Fiabilitate Si Risc Industrial

1.
TERMINOLOGIE
1.1 Aspecte generale

Calitatea produselor şi serviciilor este indicatorul de bază al unei industrii sau
economii. Fiabilitatea fiind alături de alţi de indicatori o componentă a calităţii,
trebuie să fie în atenţia tuturor factorilor care determină bunul mers al societăţii.
Deşi ca noţiune este foarte veche - a apărut odată cu tehnica - fiabilitatea ca
teorie s-a constituit în ultimele decenii şi este într-o continuă dezvoltare. Concept
vechi şi disciplină nouă, teoria fiabilităţii este o ştiinţă interdisciplinară care se
referă la un cerc larg de probleme privind toate etapele de existenţă a produselor
(proiectare, fabricare, transport, montare, exploatare, dezafectare, etc.)
Termenul de "fiabilitate" vine din franceză, "fiabilité" unde caracterizează
securitatea funcţionării, măsura probabilităţii de funcţionare în condiţii prescrise.
Are corespondent în limba engleză "reliability" (reliable = demn de încredere =
sigur = pe care te poţi bizui = trainic = solid), şi de asemenea în limba rusă
"nadiojnosti" (soliditate, siguranţă, securitate).
Bazele fiabilităţii unui produs se pun în perioada de elaborare (proiectare)
când i se stabileşte structura şi se dimensionează elementele sale. Fiabilitatea se
asigură în procesul de fabricaţie prin alegerea corectă a proceselor şi utilajelor
tehnologice, prin respectarea regimurilor şi condiţiilor de fabricaţie, prin control
riguros pe faze a calităţii materiilor prime şi materialelor fabricate.
Fiabilitatea se menţine prin utilizarea unor metode adecvate de conservare,
transport, punere în funcţiune şi exploatare.
Teoria fiabilităţii a apărut în momentul în care s-a dovedit că metoda ciclică
(proiectare - realizare - încercare - reproiectare …) nu mai corespunde datorită
sistemului accelerat de dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii şi deci a uzurii morale rapide
a produselor.
Motorul preocupărilor de cunoaştere în domeniul fiabilităţii produselor are un
substrat economic ferm. Consumatorul (utilizatorul de produse) va fi totdeauna
interesat în produse de fiabilitate mai mare, existând însă, aşa cum rezultă în
continuare, un nivel optim de fiabilitate atât pentru producător, cât şi pentru
utilizator, ultimul fiind mai mare.
Scop
Fiabilitatea are ca obiect:
 studiul defecţiunilor (cauze, procese de apariţie şi dezvoltare, metode de
combatere);
 aprecierea cantitativă a comportării produselor în timp, ca funcţie de
factorii de influenţare interni şi externi;
Munteanu Florin Fiabilitate si risc industrial_note de curs
16
 stabilirea metodelor şi modelelor de calcul şi de prognoză a fiabilităţii, pe

baza încercărilor specifice şi a urmăririi comportării în exploatare a
produselor;
 stabilirea metodelor constructive tehnologice şi de exploatare pentru
menţinerea şi creşterea fiabilităţii sistemelor, dispozitivelor şi elementelor
componente;
 stabilirea metodelor de selectare şi prelucrare a datelor privind fiabilitatea
produselor;
 determinarea valorilor optime pentru indicatorii de fiabilitate.
Perspective şi limite
Creşterea complexităţii sistemelor tehnice, a gradului de implementare socială
a lor, intensificarea regimurilor lor de lucru face ca studiul fiabilităţii acestora să
câştige tot mai mult în importanţă.
Sistemele de comandă preiau conducerea unor agregate şi procese tehnologice
foarte importante a căror nefuncţionare poate avea uneori efecte dezastruoase. Un
grup cazan-turbină-generator al unei termocentrale cu puterea unitară de 300 MW
are de 2,5 ori mai multă aparatură de automatizare decât cel de 150 MW.
În general, efectele defectării unui element au consecinţe infinit mai mari
decât costul elementului. De fiabilitatea produsului depinde (de exemplu, dacă
acesta face parte din sistemele de automatizare complexă sau energetice)
productivitatea muncii, calitatea producţiei şi în unele cazuri chiar viaţa oamenilor.
Un scurtcircuit neizolat de protecţiile electrice într-o celulă electrică a unei staţii de
medie tensiune la care se racordează hidrogeneratoarele poate duce la distrugerea
totală a echipamentului, prin incendiu şi, urmare a gazelor toxice emanate, poate
pune în pericol atât viaţa personalului de exploatare cât şi a personalului de
intervenţie. Costul eliminării consecinţelor este de mii de ori mai mare decât
elementul a cărui defectare a produs evenimentul accidental.
Efectele economice ale lipsei de fiabilitate a produselor pot fi evidenţiate după
mai multe aspecte:
 costul reparaţiilor în materiale şi forţă de muncă (poate atinge până la 9% din
forţa de muncă);
 nerealizarea producţiei (6% din timp pentru utilaje complexe);
Limitele studiului fiabilităţii pot fi găsite în lipsa datelor de intrare pentru
calcule, rezultată din:
 nivelul redus al civilizaţiei industriale;
 viteza mare de reînnoire a produselor;
 complexitatea modelelor care, pentru a reflecta fidel realitatea devin
inabordabile matematic iar pentru a fi abordabile nu mai corespund realităţii;
situaţia se rezolvă prin compromis (optimizare).
17
1.2 Definiţii
Literatura de specialitate a ultimilor ani a acreditat ideea că noţiunile de
fiabilitate şi de inginerie a fiabilităţii au un înţeles foarte larg.
Fiabilitatea este probabilitatea ca părţile, componentele, produsele sau
sistemele să-şi îndeplinească funcţiile pentru care au fost proiectate fără a se
defecta, în condiţii specificate, pentru o anumită perioadă de timp şi cu un
nivel de încredere dat.
Ingineria fiabilităţii oferă metodele teoretice şi tehnicile practice conform

