Japonia

1. Guvernarea
Imparatul Akito - Împăratul îndeplinește acele acte de stare prevăzute de Constituție, cum ar fi numirea
primului ministru și a șefului Curții Supreme, care atestă numirea miniștrilor de stat și a altor înalți oficiali,
convocarea Dietei Naționale, promulgarea legilor și tratate, acordând onoruri, atestând acreditările
ambasadorilor japonezi care pleacă în străinătate, precum și primirea ambasadorilor străini în Japonia. În aceste
chestiuni de stat, El acționează la sfatul și aprobarea Cabinetului.
Imparatul, cu sfatul si acordul Cabinetului intocmeste in numele poporului urmatoarele acte in probleme
privitoare la stat:
 Promulgarea amendamentelor constitutionale, a legilor, ordonantelor cabinetului si tratatelor.
 Convocarea Dietei.
 Dizolvarea Camerei Reprezentative.
 Proclamarea alegerilor generale a membrilor Dietei.
 Atestarea numirilor si demiterilor Ministrilor de Stat si a altor oficialitati dupa cum prevede legea, a
deplinelor puteri si a scrisorilor de recomandare a Ambasadorilor si Ministrilor.
 Atestarea amnistiei generale si speciale, comutarea pedepsei, suspendarea sentintei, sau restaurarii
drepturilor.
 Acordarea premiilor de onoare.
 Atestarea instrumentelor de ratificare si a altor documente diplomatice prevazute de lege.
 Primirea de ambasadori si ministri.
 Indeplinirea functiilor ceremoniale.
Articolul 8. Nici o proprietate nu poate fi donata sau primita de catre Casa Imperiala, nici cadouri nu pot fi
facute de aici, fara autorizarea Dietei.
Dieta (Camera Reprezentativa si Camera Consilierilor) este organul suprem al puterii de Stat, si este singurul
organ legislativ. In cazul incapacitatii Camerei Consilierilor de a lua o decizie finala in termen de treizeci (30)
de zile se aplica de asemenea si pentru aprobarea incheierii tratatelor.
Cabinetul Cabinetul este format din Primul Ministru care il conduce si alti Ministri de Stat conform hotararilor
legale. Primul Ministru reprezentand Cabinetul , supune proiectele de lege, rapoartele asupra problemelor
nationale generale si relatiilor externe Dietei si exercita controlul si supravegheaza diferite ramuri
administrative.
Articolul 73. Cabinetul, pe langa alte functii generale administrative exercita urmatoarele functii:
1. administreaza legile in mod corect;
2. conduce afacerile de Stat;
3. conduce afacerile externe;
4. incheie tratate, dar totusi obtine anterior acordul Dietei sau, in functie de circumstante, le supune aprobarii
acesteia;
5. administreaza serviciul civil, in conformitate cu prevederile legale;
6. pregateste proiectul de buget si il prezinta Dietei;
7. emite decrete pentru executarea prevederilor constitutionale si ale legilor, dar nu poate include prevederi
penale in aceste decrete fara autorizare legala;
8. decide asupra amnistiei generale, speciale, comutarii pedepsei, suspendarii pedepsei si repunerii in drepturi.

