Grile din standardul 1006 “Auditul situaţiilor financiare ale băncilor”

1. Care dintre următoarele activităţi nu este o activitate de bază a băncilor comerciale:

a) operaţiuni de atragere a depozitelor

b) operaţiuni de emisiune monetară
c) operaţiuni de decontare a instrumentelor de plată

2. Care este scopul IASP 1006 “Auditul situaţiilor financiare ale băncilor”:

a) descrie în termeni generali aspecte ale operaţiunilor bancare cu care un auditor se familiarizează
înainte de a trece la desfăşurarea auditului situaţiilor financiare ale băncii
b) intenţionează să descrie operaţiuni bancare
c) furnizează unui auditor suficiente cunoştinţe generale pentru a putea întreprinde un audit al
situaţiilor financiare ale unei bănci

3. Care din următoarele caracteristici nu este o caracteristică specifică a băncilor (care o diferenţiază de
societăţile comerciale):

a) băncile operează cu pârghii foarte ridicate

b) băncile obţin o parte semnificativă a fondurilor lor din depozite pe termen scurt
c) băncile sunt supuse auditului situaţiilor financiare.

4. În auditul băncilor apar situaţii deosebite datorită:

a) anvergurii operaţiunilor bancare şi expunerilor importante rezultante care pot apărea pe perioade
scurte de timp
b) independenţei de mediul IT în procesarea tranzacţiilor
c) naturii comune(obişnuite) a riscurilor aferente tranzacţiilor efectuate de bănci

5. Anexele incluse în IASP 1006 “Auditul situaţiilor financiare ale băncilor” nu conţin exemple de:

a) semnale tipice de atenţionare în caz de fraudare a operaţiunilor bancare

b) indicatori financiari folosiţi în mod curent în analiza condiţiei şi performanţei financiare a unei
bănci
c) efect al normelor de reglementare din diverse jurisdicţii în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea

6. În realizarea unui audit, auditorul ia în considerare următorii factori:

a) inadecvarea resurselor sau a aranjamentelor între firme pentru derularea activităţilor

b) necesitatea unei expertize suficiente pe aspecte bancare, care să fie relevantă pentru auditul
activităţilor băncii
c) necesitatea unei expertize în domeniul fiscal
7. Pentru emiterea unei scrisori de angajament, auditorul trebuie să ia în considerare comentarii asupra
următoarelor aspecte:

a) conţinutul şi forma raportului administratorului asupra situaţiilor financiare

b) norme emise Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
c) practica din sectorul bancar

8. Planul de audit nu include:

a) obţinerea unei înţelegeri absolute a activităţii şi structurii de guvernanţă a entităţii

b) determinarea naturii, duratei şi întinderii procedurilor de audit ce urmează a se aplica
c) luarea în considerare a evaluărilor prognozate pentru riscul inerent şi riscul de control

9. Obţinerea cunoaşterii activităţilor băncii cere unui auditor să înţeleagă:

a) mediul economic şi de reglementare dominant pentru toate ţările membre UE

b) condiţiile de piaţă existente în ultimii ani în sectorul bancar

c) structura de guvernanţă corporativă a băncii

10. Care din următoarele riscuri nu sunt considerate riscuri asociate activităţii bancare, conform IASP
1006:

a) riscul fiduciar
b) riscul politicii monetare
c) riscul de înlocuire

11. Care este definiţia riscului de credit:

a) riscul de apariţie a pierderilor din modificări viitoare ale cursurilor de schimb aplicabile
activelor, datoriilor, drepturilor şi obligaţiilor exprimate în valută
b) riscul de apariţie a pierderilor din factori cum ar fi incapacitatea de menţinere a siguranţei
custodiei sau neglijenţa în managementul activelor realizat în numele unor alte părţi
c) riscul ca un client sau partener să nu stingă o obligaţie la întreaga valoare a acesteia, fie la
momentul scadenţei, fie la orice moment ulterior