cărora probabilitatea şi capacitatea părţilor, componentelor, echipamentelor,
produselor şi sistemelor de a-şi îndeplini funcţiile pentru care au fost
proiectate şi realizate, pe durate prestabilite de timp, în condiţii precizate şi cu
nivele cunoscute de încredere pot fi specificate, anticipate, proiectate, testate,
demonstrate inclusiv în condiţiile în care au fost depozitate, ambalate,
transportate apoi instalate, puse în funcţiune, monitorizate iar informaţiile
transmise către toţi cei implicaţi şi interesaţi.
Abordarea calitativă
Fiabilitatea este capacitatea (aptitudinea) entităţii considerate (sistem,
componentă, produs) de a îndeplini cerinţele de funcţionare nominale (funcţia
specificată), în condiţii de mediu şi solicitare în funcţionare definite şi într-o
perioadă de timp prestabilită.
În funcţie de condiţii, poate fi caracterizată şi prin diverşi indicatori:
 capacitatea de a nu se defecta;
 durata de viaţă;
 capacitatea de a fi restabilit (repus în funcţiune după defectare, de exemplu prin
reparare).
Analiza calitativă a fiabilităţii furnizează informaţii referitoare la felul în
care se reflectă, în funcţionarea entităţii analizate, diferitele moduri de defectare ale
elementelor sale componente.
Etapele analizei calitative de fiabilitate sunt:
- analiza modurilor de defectare şi a efectelor defectărilor prin care se identifică
defectele şi se evaluează consecinţele acestora asupra funcţionării entităţii
analizate;
- organizarea şi reprezentarea grafică a informaţiilor rezultate din analiza
precedentă sub forma unei scheme logice (diagramă bloc sau arbore de
defectare.
Obiectivele analizei calitative de fiabilitate sunt:
- identificarea punctelor slabe în faza de proiectare, montaj şi exploatare;
18
- evidenţierea defectelor potenţiale sub aspectul importanţei sau criticităţii

acestora;
- furnizarea informaţiilor necesare pentru analiza cantitativă de fiabilitate.
Abordarea cantitativă
Fiabilitatea este probabilitatea ca sistemul să-şi îndeplinească funcţiunile

pentru care a fost conceput şi realizat, cu o anumită performanţă şi fără
defecţiuni, într-un anumit interval de timp şi în condiţii date, cu un nivel de
încredere impus.
Abordarea cantitativă a fiabilităţii are ca obiectiv cuantificarea, sub forma
unor indicatori numerici, a nivelului de fiabilitate a entităţilor stabilite pentru:
- compararea a două sau mai multe soluţii din punctul de vedere al
performanţelor dorite;
- demonstrarea încadrării valorilor indicatorilor de fiabilitate în anumite limite
impuse, în punctele de interfaţă cu alte entităţi (instalaţii, linii electrice);
- depistarea unor verigi slabe în cadrul entităţilor analizate;
- preliminarea unor indicatori de garanţie incluşi în oferte şi contracte.
Fiabilitatea este, ca urmare, o funcţie de probabilitate având ca variabile
timpul şi comportarea sistemului:
R(t)  P[T  t ] pentru t  0
Pentru un elemente binar la care deosebim doar două stări, funcţionare  defect
sau succes  refuz, fiabilitatea poate fi definită matematic cu relaţia:
R(t )  P[T f  t ]
unde T f este timpul de funcţionare neîntreruptă în condiţii date care constau în
solicitările interne sau externe (date de mediul exterior), datorate mentenanţelor,
etc. Intervalul de timp defineşte perioada de viaţă normată (proiectată).
Fiabilitatea ca noţiune presupune, implicit, un anumit nivel de civilizaţie
industrială şi se referă la un set de rigori care trebuie respectate de-a lungul întregii
existenţe a produsului, existenţă ale cărei etape sunt prezentate în figura 1.1
Nivelul de fiabilitate proiectat şi urmărit în toată această perioadă poate rezulta
dintr-un proces de optimizare bazat pe cheltuieli şi/sau restricţii.
Cel bazat pe cheltuieli are la bată cheltuielile de:
 producţie – KPp;
 garanţie - KPg ce privesc producătorul;
 total cheltuieli producător: KP = KPp + KPg;
19
 cheltuieli de achiziţie la utilizator – KUac;

 post garanţie, KUpg , care privesc utilizatorul (cumpărătorul) produsului:
KUpg = Krep + Knf
 total cheltuieli utilizator KU = KUac + KUpg
După cum rezultă din figura 1.2, atât producătorul (furnizorul) cât şi
cumpărătorul (utilizatorul) sunt interesaţi de realizarea respectiv achiziţionarea
produselor, echipamentelor la un raport cost (preţ) - fiabilitate optim.
În figura 1.2 s-au folosit notaţiile:
Krep = cheltuieli legate de mentenanţă în perioada de postgaranţie;
Knf = cheltuieli legate de nefuncţionarea produsului, compuse din pierderea de
producţie datorată nefuncţionării şi penalităţi.
Proiectare Realizare
Concepere
(dimensionare) proiectare
Aprovizionare
Montare Transport Tehnologie
Control
calitate
Rodaj Exploatare Inlocuire
Fig. 1.1 Etapele existenţei unui obiect al fiabilităţii
cost
KU KP
KUac
KPp
KU pg
P
Rp Ru
Fig. 1.2 Fiabilitatea optimă la producător (R p ) şi la utilizator (R u )

