PNEUMOLOGIE

-PLAN DE INGRIJIRE-

NUME REALIZATOR:

TURTULEA ELENA-NICOLETA

ANUL IIF
 PROF. COORDONATOR:
DANIELA VLADESCU

ASTMUL BRONŞIC

Definiţie: Sindrom clinic caracterizat prin reducerea generalizată, variabilă şi

reversibilă, a calibrului bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee expiratorie şi
raluri sibilante.

Simptome: La început, crizele sunt tipice, cu început şi sfârşit brusc, cu

intervale libere; mai târziu, în intervalele dintre crize, apar semnele bronşitei
cronice şi ale emfizemului, cu dispnee mai mult sau mai puţin evidentă. Criza
apare de obicei în a doua jumătate a nopţii, de obicei brutal, cu dispnee şi nelinişte,
prurit şi hipersecreţie; alteori este anunţată de prodroame (strănut, lăcrimare, prurit
al pleoapelor, cefalee). Dispneea devine paroxistă, bradipneică, cu expiraţie
prelungită şi şuierătoare. Bolnavul rămâne la pat sau aleargă la fereastră, pradă
setei de aer. De obicei stă în poziţie şezândă, cu capul pe spate şi sprijinit în mâini,
ochii injectaţi, nările dilatate, jugulare turgescente. în timpul crizei, toracele este
imobil, în inspiraţie forţată; la percuţie - exagerarea sonorităţii; sunt prezente raluri
bronşice, în special sibilante, diseminate bilateral. La sfârşitul crizei, apare tusea
uscată, chinuitoare (deoarece expulzarea secreţiilor se face cu dificultate), cu spută
vâscoasă, albicioasă (perlată), bogată în eozinofile (uneori eozinofilie şi în sânge),
cristale Charcot-Leyden şi spirale Curschman. Testele de sensibilizare sunt
pozitive. Criza se termină în câteva minute sau ore, spontan sau sub influenţa
tratamentului. Există şi manifestări echivalente: tusea spasmodică, coriza
spasmodică "febra de fin", rinita alergică, eczema, urticaria, migrena, edemul
Quinke.

BRONȘITA CRONICĂ

Definiţie: Sindrom clinic caracterizat prin tuse, însoţită de creşterea secreţiilor

bronşice, permanentă sau intermitentă (cel puţin 3 luni pe an şi minim 2 ani de la
apariţie), necauzată de o boală sau leziune bronhopulmonară specifică. Împreună
cu astmul bronşic şi emfizemul pulmonar, afecţiunea este cuprinsă în tabloul de
bronhopneumopatie cronică obstructivă nespecifică (B.P.O.C.) - cele trei afecţiuni
având simptome şi evoluţie comună. Boala este gravă şi frecventă.

Simptome: boala este neglijată mult timp. Simptomul principal este tusea, la
început dimineaţa, ulterior permanentă, însoţită de expectoraţie de obicei
mucopurulentă, fenomene accentuate în anotimpul rece. Bolnavul este de obicei
afebril, dispneea creşte progresiv, iar cianoza apare tardiv. Înainte de instalarea
emfizemului, starea generală este bună, iar toracele de aspect normal.

TUBERCULOZA PULMONARĂ

Definiţie: tuberculoza pulmonară este o boală infecto-contagioasă provocată de

bacilul Koch, afectând organismul în întregime, interesând cu precădere plămânul
şi având de obicei o evoluţie cronică, pe parcursul căreia se deosebesc două etape:
tuberculoza primară şi tuberculoza secundară.

Simptome: Simptomele clinice în tuberculoza pulmonară activă sunt, pe de o

parte generale, rezultat al infecției tuberculoase a organismului și pe de altă parte
funcționale, expresia modificărilor anatomo-fiziologice și fiziopatologice induse de
leziunile specifice din plămâni. Simptomatologie generală: ascensiuni termice
(subfebrilitati sau febră), transpirații nocturne, stare de disconfort uneori greu de
definit, scădere a apetitului, pierdere ponderală și uneori, la femei tinere amenoree.
Simptomele funcționale respiratorii apar în general după intervale variabile de la
instalarea sindromului infecțios general, dar uneori pot fi percepute concomitent
sau chiar înaintea simptomelor generale. Cele mai frecvențe sunt tusea la început
neproductivă, apoi cu spută mucopurulenta nefetida, redusă cantitativ: ceva mai rar
expectorația este pio-sanguinolenta sau franc hemoragică (uneori hemoptizia este
prima acuză luată în seamă de bolnavi și duce frecvent la depistarea tuberculozei).
Se mai întâlnesc dureri toracice (prin afectarea pleurei în procesul inflamator
specific și chiar constituirea unei pleurezii), dispnee accentuată (în caz de pleurezie
masivă sau pneumotorax spontan compresiv), zgomote respiratorii anormale (raluri
crepitante fine sau mai des subcrepitante în regiunile apicle și subapicale (mai ales
interscapulovertebral).

