Sunteți pe pagina 1din 15

DESPRE INSECTE Spuneţi ce-ar putea să fie.

(Fluturele)
Colorat e ca o floare,
Trupul fin şi mic el are, Parcă-i floare zburătoare
Zboară vara pe câmpie, Şi are şase picioare!
(Fluturele) În spate ridică
Sacul cu povară
Cine zboară printre flori Să-l ducă-n cămară.
În zig-zag, de-atâtea ori? (Furnica)
Uite-aicea, pe o floare,
Două aripi gălbioare. Trec grăbite pe cărare
(Fluturele) Patru sute de picioare.
(Furnicile)
Aripi are,
Parcă-i floare. Cine cântă toată vara
Încotro a zburat oare? Prin fâneţe cu chitara?
(Fluturele) (Greierele)

De-o parte şi de alta două scuturi. În loc să-şi caute mâncare,


Eşti floarea care nu te scuturi. El cântă vara pe ogoare.
O floare însă, zburătoare, (Greierele)
Doar gingăşie şi culoare.
(Fluturele) Zi şi noapte prin fâneţi,
Auzi mii de cântăreţi.
Panseluţă zburătoare (Greierii)
Cu argint pe aripioare –
Colindă din floare-n floare. Ghici, ce gâză mititică
(Fluturele) Cară-ntruna şi ridică
Boabe de grâu, păpuşoi,
Pe sub razele de soare S-aibă iarna-n muşuroi?
Zboară pe câmp o floare. (Furnica)
(Fluturele)
La trup are aripioare
Printre petale de floare, Şi zboară din floare-n floare,
Zboară aripi gălbioare.
(Fluturele) Harnică-i ca gospodina.
Ghiciţi cine-i? e …
Mici pitici cu felinare (Albina)
Umblă noaptea pe cărare.
(Licurici) Mititica şi drăguţă,
În stup cu regina stă.
Licărul ce trece-n zbor Ea zboară din floare-n floare,
Îl vezi noaptea călător. Mierea dulce s-o prepare.
E un bec pentru furnici? (Albina)
Felinar e?
Tu ce zici? (Licurici) La cap limbă cu miere,
La coadă limbă cu venin.
Turmă mică, târâtoare, (Albina)
Paşte-n pomi, nu pe ogoare!
(Omizile) Inspectează floricele
Şi strânge nectar din ele!
Mică, dar voinică, (Albina)
Strânge pentru cină
Are-un ac micuţ şi fin, Zahăr din grădină?
Zboară lin din floare-n floare, (Albina)
Acul este cu venin
Iar polenu-i pe picioare. Toată ziua ea adună
(Albina) Din a florilor cunună,
Stropii de dulceaţă bună.
Ştiu o gâză hărnicuţă foc, (Albina)
Strâns ă la mijloc,
Mereu zboară şi se duce DESPRE ANIMALE DOMESTICE
Pe la flori cu sucul dulce,
Îl adună pentru hrană, Este un prieten bun,
În căsuţa din poiană. El mă duce unde-i spun
Ştiţi voi oare cum o cheamă? Cu căpăstru şi cu şa,
(Albina) Iarna-mi plimbă sania.
(Calul)
Din flori plicuri de dulceaţă
Strânge de cu dimineaţă. Roade oase,
(Albina) Stă în cuşcă,
Pe duşmanii săi îi muşcă.
Hărnicuţa gospodină (Câinele)
Strânge zahăr din grădină!
(Albina) E lânos şi stă la stână
Şi pe oi el le adună.
Printre fluturi şi lumini, (Câinele)
Strânge aur din grădini
Şi-l tot cântă, şi-l descântă, Pe stăpân el îl păzeşte,
Şi-l aşează-ntr-un palat Pe duşman îl încolţeşte. (Câinele)
Dulce şi înmiresmat. Când e frig, stă covrig,
(Albina) Iar când vede un motan
Sare ca un năzdrăvan!
Stă la stup, că-i casa ei (Câinele)
Şi-ţi dă miere dacă vrei.
Însă, ştii că de-ai urlat Stă în lanţ, doarme în cuşcă,
Una rea te-a înţepat Doar pe hoţ îl muşcă
Şi ţipând cu gura plină Şi vesteşte pe oricine
Te mai muşcă o... Vine-n vizită la mine.
(Albină)
Ham, ham, ham,
Din flori, plicuri cu dulceaţă Ce nume am?
Strânge chiar de dimineaţă. (Câinele)
(Albina)
Slujba în gospodărie
Cară pulbere de stele El o face credincios
Şi dulceaţă din vâlcele. Şi primeşte drept răsplată
(Albina) Câte-un… os.
(Câinele)
Care gospodină