20
Fiabilitatea se poate defini în mai multe moduri:

Fiabilitatea estimată rezultată din exploatarea experimentală controlată şi din
încercările de laborator:
 de anduranţă (cu stres nominal);
 accelerate (cu stres crescut);
 la distrugere.
Fiabilitatea operaţională este rezultatul obţinut din exploatarea experimentală
controlată (statistici de exploatare).
Fiabilitatea preliminată, pentru sisteme, rezultată din calcule pe baza
fiabilităţii elementelor şi a structurii sistemului. Mai poate fi numită fiabilitatea
structurală a sistemelor.
Fiabilitatea extrapolată, rezultată din calcule de extrapolare din încercări de
laborator accelerate (cu stress sporit). Necesită rezultatele încercării accelerate şi
legea de dependenţă dintre fiabilitate şi stress.
Fiabilitatea nominală, este cea garantată de producător.
Măsura fiabilităţii se realizează prin indicatori.
Fiabilitatea este deci o componentă a calităţii - este calitate în timp.
Cantitativ, fiabilitatea poate fi exprimată prin indicatori diverşi, fiecare dintre
ei exprimând un anumit aspect al fiabilităţii. (vezi capitolul indicatori)
Mentenabilitatea (M n ) reprezintă un concept care reflectă în formă generală
rezultatul mentenanţelor pentru elementele şi sistemele reparabile (în condiţii date
de utilizare este capacitatea de a fi menţinut sau restabilit în starea de îndeplinire a
funcţiei specificate când mentenanţa se efectuează în condiţii date, cu procedee şi
tehnologii prescrise) şi este probabilitatea ca un element sau sistem defect la
momentul t să treacă în starea de funcţionare în intervalul imediat următor :
M n (t )  P(Td  t )
sau, altfel spus, este funcţia de repartiţie a timpului de defect.
Mentenabilitatea împreună cu fiabilitatea determină un parametru mai general al
siguranţei în funcţionare şi anume:
Disponibilitatea = capacitatea elementelor şi sistemelor reparabile, sub aspectul
combinat de fiabilitate, mentenabilitate, organizare a acţiunii de mentenanţă, de a-
şi îndeplini funcţia specificată, la un moment dat sau într-un interval de timp dat şi
este probabilitatea de a fi în funcţiune la un moment dat denumită disponibilitate
momentană (A(t)) sau într-un interval dat, denumită disponibilitate pe interval
(A(t, t+dt)).
A(t  dt)  Pf (t)  p ff t, t  dt  Pd (t )  pdf (t, t  dt)
21
P f (t) = probabilitatea ca elementul să fie în funcţiune la momentul t şi este egal

cu 1-F(t);
p ff (t, t+dt) = probabilitatea ca elementul sau sistemul să rămână în funcţiune în
intervalul (t  t+dt);
p d (t) = probabilitatea ca elementul sau sistemul să fie defect la momentul t -
nonfiabilitate:
Q(t)  F(t)
p df (t,t+dt) = probabilitatea ca elementul să fie restabilit (reparat) în intervalul dt
de după t - mentenabilitatea la momentul t:
A(t )  R (t )  1  R (t )   M (t ) .
Disponibilitatea poate fi deci influenţată (crescută) pe două căi, prin
acţiunea asupra fiabilităţii F(t) şi asupra mentenabilităţii M(t).
Disponibilitatea defineşte în special elementele şi sistemele binare
(informaţionale), reparabile, caracterizate numai de stări de funcţionare (succes) şi
defect (refuz).
Încă din perioada de concepere a produsului trebuie stabilită strategia de
mentenanţă.
Mentenanţa reprezintă totalitatea operaţiunilor prin care se realizează şi se
conservă fiabilitatea, operaţii ce privesc întreaga perioadă de existenţă a
elementelor respective.
Mentenanţele pot fi:
 curative;
 preventive;
 corective.
Mentenanţele curative se aplică în faza iniţială, de prototip şi urmăresc
realizarea şi testarea fiabilităţii la ieşirea din fabrică.
Mentenanţele preventive sunt operaţii de preîntâmpinare a defecţiunilor, a
uzurii în timpul funcţionării.
Ele pot fi periodice în timp sau cicluri de funcţionare sau predictive
(oportune) bazate pe criterii obiective privind starea elementului sau sistemului,
stare care este evaluată pe bază de monitorizare a solicitărilor (contorizare a
acestora), pe bază de teste sau după criterii fizice (componente) care combină
valori ale parametrilor esenţiali (fizici sau/şi chimici) care pe o parte pot fi urmăriţi
iar de pe altă parte reflectă starea de uzură a echipamentului şi permit aprecierea
oportunităţii mentenanţei preventive.
Este evident că aplicarea unei strategii de mentenanţă preventive oportune este
mai raţională decât una de mentenanţă preventivă periodică (vezi capitolul metode
de creştere a fiabilităţii).
22
Se consacră în literatură denumiri şi definiţii ale mentenanţei care detaliază şi

mai mult acţiunile şi scopurile.
De exemplu:
TPM = Total Predictive Maintenance
PPM = Proactive Planned Maintenance
RCM = Reliability Centered Maintenance
Mentenanţele corective privesc operaţiile legate de readucerea unui element
sau sistem defect în starea de funcţionare sau succes. Ele stau la baza
mentenabilităţii. Durata mentenanţelor corective este cea mai importantă
componentă a timpilor de defect a elementului dar nu şi a sistemelor redundante.
La sistemele de transport, producţie, prelucrare, deservire la care rezultatul
funcţionării se măsoară în debite [m3, kWh, etc.] sau în număr de bucăţi prelucrate
sau transportate, definiţiile anterioare pot fi insuficiente (mai ales la procesele
tehnologice cu stocare intermediară). Pe baza definiţiilor de mai sus se poate defini
pentru această categorie de procese:
Performabilitatea
Cantitativ este probabilitatea ca elementul sau sistemul să realizeze un anumit
nivel de performanţă, la un anumit moment (momentană) sau într-un interval de
timp dat.
Se măsoară prin indicatori de performabilitate din care cei mai reprezentativi,
consacraţi deja, sunt:
A. Intrinseci sistemului
Funcţia de repartiţie a performanţei (de exemplu debit, putere etc.) notată în
continuare cu D:
F (d )  PD  d 
Pd  D  d  d ( d ) d F ( d ) 
F (d )  
d (d ) (d )
B. Care măsoară gradul în care este satisfăcută o anumită cerere (sarcină)
B1. Probabilitatea nesatisfacerii sarcinii (cerinţa), LOLP (Loss of Load
Probability), reprezintă probabilitatea ca valoarea capacităţii (puterii, etc.)
disponibile (S d ) a sistemului să fie depăşită de cea cerută (S c ):
PS d  S c 
B2. Cerere neacoperită (DNS = demand not sereved) care este cuantificată mai
uşor sub forma mediei sale:
M DNS   M S c  S d 
23
B3. Energie (producţie) nelivrată (ENS = energy not served), care de

