Curs 7

Noțiunea de întreprindere
Comerciantul persoană fizică
Noțiunea de întreprindere
• Deși utilizată și pentru alte discipline juridice, este o
noțiune cheie pentru dreptul concurenței, fapt
pentru care este definită într-o manieră proprie.
Noțiunea a fost preluată și de doctrina noastră
juridică din dreptul comunitar și mai recent și de
legiuitor prin Legea nr. 149/2011 (anterior legiuitorul
român folosea noțiunea de „agent economic” și
„operator economic”).
• Potrivit art. 2 alin 2 din Legea concurenței, prin „prin
întreprindere se înțelege orice operator economic
angajat într-o activitate constând în oferirea de
bunuri sau servicii pe o piață dată, independentă de
statutul său juridic și de modul de finanțare, astfel
cum este definită în jurisprudența Uniunii
Europene„.
• Pentru prima dată noțiunea de întreprindere a
fost definită de către Curtea de Justiție de la
Luxemburg, în regimul Tratatului CECO,
afirmându-se că: „existența unei
întreprinderi este dată de o organizare
unitară a elementelor personale, materiale
și imateriale, legate de un subiect de drept și
urmărind în mod susținut un scop economic
determinat”.
• O altă definiție (dată de Curte) mai largă a noțiunii de
întreprindere, arată că aceasta desemnează o
„unitate economică din punct de vedere al
acordului în cauză chiar dacă, din punct de vcedere
juridic, această unitate economică este constituită
din mai multe persoane fizice sau persoane
juridice”.
• În 1991, Curtea Europeană de Justiție a lărgit sfera
noțiunii de întreprindere, aceasta incluzând „orice
entitate care realizează o activitate economică,
indiferent de statutul ei legal și de modul în care
este finanțată”, definiție care a dobândit valoare de
principiu.
• Așadar, în ceea ce privește politica privind
concurența, poate fi considerată ca fiind
întreprindere inclusiv o persoană fizică, un
Page 1 of 7
inventator care acordă o licență de brevet,
comercializând, astfel, invenția sa.
• Ca urmare a accepțiunii reținute de Curtea Europeană
de Justiție în ceea ce privește noțiunea de
întreprindere, putem afirma că natura activității
este ceea care determină aplicabilitatea regulilor de
concurență și nu calitatea operatorului sau forma
sub care acesta acționează.
• În concluzie, în calificarea unei entități ca fiind sau
nu întreprindere se va analiza dacă aceasta exercită
sau nu o activitate economică.
• Referitor la activitățile comerciale (în sensul Codului
comercial român), entitățile care exercită activități civile,
sunt considerate întreprinderi dacă au ca obiect de activitate
prestarea de servicii.
• De asemenea, societățile care participă la schimburile
comerciale de servicii, precum societățile de gestiune
colectivă, pot să cadă sub incidența regulilor de concurență.
• Dacă o entitate cumpără bunuri pentru a le folosi în activitatea
sa pur obișnuită ea nu acționează ca o întreprindere, însă
simplul fapt de a exercita o funcție socială nu o exclude a
priori de la calificarea ca întreprindere, totul depinde în
practică de maniera în care ea acționează pe piață. Un
organism însărcinat prin lege cu regimul asigurărilor contra
accidentelor de muncă și a bolilor profesionale nu va fi
calificat ca fiind întreprindere. Pe de altă parte, activitatea
sportivă este o activitate economică deoarece ea implică
aspecte economice
• Entitățile economice trebuie, printre altele, să exercite
o activitate în mod autonom, adică să dispună de
suficientă libertate de acțiune pentru a determina
ele însele elementele susceptibile de a influența
concurența. Pentru a stabili dacă o filială a luat sau
este parte la anumite practici anticoncurențiale,
trebuie analizat în concret dacă a avut autonomie
de decizie, de cele mai multe ori, societatea-mamă
fiind socotită responsabilă, întrucât ea decide
participarea la asemenea practici. Așadar, pentru
calificarea unei întreprinderi ca fiind angajată întrun
acord, decizie sau practică concertată, este
esențial criteriul autonomiei de decizie a acesteia.
• Definiția dată de Conferința Națiunilor Unite
pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) în
Legea tip asupra concurenței: „termenul de
Page 2 of 7
întreprindere desemnează firmele,
societățile anonime, societățile de persoane,
companiile, asociațiile sau alte persoane
juridice care sunt create , sau controlate de
interese private sau de stat, care exercită
activități comerciale; el înglobează
sucursalele, filialele, societățile afiliate sau
alte entități direct sau indirect controlate de
ele”.
• Conturarea noțiunii de întreprindere are rolul
de a permite identificarea tuturor autorilor
obstrucțiilor aduse liberei concurențe. În
mod tradițional, principalii competitori au
fost comercianții – persoane fizice sau
persoane juridice; ulterior, sfera s-a lărgit
înglobând necomercianții care desfășoară
activități economice, fie că au sau nu
personalitate juridică.
