Serviciul Diplomatic al Franței

1) Organele abilitate în elaborarea și promovarea politicii externe

Președintele Republicii Franceze este președintele executiv al statului Franța în cea de-a cincea republică
franceză. În termeni francezi, Președinția este magistratura supremă a țării.
Președintele Republicii Franceze este, de asemenea, ofițerul ex-ofițer al Andorrei, Marele Maestru al Ligii
de Honor și Ordre national du Mérite, și proto-canonul onorific al Bazilicii Sf. Ioan Lateran din Roma.
Actualul președinte este Emmanuel Macron, care la succedat pe François Hollande la 14 mai 2017.
Cea de-a cincea republică franceză este un sistem semiprezidențial. Spre deosebire de mulți alți președinți
europeni, președintele francez este destul de puternic. Deși este primul ministru al Franței și al
parlamentului, care supraveghează o mare parte a afacerilor actuale ale națiunii, președintele francez are
o influență și o autoritate semnificativă, în special în domeniul securității naționale și al politicii externe.
Cea mai mare putere a președintelui este capacitatea sa de a alege premierul. Cu toate acestea, deoarece
Adunarea Națională a Franței are puterea exclusivă de a demite guvernul prim-ministrului, președintele
este forțat să numească un prim-ministru care poate comanda sprijinul majorității în adunare.
Printre puterile guvernului:
Președintele promulgă legi.
Președintele poate dizolva Adunarea Națională a Franței.
Președintele poate ordona folosirea armelor nucleare.
Președintele numește, dar nu poate demite primul ministru. Președintele numește și respinge ceilalți
miniștri, cu acordul primului-ministru.
Președintele numește majoritatea funcționarilor (cu acordul cabinetului).
Primul ministru francez în a cincea republică este șeful guvernului și al Consiliului de Miniștri al Franței.
Primul-ministru propune o listă de miniștri președintelui Republicii. Decretele și deciziile primului ministru,
la fel ca toate deciziile executive, sunt supuse supravegherii sistemului judiciar administrativ. Édouard
Philippe a fost numit succesorul său la 15 mai 2017.
Guvernul Republicii Franceze exercită putere în Franța. Acesta este compus dintr-un prim-ministru, care
este șeful guvernului, și atât miniștrii juniori, cât și cei înalți. Înalții miniștri sunt numiți în calitate de
miniștri, în timp ce miniștrii juniori sunt numiți în calitate de secretari de stat. Un organism executiv mai
mic și mai puternic, numit Consiliul de Miniștri, este compus numai din miniștrii de rang înalt, deși unii
secretari de stat pot participa la reuniunile Consiliului. Consiliul de Miniștri este prezidat de Președintele
Republicii, spre deosebire de guvern, dar este în continuare condus de primul-ministru, care a fost oficial
numit în funcția de Președinte al Consiliului de Miniștri.
Parlamentul francez este legiuitorul bicameral al Republicii Franceze, alcătuit din Senat și Adunarea
Națională. Fiecare adunare desfășoară sesiuni legislative într-o locație separată în Paris: Palais du
Luxembourg pentru Senat și Palais Bourbon pentru Adunarea Națională.
Fiecare casă are propriile regulamente și reguli de procedură. Cu toate acestea, se pot întâlni ocazional ca
o singură casă, Congresul francez, convocat la Palatul de la Versailles, să revizuiască și să modifice
Constituția Franței.
Adunarea Națională poate încă să cauzeze căderea unui guvern dacă majoritatea absolută a adunărilor
votează o moțiune de neîncredere. În consecință, guvernul este în mod normal din același partid politic ca
și Adunarea și trebuie să fie susținut de o majoritate acolo pentru a împiedica votul de neîncredere.
Perioadele rare în care președintele nu este de la același partid politic ca primul-ministru sunt de obicei
cunoscute sub numele de conviețuire.
Art. 35
Parlamentul autorizează declararea stării de război.
Guvernul informează Parlamentul despre decizia sa de a le cere forţelor armate
să intervină în străinătate, în cel mult trei zile de la începutul intervenţiei respective.
Acesta precizează care sunt obiectivele intervenției respective. Această informare
poate face obiectul unei dezbateri care nu este urmată de exprimarea unui vot.
Atunci când durata intervenţiei depăşeşte patru luni, Guvernul supune
autorizării Parlamentului prelungirea acesteia. Acesta îi poate solicita Adunării
Naţionale să fie Cameră decizională
Art. 36
Starea de asediu este decretată în Consiliul de Miniştri.
Numai Parlamentul poate autoriza prelungirea sa cu mai mult de 12 zile.
Art. 53
Tratatele de pace, acordurile comerciale, tratatele sau acordurile privind organizarea
internaţională, cele care angajează finanţele statului, cele care modifică
dispoziţii de natură legislativă, cele privind statutul persoanelor, cele care presupun
cedarea, schimbarea sau incorporarea teritoriului nu pot fi aprobate sau ratificate decât doar prin lege.
_________________ ________________________ ___________________ _____________
Astăzi serviciul diplomatic francez activează în baza Constituţiei Franţei din 1958. Decizia în politica
externă a Franţei îi aparţine preşedintelui. Şeful Guvernului informează legislativul despre activitatea
politică externă a Guvernului. Tot el este responsabil de corespondenţa Ministerului Afacerilor Externe.
Adunarea Naţională controlează activitatea guvernului. Legislativul este în drept să discute probleme
legate de politica externă. Deputaţii şi senatorii au dreptul să ceară explicaţii şi dări de seamă ale MAE.
Anual legislativul aprobă bugetul MAE. În legislativ sunt discutate întrebările ratificării celor mai
importante tratate. La şedinţele legislativului, Guvernul înaintează diverse cereri pe problemele politicii
externe. Ministrul afacerilor externe este consultantul principal al Preşedintelui în problemele stabilirii
politicii externe, săptămînal ministrul înformează guvernul despre problemele internaţionale la şedinţele
acestuia. Ministrul Afacerilor Externe este membrul Comitetului Apărării Franţei, în fruntea căruia se află
preşedintele Franţei. Acest Comitet se ocupă cu problemele politicii externe şi militare. Cabinetul
ministrului (secretariatul) se ocupă de:

