Serviciul Diplomatic al SUA

1) Organele abilitate în elaborarea și promovarea PE

Serviciul Diplomatic (Seviciul Extern - Foreign Service) al Statelor Unite se desfășoară sub egida primară a
Departamentului de Stat al Statelor Unite. Se compune din peste 13 000 de profesioniști care desfășoară
politica externă a Statelor Unite și ajută cetățenii S.U.A. în străinătate.
Creat în 1924 prin Rogers Act, Serviciul Extern a combinat toate serviciile consulare și diplomatice ale
guvernului S.U.A. într-o singură unitate administrativă. Pe lângă funcția unității, Legea Rogers a definit un
sistem de personal în care secretarul de stat al Statelor Unite este autorizat să atribuie diplomați în
străinătate.
Organele abilitate în elaborarea și promovarea PE a SUA sunt Președintele (Președinția, Congresul și
Departamentul de Stat (sub.2))
Preşedintele Statelor Unite ale Americii (câteodată abreviat în engleză ca "POTUS") este şeful statului
american fiind simultan preşedintele şi şeful guvernului Statelor Unite ale Americii.
Conform Constituţiei SUA, preşedintele este şi şef de guvern al guvernului federal al Statelor Unite şi totodată
comandantul suprem al forţelor armate. El este înzestrat cu atribuţii substanţiale, de natură să-i asigure
eficacitatea administrării interne şi a dirijării relaţiilor externe cum ar fi formarea echipei guvernamentale,
numirea celorlalţi demnitari în stat, a ambasadorilor, judecătorilor la Curtea Supremă, reprezentarea statului,
încheierea tratatelor, declararea stării de razboi şi pace. Importante prerogative deţine presedintele S.U.A. şi
în domeniul legislativ, iniţiativă legislativă, dreptul de veto asupra legilor emise de parlament, promulgarea
legii, etc.
Articolul II a Constituției Statelor Unite acordă puterea executivă a Statelor Unite președintelui și îl
împuternicește cu aplicarea legii federale, alături de responsabilitatea numirii executivului federal,
diplomaților și a ofițerilor judiciari precum și ratificarea tratatelor cu puterile străine, după consultarea și
constimțământul Senatului.
De la fondarea Statelor Unite, puterea președintelui și a guvernului federal a crescut substanțial și fiecare
președinte modern, în ciuda faptului că nu deține nici o putere legislativă, alta decât de semnarea legilor sau
ridicarea dreptului de veto, este în mare măsură responsabil pentru dictarea agendei legislative a partidului
său precum și a politicilor interne și externe a Statelor Unite. Din cauza statutului Statelor Unite ale Americii
de superputere și marii puteri economice, președintele american este adesea considerat cea mai puternică
persoană a lumii, fiind adesea una dintre cele mai bine cunoscute figuri publice.
Administrația prezidențială, the White House, este formată din Președintele SUA, Donald Trump, Vice-
Președintele, Mike Pence, Cabinetul Președintelui format din cei 15 Secretari ai Diferitor Departamente și
Executiv Președinției format din diverse Oficii, menționam și National Security Council.
Congresul Statelor Unite ale Americii este organul legislativ bicameral al SUA. Senatul și Camera
Reprezentanților sunt camere complementare, ca atare manevrând puteri complementare și similare. Astfel,
există domenii de exercitare ale puterii specific nuanțate pentru fiecare din ele. Senatul este camera care are
împuternicirea numită "de a aviza și aproba" (advice and consent), care este necesară pentru ca președintele
și/sau oficialități importante să poată participa la întâlniri de rang înalt, pozițiile judiciare înalte să fie ocupate
și pentru catratatele internaționale să fie ratificării.