Sforăind în mustăcioară,
Un prieten credincios, Dar când simte-un şoricel,
Fără frică, bătăios, Ţup! Îl prinde sprintenel.
Hoţul frică de el are (Pisica)
Când îi iese în cărare.
Poţi să spui cum se numeşte Te zgârie, te ciupeşte,
Cel ce curtea ţi-o păzeşte? Mereu se linguşeşte.
(Câinele) Pe şoareci îi pândeşte,
Din casă nu lipseşte.
Face sluj şi dă din coadă, (Pisica)
Ştie oasele să roadă,
Stă in curte, doarme-n cuşcă, De-i mai pun: ochi de sticlă,
Te şi latră, te şi muşcă! O mustaţă mică,
(Câinele) O ureche
Cu pereche,
Animalele din casă Gura mică,
Umblă adesea pe sub masă, Se numeşte Miaunica.
Dar când se întâlnesc, Cine-i oare?
Tare rău se mai sfădesc! (Pisica)
(Câinele şi pisica)
Toarce-ntruna pe cuptor,
Are blana mătăsoasă, Fără fus, fără fuior,
La căldură toarce-n casă; Dar cum simte-un şoricel
La lăbuţe-are ghetuţe – Se repede după el.
Stau ascunse în pernuţe. (Pisica)
(Pisica)
Să stea lângă sobă-i place,
Are şi mustăţi şi gheare, N-are furcă, dar tot toarce.
Uneori ca tigrul sare. Pe şoareci îi nimereşte,
Lângă mine n-o mai las! Dar de câine se fereşte.
Am şi-acuma semn pe nas! (Pisica)
(Pisica)
Are mustăţi şi gheare,
Cu pernuţe la lăbuţe, Şoricelu-i de mâncare!
Cine calcă-ncetişor (Pisica)
Parcă umblă pe covor?
(Pisica) Are coadă, are gheare,
Merge în patru picioare
După sobă la bunica, Şi când nu-i acasă,
Toarce-ntruna mitica Joacă şoarecii pe masă.
Şi o cheamă Miaunica. Ghici, ghicitoarea mea! (Pisica)
(Pisica)
Labe moi, trec pe oriunde,
Iată, bieţii şoricei În lăbuţe, gheare-ascunde!
Fug iute din calea ei ?... (Pisica)
(Pisica)
Cine îndrăgeşte focul
Albă, neagră, pestricioară,
Şi-şi spală mereu cojocul, Ce mai carne de ospeţe!
De nas poartă un inel
Toarce-ntruna cu mult spor Şi drept coadă, un cârcel.
Fără furcă şi fuior? (Porcul)
(Pisica)
Cu râtul ei scormoneşte
Toarce zi şi noapte. Pământul îl răscoleşte,
(Pisica) El creste în bătătură,
Ne dă carne şi untură?
Cenuşiu şi tare mic, (Porcul)
El se teme de pisic.
Stă pitit, deoarece În noroi se tăvăleşte,
Se numeşte… Cu porumb el se hrăneşte,
(Şoarece) Are coada covrigel
Şi la rât are inel.
Mic, cu inima haină, (Porcul)
Roade sacul de făină!
(Şoricelul) Vara buruieni îi dai
Toamna, boabe şi mălai,
Roade peste tot ce-apucă Cartofi, sfeclă furajeră.
Şi-şi târăşte coada lungă. Grăsanul nostru de-aici
Roade toată ziulica Iarna dă la schimb, şorici,
Până îl prinde pisica. Cârnaţi, caltaboşi, cărniţă,
(Şoricelul) Şi-o gustoasă şunculiţă.
(Porcul)
Ea este bună la toate,
Ne dă carne, ne dă lapte, Gât semeţ,
Iar viţei mititei Picioare zvelte,
Se numesc copiii ei. (Vaca) Poartă şaua în spinare
Şi duce omul călare.
Este mare, coarne are, Cine-i oare? (Calul)
Hrănită bine e-n stare Roşcat, negru sau bălan
Să-ţi dea lapte şi smântână, Cu potcoavă la picior,
Brânză proaspătă şi bună. Face-ntruna tropa-trop
(Vaca) Şi aleargă la galop.
(Calul)
Laptele ce-l bei
Este tot al ei. E un animal cuminte,
“Muu” e vorba ei, Nu-i place însă ploaia,
Ghiceşte, dacă vrei! Paşte-n turmă şi dă lapte,
(Vaca) Dă şi lână şi e…
(Oaia)
Un dovleac pe patru beţe,
Geme şunca în coteţe! Bucălaia de la stână
(Porcul) Ne dă miel, lapte şi lână!
(Oaia)
Butoiaş cu patru beţe,
Are lâna lungă, creaţă,
Paşte iarba sus la stână Cu oile stâna-mparte
Şi-ţi dă caş şi brânză bună. Şi cară desagi-n spate.
(Oaia) (Măgarul)