INSUFICIENȚA RESPIRATORIE

Definiţie: Termenul global de insuficiență respiratorie definește afectarea severă

a funcționalității sistemului respirator, ce are drept consecință compromiterea
schimbului gazos pulmonar și imposibilitatea menținerii homeostaziei gazelor
sanguine: oxigenul (O2) și dioxidul de carbon (CO2). Severitatea acestei afectări
necesită intervenția terapeutică de urgență. Definirea, respectiv diagnosticul
insuficientei respiratorii (IR), se face strict pe baza analizei gazelor sanguine
arteriale.

Simptome: Semnele comune tuturor insuficientelor respiratorii acute sunt

consecintele alterarii schimburilor gazoase: tulburari de ritm respirator, cianoza,
tahicardie cu hipertensiune artificiala, tulburari neuropsihice variate putand merge
la coma. Diagnosticarea este, in principal, clinica se impune spitalizarea de urgenta
intr-un serviciu de reanimare.

PNEUMONIA
Definiţie: Pneumonia este o infecție a plămânilor generată de microorganisme
(virusuri, bacterii, fungi). Boala poate afecta persoane de orice varstă, dar este mai
gravă la copiii mici și adulții de peste 65 ani, la cei cu imunitate scăzută și cu
afecțiuni preexistente pulmonare, cardiace, hepatice, diabet zaharat etc.

Simptome: -Tusea-în unele cazuri tusea poate fi însoțită de o secreție verde-

gălbui sau chiar însoțită de sângerări .

-Febra- care poate să crească în cazurile mai severe

-Frisoane

-Dificultăți în respirație, mai ales când se depune mai mult efort, ca în cazul urcării
scărilor. Simptome adiționale care pot fi identificate în pneumonie : dureri ascuțite,
înțepătoare în piept în momentul respirării adânci sau a tusitului,dureri de cap
transpirație în exces și piele umedă și rece,lipsa apetitului,energie scăzută, oboseală
stări de confuzie, în special la vârstnici .
 Plan de îngrijire a pacientului cu Astm Bronșic

Nume: Viris

Prenume: Maria

Sex: Feminin

Vârstă: 51 ani

Domiciliu: Brașov, jud. Brașov

Situație familială: căsătorită, 2 copii

Cetateanie: Român

Religie: Ortodox

Ocupație: Vânzătoare

Nivel de instruire: școala profesională, liceu

Alergic la: nu prezintă

Data internării: 07.01.2018

Data externării: 11.01.2018

Nr. zile spitalizare: 4 zile

Înălțime: 1,60m

Greutate: 69 Kg

Antecendente heredo-colaterale:-bunică cu Astm bronșic

Antecedente personale:-infecții virale dificile în copilărie

Comportamente: fumatoaare, consumatoare de cafea

Diagnostic: Astm bronșic

Astmul Bronșic este o boală caracterizată prin reducerea generalizată, variabilă și
reversibilă, a calibrului bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee expiratorie și
raluri sibilante. Astmul bronșic reprezintă un sindrom inflamator cronic al căilor
aeriene, care apare la indivizi cu susceptibilitate genetică și se manifestă prin
obstrucție bronșica reversibilă, parțial sau complet, spontan sau sub tratament și în
care se manifestă sindromul de hiperreactivitate bronșica la stimuli variați.
Simptomele pot varia de la tuse până la dispnee. În general boala are o evoluție
episodică sau paroxistică, dar poate fi și persistentă. Simptomul de bază este
wheezing-ul, dar și tusea poate fi simptomul predominant. Des poate fi confundată
cu "bronșita cronică" sau „pneumonia recurentă".

Simptomatologia astmului bronșic:

La început, crizele sunt tipice, cu început și sfârșit brusc, cu intervale libere. Mai
târziu, în intervalele dintre crize, apar semnele bronșitei cronice și ale emfizemului,
cu dispnee mai mult sau mai puțin evidentă. Criza apare în a doua jumătate a
nopții, de obicei brutal, cu dispnee și neliniște, prurit și hipersecreție, alteori e
anunțată de prodroame (strănut, lăcrimare, prurit al pleoapelor, cefalee ).