Două clauze constituționale, Constituția și clauza de comerț exterior și clauza de putere de război conferă
Congresului puteri de politică externă. Clauza privind puterea de război afirmă că numai Congresul poate
declara război. Acest lucru a fost evocat de cinci ori în istoria americană. Congresului i se acordă mai multe
puteri pentru a se angaja în politica externă, dar și pentru a verifica acțiunile președintelui în politica externă,
mai ales în caz de război. Cinci războaie au fost declarate conform Constituției: războiul din 1812, războiul
mexican-american, războiul spaniol-american, primul război mondial și al doilea război mondial.
În schimb, articolul I acordă Congresului autoritatea de a ridica și sprijini armatele, de a asigura și de a menține
forțele maritime și de a declara război. Congresul a înființat Departamentul de Stat și Departamentul de
Război (în prezent, Departamentul Apărării) în 1789. Congresul finanțează aceste agenții de politică externă,
iar conform Constituției are puterea de a face reguli pentru funcționarea lor. Senatul trebuie, de asemenea,
să aprobe candidaturile pe care președintele le selectează pentru a conduce aceste departamente și pentru
a servi în poziții diplomatice de vârf.
Senatul poate refuza aprobarea tratatelor, modificarea acestora sau atașarea rezervărilor. În 1919 și 1920,
Senatul a refuzat să aprobe Tratatul de la Versailles negociat de președintele Woodrow Wilson din cauza
preocupărilor că ar fi legat Statele Unite de deciziile luate de Societatea Națiunilor și ar putea înlocui puterea
Congresului de a declara război.
În plus, Congresul are puterea de a crea, elimina sau restructura agențiile executive, pe care le-a făcut adesea
după conflicte sau crize majore. În urma celui de-al doilea război mondial, Congresul a adoptat Legea privind
securitatea națională din 1947, care a stabilit CIA și Consiliul Național de Securitate. În urma atacurilor din 11
septembrie, Congresul a creat Departamentul pentru Securitate Internă.
Congresul se întrunește în Capitolul Statelor Unite de la Washington, D.C. Atât senatorii, cât și reprezentanții
sunt aleși prin alegeri directe, deși posturile vacante din Senat pot fi ocupate de o programare gubernatorială.
Congresul are 535 membri cu drept de vot: 435 reprezentanți și 100 de senatori.În cadrul Congresului
activează diverse Comitete, menționăm Comitetul pentru Politica Externa din cadrul Senatului.
2) Mandatul și structura Departamentului de Stat
Departamentul de Stat al Statelor Unite (DOS), este departamentul executiv federal al Statelor Unite,
care îl sfătuiește pe președinte și conduce țara în probleme de politică externă. Echivalent cu
ministerul de externe al altor țări, Departamentul de Stat este responsabil de relațiile internaționale
ale Statelor Unite, negociază tratate și acorduri cu entități străine și reprezintă Statele Unite la
Națiunilor Unite. Departamentul a fost creat în 1789 și a fost primul departament executiv înființat.
Departamentul este condus de secretarul de stat, care este numit de președinte și confirmat de Senat
și este membru al Cabinetului. Actualul secretar de stat este Rex Tillerson, începând cu 1 februarie
2017. Secretarul de stat este primul funcționar al cabinetului în ordinea de prioritate și în linia
succesorală a președintelui, după președintele pro tempore al Senatului.
Departamentul de Stat este un jucător FP eficient din mai multe motive:
● este echipat cu experți care raportează direct secretarului de stat și de facto președintelui.
● Controlează o rețea semnificativă de ambasade, consulate și misiuni ale SUA.
● Reprezintă Statele Unite în negocieri și organizații internaționale majore.