Cu copite încălţată Roşcăţel, negru sau bălan,


Şi-n cojoc e îmbrăcată. Cu potcoavă la picior,
Rumegă la iarbă-ntr-una. Face-ntruna tropa-tropa
Ne dă carne, lapte, lână, Şi aleargă la galop.
Adăpostul ei e-n stână. (Calul)
(Oaia)
Urechiat cu blana deasă
Blana ei e bună Stă mai mult pe lângă casă!
De ciorapi de lână. (Iepurele de casă)
Bunicuţa-i face,
Pe când lână toarce. E fricosul cel mai mare
Ghiceşte! Iute-aleargă-n depărtare,
(Oaia) Dar la morcovi de îl chem
Vine, doar să-i fac un semn!
E păzită zi şi noapte (Iepurele de casă)
Când mănâncă sau dă lapte,
Sau când doarme (că-i firesc) Cât e vară - cucurigu!
De un câine ciobănesc. Cucurigu - când dă frigul!
Puiul i-l sacrificăm Cine-i frate dumnealui?
Când de Paşte îl mâncăm. Cum îl cheamă?
De e neagră sau bălaie Poţi să-mi spui?
Ştim cu toţii că e.. (Cocoşul)
(Oaie)
Nu sunt ceas, nu cânt tic, tac,
Clăi de lână-n patru beţe Gălăgie însă fac,
Pasc răzleţe prin fâneţe… Zorile eu le vestesc
(Oile) Şi pe toţi eu vă trezesc?
Are coarne şi bărbiţă, Cocoşul)
Părul aspru şi-o codiţă. La cap pieptene
Ea pe pomi se caţără, Şi la coadă secere,
Iedul drag îşi apără. La grumaz coş cu grăunţe.
(Capra) (Cocoşul)

Are două mici corniţe, Cine este pintenat ?


