTILIZATE CA

SISTEME DE REȚINERE A BAGAJELOR
3.1. Caroseria autoturismului trebuie solid ancorată de un cărucior de încercare, astfel încât această ancorare să nu
constituie o întărire a spătarelor scaunelor și a sistemului de separare. După instalarea blocurilor de încercare
conform prevederilor de la punctele 2.1 sau 2.2, caroseria autovehiculului trebuie decelerată sau, la alegerea
solicitantului, accelerată astfel încât curba să rămână în interiorul ariei graficului din apendicele la anexa 9 și
variația totală a vitezei ΔV este 50 + 0/– 2 km/h. Cu acordul constructorului, scenariul de încercare descris mai
sus poate fi utilizat ca soluție alternativă pentru a efectua încercarea de rezistență a scaunelor conform punctului
6.3.1.
APENDICE
Culoar de decelerare sau accelerare a căruciorului în funcție de timp

(Simularea impactului frontal)

L 23020100831ro00810118

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

L 23020100831ro00810118

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

31.8.

2010 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 230/81

Include întreg textul valabil până la:

seria 08 de amendamente: Data intrării în vigoare: 22 iulie 2009

8. Sancțiuni în caz de neconformitate a producției

10. Încetarea definitivă a producției

11. Instrucțiuni de utilizare

13. Dispoziții tranzitorii

Anexa 2 – Dispuneri ale mărcilor de omologare

Anexa 4 – Determinarea înălțimii și lățimii tetierelor

Anexa 5 – Detalii ale liniilor și măsurătorilor efectuate în timpul încercărilor

Anexa 6 – Procedură de încercare pentru verificarea disipării energiei

Anexa 7 – metodă de încercare a rezistenței ancorajelor scaunelor și a sistemelor de reglare, blocare și

Anexa 8 – Determinarea dimensiunii „a” a spațiilor libere ale tetierei

Prezentul regulament se aplică

În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:

2.2.3 tipul și dimensiunile ancorajelor scaunelor;

2.2.5. tipul și dimensiunile sistemelor de fixare a tetierelor și caracteristicile componentei vehiculului pe

2.6.1. deplasarea longitudinală;

2.6.2. deplasarea verticală;

2.6.3. deplasarea unghiulară;

3.2.3. În cazul unui scaun cu tetieră detașabilă:

3.2.3.2. o descriere detaliată a amplasării, a tipului de suport și a dispozitivelor de fixare a tetierei pe

3.2.4. În cazul unei tetiere separate:

3.3. Serviciului tehnic responsabil cu încercările de omologare i se transmit următoarele elemente:

4.6. Marca de omologare trebuie să fie ușor lizibilă și de neșters.

4.8. În anexa 2 la prezentul regulament sunt prezentate exemple de amplasare a mărcilor de

5.1. Cerințe generale

Aceste zone sunt definite la punctul 6.8.1.

5.2.4.1. Această cerință nu se aplică:

5.2.4.1.4. Componentelor precum „plasa de sârmă flexibilă”.

Cerințele, cu excepția dispozițiilor de la punctul 5.1, se aplică, de asemenea, scaunelor orientate

5.3.1. Scaunele și banchetele trebuie să fie bine fixate pe vehicul.

5.4. Montarea tetierelor

5.6. Înălțimea tetierelor

5.6.3. Pentru tetierele cu înălțime reglabilă:

5.15. Se consideră că rezistența spătarului și a dispozitivelor de blocare a acestuia îndeplinește cerințele

5.16. Cerințe speciale privind protecția ocupanților împotriva bagajelor în cădere

fazele de recul ale blocurilor de încercare nu se iau în calcul.

În timpul încercării descrise în anexa 9, blocurile de încercare trebuie să rămână în spatele

5.16.2. Sisteme de separare

La cererea constructorului de vehicule, încercarea descrisă în anexa 9 poate fi efectuată cu

6.1. Specificații generale aplicabile tuturor încercărilor

6.2. Încercarea de rezistență a spătarului scaunului și a sistemelor de reglare a acestuia

6.3. Încercarea de rezistență a ancorajelor de reglare, de blocare și de deplasare ale scaunului

reglarea longitudinală se stabilește la o crestătură sau la 10 mm în spatele poziției normale de

reglarea longitudinală se stabilește la o crestătură sau la 10 mm în fața poziției normale de

6.4. Încercarea performanței tetierelor

reproduce un moment de 37,3 daNm aproape de punctul R.

6.5. Determinarea înălțimii tetierei

Se trasează tangenta S la marginea superioară a tetierei perpendicular pe linia de referință.

6.6. Determinarea lățimii tetierei

(a se vedea figura 2 din anexa 4 la prezentul regulament)

6.7. Determinarea dimensiunii „a” a spațiilor libere ale tetierei

(a se vedea anexa 8 la prezentul regulament)

6.8. Încercări pentru verificarea disipării energiei pe spătarul scaunului și pe tetieră

6.9. Metode de încercare echivalente

Procedurile de asigurare a conformității producției trebuie să fie în conformitate cu cele stabilite

8. SANCȚIUNI ÎN CAZ DE NECONFORMITATE A PRODUCȚIEI

9. MODIFICĂRILE TIPULUI DE VEHICUL ȘI PRELUNGIREA OMOLOGĂRII ÎN CEEA CE PRIVEȘTE SCAUNELE,

9.1.3. să solicite un alt raport serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor.

10. ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

11. INSTRUCȚIUNI DE UTILIZARE