Anatomie curs 7

Elemente de structura ale tubului digestiv(Subiect)

Peretele tubului digestiv este adaptat functiilor sale: Digestiei, absorbtiei si expulzarii reziduurilor
alimentare.

Structura este unitara, avand particularitati segmentare, formata din 4 straturi:

1. Mucoasa
2. Submucoasa
3. Musculara
4. Seroasa

Mucoasa(1)

Inveleste in interior tubul digestiv, este de mai multe feluri in functie de rolul segmentului
respectiv. Initial, la nivelul cavitatii bucale, faringelui, ½ esofag este un epiteliu pavimentos
stratificat adaptat pentru transportul bolului alimentar. Restul tubului digestiv, epiteliul este cilindric
unistratificat, adaptat pentru absorptie si secretie.

La nivelul epiteliului este un bogat aparat glandular cu glande uni si pluricelulare, iar ca aspect
macroscopic se observa pliuri ale mucoasei date de musculara mucoasei(strat muscular subtire cu rol
in plasticitate).

Submucoasa(2)

Tesut conjunctiv lax cu o bogata retea vasculara + o retea nervoasa, care formeaza plexul nervos
submucos descris de Meissner. La nivelul duodenului avem o particularitate a submucoasei: glandele
duodenale patrund din submucoasa pana in mucoasa.

Musculara(3)

Asigura dinamica peretelui tubului digestiv, formata din tesut muscular striat cu contractii
voluntare pana la ½ esofag si tunica musculara neteda dispusa in general in 2 straturi: un strat intern
circular si un strat extern longitudinal cu particularitatea acestuia, aglomerarea sub forma de tenii la
nivelul colonului. Mai exista o particularitate la nivelul stomacului, fibrele oblice interne, care la nivelul
cardiei se aseaza calare, transformand acest orificiu intr-un sfincter functional, nu anatomic.

De-a lungul tubului digestiv, musculatura circulara realizeaza sfinctere anatomice cu rol
important in progresia bolului alimentar. La nivelul tunicii musculare se gaseste un plex nervos mienteric
Auerbach.
Adventicea(partial tunica seroasa)(4)

Numita seroasa, deoarece este data de peritoneu, foita viscerala, iar la nivelul unor organe,
adventicea se organizeaza, formand al 4-lea strat, este o condensare de tesut conjunctiv lax, si anume, la
faringe, la esofag pana la cel abdominal si in partea inferioara a rectului.

Pe langa glandele cu deschidere la nivelul mucoasei tubului digestiv, exista glande care
prolifereaza si din lipsa de spatiu, migreaza de la locul de origine spre locul final(cazul ficatului si
pancreasului ce devin organe voluminoase; ficatul intraperitoneal, exceptand aria nuda; pancreasul fiind
intraperitoneal cu mezou, devenind extraperitoneal, cu mentiunea ca locul de deschidere al canalelor lor
excretoare corespunde originii organelor respective.

Dezvoltarea aparatului urinar

Este in stransa legatura cu dezvoltarea aparatului genital. Dintre cele doua, renalul este primul
care incepe sa se diferentieze.

Originea lor este comuna in mezodermul intermediar, care va forma cordoane nefrogene situate
topografic de o parte si de alta a aortei primitive si imprimand in peretele aortei doua proeminente
alungite paralele numite creste urogenitale.

Canalele de excretie urinare si genitale se deschid initial in cloaca, care este endodermala, apoi
in sinusul urogenital.

In evolutie, ca rest al sinusului urogenital, la barbat avem uretra, iar la femeie, vestibulul vaginal
= spatiul comun, unde se deschid prin orificii separate uretra si vagina.

Aparatul renal: Dezvoltare

Organul secretor este rinichiul. Acesta trece prin mai multe etape de dezvoltare, diferit
filogenetic. Astfel, la amfibieni si pesti, rinichiul cunoaste in dezvoltare 2 etape: Pronefros si mezonefros,
ca ulterior pe scara filogenetica, la reptile, pasari, mamifere, om; in evolutie apare si metanefrosul.

Exista o particularitate a acestei etape: Sunt succesive in sens cranio-caudal, dar coexistente in
timp si spatiu, astfel:

Pronefrosul are o pozitie inalta cervicala, pozitie care merge descendent si pe masura ce dispare
portiunea cervicala, apare portiunea distala, apoi pronefrosul incepe sa regreseze in momentul in care
mezonefrosul are dezvoltare maxima, coexistand cu schitarea sacrala a metanefrosului.

Mezodermul se dezvolta somitic, lateral(cu somato si splanhnopleura), paraxial, intermediar.