asemenea este mai uşor cuantificată prin valoarea sa medie.
M ENS 
Determinarea indicatorilor prezentaţi anterior se poate face după definirea mai
clară a noţiunilor de capacitate (putere disponibilă) S d şi cerută S c.
Capacitatea sistemului de a-şi îndeplinii funcţiunile, sarcinile S c care sunt
cerute va fi notată cu S d .
Performabilitatea sistemului poate fi deci raportată la un anumit nivel de
performanţă cerută S c , care poate fi o constantă, o mărime variabilă deterministă
sau o variabilă aleatoare discretă sau continuă.
La fel, capacitatea sistemului poate fi o constantă sau o mărime variabilă
aleatoare discretă sau continuă.
Securitatea unui sistem tehnic are două sensuri:

 intrinsec, care priveşte numai sistemul tehnic şi este aptitudinea lui de a realiza
funcţiunile fără pericolul distrugerii de componente proprii sau la terţi. Curent,
securitatea intrinsecă a sistemului este realizată şi de subsisteme ale sale
(protecţii) prevăzute în acest scop.
 relaţional (larg), care se referă şi la mediul extern sistemului, inclusiv factorul
uman, şi este aptitudinea sistemului de a realiza funcţiunile sale fără a pune în
pericol sau deteriora vieţi omeneşti sau a avea influenţe defavorabile asupra
mediului exterior. Securitatea are drept măsură o probabilitate. Securitatea este
legată de fiabilitate prin aceea că fiabilitatea asigură securitatea dar
nonfiabilitatea nu presupune cert nonsecuritate sau risc.
Riscul este o noţiune care ataşează nonfiabilităţii sau nonsecurităţii o măsură a
efectelor acestora, o consecinţă.
Riscul are deci două componente:
 o probabilitate de a se realiza;
 o consecinţă economică, evaluabilă sau nu.
Este o noţiune de bază în luarea deciziilor.
1.3 Obiectele teoriei fiabilităţii

Produsul - este rezultatul material al producţiei destinat rezolvării unei anumite
probleme practice (răcitori hidrogenerator, segmenţi lagăr, stator hidrogenerator).
Dispozitivul - reprezintă o construcţie finită ce înglobează alte produse de
forma: piesă, mecanism, bloc, aparat (hidrogenerator, turbină, staţie electrică de
transformare) etc.
24
GRUP GRUP GRUP

N1 N1 N1
Centrală N2
Tranfsormator
N1
Linii Transport
N1 N2
Producere şi transport
N3
Transformator
N1
Linii Distribuţie
N1 N2
Sistem energetic
N4
Fig. 1.3 Exemplificarea noţiunilor de element şi sistem
Mai frecvent şi în acelaşi timp sub o formă mai generală, "obiectele de studiu"
ale fiabilităţii poartă denumirea de element şi sistem.
Sistemul - este ansamblul de elemente care funcţionează în comun pentru
realizarea în mod independent a unei funcţiuni (monofuncţional) sau a mai multor
funcţiuni (multifuncţional).
Elementul - este o anumită parte din sistem capabilă să îndeplinească o
anumită funcţiune în cadrul sistemului. De obicei se consideră că elementul nu este
25
destinat să îndeplinească funcţiuni în afara sistemului. Principial, sistemul se poate

diviza în mai multe elemente. Noţiunile de element şi sistem sunt relative.
Din punct de vedere al fiabilităţii elementul este o parte din sistem ce poate fi
caracterizată prin indicatori proprii de fiabilitate.
Dacă împărţirea sistemului în elemente se face după criterii constructive
atunci elementele pot reprezenta, uneori, părţi individuale ale sistemului.
Relativitatea noţiunilor de element şi sistem rezultă şi din ierarhizarea sistemului
energetic prezentată în figura 1.3 unde grupurile (N 1 ) sunt elemente pentru sistemul
centrală (N 2 ), centrala fiind element pentru sistemul de producere şi transport (N 3 )
care la rândul lui este element pentru sistemul energetic (N 4 ).
2. BAZELE TEORETICE ALE FIABILITĂŢII COMPONENTELOR
2.1 Clasificarea elementelor şi sistemelor din punct de vedere al fiabilităţii
Clasificarea elementelor şi sistemelor este esenţială mai ales în etapa de

analiză, pe baza clasificării stabilindu-se indicatorii elementelor ca date de intrare
şi cei ai sistemului ca date de ieşire din calcule, modelele şi metodele de calcul
folosite.
Orice clasificare presupune criteriile după care se realizează, clasele şi
subclasele referitoare la fiecare din aceste criterii.
Criteriile cele mai uzuale sunt:
 după numărul de stări (elemente şi sistem);
 după reparabilitate (elemente);
 după dependenţă (sisteme);
 după structură (sisteme);
 după gradul de redondanţă (sisteme);
 după durata misiunii (elemente şi sistem);
În figura 2.1 se prezintă clasele corespunzătoare fiecărui criteriu.
2.1.1 Clasificarea după numărul de stări

