Formele de apărare a drepturilor civile.

Forma judiciară

COMPETENȚA JURISDICȚIONALĂ A INSTANȚELOR JUDECĂTOREȘTI DE DREPT COMUN ȘI COMERCIALE

Noțiunea de competență jurisdicțională și deosebirea ei de competența generală

Competența jurisdicțională constituie acea instituție procesuală a căror norme juridice reglementează
delimitarea în cadrul sistemului judecătoresc a împuternicirilor stabilite de lege a instanțelor
judecătorești de a examina și soluționa o anumită pricină civilă concretă. Competența jurisdicțională
constituie o garanție procesual civilă în apărarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanei.
Cunoscînd instanța judecătorească căreia este în drept să se adreseze pentru apărarea drepturilor și
intereselor sale, persoanele fizice sau juridice pot cere ca anume această instanță judecătorească să
examineze litigiul său. Din acest considerent, competența jurisdicțională trebuie să fie într-un mod clar și
riguros prevăzută de lege.

Felurile de competență jurisdicțională

Regulile de delimitare a împuternicirilor instanțelor judecătorești sunt stabilite în raport cu felurile

competenței jurisdicționale. Criteriile de delimitare a împuternicirilor între diferite verigi ale sistemului
judecătoresc și diferite instanțe judecătorești sunt prevăzute în Codul de procedură civilă în dependență
de felurile competenței jurisdicționale (art. 33/1, art. 38 – 40, art. 42 al Codului de procedură civilă).

În literatura de specialitate sunt evidențiate următoarele trei feluri ale competenței jurisdicționale:17 1)
competența jurisdicțională materială sau după obiect; 2) competența jurisdicțională teritorială; 3)
competența jurisdicțională funcțională.

Conflictele de competență jurisdicțională și soluționarea lor

În practica judiciară, la determinarea competenței jurisdicționale a instanței de judecată pot apărea

anumite divergențe, cum ar fi conflictul de competență. Conflictul de competență jurisdicțională
constituie existența anumitor divergențe privitor la competența jurisdicțională în soluționarea unei
pricini civile concrete de către o instanță de judecată sau alta. Conflictul de competență este de două
feluri: conflictul pozitiv și negativ. Conflictul pozitiv de competență este situația cînd două sau mai
multe instanțe de judecată se declară competente de a soluționa o pricină civilă18 . Conflictul negativ
de competență este situația cînd mai multe instanțe de judecată își declină competența în examinarea și
soluționarea unei pricini civile.19 Apariția unor conflicte de competență, în principiu este determinată
de existența competenței teritoriale alternative, precum și de interpretarea dată în mod diferit a
normelor de competență jurisdicțională.

Potrivit art. 44 alin. (1) al CPC, ,,instanța judecătorească în fața căreia s-a ivit conflictul de competență
jurisdicțională suspendă din oficiu procesul și înaintează dosarul către instanța în drept să soluționeze
conflictul de competență.” Conflictul de competență poate fi invocat de către participanții în procesul
civil prin cererea depusă către instanța de judecată în care s-a ivit conflictul de competență
jurisdicțională.

Conflictele de competență jurisdicțională se soluționează prin mijloace regulatorii expres prevăzute de

lege, de către instanța ierarhic superioară și comună instanțelor în care s-a ivit conflictul de competență.
Dispozițiile art. 44 alin. (2) – (5) al CPC stipulează regulile de determinare a instanței competente de a
soluționa conflictul de competență, în dependență de categoria instanțelor aflate în conflict.
Bibliografie:

1.Florea Măgureanu. Op. Cit. p. 180. 19

2. Decizia Colegiului civil și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova
nr. 2cc-32/2010 din 15.09.2010.

3.В. Каменков. Правила подсудности Хозяйственного процессуального кодекса Республики

Беларусь – гарантия права на судебную защиту//Вестник высшего Хозяйственного Суда
4.Республики Беларусь, 2008, N. 12, c. 5.

5.Op. Cit. под. ред. В. В. Яркова, с. 167.

6.Op. Cit. под. ред. В. В. Яркова, с. 151