2. Mandatul si structura MAE

Pe baza prevederilor legale, Ministerul formulează următoarele sarcini :
- Dezvoltarea conceptului de cooperare internațională ;
- Securitatea națională ;
- Dezvoltarea cooperării economice cu țări străine ;
- Asigurarea contactelor politice între Japonia și țările străine la cele mai înalte niveluri și de altă natură;
- Pregătirile pentru semnarea de tratate internaționale ;
- Protecția cetatenilor japonezi în străinătate ;
Din punct de vedere al legislației, sarcinile serviciului diplomatic corespund sarcinilor ministerului în ansamblul
său și sunt împărțite în două grupe: administrativ-statal și departamental.
Primul grup implică următoarele sarcini:
- elaborarea de proiecte și implementarea programelor și planurilor de politică externă;
- protejarea și promovarea intereselor statului japonez în domeniul economic, în special în domeniul
comerțului și navigației maritime;
- asistență în domeniul politicii externe pentru cooperarea economică și științifică și tehnică;
- asigurarea tuturor procedurilor de formare, conducere și primire a reprezentanților diplomatici și
consulari;
- studierea textelor tratatelor și a altor acorduri internaționale, sprijin organizațional și juridic și politic
pentru încheierea acestora;
- organizarea și participarea la conferințe internaționale;
- studii regionale;
- diseminarea informațiilor privind politica externă și internă a Japoniei, dezvoltarea relațiilor culturale cu
țările străine;
- protejarea intereselor cetățenilor japonezi în străinătate, precum și cooperarea cu plecarea cetățenilor
japonezi în străinătate.
Obiectivele Departamentala au fost definite în articolele relevante ale legii „Cu privire la înființarea
Ministerului Afacerilor Externe“ (1951) și Legea „Cu privire la ofițerii diplomatice“ (1952). Ele sunt
caracterizate în detaliu și constituie un fel de "Cod de acțiuni" al funcționarilor diplomatici și al Ministerului de
Externe în ansamblu. Codul a inclus mai mult de patruzeci de puncte și provizioane.
Primele cinci includ prevederi precum:
- depozitarea contractelor și a altor documente diplomatice;
- păstrarea unei arhive diplomatice;
- efectuarea de corespondență diplomatică și ambasadă;
- personalul diplomației, primirea și trimiterea angajaților diplomatici și consulari în țările străine
relevante, respectarea protocolului diplomatic;
- desfășurarea de evenimente legate de acordarea de reprezentanți străini, precum și de obținerea de
premii străine de către cetățeni japonezi.
În plus, există măsuri de caracter departamental necesare pentru îndeplinirea sarcinilor de stat-administrative
prevăzute la art. 3 din Actul din 1951. Printre acestea se numără eliberarea pașapoartelor oficiale și turistice
cetățenilor japonezi care călătoresc în străinătate.
Un rol important îl are analiza informațiilor despre relațiile bilaterale din Japonia, politica externă și
evenimentele politice interne în țările străine, precum și publicarea rapoartelor oficiale pe această temă.
Pentru a îndeplini sarcinile administrativ-administrative și departamentale, a fost necesară o sferă de competență
corespunzătoare. Și ea, de asemenea, a fost determinată articol special 5 din Legea „Cu privire la uch¬rezhdenii
Ministerul Afacerilor Externe 1951 Conform acestui articol, Ministerul japonez de Externe a fost împuternicit
să efectueze, în numele Guvernului Japoniei, negocieri cu guvernele străine, participă la organizații și conferințe
internaționale mezhdu¬narodnyh , să pregătească și să producă un schimb de acreditare, să retrimită scrisori și
alte documente diplomatice asociate numirilor diplomatice.
Conform legislației japoneze, printre departamentele guvernului japonez numai Ministerul Afacerilor Externe a
primit dreptul de a încheia tratate și acorduri cu țări și departamente străine. Alte ministere japoneze nu au și nu
au acest drept astăzi.
Structura:
Ministerul japonez al Afacerilor Externe are o structură pe trei niveluri a organizației, adoptată în administrația
de stat a Japoniei: departamentul (managementul) ministerului - departamentul.
la nivel ministerial în Japonia este echivalent cu cel politic, și, prin urmare, în ultimul deceniu a dezvoltat o
practică puternică de numire ca ministru nu este un diplomat de carieră și un politician proeminent, un membru