– selectarea informaţiei pentru ministru

– menţinerea legăturii permanente cu secretariatul preşedintelui şi a guvernului
– organizarea şi controlul pregătirii de către serviciile ministerului a proiectelor de documente
– pregătirea răspunsurilor la scrisorile adresate ministrului

2) Mandatul și structura Ministerului pentru Europa și Afacerilor Externe

Începând cu 17 mai 2017, ministerul este numit ministru pentru Europa și Afaceri Externe și condus de
Jean-Yves Le Drian.
În cadrul ministerului există un Inspectorat General în frunte cu Inspectorul General al Afacerilor Externe.
Centrul de analiză şi prognozare în frunte cu directorul, Comisia interministerială pentru colaborarea
germano-franceză, consilier pe probleme religioase.
Există deasemenea şi funcţia de ministru-delegat pentru relaţii externe. Actualmente sunt doi miniştri-
delegaţi (pe problemele integrării europene, pentru promovarea culturii şi a limbii franceze), care sunt
membri ai aparatului central al Guvernului. În Franţa nu există funcţia de viceministru. A doua persoană în
minister după ministru este secretarul general care se ocupă de francofonie şi acţiuni umanitare. Acesta
este responsabil de problemele administrative ale serviciului diplomatic.
În cadrul MAE există 3 direcţii generale:
– politică şi securitate
– întrebări administrative
– dezvoltare internaţională şi colaborare
Prima direcţie include (politică şi securitate):

 Departamentul ONU şi Organizaţii Internaţionale

 Departamentul pe probleme strategice şi securitate
 Departamentul pe probleme de colaborare militară şi apărare
 Secţia pentru relaţii cu Organizaţiile Nonguvernamentale

A doua direcţie generală (întrebări administrative) include:

 Departamentul pentru resurse umane

 Departamentul bugetar şi financiar
 Serviciul material-tehnic
 Serviciul informaţie
 Serviciul întreţinerii diplomatice
 Secţia modernizare
Direcţia generală (dezvoltare internaţională şi colaborare) include:

 Departamentul strategii de planificare şi aprecieri

 Departamentul dezvoltării şi colaborării tehnice
 Departamentul colaborării culturale şi a limbii franceze
 Departamentul colaborării ştiinţifice şi a cercetărilor ştiinţifice
 Departamentul informaţiei externe a audiovizualului şi a tehnicii comunicaţionale
Mai există departamente teritoriale şi serviciul protocolar. Departamentul economic şi financiar se ocopă
cu exportul tehnologiilor, negocieri pentru semnarea acordurilor, inclusiv acorduri referitoare la protecţia
mediului ambiant, menţine şi coordoneazărelaţiile Ministerului cu diverse întreprinderi.

– Departamentul pe problemele francezilor peste hotare şi a străinilor înFranţa

– Departamentul juridic
– Departamentul informaţii şi relaţii

Principalele reprezentanţe diplomatice ale Franţei peste hotare sunt ambasadele şi reprezentanţele pe
lîngă Organizaţiile Internaţionale.
Principala activitate în cadrul reprezentanţelor de peste hotare are un caracter informaţional-analitic.
Organigrama:

 Private Office of the French Minister of Foreign Affairs

 Private Office of the Minister Delegate with responsibility for
European Affairs
 Private Office of the Minister Delegate for Francophony
 Policy Planning Department (CAP)
 Office of the Secretary-General
 Protocol Department
 Crisis center
 General Directorate for Political Affairs and Security
 United Nations and International Organizations Directorate
 Directorate for Strategic Affairs, Security and Disarmament
 Directorate for Security and Defence Cooperation
 Continental Europe Directorate
 Directorate for North Africa and the Middle East
 Directorate for Africa and the Indian Ocean
 Directorate for the Americas and the Caribbean
 Directorate for Asia and Oceania
 Communication and Information Directorate
Despre Misiunile Diplomatice găsim în documentul France_Ministry for Europe and FA Facts