12. Ce reprezintă riscul de lichiditate:

a) riscul de apariţie a pierderilor din modificările survenite în capacitatea unei bănci de a vinde sau
ceda un activ
b) riscul asociat imperfecţiunilor şi subiectivităţii modelelor de evaluare folosite pentru
determinarea valorii activelor şi datoriilor
 c) riscul de pierdere directă sau indirectă rezultată din procese, personal sau sisteme interne
inadecvate sau eşuate sau din evenimente externe

13. Care din următoarele definiţii nu este adevărată:

a) riscul reputaţional: riscul de pierdere a activităţilor datorită unei opinii publice negative şi riscul
de producere a unor daune la adresa reputaţiei băncii
b) riscul de decontare: riscul ca un client sau partener să nu respecte termenii unui contract
c) riscul de transfer: riscul de apariţie a pierderilor atunci când obligaţia unui partener nu este
exprimată în moneda ţării acestuia

14. Care din următoarele afirmaţii este adevărată:

a) riscurile bancare cresc o dată cu creşterea cursului valutar

b) riscurile bancare scad o dată cu gradul de concentrare al expunerii bancii pe un singur client

c) riscurile bancare cresc o dată cu gradul de concentrare al expunerii unei bănci pe un singur client

15. Factorii care contribuie în mod semnificativ la riscul operaţional includ următoarele:

a) nevoia derulării, cu precizie, a unui volum mic de tranzacţii într-o perioadă scurtă de timp
b) necesitatea monitorizării şi rezolvării expunerilor importante care pot apare pe perioade scurte de
timp
c) administrarea unui volum mic de elemente monetare

16. Utilizarea la scară largă a IT atrage după sine riscuri, cum ar fi:

a) pierderea de date cauzată de o cădere a sistemului

b) capacitatea de a derula în mod corect tranzacţii complexe
c) păstrarea datelor ca urmare a unei intervenţii neautorizate în sistem

17. Politicile, procedurile şi controalele menite să deturneze, să recunoască şi să raporteze activităţile de

spălare a banilor, cuprind:

a) neraportarea către autorităţi a tranzacţiilor suspicioase sau a tuturor tranzacţiilor de un anume fel
b) intuiţia personalului în vederea identificării tranzacţiilor suspicioase
c) o cerinţă referitoare la obţinerea unei identificări a clientului („cunoaşterea clientului”)

18. Un sistem eficient de gestionare a riscului într-o bancă necesită, în general, următoarele:

a) orice sisteme de informaţii care sunt disponibile

b) identificarea, evaluarea şi monitorizarea riscurilor
 c) supraveghere şi implicare în procesul de control din partea celor însărcinaţi cu recrutarea
personalului

19. La întocmirea unui plan general pentru auditul situaţiilor financiare ale unei bănci, auditorul trebuie
să acorde o atenţie deosebită următoarelor aspecte:

a) existenţa unor tranzacţii cu părţile afiliate

b) utilizarea conturilor analitice pentru înregistrarea operaţiunilor
c) evaluarea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie

20. Neînregistrarea completă sau corectă în contabilitate nu atrge după sine:

a) riscul de pierdere datorată incapacităţii de a întreprinde acţiuni corective oportune

b) riscul de a reuşi crearea, la momentul oportun, a unor provizioane adecvate pentru pierderi
c) prezentarea necorespunzătoare sau incorectă a informaţiilor în situaţiile financiare şi în alte
rapoarte

21. Pe lângă obiectul principal de activitate (atragerea de fonduri şi activitatea de creditare), băncile se
mai angajează în tranzacţii care:

a) presupun utilizarea de instrumente financiare derivate

b) nu respectă în totalitate reglementările impuse de BNR
c) în urma cărora ştiu că vor obţine pierderi