Cinci misiuni majore:

1. De a reprezenta guvernul în străinătate,
2. De a prezenta opinia străinilor guvernului SUA,
3. să se angajeze în diplomație și negocieri,
4. să analizeze și să raporteze evenimentele din străinătate și
5. Să ofere consultanță în materie de politici.

Departamentul de Stat este de fapt relativ mic. În același timp, Departamentul de Stat este o
organizație foarte complexă, deoarece este o birocrație globală și majoritatea ofițerilor săi din
străinătate se află în străinătate.
criticii:
● Trebuie să concureze pentru influență asupra PC cu alte agenții, în special împotriva Consiliului
Național de Securitate, pentru a influența opinia președintelui asupra FP.
● Funcționează pe un buget mult mai mic decât alte birocrații (B). În 2008, ex. A primit doar 10
miliarde de dolari pentru a sprijini inițiativele diplomatice, securitatea și gestionarea informațiilor.
Pentru 2016, bugetul Dep. de stat este de 48 de miliarde de dolari, în timp ce bugetul depărtării
apărării este de 537 miliarde de dolari :)
Structura Departamentului de Stat este în felul următor:
Secretary of State (S)
Deputy Secretary (D)
Deputy Secretary for Management and Resources (DMR)
Counselor of the Department (C)
UNDER SECRETARY FOR:
Arms Control and International Security (T)
Civilian Security, Democracy, and Human Rights (J)
Economic Growth, Energy, and Environment (E)
Management (M)
Political Affairs (P)
Public Diplomacy and Public Affairs (R)

OTHER SENIOR OFFICIALS:

Special Envoys (Total 17) – Trimiși speciali
Special Presidential Envoy for the Global Coalition to Counter ISIS (Brett McGurk)
Special Envoy for Climate Change
Special Envoy for Holocaust Issues (Thomas Yazdgerdi)
Special Envoy for the Human Rights of LGBTI Persons
Special Envoy for Israeli-Palestinian Negotiations
U.S. Special Envoy for Syria

Special Representatives (Total 15) – Reprezentanți Speciali

Special Representative of the President for Nuclear Nonproliferation (rank of Ambassador)
Special Representative for Afghanistan and Pakistan
Special Representative to Muslim Communities
Special Representative to the Organization for Security and Cooperation in Europe (OSCE)

Ambassadors at Large (Total 7) – amabasdori ce activieaza in mai multa regiuni, fara resedință
Ambassador at Large and Coordinator for Counterterrorism
Ambassador at Large for Global Criminal Justice
Ambassador at Large for Global Women’s Issues
Ambassador at Large for International Religious Freedom

Coordinators (Total 13) - Coordonatori

U.S. Coordinator for International Communications and Information Policy, with the rank of
Ambassador* (also DAS in the Bureau of Economic and Business Affairs)
Lead Coordinator for Iran Nuclear Implementation
Coordinator for U.S. Assistance to Europe, Eurasia, and Central Asia

Special Advisors (Total 7) – Consilieri Speciali

Science and Technology Adviser
Special Adviser for Global Youth Issues (Andrew Rabens)
Special Adviser for Holocaust Issues

Senior Official (1) – Oficial Superior

U.S. Senior Official to the Asia-Pacific Economic Cooperation (APEC) (Matthew Matthews)* (also
Deputy Assistant Secretary in Bureau of East Asian and Pacific Affairs)

Personal Representative – Reprezentant Persoanl

Personal Representative for Northern Ireland Issues

Senior Representative – Reprezentant Superior

Senior Representative to Minsk

BUREAUS AND OFFICES: (Total 62) – Oficii și Birouri

Administration (A)
African Affairs (AF)

Chief Information Officer (CIO)

Chief Economist, of the Department
Chief of Staff

Educational and Cultural Affairs

Global Women's Issues (S/GWI)
Global Youth Issues (GYI)

Overseas Buildings Operations

Science & Technology Adviser (STAS)
South and Central Asian Affairs (SCA)