al partidului de guvernământ și un membru al parlamentului. La acest nivel se verifică proiectele de hotărâri
guvernamentale cu privire la chestiunile de politică externă, se aprobă numiri de personal și alte ordine
departamentale.
Asistența în punerea în aplicare a conducerii ministerului este oferită, de asemenea, ministrului de către
parlamentari. Posturile lor au statutul de așa-numiți "miniștri adjuncți de externe parlamentari". Mai mult, aceste
posturi sunt împărțite în două categorii - "secretari de stat" și "secretari parlamentari".
În Ministerul Afacerilor Externe există doi secretari de stat. Pot înlocui ministrul dacă acesta este absent în țară
și participă la procesul de luare a deciziilor. Secretarii parlamentari (trei dintre ei) pot fi prezenți în locul
ministrului în cadrul unei ședințe a comisiilor parlamentare, pot da răspunsuri la întrebările deputaților. La
cererea ministrului, ei formulează, de asemenea, recomandări privind aspecte specifice de politică externă.
În cadrul departamentului interdepartamental, primul ministru adjunct de externe joacă un rol-cheie. Acesta este
cel mai înalt post, care poate lua angajatul de carieră diplomatică - o categorie specială de funcționari publici
care au promovat examenul de complexitate ridicată și admise la înlocuirea principale și funcții de conducere în
cadrul Ministerului Afacerilor Externe și reprezentantul oficial al Japoniei în străinătate. Toate chestiunile
oficiale care necesită aprobarea ministrului trec prin el. În plus, primul deputat participă la coordonarea
proiectelor deciziilor guvernamentale în cadrul unei întâlniri speciale a primilor miniștri adjuncți, care se
desfășoară în ajunul reuniunii Cabinetului.
Partea substanțială a deciziilor de politică externă este rezumată de doi miniștri de externe ai cadrelor,
responsabili de problemele politice și economice.
Problemele legate de conducerea generală a ministerului sunt tratate de secretariatul ministrului. Acesta include
departamentul de personal, departamentul de informații, departamentul de contabilitate, departamentul pentru
probleme de peste mări, departamentele de relații cu presa și alte departamente.
Secretarul de ministru are statutul de departament și, în plus, înlocuiește departamentul de conducere al
ministerului. Alte departamente alcătuiesc al doilea nivel al structurii organizaționale a Ministerului de Externe.
Fiecare dintre ele conduce o direcție specifică de politică externă - teritorială sau funcțională, dezvoltă și practic
pune în aplicare măsuri în acest domeniu.
Departamentele teritoriale sunt Departamentul pentru America de Nord, Departamentul Europei, Departamentul
Regiunii Asia-Pacific etc. Funcțional - departamentul de probleme de politică externă generală, departamentul
tratatelor, departamentul de cooperare economică etc.
Departamentul este condus de directorul general. Este responsabil pentru pregătirea părții esențiale a deciziilor
de politică externă, aprobă proiectele de hotărâri pregătite în cadrul departamentului și le prezintă adjunctului
adjunct de supraveghere. În cazuri speciale, CEO poate raporta problema direct ministrului sau prim-ministrului
țării. Directorul general, de regulă, are unul sau doi deputați. Fiecare dintre ele este responsabilă pentru relațiile
cu anumite țări, regiuni și organizații din competența departamentului. În special, unul dintre directorii adjuncți
ai Departamentului Europei supraveghează relațiile cu Rusia.
Nivelul 3 și primar al managementului organizațional în cadrul ministerului este departamentul. Aceasta este
principala forță a ideilor, planurilor și deciziilor privind problemele relațiilor cu un stat străin specific, un grup
de state, evenimente în zonele aflate sub supraveghere. Aici există o coordonare de lucru a întrebărilor apărute
cu parteneri străini. Șeful departamentului este responsabil nu numai pentru punerea în practică a afacerilor
actuale, ci și pentru dezvoltarea unui concept de politică în zona supravegheată. Există cazuri în care acesta
poate fi convocat la un raport adresat ministrului sau biroului prim-ministrului. Fiecare șef al departamentului,
de regulă, are un adjunct și mai mulți asistenți din rândul angajaților departamentului. Unul dintre angajați este
numit "coordonator general" în cadrul departamentului. Ajută la coordonarea activității pe diferite site-uri.