Criteriul este foarte important, clasele cele mai frecvente, atât pentru elemente
cât şi pentru sisteme, fiind următoarele:
După acest criteriu elementele şi sistemele sunt:
1. binare (bivalente);
2. multivalente;
3. parametrice:
 monoparametrice;
 multiparametrice;
4. de producţie;
5. de deservire.
Elementele şi sistemele binare (bivalente) au numai două stări:
 de funcţionare (succes);
 de defect (refuz).
Ele modelează foarte bine elementele şi sistemele informatice. Pentru
modelarea lor matematică li se asociază variabile binare de tipul:
27
Rezervabilitate Structură Număr de Reparabilitate Dependenţă Durata

stări reciprocă misiunii
Bivalente
(informaţionale) Continuă
Multivalente Intermitentă
Mono
parametrice Nereparabile
Serie Parametrice
Ciclică
Multi
Reparabile
parametrice De producţie
Paralel La cerere
De deservire
Complexe
Nedecompozabil Decompozabil
(buclate)
Independente
Dec.serie Dec.mixt Dec.paralel Dependente
Activă
Cu rez. individuală Semiactivă
Cu elem. nerezervate
Pasivă
(stand-by)
Structural
Alunecătoare
Cu elem. rezervate
Cu rez. comună
Majoritară
Dimensional
Fig. 2.1 Clasificarea elementelor şi sistemelor

28
element i  variabila x i ={1-elementul i funcţionează; 0-elementul i nu

funcţionează}, variabile care se supun operatorilor algebrei binare (Boole).
Un sistem format din n elemente binare independente are un număr nss de
stări:
n
nss   Cni  2n
i 1
Noţiunea de stare a sistemului trebuie înţeleasă ca o combinaţie de stări ale

elementelor sale. Mulţimea stărilor sistemului binar se subdivide în două
submulţimi:
S - mulţimea stărilor de funcţionare (succes);
R - mulţimea stărilor de defect (refuz);
Sistemele formate din elemente binare pot fi binare sau nu.
Ca elemente şi sisteme binare în cadrul unei centrale hidroelectrice putem
exemplifica:
a) elemente: stator turbină, segment lagăr, coloana de distribuţie, paletă aparat
director etc.
b) sisteme: etanşare paletă rotor turbină, celulă electrică de medie şi înaltă
tensiune, cap de distribuţie hidroagregat, aparat director etc.
Elementele şi sistemele multivalente au mai mult de două stări, în cele mai
multe cazuri stărilor elementelor (sistemelor) multivalente asociindu-li-se un
anumit nivel de performanţă (debit, putere, etc.).
Performanţa acestor sisteme este modelată matematic de o variabilă aleatoare
discretă cu domeniul de definiţie finit şi discret x 1 , x 2 , … x n , fiecărei valori a
domeniului de definiţie (x i ) corespunzându-i o anume probabilitate p i cu condiţia:
n
p
i 1
i 1
 p1 p2  pi  pn 
X  
i
 x1 x2  xi  xn 
Matematic stările unui element multivalent formează un sistem complet de
evenimente (sunt incompatibile şi cel puţin una din ele se realizează sigur).
Numărul de stări ale unui sistem format din elemente multivalente
independente este:
nes
nss   nsei
i 1
29
unde nse i este numărul de stări ale elementului i.

Referitor la numărul de stări ale elementelor şi sistemului putem avea
următoarele situaţii:
Elemente Sistem
binar binar
binar multivalent
multivalent multivalent
Ca elemente şi sisteme multivalente în cadrul unei centrale hidroelectrice

putem exemplifica:
- elemente: stator hidrogenerator (3 stări: funcţionează la parametri nominali,
funcţionează cu restricţii de putere datorită defectelor proprii, nu funcţionează),
transformator de putere (3 stări: funcţionează la parametri nominali,
funcţionează cu restricţii de putere datorită defectelor proprii, nu funcţionează),
rotor turbină (3 stări: funcţionează la parametri nominali, funcţionează cu
restricţii de putere datorită defectelor proprii, nu funcţionează) etc.
- sisteme: o centrală echipată cu două hidrogeneratoare ( 3 stări: funcţionează
ambele grupuri, funcţionează un grup, nu funcţionează nici un grup), o centrală
echipată cu 4 hidrogeneratoare, hidrogenerator (3 stări: funcţionează la
parametri nominali, funcţionează cu restricţii de putere datorită defectelor
proprii, nu funcţionează).
Elementele şi sistemele parametrice au funcţionarea caracterizată de un
parametru continuu (monoparametrice) sau de un vector de parametri
(multiparametrice). Parametrii pot fi debite, puteri, presiuni, temperaturi, etc.
Domeniul de definiţie al fiecărui parametru este continuu într-un interval
delimitat de o valoare minimă (m i ) şi maximă (M i ).
Matematic este modelat de o variabilă aleatoare continuă X caracterizată de o
funcţie de distribuţie:
Px  X  x  dx 
f ( x) 
dx
cu condiţia:
M
 f ( x)dx  1
m
şi/sau o funcţie de repartiţie:

x
F ( x)  px  X    f (u )du
0
30
unde f(u) este funcţia de distribuţie cu variabila x schimbată în u.