În 1924, preşedintele american Coolidge ratifică legea Rogers care înfiinţează Serviciul unificat
american de peste hotare – The united States foreign Service. Principalele prevederi ale legii stabileau
unificarea serviciului consular şi diplomatic într-un serviciu unic, cu un sistem unic de probe pentru
recrutare, de promovare bazat pe meritele obţinute şi de pensionare. Actul major care a desăvîrşit
reforma Serviciului american din străinătate a fost Legea din 1980 cu privire la Serviciul american din
străinătate – The Foreign Service Act of 1980.
În consecinţă la ora actuală US Foreign Service constituie principalul arsenal diplomatic al SUA în
subordonarea Departamentului de Stat. Serviciul Extern al Statelor Unite este condus de un director
general, un funcționar numit de președintele Statelor Unite, cu consilierea și consimțământul
Senatului. actualul director general este William E. Todd, care deservește în calitate de președinte.
Actualmente, Statele Unite sunt reprezentate peste hotare de 248 de Ambasade și Consulate.
Membrii FS sînt recrutaţi în urma unor minuţioase examene orale, scrise şi fizice.
Organigrama Departamentului de Stat
 3) Selectarea și pregătirea personalui diplomatic

Foreign Service Act of 1980 a reformat, dar şi mai important a prevăzut reguli clare şi detaliate privind o gamă
foarte largă de chestiuni legate de serviciul diplomatic american. Documentul stabileşte membrii FS şi
principalele sale atribuţii, principiul avansării în funcţie în bază de merite, condiţiile de protecţie pentru membrii
serviciului şi cele de recrutare din rîndul minorităţilor. Descrie regulile principale de conducere şi administrare a
FS cît şi cele de numire în funcţie a personalului. Sînt specificate pe capitole remunerările primite de membrii
serviciului, clasificarea poziţiilor şi numirilor, condiţiile promovare şi pensionare, cum angajaţii şi cei care doresc
să se angajeze îşi pot dezvolta cariera şi obţine o pregătire corespunzătoare, sistemul de pensionare şi fondul de
pensii etc.

În primul rînd vom specifica membrii seviciului conform acestei legi:

1. Şefii de misiuni, numiţi conform secţiei 302(a)(1) sau repartizaţi conform secţiei 502(c).
2. Ambasadorii în general, numiţi conform s. 302(a)(1).
3. Membrii Senior Foreign Service, numiţi conform s. 302(a)(1) sau 303, care constituie corpul de lideri şi
experţi pentru managementul serviciului şi performanţa funcţiilor sale.
4. Funcţionarii Serviciului din Străinătate – Foreign Service officers, care au în general responsabilitatea de
a îndeplini funcţiile serviciului.
5. Personalul Serviciului din Străinătate, cetăţeni ai SUA ce oferă abilităţile şi serviciile necesare pentru
performanţele efective ale FS.
6. Angajaţi, cetăţeni străini, numiţi conform s. 303, care furnizează suport religios, administrativ, tehnic,
fiscal, etc., posturilor FS din toată lumea.
7. Agenţii consulari, numiţi conform s. 303 de către Secretarul de Stat în locaţii speciale unde nu există
posturi aler FS.

Acelaşi act specifică funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească „membrii serviciului aflaţi în subordinea
Secretarului de Stat:

1. Reprezintă interesele SUA în relaţiile cu statele străine şi organizaţiile internaţionale şi realizează funcţii
relevante pentru numirea şi repartizarea lor, inclusiv funcţiile prevăzute de Convenţia de la Viena cu privire la
relaţiile diplomatice şi Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile consulare şi alte tratate internaţionale la care
SUA este parte;
2. Realizează ghidarea pentru pentru crearea şi conducerea programelor şi activităţilor Departamentului şi
a altor agenţii care au legătură cu politica externă a SUA;
3. Îndeplinirea funcţiilor în numele oricărei agenţii sau oricărei alte instituţii guvernamentale (inclusiv din
ramura legislativă şi judiciară), care cere serviciile lor.”