Dispneea devine paroxistică, bradipneica, cu expirație prelungită și șuierătoare.

Bolnavul rămâne la pat sau aleargă la fereastră, prada setei de aer. De obicei stă în
poziție șezândă, cu capul pe spate și sprijinit în mâini, nările dilatate, jugulare
turgescente.

La sfârșitul crizei, apare tusea uscată, chinuitoare (deoarece expulzarea secrețiilor

se face cu dificultate ), cu spută vâscoasă, albicioasă ( perlată ). Criza se termină în
câteva minute sau ore, spontan sau sub influența tratamentului. Starea de rău
astmatic se caracterizează prin crize violente, durând peste 24-48 h rezistente la
tratament, de obicei fără tuse și expectorație, cu polipnee, asfixie, cianoză, colaps
vascular, somnolență până la comă.

Cauze:-factori alergici (polen; acariene; pene), alți factori (aspirina; infecțiile;

fumatul; sinuzită; efortul fizic).

Factori de risc:-antecedente familiale, infecții virale dificile în copilărie.

ISTORICUL BOLII:
Pacienta s-a prezentat la camera de gardă relevând că este cunoscută cu Astm
bronșic de mai mulți ani. Cu 6 zile înainte de internare prezintă o viroză
respiratorie ce declanșează o criză astmatică manifestată prin accese de dispnee
expiratorie de tip wheezing si tuse. În dimineața zilei ce prevede internarea,
pacienta prezintă un acces de dispnee astmatică progresiv evoluând spre agravare
până la apariția ortopmeei. Se asociază cu respirația șuierătoare și tuse. Dispneea
nu se amerioliaza nici la administrarea repetată, de miofilin și bronhodilatatoare
simpaticometice, respectiv spray Salbutamol, motiv pentru care se internează în
secția Interne.

INVESTIGAȚII:
- adiministreaza cu promptitudine medicația de urgență.

- conectează bolnavul la aparatul de respirat.

- monitorizează pacientul

- funcțiile vitale-la 15 minute -ph sangvin-la 1 oră -electroliți Na-la 8 ore

- recoltează probe pentru analizele de laborator considerante urgente, grupa

sangvina și Rh, hemoglobina, hematocrit, probe de coagulare, glicemia.

- recoltarea probelor biologice și patologice

- supravegherea funcțiilor vitale și vegetative.

- Radioscopie și radiografie
- Bronhografie .

- Bronhoscopie

- Spirometrie

- Spirografie

- Testare cutanată la alergeni.

S-a constatat că pacienta este dependent de următoarele nevoi fundamentale:

1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație.

2. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură.

3. Nevoia de a bea și a mânca.

4. Nevoia de a dormi și a se odihni.

5. Nevoia de a evita pericolele.

6. Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea.

1. Nevoia de respira și a avea o bună circulație.

Diagnostic: Alterarea ritmului respirator datorită obstrucției bronsice.

Sursa de dificultate:-obstrucția căilor respiratorii.

Manifestări de dependență:-dispnee cu ortopnee, wheezing și tuse.

Obiective:-pacienta să respire normal, dispneea să dispară.

Intervenții:

-Așează pacienta într-o poziție semisezanda la margine patului cu capul ușor în

extensie.
-Îndepărtează factorii care ar putea produce alergii (pref, flori,etc).
-Asigură aerisirea salonului pentru favorizarea unei bune respirații.
-Administrează tratamentul prescris de medic, bronhodilatatoare.
2. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură.

Diagnostic: Alterarea stării generale.

Sursa de dificultate:-anxietate

Manifestări de dependenta:-cefalee, dinamie manifestată prin anxietate.

Obiective:-pacienta să fie echilibrată psihic, să dispară starea de anxietate, să fie

combătută cefaleea și dinamia.

Intervenții:

-Asistenta calmează pacienta, o așează într-un salon cu bolnavi, cu un nivel ridicat

și plin de optimism.
-Ajută pacienta să își recunoască anxietatea și să o combată , diminuează stimulii
care ar putea să o deranjeze.
-Aerisește salonul asigurându-i o stare de confort și condiții potime pentru odihnă
-Învață pacienta să expectoreze, explicându-i necesitatea acesteia.
3. Nevoia de a bea și a mânca.

Diagnostic: Alterarea hidratării.

Sursa de dificultate:-dezechilibrului hidroelectrolitic.

Manifestări de dependență:-transpirații abundente, expectorație, obstrucție, tuse.