Coadă scurtă şi bărbiţă, Şi ne cântă de pe gard ?...
Bea într-una multă apă, Cucurigu!
Oare cum se cheamă? (Cocoşul)
(Capră)
La cap pieptene,
Cărăuş vestit în turmă, La trup pepene,
Duce oile din urmă. La coadă secere,
(Măgarul) La picioare răşchitoare.
(Cocoşul)
Motocel, mititel, auriu,
Cavaler împintenat, Cu glasul viu,
Sus, pe gard, stă cocoţat Strigă tare: piu, piu, piu!
Şi tot strigă prin vecini (Puiul)
Că e şef peste găini!
(Cocoşul) Cioc, cioc, cioc în fortăreaţă
Sparge zidul către viaţă!
Roşior, împintenat, Ghemotocul auriu:
Este primul la sculat. „Unde-i mama? Piu, piu, piu!”
Calcă ţanţoş, ostăşeşte, (Puiul)
Poartă cuşmă haiduceşte,
Cântă de te asurzeşte. Am o pasăre rotată
(Cocoşul) Stă cu coada învolburată
Şi te-aleargă în curtea toată.
Am un ceas cu pieptene (Curcanul)
Şi-n coadă c-o secere.
Cine-i? Cine-i mândru şi-nfoiat
(Cocoşul) Şi cu moţ de nas legat?
(Curcanul)
Orologiu pintenat
Dimineaţa cântă-n sat. Am şi moţ, am şi mărgele,
(Cocoşul) Vai, cum mă mândresc cu ele!
În pene mă umflu tot
Ziua cotcodăceşte, Şi sunt roşu, roşu, foc!
Ouăle şi le cloceşte, (Curcanul)
Cu boabe ea se hrăneşte,
Ziceţi voi, cum se numeşte? Se roteşte şi pufneşte,
(Cloşca) Prin curte el se mândreşte
C-are coada evantai
Cu ghearele scormonesc Şi mărgele cum tu n-ai.
Şi râme ştiu să găsesc. (Curcanul)
Prieten îmi e cocoşu’,
Cel frumos cu pinten roşu,
Sigur sunt că mă ghiciţi, Ba îşi umflă penele
Dar vă rog nu vă pripiţi? Şi-şi pune mărgelele,
(Găina) Ca să facă pe măreţul,
Ba pe urmă, cântăreţul,
Face ouă zeci si sute Cu gâtul lui costeliv,
Dacă-i dai grăunţe multe. Devine cam guraliv.
(Găina) (Curcanul)

Ghemuleţ cu fraţi mai mulţi, Atunci când sunt în ogradă


Piuind umblă desculţ, Ga, ga, ga se iau la sfadă,
După apă şi mâncare. Iar când sunt pe lângă lac,
Puf de aur, puf de soare. Baie întruna fac.
Cine-i oare? (Gâştele)
(Puiul de găină)
Papucii ele caută Şi la baltă merg cu ei.
Şi fac o gălăgie… Cu gâsca sunt rudă bună
Cu capul sunt sub apă, Şi-n coteţ stăm împreună.
Cine să fie?Cine să fie? Dăm foloase omului,
(Gâştele) Creştem lângă casa lui.
(Raţa)
Jupâneasa durdulie,
Cu rochiţa cenuşie, Are mersul legănat,
Lucrată din pene lucii, Dar mai mult ea stă pe lac.
Caută pe lac papucii. (Raţa)
(Gâsca)
E o pasăre ce-noată
Te-asurzeşte Şi măcăie prin ogradă.
Când grăieşte, (Raţa)
Spune-ntruna: ga, ga, ga,
Parcă numai s-ar certa. (Gâsca) Cine are ciocul lat,
Are mersul legănat,
Cred că macu-i place tare Se îndreaptă către lac
Zilnic cere-n gura mare Şi tot face...
După atâta mac-mac-mac Mac, mac, mac?
Pleacă să înoate-n lac. (Raţa)
(Raţa)
Nu e mire, nici mireasă,
Toată ziua stă pe lac Are trenă mătăsoasă
Şi ne cere mereu ... mac! Cu bănuţi frumoşi, verzui,
(Raţa) Hai ghiciţi numele lui!
(Păunul)
Când o cauţi e pe lac.
Toată ziua: mac, mac, mac! Cine şade în cuibar
Şi te scoală dimineaţa! Ca un cocoloş de var?
Mac, mac, mac! Este … (Oul)
(Raţa)