În capitolul III sînt arătate condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a deveni membru al
serviciului:
a) Doar cetăţenii SUA pot fi numiţi în cadrul serviciului diplomatic american, cu excepţia agenţilor consulari
şi angajaţilor cu cetăţenie străină.
b) Secretarul va prescrie ,după cum se recomandă, un examen scris, oral, fizic şi de limbă străină şi alte
examene pentru numirea în cadrul serviciului (în alte funcţii decît cele de şef de misiune şi ambasador).
c) Au prioritate veteranii sau veteranii invalizi.

Punctul d(2) al aceluiaşi capitol reafirmă prioritatea netă pe care o are preşedintele în numirea ambasadorilor şi
şefilor de misiune, precum şi controlului asupra activităţi lor. Astfel “ Şefii de misiune, ambasadorii şi miniştrii îşi
desfăşoară activitatea la dispoziţia preşedintelui”, secţiunea 302 arătînd şi numirile făcute de preşedinte, iar 303
stabilindu-le pe cele făcute de secretar.
Secţiunea 304 prevede că şefii de misiune vor fi de obicei numişi dintre diplomaţii de carieră din cadrul Foreign
Office-ul american, dar şi alte persoane care au calificarea necesară, din afara serviciului. Tot aici se specifică că
“contribuţiile la campaniile electorale nu va fi un criteriu de elegibilitate şi fiecare numire va fi temeinic
argumentată de preşedinte”, deoarece numirile făcute de preşedinte se fac cu consultarea şi consimţămîntul
Senatului.
După cum spuneam şi mai sus Foreign Service Act of 1980, este un document amplu care cuprinde majoritatea
măsurilor necesare de reglementare în domeniile ce ţin nemijlocit de activitatea unui memebru al seviciului
diplomatic şi problemele cu care se confruntă.
Numărul total al membrilor Foreign Service, din toate agenţiile (USAID, Serviciul Comercial Extern, Serviciul
Agricol Extern şi Biroul Internaţional de Emisii) este de aproximativ 13000. Angajaţii Departamentului de Stat
numără aproximativ 11500 persoane: 6500 funcţionari ai Foreign Service (FS) şi 5000 specialişti ai FS.
În 1905 preşedintele Roosevelt a semnat un act special despre alegerea personalului diplomatic în bază de
exmen (totuşi aceasta nu se referea la înaltele ranguri diplomatice). În cadrul Departamentului de Stat a fost
creată o comisie de examinare şi stabilit principiul înaintării în funcţie pe bază de merite (după calificare şi muncă
cît şi după numărul de ani în cadrul serviciului).
Actele principale care au reformat serviciul diplomatic american şi l-au transformat într-un sistem de profesionişti
de elită, care apără interesele americane peste tot în lume, au fost Legea Rogers din 1924 şi Foreign Service Act
din 1980.
În ultimii 50 de ani candidaţii pentru funcţiile de Foreign Service Officer – funcţionar (care mai sînt numiţi şi
generalişti) trebuie să treacă un examen comun în scris. Cei care trec examenul scris (aprox. 10%) sînt invitaţi
pentru un examen oral, de fapt un interviu, care arată abilităţile de convingere şi socializare ale candidatului.
Rata de trecere pentru acest examen era de 20% în 2006. Ca rezultat din cei 25000 de candidaţi iniţiali, doar 300-
900 devin candidaţi Foreign Service Officer. Cei selectaţi vor lua parte la cursurile cunoscute ca A-100 Class.
Cei care doresc să devină specialişti Foreign Service sînt evaluaţi de experţi în domeniul de specializare al
candidatului şi sînt recomandaţi de aceştia pentru Consiliul Examinatorilor pentru un examen oral al abilităţilor
respective.
Atît funcţionarii cît şi specialiştii selectaţi trebuie să facă nişte cursuri de pregătire şi examenele medicale. Tot
personalul FS trebuie să fie deacord de a-şi îndeplini funcţiile peste hotare dacă e necesar. De asemenea trebuie
să susţină în mod public politicile guvernării SUA.
 4) Centre de pregătire profesională
Foreign Service Institute
-FSI stabilește diplomații americani pentru succes, astfel încât să poată asigura succesul
diplomației americane din întreaga lume. Ca furnizor principal de instruire în domeniul afacerilor
