Sesiunea 5: Martie 2012

Ep 08: Ziua ispășirii

Ziua  Iapășirii  a  produs  mari  bătălii  în  sânul  bisericii  creștine  de-­‐a  lungul  secolelor,  și  se  
pare  că  ea  va  avea  un  loc  central  în  taifunul  teologic  al  ultimelor  zile.  Când  a  spus  lui  Daniel  
că  vor  trece  „2300  de  seri  și  dimineți,  apoi  sfântul  locaș  va  fi  curățit,”  se  referea  oare  îngerul  
la  simbolistica  Zilei  Ispășirii  din  sistemul  ceremonial?

 Acest  pasaj  din  Daniel  8:14  a  rămas  ascuns  și  neînțeles  în  poporul  lui  Dumnezeu  timp  de  
secole.  A  fost  recuperat  din  molozul  erorilor  teologiei  populare  de  pionierii  adventiști,  care  
au  început  să  înțeleagă  că  ar  fi  posibil  ca  expresia  din  Daniel,  taher,  să  aibă  o  strânsă  
legătură  cu  acea  curățire  din  Ziua  Ispășirii,  după  cum  spusese  Moise:  „Veți  fi  curățiți  de  toate  
păcatele  voastre  înaintea  Domnului”  (Lev  16:30).

Această interpretare a stârnit un vacarm uriaș în creștinism, iar pana cărturarilor s-a
pus la lucru spre a demonstra că nu există nicio legătură între taher din Daniel și curățirea
din Leviticul. Ei spuneau că taher înseamnă îndreptățit, refăcut, restaurat, adus la starea lui
inițială, dar sub nicio formă curățit, așa cum este folosit de Moise în Leviticul.

Bătălia este absolut inutilă, și nu este nicio problemă lingvistică aici. Toate aceste
sensuri sunt valide și se potrivesc perfect intenției și scopului descris în Leviticul:
Sanctuarul a fost contestat, și va fi îndreptățit, justificat; a fost ruinat, și va fi refăcut; a fost
părăsit, și va fi restaurat; a fost stricat, modificat, și va fi adus la starea lui inițială. Toate
aceste acțiuni sunt potrivite cu lucrarea din Ziua Ispășirii, și reprezintă perfect sensul
expresiei din Leviticul. Un sanctuar contestat, ruinat, părăsit, stricat, modificat, este un
sanctuar întinat, murdărit, spurcat, și are deci nevoie de curățire, spălare, îndepărtare a
nelegiuirii.

În 1844, la sfârșitul celor 2300 de seri și dimineți, mileriții au crezut că lucrarea descrisă
în Daniel ar putea fi curățirea pământului prin foc, urmată de iminenta revenire a lui
Hristos. Când au înțeles că pământul nu poate fi sanctuarul, pionierii adventiști au
descoperit sanctuarul ceresc, și au considerat că acolo a început lucrarea de curățire, de
ștergere a păcatelor poporului, păcate ajunse în acel sanctuar prin mărturisire și părere de
rău. Dar anii treceau și lucrarea nu se mai încheia.

În 1888 a venit din nou lumină. Jones a fost primul care a înțeles că templul din
vechime a fost o pildă pentru scopul etern al lui Dumnezeu, acela de a locui în inimile
copiilor Săi. Ellen White a preluat magistral această rază de lumină și a adus-o la nivel de
ecuație esențială prin cele trei faimoase declarații:

- Scopul etern al lui Dumnezeu este acela de a locui în fiecare ființă creată, de la
serafimul luminos și sfânt până la om;

- Nunta este unirea dintre divin și uman;

- Hristos a venit să ne facă părtași de natură divină, și viața Lui declară că omenescul
unit cu divinul nu comite păcat.

Copyright © 2012 Grupul de Studiu Minneapolis 1888 1

 Aceasta este Ziua Ispășirii în cel mai profund sens al ei. Scopul lui Dumnezeu a fost
stricat prin păcat. Templul inimii a rămas pustiu prin alungarea lui Dumnezeu din el.
Păsări necurate și urâte s-au aciuat în el, aducându-l la ruină. În 1844, conform profeției,
Dumnezeu a început lucrarea de refacere, restaurare, aducând Sanctuarul la starea lui
inițială. Este cu adevărat o curățire a Sfântului Locaș al Noului Legământ.

Ea se face în două faze distincte: Pentru cei morți în Hristos, și pentru cei vii, subiecte
pe care le vom discuta în episoadele următoare.

***

Copyright © 2012 Grupul de Studiu Minneapolis 1888 2