22. Auditorul analizează sursele de venituri ale băncii şi obţine probe de audit suficiente şi adecvate cu
privire la următoarele:

a) existenţa controalelor de calitate a produselor bancare

b) acurateţea şi exhaustivitatea evidenţelor contabile asociate unor astfel de tranzacţii
c) existenţa unui sistem adecvat de calculaţie a costurilor

23. Există multe proceduri pe care atât auditorii, cât şi supraveghetorii bancari le desfăşoară, incluzând:

a) revizuirea metodelor de scoatere din gestiune a stocurilor (FIFO, LIFO, CMP)

b) reevaluarea imobilizărilor deţinute de fiecare sucursală
c) obţinerea de probe cu privire la funcţionarea sistemului de control intern

24. Problemele de IT care prezintă un interes deosebit pentru auditorul unei bănci nu includ următoarele:
 a) utilizarea IT pentru crearea unei interfeţe mai accesibile utilizatorilor programelor on-line
banking
b) utilizarea IT pentru calcularea şi înregistrarea veniturilor şi cheltuielilor din dobânzi, două din
elementele cele mai importante în determinarea veniturilor unei bănci
c) utilizarea IT şi a sistemelor de telecomunicaţii pentru determinarea securităţii schimburilor
valutare şi a poziţiilor de tranzacţionare a derivatelor

25. Natura operaţiunilor bancare poate să nu îi permită auditorului să reducă riscul de audit până la un
nivel accepatbil datorită:

a) volumul mic de tranzacţii în care se implică băncile, ceea ce face impracticabilă bazarea
exclusivă pe proceduri de fond
b) concentrării geografice într-o locaţie a activităţilor bancare, ceea ce face extrem de dificilă
obţinerea unei acoperiri suficiente
c) dificultăţii creării de proceduri de fond eficiente pentru auditarea tranzacţiilor comerciale
complexe

26. Cele trei componente ale riscului de audit sunt:

a) riscul de credit, riscul de schimb valutar şi riscul de control

b) riscul inerent, riscul de control şi riscul de nedetectare
c) riscul de control, riscul de nedetectare şi riscul de credit

27. Înainte de a utiliza prestaţia unui alt auditor, auditorul trebuie:

a) să ia în considerare independenţa acelor auditori şi competenţa acestora în desfăşurarea activităţii

solicitate
b) să obţină declaraţii din partea conducerii privind schimbările majore survenite în activitatea
băncii şi în profilul de risc al acesteia
c) să stabilească un nivel al pragului de semnificaţie astfel încât să identifice denaturările care, dacă
rămân necorectate, dau naştere unor contradicţii flagrante cu cerinţele legislative

28. Obiective care trebuie îndeplinite de către controalele interne aferente sistemului de contabilitate,
conform ISA 400 “Evaluarea riscurilor şi controlul intern”, sunt:

a) toate tranzacţiile şi alte evenimente sunt înregistrate cu promptitudine la valori estimate, în

conturile corespunzătoare şi în perioada contabilă potrivită
b) tranzacţiile se execută în conformitate cu autorizarea generală sau specifică a conducerii
c) activele înregistrate sunt comparate cu cele existente la intervale foarte lungi de timp
29. Pentru a avea certitudinea că accesul la activele băncii se face doar cu autorizarea conducerii, o
bancă nu recurge de obicei la controale de genul:

a) parole şi acorduri de acces colectiv pentru a limita accesul în sistemele IT şi EFT doar la
angajaţii autorizaţi
b) separarea funcţiilor de efectuare a înregistrărilor şi de custodie
c) evaluarea sistemului de gestionare a riscului bancar

30. Domenii în care inspecţia nu este utilizată ca şi procedură de audit:

a) acorduri de împrumut
b) acorduri de plasamente
c) acorduri de angajament

31. Domenii pentru care auditorul poate folosi confirmarea sunt:

a) tranzacţii cu instrumente derivate ajunse la scadenţă

b) verificarea sau obţinerea confirmării independente a valorii activelor şi datoriilor care sunt
tranzacţionate numai pe piaţa primară de capital
c) acreditive