Ca elemente şi sisteme parametrice în cadrul unei centrale hidroelectrice
putem exemplifica:
- elemente: servomotor aparat director având ca parametru presiunea,
servomotor rotor turbină cu acelaşi parametru presiunea, stator hidrogenerator
cu parametri tensiune, curent, frecvenţă) ş.a.
- sisteme: turbina hidraulică având ca parametri debitul, căderea, turaţia,
hidrogenerator cu parametri tensiune, curent, frecvenţă.
Elementele şi sistemele de producţie reprezintă un caz particular al celor
parametrice, în acest caz parametrul fiind o cantitate de produse sau energie.
Această clasă este utilă pentru sistemele la care producţia poate fi stocată în puncte
intermediare ale procesului de producţie iar funcţionarea este caracterizată mai
puţin de timp de funcţionare şi mai mult de producţie realizată de element sau
sistem într-un anume timp de referinţă.
Indicatorul care le caracterizează este performablitatea (vezi definiţiile).
Amenajările hidroenergetice cu posibilităţi de stocare a apei ce asigură servicii
de sistem (reglaj putere-frecvenţă) pot fi considerate, din punct de vedere al
fiabilităţii, sisteme de producţie.
Elementele şi sistemele de deservire sunt sistemele de producţie destinate să
satisfacă o anume cerere constantă sau variabilă. Performanţa lor caracterizează
nivelul în care sistemul satisface (serveşte) cererea. Modelarea poate fi facilitată
dacă cererea este inclusă ca element al sistemului iar satisfacerea cererii este
modelată în relaţiile funcţionale ale sistemului (în structură).
Privit din punctul de vedere al modului de acoperire a cererii (aer comprimat,
presiune de ulei, apă de răcire), într-o centrală hidroelectrică, ca elemente de
deservire putem exemplifica: instalaţia de aer comprimat, grupul de ulei sub
presiune, instalaţia de apă de răcire.
Din punct de vedere al modului de acoperire a energiei contractate, o
hidrocentrală ce funcţionează pe baza unui grafic de putere ofertat/acceptat, într-o
analiză de fiabilitate, poate fi considerată sistem de deservire. Rezultă, deci, că
sucesul sau insuccesul este determinat numai de modul de acoperire a graficului de
putere ofertat şi acceptat.
De remarcat că, impunând o valoare critică inferioară sau superioară, respectiv
un domeniu de admisibilitate pentru parametru respectiv performanţă, putem
modela elementele parametric sau multivalente, prin variabile binare. Dacă
parametrul este în zona admisibilă atunci elementul este în stare de funcţionare,
invers în stare de defect (refuz).
31
2.1.2 Clasificarea după capacitatea de reparare

Se referă la elementele sau sistemele binare care pot fi:
 nereparabile;
 reparabile.
Elementele şi sistemele nereparabile sunt caracterizate de o singură perioadă
de funcţionare T f (până la prima defecţiune), considerată matematic o variabilă
aleatoare continuă cu domeniul de definiţie [0,T fmax ] din care se pot determina
indicatorii de fiabilitate ai elementului.
Ca elemente nereparabile, într-o centrală hidroelectrică, putem exemplifica:
segmenţii de grafit ai etanşării arborelui turbinei, arcurile de susţinere a
segmenţilor lagărului axial generator, carcase pompe. Sunt puţine sisteme
nereparabile într-o centrală hidroelectrică în sensul strict al definiţiei şi anume:
reductori de curent şi tensiune (joasă şi medie tensiune).
Elementele şi sistemele reparabile au existenţa formată dintr-o succesiune
alternativă de perioade de funcţionare (caracterizate de variabila aleatoare continuă
T f ) şi de defect (caracterizată prin altă variabilă aleatoare continuă T d ). Trecerile
din starea de succes în cea de refuz, de asemenea alternative cu cele din starea de
refuz în starea de succes, formează două fluxuri de evenimente iar pentru o
perioadă de referinţă T dată formează două variabile aleatoare discrete cu domeniul
de definiţie, şirul numerelor naturale.
 1  M (Nd )  M (N f )  1
N d - numărul de defecţiuni;
N f - numărul de reparări (restabiliri).
Când T  se poate uşor accepta că:
M (Nd )  M (N f )  N
Cunoscând variabilele aleatoare T f şi T d se pot calcula toţi ceilalţi indicatori de
fiabilitate pentru elementul reparabil, inclusiv N d şi N f .
În hidrocentrale majoritatea echipamentelor şi instalaţiilor pot fi considerate
ca făcând parte din categoria elementelor şi sistemelor reparabile.
2.1.3 Clasificarea după dependenţă

Se referă la sisteme care pot fi:
 cu elemente independente;
 cu elemente dependente.
În cazul elementelor independente, funcţionarea respectiv fiabilitatea unui
element nu depinde de fiabilitatea celorlalte elemente ale sistemului.
32
Ipoteza independenţei permite calculul facil al probabilităţilor stărilor

sistemului folosind teorema produsului de probabilităţi (probabilitatea producerii
simultane a două sau mai multe evenimente independente este egală cu produsul
probabilităţilor cu care se realizează fiecare din evenimente.)
Astfel probabilitatea stării sistemului cu toate elementele în funcţiune P s0 va
fi:
Ps0   pi
ines
unde nes - numărul de elemente ale sistemului.

Pentru stările cu unul sau mai multe elemente defecte se înlocuiesc în produs
valorile corespunzătoare ale lui p i cu q i .
Ipoteza independenţei este adesea adoptată, pentru simplificarea calculelor,
dar nu reflectă întotdeauna realitatea.
Baza obiectivă a dependenţei dintre elementele unui sistem o constituie relaţia
fiabilitate - solicitare.
Dacă se acceptă că la solicitare zero elementele nu se defectează iar
fiabilitatea scade cu creşterea solicitării (stresului) elementului, iar aceasta este
funcţie de stresul celorlalte elemente este evidentă dependenţa dintre elemente.
Cele mai evidente şi utilizate ipoteze de dependenţă sunt cele de tip serie şi de
tip paralel care se manifestă după cum urmează. La un sistem serie cu elemente
dependente serie la defectarea unui element (primul) sistemul iese din funcţiune,
celelalte elemente nu mai sunt solicitate şi deci nu se mai defectează.
Efectul este că sistemul evoluează numai cu toate elementele în funcţiune şi în
mulţimea stărilor cu un element defect.
Numărul de stări ale sistemului în acest caz va fi nss = nes+1.
La celelalte sisteme (care nu sunt serie) ipoteza dependenţei serie duce la:
nes  1  nss  2nes