Lipa, lipa, talpă lată. DESPRE ANIMALE SĂLBATICE


Maca, maca, ziua toată.
Trece lacul goană, Ce este ţepos şi mic,
La înot e campioană. Şi mănâncă şerpi?
(Raţa) (Ariciul)

Balta o iubeşte, Animal cu capu-n jos


Apa o doreşte, Şi este foarte ţepos,
Măcăie de zor, De vrei să-l ridici de jos.
Cine-o fi? Azor? (Ariciul)
(Raţa)
Pleacă moşu-ncet la vie
Legănat e mersul meu, Cu scai mulţi pe pălărie!
Puii mei sunt "bobocei” (Ariciul)
(Ariciul)
Ghicitoarea ştiu că-ţi place.
Ce-i ca un burduf de ace, Se tot plimbă fără grabă
Ca un pepene cu ţepi? Şi prin iarbă are treabă.
Ia gândeşte-te. Pricepi? Dacă simte un duşman,
Şi răspunde-n doi, trei timpi, Se preschimbă-n buzdugan.
Cine are mii de ghimpi? De-ai avea două cojoace,
Cui îi ustură şoriciul? Tot nu poţi scăpa de ace.
N-ai ghicit ca e…? (Ariciul)
(Ariciul)
(T. Arghezi) Pe luncă şi prin zăvoaie
Scoate moşul muşuroaie!
Are zeci de ace groase (Cârtiţa)
Dar nu ţese nici nu coase.
(Ariciul) În cojoc întors pe dos
Mormăind morocănos,
Mititelul plin de ace, Umblă pustnic prin pădure
Vine pe cărare-ncoace. După miere, după mure.
Şi la mine dacă-l chem, Vara-l vezi după vânat,
Iute el se face ghem. Iarna stă-n bordei culcat.
(Ariciul) Când dezgheţurile vin,
S-a trezit şi…
Din gradina lui Mihai, (Moş Martin)
De sub tufe de urzici
A ieşit un ghem de scai Umblă moşul prin pădure
Ca sa caute furnici. După zmeură şi mure!
Ce sa fie oare, ghici? (Ursul)
(Ariciul)
Ştiţi voi cine umblă după mure
Noi cu acul tragem aţa, Şi trăieşte în pădure ?
El cu ace-şi apără viaţa! (Ursul)
(Ariciul)

Trece paşa pe uliţe


Cu trei mii de suliţe. În bârlog petrece iarna,
(Ariciul) La prisacă merge vara.
Mor, mor, mor...
Cine trece-ncet pe uliţi (Ursul)
Înarmat cu mii de suliţi?
(Ariciul) Vara umblă după miere,
Iarna doarme să prindă putere.
Are capul plin de ace. (Ursul)
De-l atingi, el ghem se face!
(Ariciul) Cu cojoacă şi desculţ
Umblă mormăind prin munţi!
Dar pricepi, Lenevos cum e, nu şagă,
N-are păr, ci numai ţepi! Doarme dup-o vară-ntreagă
Şi visează el, vezi bine,
Numai miere de albine. Hoaţa aste, cum se numeşte?
(Ursul) (Vulpea)

Mormăind de zor prin iarbă, În scurteică îmbrăcată,


La albina vine-n grabă Dă târcoale la poiată.
Miere să îi dea şi lui Şi tot umblă prin pădure,
Să mănânce cu ai săi pui. Ca ceva-ceva să fure.
(Ursul) (Vulpea)

Iarna-şi vâră nasu-n blană Ce să fure dacă n-are?