Comercianții
• 1.comerciantul persoană fizică
• Persoanele fizice, cetățeni români sau cetățeni ai altui stat
membru al UE pot desfășura, în temeiul dreptului la liberă
inițiativă, al dreptului la liberă asociere și al dreptului la
stabilire, activități economice pe teritoriul României, în
toate domeniile, meseriile, ocupațiile sau profesiile pe care
legea nu le interzice în mod expres pentru libera inițiativă,
sub îndeplinirea condițiilor de înregistrare și autorizare, în
condițiile acestui act normativ. Desfășurarea de activități
economice pe teritoriul României de către persoanele fizice
se poate realiza individual și independent, ca persoane
fizice autorizate, ca întreprinzători titulari ai unei
întreprinderi individuale sau ca membri ai unei întreprinderi
familiale (în condițiile Ord. De urgență a Guv. Nr. 44/2008),
excepție făcând profesiile liberale, precum și acele activități
economice a căror desfășurare este organizată și
reglementată prin legi speciale.
• Pot desfășura activități economice în una fintre formele
amintite, persoanele fizice care:
• -au împlinit 18 ani, în cazul persoanelor fizice care solicită
autorizarea pentru desfășurarea de activități economice
conform art. 4 lit.a) (persoane fizice autorizate) și lit. b)
(întreprinderi individuale) și al reprezentantului
întreprinderii familiale, respectiv vârsta de 16 ani, în cazul
membrilor întreprinderii familiale;
Page 3 of 7
• -nu au săvârșit fapte sancționate de legile financiare, vamale și
cele care privesc disciplina financiar-fiscală, de natura celor
care se înscriu în cazierul fiscal;
• -au un sediu fiscal declarat prin cererea de înregistrare în
registrul comerțului și de autorizare a funcționării;
• -declară pe propria răspundere că îndeplinesc condițiile de
funcționare prevăzute de legislația specifică în domeniul
sanitar, sanitar-veterinar, protecției mediuluii și protecția
muncii.
Regimul juridic al persoanei fizice autorizate (PFA)
• În scopul exercitării activității pentru care a fost autorizată,
persoana fizică autorizată:
• -poate colabora cu alte persoane fizice autorizate,
întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi
individuale sau reprezentanți ai unor întreprinderi de
familiale ori cu alte persoane fizice sau juridice, pentru
efectuarea unei activități economice, fără ca aceasta să îi
schimbe statutul juridic dobândit;
• -poate angaja, în calitate de angajator, terțe persoane cu
contract individual de muncă, încheiat în condițiile legii;
• -poate cumula calitatea de persoană fizică autorizată cu cea
de salariat al unei terțe persoane care funcționează atât în
același domeniu, cât și într-un alt domeniu de activitate
economică decât cel pentru care persoana fizică este
autorizată;
• -este asigurată în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări
sociale și are dreptul de a fi asigurată în sistemul asigurărilor sociale de
sănătate și al asigurărilor pentru șomaj, în condițiile prevăzute de lege;
• -își desfășoară activitatea folosind în principal forța de muncă și
aptitudinile sale profesionale (nu poate cumula și calitatea de
întreprinzător persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale);
• -poate cere ulterior schimbarea statutului juridic dobândit și autorizarea
ca
întreprinzător persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale;
• -răspunde pentru obligațiile sale cu patrimoniul de afectațiune, dacă
acesta
a fost constituit, și, în completare, cu întreg patrimoniul său, iar în caz
de insolvență, va fi supuse procedurii simplificate prevăzute de Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, dacă are calitatea de
comerciant, potrivit art. 7 din Codul comercial. Creditorii își vor
exercita dreptul comun, în cazul în care persoana fizică autorizată nu
are calitatea de comerciant.

Page 4 of 7
Regimul juridic al întreprinzătorului persoană
fizică titular al întreprinderii individuale
• Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii
individuale:
• -este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în
registrul comerțului;
• -poate angaja terțe persoane cu contract individual de muncă,
înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă, în calitate
de angajator persoană fizică;
• -poate colabora cu alte persoane fizice autorizate, cu alți
întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi
individuale sau reprezentanți ai unor întreprinderi
familiale, ori cu alte persoane juridice, pentru efectuarea
unei activități economice, fără ca aceasta să îi schimbe
statutul juridic dobândit;
• -nu va fi considerat un angajat al unor terțe persoane cu care
colaborează, chiar dacă colaborarea este exclusivă;
• -poate cumula și calitatea de salariat al unei terțe persoane
care funcționează atât în acelați domeniu, cât și într-un alt
domeniu de activitate economică decât cel în care și-a
organizat întreprinderea individuală;
• -este asigurat în sistemul public de pensii și alte drepturi de
asigurări sociale și are dreptul de a fi asigurat în sistemul
asigurărilor sociale de sănătate și al asigurărilor pentru
șomaj;
• -răspunde pentru obligațiile sale cu patrimoniul de
afectațiune, dacă acesta a fost constituit, și, în completare,
cu întreg patrimoniul, iar în caz de insolvență, va fi supuse
procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006;
•
• -în cazul în care își încetează activitatea și este radiat
din registrul comerțului prin deces, moștenitorii
acestuia pot continua întreprinderea, dacă își
manifestă voința, printr-o declarație autentică, în
termen de 6 luni de la data dezbaterii succesiunii.