La un sistem paralel cu elemente dependente paralel, dacă solicitarea
sistemului se repartizează pe elementele sale, rezultă că solicitarea unui element şi
deci fiabilitatea lui va depinde de care din celelalte elemente este în funcţiune iar
fiabilitatea unui element va depinde de starea în care se află sistemul. Matematic
aceasta poate fi exprimată prin probabilităţi condiţionate:
P A  B 
P A B  
PB 
33
Ipoteza dependenţei de tip paralel multiplică volumul datelor de intrare în

calcule, fiecare element va avea mai multe valori pentru probabilităţile
(intensităţile) de defectare, numărul acestora putând creşte de la 1 în ipoteza
independenţei la 2(nes-1) în cazul dependenţei paralel la un sistem paralel cu
elemente diferite.
Ca elemente şi sisteme independente, într-o hidrocentrală, putem aminti:
arbore turbină şi generator, butuc rotor turbină, paletă rotor turbină şi aparat
director, întrerupătoare de joasă, medie şi înaltă tensiune, instalaţia de acţionare
vane rapide. Cele mai multe echipamente şi instalaţii, însă, sunt dependente. În
acest sens exemplificăm: lagărele hidroagregatului împreună cu instalaţia de răcire
şi cea de ungere formează un sistem dependent, rotorul turbinei funcţionează
dependent de coloana de distribuţie, capul de distribuţie, servomotor rotor şi
acumulatorul de ulei sub presiune, generatorul funcţionează dependent de
excitatoare şi sistemul de reglaj al excitaţiei (manual sau automat).
2.1.4 Clasificarea după structură

Criteriul se referă la sisteme ce pot fi caracterizate prin două categorii de
structuri:
 structura externă, respectiv modul în care sistemul interacţionează cu
exteriorul;
 structura internă, respectiv relaţia sa cu elementele componente.
Aceste două aspecte ale structurii obiectivizează relativitatea noţiunilor de
element şi sistem, structura externă a unui sistem devine parte a structurii interne a
"suprasistemului" în care sistemul nostru devine element.
Structura externă
Clasele de sisteme după structura externă - Ss 2 - sunt:
Ss 21 - bipolar (biterminal) simplu:
intrare ieşire
Exemplu: servomotoare aparat director şi rotor turbină, întrerupătoare de

joasă, medie şi înaltă tensiune.
Ss 22 - bipolar, multiplu (o intrare)
34
ieşire
ieşire
intrare
ieşire
ieşire
Vector
Exemplu: instalaţia de acţionare a vanelor rapide (un singur grup de ulei sub
presiune cu acţionarea a patru vane rapide ).
Ss 23 - bipolar, multiplu (1 ieşire)
intrare
intrare
ieşire
intrare
intrare
Vector
Exemplu: regulatorul automat de viteză cu simplu reglaj - turbine Francis-

intrări: turaţie hidrogenerator, putere, poziţie aparat director; ieşire: comanda
servomotorului aparatului director).
Ss 24 - multipolar
intrare ieşire
intrare ieşire
intrare ieşire
intrare ieşire
Fig.2.2 Structuri externe
Exemplu: un hidroagregat poate fi privit ca element multipolar, având intrări

multiple (debit şi cădere de apă, curent şi tensiune de excitaţie hidrogenerator, debit
şi presiune de apă de răcire, nivel de ulei de ungere etc.) şi ieşiri multiple
(producţie de energie electrică, servicii de sistem, tranzitare apă etc.)
35
Structura internă din punctul de vedere al fiabilităţii reprezintă relaţia dintre

elemente şi sistem. Structura poate fi exprimată prin mai multe forme. Clasele de
sisteme după criteriul structurii interne sunt:
 sisteme serie;
 sisteme paralel;
 sisteme simple, decompozabile serie şi paralel;
 sisteme complexe decompozabile;
 sisteme nedecompozabile serie-paralel (buclate).
Sistemul serie (binar) iese din funcţiune la defectarea oricăruia dintre
elemente. Este cel mai puţin fiabil dintre sisteme. Fiabilitatea lui este mai mică
decât fiabilitatea celui mai puţin fiabil dintre elemente, cel mult egală cu aceasta.
Exemplul clasic este lanţul. La sistemele multivalente sau de producţie,
performanţa sistemului este egală cu a celui mai puţin performant dintre elemente.
1 2 3 i n
Fig. 2.3 Structură serie
Sistemul paralel iese din funcţiune când se defectează toate elementele sale.
Este cel mai fiabil dintre toate sistemele. Exemplu de sistem paralel binar este
funia. La sistemele multivalente sau de producţie în mod curent performanţa
sistemului rezultă din însumarea performanţelor elementelor.
1
Fig. 2.4 Structură de tip paralel
Sistemul simplu decompozabil paralel este format din subsisteme serie legate
în paralel. Fiecare din aceste subsisteme poartă numele de cale minimală, drum
minimal sau legătură minimală definită ca o submulţime minimală din mulţimea
elementelor sistemului care, fiind simultan în funcţiune, asigură funcţionarea
sistemului indiferent de starea celorlalte elemente. Un exemplu de sistem simplu
decompozabil paralel este dat în figura 2.5
36
1.1 1.2 1.i 1.n 1
2.1 2.2 2.i 2.n 2
I Ie
j.1 j.2 i.j j.n j
m.1 m.2 m.i m.n m
Fig. 2.5 Structură simplu decompozabilă paralel
Sistem simplu decompozabil serie este format din subsisteme paralel legate
serie. Aceste subsisteme poartă denumirea, la sistemele binare, de secţionări
minimale, tăieturi minimale sau grupuri de defectare, definite ca submulţimi
minimale din mulţimea elementelor sistemului care defectându-se simultan duc la
ieşirea din funcţiune a sistemului, indiferent de starea celorlalte elemente. Un
exemplu de sistem simplu decompozabil serie este dat în figura 2.6
1.1 2.1 j.1 m.1
1.2 2.2 j.2 m.2
I Ie
1.i 2.i j.i m.i
1.n 1 2.n 2 j.n j m.n m
Fig. 2.6 Structură simplu decompozabilă serie
În orice sistem binar există legături, respectiv secţionări minimale, dar la cele
simplu decompozabile acestea sunt delimitate şi fizic.
Calculul fiabilităţii sistemelor simplu decompozabile este facil şi de aceea una
din metodele de calcul a fiabilităţii sistemelor binare are la bază echivalarea cu
sisteme simplu decompozabile (căutarea căilor respectiv secţionărilor minimale).
Sistemele complexe decompozabile serie-paralel sunt cele care pot fi reduse la
un pseudoelement echivalent sistemului numai prin operaţii de punere în paralel şi
în serie a elementelor sale dar la care secţionările minimale nu sunt delimitate fizic.
Sisteme nedecompozabile sau buclate au, drept cel mai simplu reprezentant,
schema în punte formată din cinci elemente din figura 2.7.
37
Abordarea lor în calculele de fiabilitate se face prin echivalarea cu sisteme