Şi din unghii îşi sug hrană, Pare moartă-n drumul mare.
Iar vara, sus pe munţi, Despre cine vorba este?
Zmeură culeg desculţi. O cunoaşteţi din poveste.
(Urşii) (Vulpea)

Blana roşcată,frumoasă, Cine-i doamna roşcovană,


Coada-i lungă şi stufoasă, Ce-şi tot plimbă mândra blană
Vine noaptea prin gradină, De ici, acolo prin vecini,
Fură-o raţă şi-o găină. Rost să facă de găini?
(Vulpea) (Vulpea)

Cumetriţa cea şireată Cu coada stufoasă,


Vine-adesea prin vecini Cu bot ascuţit,
Şi-amatoare se arată La coteţul nostru
De a “cumpăra” găini. Des a nimerit.
(Vulpea) (Vulpea)

Roşcovana cea isteaţă Găini, pui şi raţe,


Umblă pe la cotineaţă. Ia tot ce găseşte,
(Vulpea) Hoaţa asta spuneţi:
Ştiţi cum se numeşte?
Are-o coadă înfoiată, (Vulpea)
Hoaţă este şi şireată
Dar e vai de coada ei
Când dă peste ea Grivei. Plimbă-te codată
(Vulpea) Cu blana roşcată
Prin pădurea toată,
Coada ei e stufoasă, Dar nu prin poiată,
De găini ea nu se lasă. Că Grivei, de vine,
(Vulpea) Va fi vai de tine!
(Vulpea)
Roşioară şi codată
Umblă noaptea prin poiată Cumătra cea roşcată
Şi la noi şi la vecini, Şi din fire e şireată,
Ca să „cumpere” găini. Se furişează-n grădini,
De plătit, nu le plăteşte Dând iama pe la găini.
Şi pe loc le jumuleşte, (Vulpea)
Îl zăreşti cam de departe, Casă, ca o gospodină,
Că-i sticlesc ochii în noapte, Are o cămară plină,
Lângă stână stă la pândă Crengile-o-ndrăgesc şi-o saltă
Ca să-i pice-o oaie blândă. De pe una pe cealaltă.
(Lupul) (Veveriţa)

Pădurar cu şubă sură, Flăcăruie, flacără


Ce păzeşte, asta fură. Iute se mai caţără!
Lacom, hrăpăreţ, avan Uite-o, nu e!
S-ar tocmi la oi cioban. Uite-o, nu e!
(Lupul) Mică e, dar coada-i mare,
Pe copaci în fugă suie
Pădurile ocoleşte, Şi din creangă-n creangă sare.
După miel se prăpădeşte Roade nuci, îi plac alune…
Şi tot strigă: hau, hau, hau!... Cum o cheamă? Haide, spune!
Multă pradă vreau să iau. De-i vezi flacăra-codiţă,
(Lupul) Strigi îndată…
(Veveriţă)
Sare iute pe crenguţe
Cu alune în lăbuţe. În copac se caţără
Şi roşcată e blăniţa. Şi pare că scapără
Cin-să fie? Ca o flacără,
(Veveriţa) Uite-o, nu ;
Roade-alune.
O sportivă cu renume Cum îi spune?
Umblă-n pomi după alune. (Veveriţa)
(Veveriţa)
Este tare mititică,
Tuş ghiduş, coadă roşcată O zăreşti prin rămurică,
Peste cetini aruncată. Însa coada ei stufoasă
(Veveriţa) O face aşa frumoasă.
Cu alune se hrăneşte,
Ronţăie nuci şi alune Spuneţi voi cum se numeşte?
Sare graţioasă, (Veveriţa)
Coada-i e stufoasă – Are coada măturoi,
De-o ghiceşti, îndată spune! Ochii mici, foarte vioi,
(Veveriţa) La urechi cu cănăfei
Şi la bot mustăţi vreo trei.
Roşioară flacără (Veveriţa)
Pe copaci se caţără.
(Veveriţa) Fuge, chiar la deal mai bine
Şi se teme de oricine.
Toată lumea-aşa îi spune: Este mic şi drăgălaş
„Mâncătoarea de alune”. Şi se cheamă…
Ronţăind cu dinţişorii, (Iepuraş)
Macină ca roata morii.
(Veveriţa)
Cum mănâncă un morcov mare Eu cu morcovi mă hrănesc,
Frica-l pune pe picioare Spuneţi voi, cum mă numesc?
Două lungi şi două scurte (Iepurele)
Cin’ să fie el poznaşul,
Dacă nu e... Urechi lungi, mustăţi la bot
(Iepuraşul) Coadă nu mai am de loc.
Sunt fricos nevoie mare,
La deal repede şi fără ocol, Am doar morcovi de mâncare.
Iar la vale rostogol. (Iepurele)
(Iepurele)
Urechi lungi, picioare lungi,
Urechiat cu haine sure Nici cu puşca nu-l ajungi.
Stă pe câmp şi în pădure! E fricos nevoie mare
(Iepurele de câmp) Şi de-o frunză el tresare.
(Iepurele)
Lungi urechi, picioare lungi,
Doar cu puşca îl ajungi. Motan cu blana tărcată
Doarme-n lan ori sub tufiş, Şi cu coada mult scurtată,
Tot cu ochii mari, deschişi. La urechi are-agăţaţi
Mustăciosul acesta, oare, e fricos? Doi cercei catifelaţi!
Sau mi se pare? (Râsul)
(Iepurele)
Mândru şi încoronat,
Urechi lungi şi coadă scurtă, Prin poieni este-mpărat!
Parcă-aleargă tot pe burtă. (Cerbul)
Are-o hrană preferată:
Morcovi, varză şi salată. Cine umblă mult prin lume
(Iepurele) Şi tot se strigă pe nume?
(Cucul)
Lungi urechi, mustăţi la bot,
O codiţă cât un ciot, Singuratic şi hai-hui,
Ţopăie la vale, Îşi cântă numele lui.
Pe patru picioare (Cucul)
Câte două egale.
Cine-i oare? (Iepurele) Tot îşi strigă numele
Sus, în pădurice;
Urechi lungi, mustăţi, codiţă Puii însă creşte…
Şi-o fărâmă de codiţă. Mica pitulice!
(Iepurele) (Cucul)