Obiective:-pacienta să fie echilibrată hidroelectrolitic și împiedicarea unei

eventuale răceli din cauza transpirațiilor.

Intervenții:

-Administrează pacientei ceaiuri, expicandu-i necesitatea ingerarii de cât mai

multe lichide
-Schimbă lenjeria de corp și de pat ori de câte ori este nevoie
-Asigură condiții corespunzătoare de temperature a mediului
-Ajută pacienta să își efectueze toaleta corporală.
4. Nevoia de a dormi și a se odihni

Diagnostic: Perturbarea somnului.

Sursa de dificultate:-anxietate, stress, situația de criză, insomnia.

Manifestari de dependență:-dispneea devine paroxistică, bradipneica, cu

expirație prelungită și șuierătoare, tuse, neliniște.

Obiective:-pacienta să aibă un somn odihnitor.

Intervenții:

. Trebuie combătută tusea și dispneea

. Identifică cauza anxietății.
. Învață pacienta tehnici de relaxare, exerciții respiratorii înainte de culcare
. Asigură un mediu ambient liniștitor, fără zgomote
. Sfătuiește pacienta să consume o băutură caldă înainte de culcare (ceai sau lapte).
5. Nevoia de a evita pericolele.

Diagnostic: Risc de complicații.

Sursa de dificultate:-lipsa cunoașterii.

Manifestări de dependență:-neîngrijirea corespunzătoare a unor infecții poate dă

compicatii mari, predispoziție la îmbolnăviri recvente, fatigabilitate, anxietate.

Obiective:-pacineta să beneficieze de un mediu de siguranță fără accidente și

infecții, să fie echilibrată psihic.

Intervenții:

-Asigură condițiile de mediu adecvate, pentru a evita pericolele.

- Informează și stabilește împreună cu pacientul planul de recuperare a stării de
sănătate și creșterea
rezistenței organismului.
- Ajută pacienta să-și recunoască anxietatea.
- Învață pacienta tehnici de relaxare.
6. Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi santatea

Diagnostic: Lipsă de cunoștințe.

Sursa de dificultate:-cunoștințe insuficiente.

Manifestări de dependeta:-pacienta nu are cunoștințe referitoare la boală,

prevenirea îmbolnăvirilor,importanța respectării tratamentului, prevenirea
complicațiilor, nesiguranța și frica
de necunoscut.

Obiective:-pacienta să acumuleze noi cunoștințe, să fie informată cu privire la

riscuri, să dobândească atitudini, obiceiuri și deprinderi noi.

Intervenții:

-Explorează nivelul de cunoștințe al pacientei, privind boala, modul de

manifestare, măsurile preventive și curative.
- Conștientizează pacienta asupra propriei responsabilități privind sănătatea.
- Identifică obiceiurile și deprinderile greșite ale bolnavei.
- Corectează deprinderile dăunătoare sănătății.
- Încurajază și ajută pacienta să dobândească noi deprinderi.

TRATAMENT:

Primul pas terapeutic în astmul bronșic este renunțarea la substanțele care

declanșează criza.
Tratamentul medicamentos al astmului bronșic presupune în principal două
categorii de medicamente: bronhodilatatoare și antiinflamatoare.
Antiinflamatoarele (corticosteroizi) acționează împotriva procesului inflamatori
cronic, diminuând inflamația și formarea de secreție bronșica în căile respiratorii.
Corticoizii se inhalează, acționând direct, la nivel local, cu un minimum de efecte
secundare în tratamentul de durată al astmului bronșic.

Substanțele bronhodilatatoare pot fi administrate fie prin inhalare, fie oral

(tablete). În mod uzual se preferă varianta inhalatorie, pentru ca substanțele să
ocolească circuitul sanguin și să ajungă, prin intermediul bronhiilor, direct la
focarul de inflamație, minimalizându-se astfel efectele secundare și
maximizându-se efectul terapeutic. Pentru a simplifica tratamentul astmaticilor și a
evita folosirea mai multor inhalatoare, se recomandă folosirea preparatelor
inhalatorii combinate, care conțin atât substanțe bronhodilatatoare cât și
antiinflamatoare.
 La externare pacienta răspunde bine la tratamentul medicamentos și dispneea a
dispărut. Starea de anxietate a dispărut și bolnava prezintă o stare de bine, susține
că și cefaleea a dispărut. Prezintă o condiție, fizică mai bună, relatează că respectă
indicațiile în legătură cu hidratarea, beneficiază de un somn odihnitor.