3. Serviciul diplomatic japonez

Structura moderna a serviciului diplomatic al Japoniei s-a dezvoltat la sfârșitul anilor '50 . In tara a fost
introdus baza principiilor democratice ale unui sistem unificat de serviciu public . Pentru angajații din serviciul
diplomatic , precum și a altor oficiali guvernamentali , a fost stabilit un statut special care nu oferă dreptul de a
forma sindicate , negocierile privind relațiile de muncă cu administrația , precum și dreptul la grevă . La rândul
său , statul le-a garantat protecție socială . În acest scop , Japonia a stabilit -o instituție specială - Staffing
Agenția(Кадровое агентство) - pentru gestionarea tuturor problemelor complexe legate de angajați publici -
angajare, promovare , plata , securitate socială și de pensii .
Paralel s-a format o legislație speciala care reglementează serviciul diplomatic . Mai întâi de toate , Legea "Cu
privire la înființarea Ministerului Afacerilor Externe " din 01 decembrie 1951 și Legea " Cu privire la ofițerii
diplomatice " din 31 martie 1952 .
Legiuitorul a definit principalele sarcini a Ministerului de Externe, în termen de competență și autoritate,
structura organizațională, condițiile necesare pentru punerea în aplicare cu succes a sarcinilor. A fost pus în
practică conceptul unui serviciu diplomatic special ca o formă de serviciu public, special concepute pentru a
oferi un comportament extrem de eficiente a afacerilor externe.
Din punct de vedere legal problema serviciului diplomatic, corespund cu obiectivele ministerului ca un întreg
și sunt împărțite în două grupe: de stat administrative și departamentale.
Primul grup implică următoarele sarcini:
- Elaborarea și punerea în aplicare a programelor și planurilor de politică externă;
- Protejarea și promovarea interesului public în Japonia, în domeniul economic, în special în domeniul de
comerț și navigație;
- politica externa sa promoveze cooperarea economică și tehnico-științifică;
- Asigurarea tuturor procedurilor de formare , trimiterea și primirea de reprezentanți diplomatici și
consulari ;
- Studierea textelor tratatelor și a altor acorduri internaționale , de întreținere și de organizare juridică și
politică a detenției lor ;
- Organizarea și participarea la conferințe internaționale ;
- Cercetare Cross - cultural ;
- Difuzarea de informații privind politica internă și externă a Japoniei , dezvoltarea relațiilor culturale cu
țările străine ;
- Protejarea intereselor cetățenilor japonezi în străinătate , precum și asistență pentru cetățenii japonezi
plecati în străinătate .
Printre cele mai importante sunt 5 prevederi, cum ar fi:
- Stocare de tratate și alte documente diplomatice;
- Menținerea arhivei diplomatice;
- Menținerea corespondentei diplomatice si consulare ;
- recepție și trimiterea de personal diplomatic și consular în țari străine , respectarea protocolului diplomatic;
 - Organizarea corporativelor ce tin de inminarea de premii cetatenilor straini si inminarea de premii
cetatenilor japonezi.
Pagina Ambasadei Japoniei la nivel mondial indică lista completă a ambasadelor și consulatelor străine din
întreaga lume situate în Japonia, precum și a ambasadelor, consulatelor și altor reprezentanțe japoneze din
întreaga lume.
Există aproximativ 131 de ambasade străine și 109 de consulate plasate pe teritoriul Japoniei.
Japonia însăși numără aproape 76 de ambasade și 76 de consulate răspândite peste tot în lume
1 birou: Representative Office of Japan to Palestine
Misiuni in organizatiile internationale
- Mission of Japan to the Association of Southeast Asian Nations (ASEAN)
- Permanent Mission of Japan to the United Nations (UN)
- Delegation of Japan to the International Civil Aviation Organization (ICAO)
- Permanent Mission of Japan to the International Organizations in Vienna
- Permanent Mission of Japan to the International Organizations in Geneva
- Delegation of Japan to the Conference on Disarmament (CD)
- Delegation of Japan to the Organization of Economic Cooperation and Development (OECD)
- Permanent Delegation of Japan to the United Nations Educational, Scientific and Cultural
Organization (UNESCO)
- Mission of Japan to the European Union (EU)
4) Centre
Business Economics & International Relations English Track
Universitatea din Tokyo a fost fondată ca un colegiu de afaceri mici în 1965. După ce a obținut acreditarea Ministerului
Educației, Culturii, Sportului, Științei și Tehnologiei, colegiul a devenit o universitate privată, care acum cuprinde cinci școli
(Școala de Afaceri și Comerț , Economie, Comunicare lingvistică, Relații internaționale, Științe Umane și Sociale) și patru școli
postuniversitare (Școala Universitară de Afaceri și Comerț, Economie, Relații Internaționale etc.