Mezodermul intermediar este nefrogen(da nastere aparatului urinar). Acesta se segmenteaza in

sens craniocaudal.
 - In regiunea cervicala se segmenteaza in nefrotoame cervicale(C).
- In regiunea toracolombara se segmenteaza in cordoane nefrogene(TL).
- In regiunea sacrala se segmenteaza in blastem nefrogen(S).

Pronefrosul

Se numeste intestin cefalic. El apare la embrionul cu 11 somite in dreptul somitelor 8-11 ale
mezodermului. Acesta se grupeaza in 7 categorii de grupe celulare care se numesc nefrotoame. Ele
sufera un proces de alungire transversala si capata lumen => Nefrocele.

Fiecare nefrocel are 2 pereti:

- Un perete lateral care se evagineaza(se dilata), acesta venind in raport cu cordoanele celulare
subiacente si impreuna cu acestea se tunelizeaza, formand un canal longitudinal numit colector
primar pronefrotic. Acesta se deschide in cloaca.
- Un perete medial se invagineaza datorita prezentei unei anse capilare si va lua nastere
glomerulul intern.

Exista situatii in care peretele medial al nefrocelului se va deschide in cavitatea celomica, iar ansele
capilare vor proemina in celomul intraembrionar in vecinatatea locului de deschidere a nefrocelului, ceea
ce da nastere glomerulului extern.

Pronefrosul are maximul de dezvoltare cand embrionul are 23 de somite, lungimea de 3mm, dupa
care incepe procesul de degenerare, care are loc cand embrionul are 3.5-5mm, corespunzator stadiului
somitic de 25-30 somite.

Dupa degradarea pronefrosului, ramane doar canalul pronefrotic colector in stadiul rudimentar, dar
necesar in dezvoltarea ulterioara a rinichiului, avand rol inductor, restul dispare.

Experimental, s-a demonstrat ca grefarea de tesut pronefrotic in alte zone poate sa fie urmata de
aparitia glomerulilor si tubilor rudimentari, iar distructia totala sau partiala a canalului pronefrotic
rudimentar duce la aparitia unui mezonefros slab dezvoltat si la lipsa metanefrosului.

Mezonefrosul

A doua etapa in dezvoltarea rinichiului, are rol in dezvoltarea metanefrosului si a aparatului

genital. Dateaza din saptamana a 4-a IU, coexistand initial cu pronefrosul.

In final din mezonefros la femeie dispare complet, iar la barbat da canalele excretoare ale
testiculului.

Origine: Tot in mezodermul intermediar in dreptul somitelor 9-26, unde mezonefrosul ia initial
aspect de aglomerare celulara mezodermala.

In portiunea superioara, mezonefrosul isi pastreaza metameria, astfel se dezvolta cate o singura
vezicula mezonefrotica pentru fiecare nefrotom.
 In segmentele inferioare, metameria dispare, aparand mai multe vezicule pentru nefrotom, numarul
veziculelor ajungand pana la 40. In aceasta etapa, apar si glomerulii interni.

O vezicula mezonefrotica are urmatoarele caracteristici. Aspectul ei e ca o para, avand o parte

laterala mai ingusta si care se uneste cu colectorul pronefrotic, rezultand ductul mezonefrotic al lui
WOLF.

Partea mediala a veziculei se largeste si este invaginata de un capilar glomerular, care provine prin
angioformare locala si care, ulterior, intra in legatura cu aorta.

La doua luni si jumatate IU, mezonefrosul e un organ voluminos situat pe peretele posterior al
trunchiului, de o parte si de alta a mezenterului dorsal si proeminand in cavitatea celomica.

La nivelul lui, se dezvolta un element foarte important: Creasta genitala, pe partea antero-mediala a
mezonefrosului.

Ulterior, in luna a 4-a, involueaza, ramanand numai portiunea epigenitala participanta la formarea
gonadelor.

Astfel, la sexul masculin, se vor dezvolta 5-12 tuburi mezonefrotici epigenitali in legatura cu reteaua
testiculara(Rete testis), tubi care se vor deschide in canalul WOLF, iar din mezonefros raman resturi
embrionare cum ar fi:

- Din partea superioara a mezonefrosului ramane apendicele epididimar.

- Din partea inferioara a mezonefrosului ramane paradidimul(aceste resturi embrionare le gasim
la nivelul polilor testiculari).

La femeie, canalul WOLF degenereaza din luna a 3-a. Pot ramane in ligamentele largi ale uterului
mici vezicule superior si inferior = resturi mezonefrotice nesemnificative cu aspect vezicular. Se numesc
Epooforum sau paraoforum.