Fricos ca dânsul nu-i, Doar primăvara-n crânguri


Se teme şi de umbra lui. I se-aude numele şi cântul.
(Iepurele) Cântă des, însă puţin,
Puii-i ies în cuib străin.
Codiţa mi-e mititică (Cucul)
Şi tremur mereu de frică.
Urechile-lungi de tot Toată ziua zboară-n zare
Şi mustăţi am pe la bot.
Şi din pliscu-i ciripeşte, (Peştele)
Iar când plouă se opreşte,
Sub streşini se zgribuleşte. Zână albă ca o vrajă
(Vrabia) Lin pe apă ea pluteşte,
Între trestii stă de strajă
Lacomă, gălăgioasă Şi în apă ea priveşte
Ţopăie pe lângă casă! Cine e? Cine-o ghiceşte?
(Vrabia) (Lebăda)

Cip, cirip, cip, cirip, O săgeată de cărbune


Se aude-n pădurice. Zboară iute peste lume!
Cine cântul dulce-şi zice? (Rândunica)
Cine, ca n-o văd la chip?
(Vrabia) Sol de primăvară!
La trup, curată;
Duce veste În zbor, săgeată;
Ca-n poveste Coada crestată…
Şi oricui el ştie-a spune, Toamna pleacă iar,
Că e semnul păcii-n lume. Departe de ţară.
(Porumbelul) (Rândunica)

Pe picioare lungi, înaltă, De cu primăvară,


Paznică e peste baltă. Ca săgeata zboară,
(Barza) Doamna noastră nouă
Cu coada în două. (Rândunica)
Să-mi ghiciţi o ghicitoare:
Înaltă, cu lungi picioare, Negre şi-albe-s penele,
Pene negre pe-aripi are, Coada parc-ar fi un V.
Peste broaşte e mai mare! Pleacă de la noi din ţară,
(Barza) Primăvara vine iară.