32. Referitor la evaluarea instrumentelor de pe piaţa monetară, care din următoarele afirmaţii este
adevărată:

a) auditorul ţine cont de gradul de adecvare a tehnicilor de evaluare utilizate, în lumina bonităţii
emitentului
b) auditorul ţine cont de necesitatea efectuării unei inspecţii fizice sau a confirmării sumelor cu
băncile custode externe
c) auditorul ia în considerare dacă trebuie să testeze înregistrarea corespunzătoare pe bază de
angajamente a venitului obţinut din instrumentele pieţei monetare a fost angajat

33. Pentru măsurarea investiţiilor de portofoliu auditorul ia în considerare dacă:

a) toate câştigurile şi pierderile nesemnificative din vânzări şi reevaluări au fost raportate în
conformitate cu cadrul de raportare financiară
b) relaţia dintre tipurile de titluri deţinute şi venitul aferent este una rezonabilă
c) toate titlurile de investiţii cuprinse în portofoliu au fost verificate

34. Pentru stabilirea naturii, întinderii şi duratei activităţii ce trebuie desfăşurate pentru auditarea
împrumuturilor, auditorul ia în considerare următorii factori:

a) informaţiile pe baza cărora banca evaluează şi monitorizează riscul fiscal

b) împrumuturi identificare ca fiind potenţial neperformante
 c) concentrarea împrumuturilor către toate tăţile membre UE

35. Referitor la veniturile şi cheltuielile din dobanzi, auditorul nu ia în considerare:

a) dacă există proceduri satisfăcătoare pentru contabilitatea corespunzătoare a veniturilor şi

cheltuielilor angajate
b) utilizarea procedurilor analitice pentru a stabili dacă sumele raportate sunt rezonabile
c) nivelul dobânzilor estimate pentru anul viitor

36. Care dintre următoarele fapte sunt comise de conducere şi ceilalţi angajaţi în ceea ce priveşte
activitatea de creditare:

a) furtul sau utilizarea intenţionat eronată a garanţiilor

b) utilizarea intenţionat greşită a conturilor discreţionare
c) falsificarea banilor sau efectelor de comerţ

37. Factorii de risc de fraudă în raport cu ciclul de depozitare includ:

a) niveluri ridicate de profit obţinute de unii dealeri în raport cu strategia declarată de tranzacţionare
b) documentaţie existentă în birourile conducerii care se pretinde că nu are nici o legătură cu
activitatea băncii sau răspunsuri evazive privind astfel de documente
c) dosare de credit “subţiri” cu informaţii financiare sumare, incomplete, documentaţie de slabă
calitate sau managementul pretinde că debitorul are situaţie patrimonială bună şi prezintă o
bonitate neîndoielnică

38. Controale strategice presupun următoarele activităţi:

a) evaluarea tranzacţiilor şi verificarea independentă a preţurilor de piaţă
b) limitarea acceptării cadourilor şi activităţilor de socializare
c) stabilirea activităţilor autorizate şi produselor pe care banca le poate tranzacţiona în nume
propriu sau în numele terţilor, de preferat defalcate pe produse sau grupe de risc

39. Criteriile de selecţie a dosarelor analizate pentru expunerea la risc nu cuprind:

a) conturile care sunt nu administrate de departamentul care gestionează conturile-problemă sau cu
risc ridicat ale băncii
b) conturile la care valoarea restantă este mai mare decât linia de credit autorizată
c) conturile-problemă identificate de autorităţile de reglementare bancară şi conturile-problemă
selectate în anul precedent

40. Indicatorii de calitate a activelor cuprind:

 a) rentabilitatea mediei activelor totale
b) creditele neperformante raportate la total credite
c) mărimea relativă a angajamentelor şi datoriilor

41. Riscurile în activitatea de creditare bancară pot apărea datorită următorilor factori:
1. Valuta în care este exprimat creditul,
2. Credibilitatea debitorului
3. Portofoliul de credite
4. Procedura de acordare a creditului
5. Scopul creditului
6. Garanţia creditului,
7. Natura activităţii debitorului