Când sunt mai mulți moștenitori, aceștia vor
desemna un reprezentant, în vederea continuării
activității economice ca întreprindere femilială.
Activitatea va putea fi continuată sub aceeași
firmă, cu obligația de menționare în cuprinsul
acelei firme a calității de succesor.

Page 5 of 7
Regimul juridic al întreprinderii familiale
• Întreprinderea familială este constituită din 2 sau mai
mulți membri ai unei familii. Membrii unei
întreprinderi familiale pot fi simultan PFA sau
titulari ai unor întreprinderi individuale. De
asemenea, aceștia pot cumula și calitatea de
salariat al unei terțe persoane care funcționează
atât în același domeniu, cât și într-un alt domeniu
de activitate economică decât cel în care și-au
organizat întreprinderea familială.
• Membrii unei întreprinderi familiale sunt asigurați în
sistemul public de pensii și alte drepturi de
asigurări sociale și au dreptul de a fi asigurați
însistemul asigurărilor sociale de sănătate și al
asigurărilor pentru șomaj, în condițiile prevăzute
• Întreprinderea familială:
• -nu poate angaja terțe persoane cu contract de
muncă;
• -se constituie printr-un acord de constituiree,
încheiat de membrii familiei în formă scrisă, ad
validitatem (acordul de constituire va stipula
numele și prenumele membrilor, reprezentantul,
data întocmirii, participarea fiecărui membru la
întreprindere, condițiile participării, cotele
procentuale în care vor împărți veniturile nete ale
întreprinderii, raporturile dintre membrii
întreprinderii familiale și condițiile de retragere,
sub sancțiunea nulității absolute);
• -poate colabora prin reprezentantul său, cu alte
persoane fizice autorizate ca persoană fizică
autorizată, întreprinzători persoane fizice titulari ai
unor întreprinderi individuale sau reprezentanți ai
unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane
fizice sau juridice, pentru efectuarea unei activități
economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul
juridic dobândit;
• -nu are patrimoniu propriu și nu dobândește
personalitate juridică prin înregistrare în registrul
comerțului. În cazul în care membrii întreprinderii
familiale au consimțit constituirea unui patrimoniu
de afectațiune, prin acordul de constituire sau
printr-un act adițional la acesta se vor stabili cotele
de participare a membrilor la constituirea
patrimoniului de afectațiune.
Page 6 of 7
• Dacă membrii întreprinderii convin în
unanimitate, cotele de participoare pot fi
diferite de cele prevăzute pentru
participarea la veniturile nete sau pierderile
întreprinderii.
• Reprezentantul desemnat prin acordul de
constituire va gestiona interesele
întreprinderii familiale în temeiul unei
procuri speciale, sub forma unui înscris sub
semnătură privată. Procura specială se
semnează de către toți membrii
întreprinderii care au capacitatea de
exercițiu și reprezentanții legali ai celor cu
• Membrii întreprinderii familiale sunt comercianți persoane
fizice de la data înregistrării acesteia în registrul comerțului
și răspund solidar și indivizibil pentru datoriile contactate
de reprezentant în exploatarea întreprinderii cu
patrimoniul de afecțiune, dacă acesta a fost constituit și, în
completare, cu întreg patrimoniul, corespunzător cotelor
de participare.
• Deciziile privind gestiunea curentă a întreprinderii familiale se
iau de către reprezentantul desemnat. Actele de dispoziție
asupra bunurilor afectate activității întreprinderii familiale
se vor lua cu acceptul majorității simple a membrilor
întreprinderii, cu condiția ca această majoritate să includă
și acordul proprietarului bunuluicare va face obiectul
actului.
• Actele prin care se dobândesc bunuri pentru activitatea
întreprinderii familiale se încheie de reprezentant fără
acordul prealabil al membrilor, dacă valoarea bunului cu
privire la care se încheie actul nu depășește 50% din
valoarea bunurilor care au fost afectate întreprinderii și a
sumelor de bani aflate la dispoziția întreprinderii la data
actului. Bunurile dobândite sunt coproprietatea membrilor
în cotele convenite prin actul de constituire sau în cote
diferite de acestea, așa cum au convenit membrii asociației
familiale.
• În cazul în care membrii întreprinderii familiale au constituit
un patrimoniu de afectațiune sau au dobândit bunuri
afvectate activității întreprinderii, bunurile se împart
conform cotelor convenite. Dacă nu a fost constituit un
patrimoniu de afectațiune, bunurile dobândite în vederea
desfășurării activității întreprinderii se împart conform
cotelor stabilite prin acordul de constiruire.
Page 7 of 7