Cine crezi că este oare? Zboară iute, este mică


Cine-ntruna numai sare? Şi se cheamă…
Ea trăieşte şi în lac (Rândunică)
Şi tot strigă: oac, oac, oac!
(Broasca) Coada ca o furculiţă,
Roşioară sub bărbiţă.
Oac, oac, oac, Toamna plec de-aici din ţară,
Se-aude pe lac. Primăvara mă-ntorc iară.
De te-apropii – (Rândunica)
Cântăreţii iute tac!
(Broscuţele) Lângă voi stau fără frică
Şi mă cheamă...
Umblă fără picioare! (Rândunică)
Nu zboară, doar cu aripioare!
Ochii privesc, Pasăre galbenă-n cioc,
Nici nu clipesc! Fluieră un cânt cu foc!
(Mierla)
Casa mare-şi duce-n spate,
Ce moţată, dragii mei, Pe tălpici adevărate,
A prins Creangă într-un tei? Iar pe unde trece lasă
(Pupăza) Fir de-argint şi de mătase.
(Melcul)
E doctor vestit în crâng,
Dă cu ciocul târnăcop Are coarne, dar nu-mpunge,
Poc, poc, poc din loc în loc. Şi pe leneşi îi ajunge!
(Ciocănitoarea) (Melcul)

Şoricel cu aripioare Merge, merge, greu ajunge!


Poartă numele de floare! Are coarne, dar nu-mpunge,
(Liliacul) Iar când iese la plimbare,
Îşi ia casa în spinare. Cine-i?
Poartă-n spate o cetate (Melcul)
Şi din ea doar capu-l scoate!
(Ţestoasa) Duce singur casa-n spate.
Vezi cât e de mic, şi poate!
Farfurie umblătoare Da, dar vezi, şi casa-i mică
Cu cap, coada şi picioare. Ei, da’ totuşi o ridică
(Ţestoasa) Mai ales că el nu are
Mâini, o coadă sau picioare.
Voinicel cu cornişoare Merge-ncet, nu se grăbeşte
Umblă cu casa-n spinare. Că e greu şi oboseşte
(Melcul) Seara nu-şi aprinde becul
Ci se culcă-n casă...
Cine umblă pe cărare (Melcul)
C-o cetate în spinare?
Are coarne, dar nu-mpunge, Cine umblă-n ziua mare
Cu căsuţa în spinare?
Orice gâză-l poate-ajunge, (Melcul)
Că el mere-agale, agale,
Şi la deal, dar şi la vale. Nu e peşte, nici vapor
(Melcul) Uriaşul mărilor!
(Balena)
Cu căsuţa în spinare
Să alerge, nu e-n stare,
Dar pe unde trece lasă ANIMALE DIN JUNGLĂ, DE LA
Fire lucii de mătase. POL
(Melcul)
Nu-i pisică, nici motan
Stă întotdeauna-n casă, E vărgat şi roşcovan!
Iar de ploaie nici că-i pasă (Tigrul)
Şi, deşi n-are picioare,
Merge-agale pe cărare. Uriaş cu nasul mare
(Melcul) Poartă oameni în spinare!
(Elefantul)

Are trompă,- i uriaş,


Merge leneş pe făgaş
Şi îi place după ploaie
Să se scalde în noroaie.
Cel din Asia e mai mic
Şi mai jucăuş un pic,
Cel din Africa-i mai mare
Şi de nimeni teamă n-are.
(Elefantul)

Animal cu chip de om
Ţopăie din pom în pom!
(Maimuţa)

Animal cu trup tărcat


Şi cu gât nemăsurat!
(Girafa)

Cărţile cu poze, toate,


Se întrec să ne-o arate.
Haina ei de stropi e plină
Şi-are-un gât cât o prăjină.
(Girafa)

Toată ziua poţi vedea


Un căluţ în pijama.
(Zebra)

Alb, greoi, cu părul fin,


Seamănă cu Moş Martin!
(Ursul polar)

Sunt „cumetre” cu grămada,


Însă albe ca zăpada!
(Vulpile polare)

Cine poate să-l ajungă


Pe acest alergător,

Care-şi poartă puii-n pungă?


Îl ghiciţi foarte uşor!
(Cangurul)