externe al guvernului S.U.A., Institutul de Servicii Externe (FSI) este dedicat asigurării
oportunităților de învățare de lungă durată necesare pentru succesul pe scena mondială de
astăzi. FSI promovează expertiză substanțială, regională și lingvistică, finețe de leadership,
rezistență personală și rezolvare inovativă a problemelor.
-Diplomația eficientă este mai esențială decât oricând pe măsură ce evoluăm pentru a răspunde
provocărilor actuale și oportunităților viitoare. FSI servește drept catalizator pentru această
evoluție. Folosind tehnologia educațională de vârf, cele mai recente progrese în cercetarea
cognitivă și activitatea liderilor de idei inovatoare din întreaga lume, FSI îi provoacă pe
profesioniștii noștri să exploreze noi puncte forte, să extindă capacitățile organizaționale și să
depună eforturi pentru rezultate mai bune pentru țara noastră și lumea.
-FSI lucrează în mod continuu pentru a-și menține statutul de Centru de Excelență. Este la numai
zece minute de clădirea principală a Departamentului de Stat din Washington, D.C. FSI oferă
peste 800 de cursuri (aproape 600 în campus și 275 prin intermediul platformelor de învățământ
la distanță), cu aproximativ 170.000 de înscrieri anual.
-Structura
Institutul este format din patru școli și un centru: Școala de Studii Lingvistice, Școala de Studii
Profesionale și de Arie, Școala de Tehnologie Informatică Aplicată, Școala de Leadership și
Management, Centrul de tranziție.
Școala de Studii Lingvistice (SLS) oferă instruire în peste 70 de limbi, cu durată și curriculum
orientate spre o gamă largă de competențe lingvistice, de la supraviețuire la abilități lingvistice
avansate, pentru a spori capacitatea comunității afacerilor externe de a munci și a trăi în
străinătate în mod eficient.
Școala de Studii Profesionale și de Spațială (SPAS) oferă cursuri de orientare în domeniul
locurilor de muncă, în domeniul comerțului și în domeniul studiilor de suprafață, pentru a
împuternici profesioniștii din domeniul afacerilor externe să avanseze interesele din SUA și să
facă față provocărilor în evoluție ale diplomației din secolul 21. SPAS sprijină profesioniștii noștri
prin programe personalizate în Consular, Economic și Comercial, Management, Office
Management, Politică și Diplomație Publică, precum și programe de orientare în noul loc de
muncă și cursuri aprofundate de studii de zonă.
Școala Tehnologiei Informației Aplicate (SAIT) pregătește toți angajații DOS pentru misiunea lor
de afaceri externe astăzi și mâine, dezvoltând competențe în utilizarea tehnologiei. Mai exact,
SAIT permite utilizatorilor finali să implementeze eficient și eficient tehnologia în rutina zilnică;
se asigură că profesioniștii din departamentul tehnologie informațională (IT) dispun de
cunoștințele și abilitățile necesare pentru a opera și a menține sistemele computerizate și
tehnologice complexe utilizate pe plan intern și la toate misiunile din străinătate ale SUA; și
pregătește indivizii să servească drept consultanți IT în numele misiunii lor.
Centrul de tranziție (TC) deservește toți angajații guvernului S.U.A. și membrii familiei care se
pregătesc sau se întorc din misiuni de peste hotare. TC oferă cursuri și programe formale, precum
și seminarii de non-scolarizare, briefing-uri și târguri de resurse destinate să răspundă diverselor
nevoi ale comunității afacerilor externe în timp ce navighează într-un stil de viață tranzitoriu.
Centrul de Excelență TC în domeniul Resilienței Afacerilor Externe (CEFAR) oferă consultări și
instruiri menite să ajute persoanele, membrii familiei și echipele să-și facă cele mai bune
rezultate, chiar și atunci când se confruntă cu stres și amenințări ridicate.
Alte instituții istorice care oferă studii în RI și diplomație:
Harvard University, Princeton University, Stanford University,Georgetown University, Columbia
University, University of Chicago, Yale University, George Washington University, American
University.