Școala de Studii Juridice și Politice este o școală absolventă pentru persoanele care doresc să devină
cercetători în domeniul dreptului sau științelor politice, precum și pe cei care doresc să utilizeze rezultatele
cercetării tehnice în activitatea lor, inclusiv avocații, personalul juridic al afacerilor și funcționarii publici. Este,
de asemenea, o școală universitară pentru cetățenii străini care doresc să dobândească o cunoaștere aprofundată
a dreptului și a științei politice în Japonia. Există trei cursuri în cadrul Școlii de Studii Juridice și Politice în
domeniile: (1) lege pozitivă, (2) studii comparative, istorice și teoretice ale dreptului și (3) politică, pentru
fiecare dintre acestea există masterat și doctorat programe.

5. Relații moldo-japoneze
Relaţiile diplomatice între Republica Moldova şi Japonia au fost stabilite la 16 martie 1992 (Japonia a
recunoscut independenţa Republicii Moldova la 28 decembrie 1991).
Cadrul juridic bilateral
Actualmente cadrul juridic al relaţiilor moldo-nipone cuprinde 37 acorduri încheiate între Guvernul Republica
Moldova şi Guvernul Japoniei (dintre care 23 sunt tratate internaţionale) şi 4 proiecte, în proces de negociere.
Relaţii economice
Conform datelor BNS, comerţul extern cu Japonia pentru anul 2015 a înregistrat exporturi – 1,29 milioane
dolari SUA, importuri – 42,05 milioane dolari SUA (1,05% din total).
Categorii de mărfuri exportate (2015): vinuri (883,3 mii dolari SUA), covoare şi textile (769,6 mii dolari SUA),
articole de ambalare (45 mii dolari SUA).
Categorii de mărfuri importate (2015): aparate electrice şi electronice, anvelope, cabluri electrice şi
întrerupătoare, instrumente şi mobilier medical, circuite electronice, ceasuri, piese izolante, etc.
Asistența oficială de dezvoltare
Până în anul 2016, volumul total al asistenţei din partea Japoniei pentru Republica Moldova, oferită inclusiv
prin intermediul Agenţiei japoneze pentru cooperare internaţională (JICA), a constituit: 150 mln. de dolari
SUA. În aspect bilateral, Japonia este al treilea donator al Republicii Moldova (după SUA şi UE). Aceasta s-a
manifestat prin diverse granturi în domeniul agricol (proiectul 2KR, de asistenţă tehnică pentru creşterea
producţiei agricole, cu valoarea totală de cca. 26,54 mil. de dolari SUA), social/ÎMM (KUSANONE, instalarea
cazanelor în bază de biocombustibil în instituţiile publice, dotarea instituţiilor medicale cu echipament
performant), dar şi în domeniul culturii.
De asemenea, Japonia organizează cursuri de instruire pentru experţi moldoveni în diverse domenii (economia
de piaţă, protecţia sănătăţii şi medicina, ocrotirea mediului înconjurător, micul business, managementul apelor
etc.), precum şi delegarea experţilor niponi în ţara noastră prin intermediul stagierilor finanțate de către JICA.
 МИНИСТЕРСТВО ИНОСТРАННЫХ ДЕЛ

Департамент общих Департамент

Канцелярия внешнеполитических Северной Америки
проблем
Министра

Управление Департамент АТР Департамент

культурных Ближнего Востока
связей и Африки

Управление Департамент
консульских Центральной и
Департамент
вопросов и Южной Америки
Европы
иммиграции

Департамент по
экономическим Департамент Договорный
вопросам экономического департамент
сотрудничества

Управление по Управление
вопросам Управление научно-
контроля над многостороннего технического
вооружениями сотрудничества сотрудничества

Департамент
внешнеполитического
анализа и планирования