Răspuns a) 1+2+4+6
b) 1+2+5+6+7
c) 1+2+3+5+7

42. Precizaţi care din următoarele proceduri de audit nu sunt specifice numai auditului băncilor
comerciale:
a) auditul operaţiunilor cu clientela
b) auditul operaţiunilor în devize;
c) comunicarea auditorului cu conducerea;

43. Precizaţi care din următoarele evenimente ulterioare necesită ajustarea situaţiilor financiare:
a) Primirea unei hotărâri judecătoreşti definitive;
b) Deschiderea unei noi sucursale;
c) Fraudă apărută după închiderea exerciţiului;

44. Precizaţi care din următoarele evenimente ulterioare nu necesită ajustarea situaţiilor
financiare:
a) primirea unei hotărâri judecătoreşti definitive;
b) descoperirea unui client care rambusează o creanţă îndoielnică;
c) scăderea preţului acţiunilor după închiderea exerciţiului;

45. Conform ISA 1006, care din procedurile de audit enumerate se aplică la auditul situaţiilor
financiare ale băncilor comerciale:
1. Constatare;
2. Inspecţie;
3. Observare;
4. Investigare şi confirmare;
5. Recalculare;
6. Proceduri analitice;
7. Proceduri de control.

Răspuns a) 1+2+4+6
b) 2+3+4+5+6
 c) 1+2+3+5+7

46. Conform ISA 1006, pentru a înţelege mediul în care se desfăşoară activităţile de trezorerie,
auditorul iniţial va trebuie să înţeleagă:
1. Scala, volumul, complexitatea şi riscul activităţilor de trezorerie;
2. Relaţia băncilor cu Banca Naţională;
3. Importanţa activităţilor de trezorerie în raport cu alte activităţi ale băncii;
4. Cadrul în care se desfăşoară activităţile de trezorerie;
5. Integrarea organizaţională a activităţilor de trezorerie;
6. Conţinutul contractelor de depozite bancare.
Răspuns a) 1+2+4+6
b) 2+3+4+5+6
c) 1+3+4+5

47. Conform ISA 1006, care sunt categoriile în care poate fi împărţită funcţia de credit:
1. Contactare;
2. Creare şi acordare;
3. Monitorizare;
4. Încasare;
5. Aprobare;
6. Revizuire şi evaluare periodică.
Răspuns a) 1+2+4+6
b) 2+3+4+6
c) 1+2+3+5

48. Conform ISA 1006, care din indicatorii enumeraţi sunt consideraţi indicatori de calitate a
activelor:
1. Rentabilitatea mediei activelor totale
2. Rentabilitatea mediei capitalului propriu
3. Creditele neperformante raportate la total credite
4. Pierderile din credite raportate la total credite

Răspuns a) 1+2+4
b) 3+4
c) 1+2+3

49. Conform ISA 1006, care din indicatorii enumeraţi sunt consideraţi indicatori de lichiditate:
1.Numerarul, titlurile lichide şi titlurile cu piaţă foarte activă raportate la total active
2. Rentabilitatea mediei capitalului propriu
3. Creditele neperformante raportate la total credite
4.Depozitele inter-bancare şi cele ale pieţei monetare datorate, raportate la total active
Răspuns a) 1+4
b) 3+4
c) 1+2+3

50. Conform ISA 1006, care din indicatorii enumeraţi sunt consideraţi indicatori de rezultate:
 1. Rentabilitatea mediei activelor totale
2. Rentabilitatea mediei capitalului propriu
3. Capitalul propriu ca procent din total active
4. Marja netă de dobândă ca procent din media totalului activelor şi media activelor generatoare
de venituri
5. Pierderile din credite raportate la total credite

Răspuns a) 1+2+4
b) 2+3+4+5
c) 1+2+3