Metanefrosul

Dateaza din saptamana a 9-a. Origine dubla:

a. Caile excretorii se dezvolta din mugurele uretral, reprezentand cea mai mare parte a
piramidelor renale Malpighi.
b. Nefronii se dezvolta din blastemul metanefrogen.

Caile excretorii

Iau nastere prin evolutia mugurelui uretral. Acesta este un diverticul, la inceput plin, netunelizat
pe fata postero-mediala a canalului WOLF langa deschiderea acestuia in sinusul urogenital(parte din
cloaca).
 Acest mugure uretral creste mult in lungime, iar la extremitatea lui distala, apare o dilatatie =
ampula = viitorul pelvis renal(Bazinet). Aceasta, venind in contact cu blastemul metanefrogen, care ii va
forma o capsula cu 2 zone:

- O zona interna, densa, care formeaza pars convoluta

- O zona externa, cu tesut conjunctiv mai lax, care va da nastere tesutului conjunctiv renal si
capsulei rinichiului

Ampula(dilatarea) = pelvis renal primitiv. Se va divide in 2-3 ramuri = schita calicelor mari.
Diviziunile se fac sub forma de T, specific rinichiului.

Bratul lung al T-ului este trunchiul principal, iar bratul orizontal reprezinta ramurile. Diviziunea
ajunge la rangul 15, ajungand pana in blastemul nefrogen.

- In timpul acestei diviziuni, periferic, primele generatii de ramuri pana la ordinul 5 vor fi inglobate
in sistemul cailor urinare, ducand la formarea calicelor mari si mici.
- Generatiile restante in afara celor 5 vor deveni tubi colectori si tubi intermediari renali care se
vor deschide cu extremitatea inferioara in calicele mici, iar cu extremitatea superioara se leaga
de nefronii din corticala.

Tubii colectori reprezinta elementul structural al piramidei renale Malpighi.

De mentionat ca piramidele renale proemina prin baza la nivelul rinichiului fetal, dand aspectul fetal
de rinichi poselat polichistic, ca ulterior prin dezvoltarea rinichiului, umple spatiul dintre piramide.

Evolutia blastemului metanefrogen(formarea nefronilor)

In jurul fiecarei diviziuni uretrale se formeaza o capsula, care, prin dilatare devine vezicula, care
se alungeste si se tunelizeaza luand aspect de ansa.

Ansa are 2 extremitati:

- O extremitate mediala, care se dilata si se invagineaza, formand capsula Bowman, care primeste
in concavitatea ei un glomerul.
- O extremitate laterala, care se uneste cu tubii colectori.

Restul ansei va da nastere tubilor contorti renali distali si proximali si ansei Henle.

Astfel, la sfarsitul acestei faze, in fiecare rinichi se dezvolta 1.5milioane nefroni, care devin
functionali din luna a 7-a IU.

Dezvoltarea inervatiei si vascularizatiei renale

Inca din fazele incipiente de dezvoltare a metanefrosului, blastemul metanefrogen este invadat de
celulele crestei neurale de origine ectodermala.

Astfel, neuronii, vor influenta functia renala. Exista un fenomen de inductie reciproca si anume:
 Blastemul metanefrogen emite stimuli chimici, care induc formarea si diviziunea mugurelui uretral si
invers: daca mugurele uretral nu se dezvolta, blastemul metanefrogen nu se va diferentia !!!

Aceasta inductie reciproca favorizeaza invadarea tesutului metanefrogen de catre celulele nervoase
ectodermale.

Vascularizatia

Este o vascularizatie segmentara, bazandu-se pe captarea ramurilor, care topografic se gasesc langa
metanefros. Astfel, ele provin din iliacele comune si ulterior din aorta, cu mentiunea ca prin asa-zisa
ascensiune a rinichiului, acesta primeste ramuri la polul superior, cele inferioare degenerand.

Exista situatii in care raman aceste ramuri renale numite artere polare(= existenta vaselor
embrionare).

Ascensiunea si rotatia renala

Metanefrosul este situat initial in pelvis, iar din luna a doua, incepe procesul de ascensiune, de fapt
peretele toracal lombosacrat creste mai mult si mai rapid decat organele interne.

Mugurele uretral are totusi o influenta de impingere a metanefrosului, ceea ce face ca acesta sa se
pozitioneze laterovertebral, rotindu-se medial.

Astfel, marginea concava devine mediala si marginea convexa laterala.

Rinichi ptozat = Rinichi cazut(diferit de ectopic) -> Pediculul vasculonervos nu este dezvoltat conform
pozitiei si ureterul este cazut(nu rectiliniu).