5) Relațiile diplomatice-moldo americane

Relaţiile diplomatice între Republica Moldova şi Statele Unite ale Americii au fost stabilite la 28
februarie 1992.
Cadrul juridic bilateral RM-SUA este constituit din 62 acorduri bilaterale, printre care acorduri,
memorandumuri, amendamente, înţelegeri, declaraţii în domeniile economic, militar, judiciar,
învăţământ şi cercetări ştiinţifice.
Statele Unite ale Americii au recunoscut independența Moldovei pe 25 decembrie 1991. Guvernul
American a deschis o Ambasadă la Chișinău pe 13 martie 1992, iar Republica Moldova a deschis
Ambasada sa la Washington în decembrie 1993. De-a lungul anilor, ambele state au dezvoltat relații
politice și economice puternice. Cea mai mare realizare s-a produs în anul 2010, cînd a fost semnat
între părți acordul Millennium Challenge Corporation, în valoare de 262 de milioane de dolari pe un
termen de 5 ani.
În RM Moldova la fel mai există șă Agenția USAID și Programul Corpul Păcii. Lafel sunt multe programe
de schimb guvernamental și susținere financiară nerambursabilă.
În cadrul Ambasadei RM la Washigton activează 5 diplomați și 2 persoane cu funcții administrative.
Pentru o perioda de 2 ani RM Moldova nu a avut Ambasador în SUA. În mai 2017, ambasador al RM
la Washingtom a fost numit Aurel Ciocoi, ca în octombrie 207, peste 5 luni acesta să demisioneze din
funcție. Astăzi ambasada este condusă de un Însarcinat cu Afaceri.
VIZITE
În Statele Unite ale Americii:
ianuarie 1995 - Preşedintele Republicii Moldova, Mircea Snegur
19-23 septembrie 2016 - Vizita la New York a Prim-ministrului Pavel Filip, cu ocazia participării la
Sesiunea a 71-a a Adunării Generale ONU
6-11 mai 2017 - Vizita de lucru la Washington a Viceprim-ministrului, Ministrului Afacerilor Externe şi
Integrării Europene, dl Andrei Galbur
Din SUA:
26 iunie 2004 - Secretarul Apărării al SUA, Ronald Rumsfeld
martie 2011 - Vicepreşedintele SUA, Joseph Biden
4 decembrie 2013 - Secretarul de Stat al SUA, John Kerry
Relaţii economice
În vederea impulsionării relaţiilor economice dintre RM şi SUA, în anul 2003 a fost creat Comitetul
moldo-american de cooperare comercial-economică. Ultima ședință a acestuia a avut loc la
Washington, DC, la 3 martie 2014, în cadrul vizitei oficiale în SUA a Prim-ministrului RM, Iurie Leancă.
Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, Volumul comerţului exterior (fără a se ţine cont de
activitatea comercială a agenţilor economici din raioanele de est) al Republicii M cu SUA în 2016 a
înregistrat suma de 70,3 mil. dolari SUA, dintre care exportul a constituit 17,1 mil. dolari SUA, iar
importul - 53,29 mil. dolari SUA. După valoarea volumului schimburilor comerciale înregistrat în
perioada analizată, SUA se situează pe locul 16 între partenerii cu care RM întreţine relaţii comerciale,
deţinând o pondere de 1,23%.
Din 1992, Statele Unite ale Americii au acordat Republicii Moldova asistenţă financiară în valoare de
aproape 1,4 miliarde dolari SUA. În anul 2016, volumul asistenţei oferite a constituit aprox. 45 mln
dolari SUA.