decompozabile. Metodele de echivalare sunt uşor de aplicat şi au la bază căutarea
căilor minimale.
Un exemplu pentru un caz mai complex este dat în figura 2.8.
2.1.5 Clasificarea după gradul de redondanţă

Se referă la sisteme şi reflectă măsura şi modul în care elementele sistemului
se rezervă reciproc. Rezervarea se poare face individual când elementul de bază are
prevăzut un element de rezervă ce intră în funcţiune la defectarea bazei. Elementul
de rezervă poate fi încărcat la fel ca baza şi deci se defectează cu aceeaşi intensitate
şi poartă denumirea de rezervă activă (caldă) sau poate fi descărcat atâta timp cât
baza funcţionează şi atunci poartă denumirea de rezervă pasivă (rece).
3
A B
A B E
I E I D C
2
1 E
A E C
D C
D E B
4
a) b)
A B
I A B E
E E
D C
C D
c)
Fig. 2.7 a) exemplu de sistem nedecompozabil; b) sistem echivalent simplu decompozabil paralel; c)
sistem decompozabil serie
Există şi o situaţie intermediară când rezerva individuală poartă denumirea de

rezervă semiactivă. Pentru rezerva semiactivă s-a consacrat deja termenul de stand-
by.
Un exemplu de rezervă individuală este prezentat în figura 2.9 pentru cazul
unei staţii de transformare cu două transformatoare.
38
1 6
2 7
1 6
3 8
4
I Ie 1 4 7 Ie
2 7 I
2 4 6
5
a)
2 8
2 5 8
3 5 7
b)
1 4 5 8
3 5 4 6
6 1
1 1 2 3
1 6 4 4
I 4 2 3 5 Ie
2 7 2 7
7 5 4 6
3 8 5 5
c)
8 8 6 7
8 3
Fig.2.8 Sistem nedecompozabil complex (a), căile (b) şi secţionările (c) sale minimale
pasivă
pasivă
semiactivă
activă
activă
Fig. 2.9 Tipuri de rezervare

39
Modelarea sistemelor rezervate individual pasiv sau semiactiv trebuie să

considere în calcul şi sistemul care execută punerea rezervei în locul bazei (în
energetică AAR - anclanşare automată rapidă + întrerupătoare). Există două
posibilităţi:
 aşa-numitul comutator ideal cu probabilitatea de succes egală cu 1 şi timp de
comutare automată nulă;
 comutare reală care este caracterizată de o probabilitate de ratare a comutării
q a =1-p a >0 şi un timp de comutare t ka >0.
Există modele care consideră şi comutatorul real. Rezerva comună presupune
un element de rezervă pentru mai multe elemente de bază. Poate fi rezervă
alunecătoare ca de exemplu un întrerupător pentru n celule debroşabile ca în figura
2.10 sau faza de rezervă în cazul staţiilor cu 3(6) transformatoare monofazate.
Sistemele majoritare sunt construite din n+k elemente, de obicei identice, la
care funcţionarea este asigurată de funcţionarea orcăreia n elemente. Acesta poartă
denumirea de sisteme majoritare n din n+k. cazurile cele mai frecvente sunt 2 din
3.
Fig. 2.10 Exemplu de rezervă alunecătoare
2.1.6 Clasificarea după durata misiunii

După acest criteriu elementele şi sistemele pot fi:
 cu misiune continuă;
 cu misiune intermitentă:
 ciclică;
 la cerere.
Modelarea fiabilităţii celor cu misiune intermitentă trebuie să reflecte faptul că
elementul sau sistemul trebuie să fie în stare de succes atunci când este solicitat.
Un exemplu de misiune intermitentă la cerere sunt sistemele AAR tratate anterior
sau sistemele de protecţie prin releul care trebuie să fie în funcţiune la defectarea
altor elemente.
40
2.2 Forme de exprimare a structurii

Structura, din punct de vedere al fiabilităţii şi definită ca relaţia dintre
fiabilitatea elementelor şi a sistemului, poate fi exprimată prin diverse forme din
care vom evidenţia în continuare:
A. Pentru sisteme binare formate din elemente binare:
 schema bloc;
 funcţia de structură;
 tabelul Karnaugh;
 funcţia de fiabilitate;
B. Pentru sisteme binare sau multivalente formate din elemente binare sau
multivalente:
 tabelul de adevăr;
 graful stărilor.
Fiecare dintre aceste forme de exprimare este adecvată pentru un anume scop.
2.2.1 Schema bloc (schema de fiabilitate)

Reprezintă elementele sub formă de blocuri cu legături funcţionale între un
punct definit de intrare şi unul de ieşire cu convenţia că starea de succes a
sistemului este asigurată dacă între punctul de intrare şi cel de ieşire există cel puţin
o legătură de succesiune între elemente în funcţiune.
2.2.2 Funcţia de structură
Are forma:
y  f ( xi )
unde:
y - este o variabilă binară asociată sistemului cu valoarea 1 dacă sistemul
funcţionează şi 0 dacă sistemul este defect.
x i - este o variabilă binară asociată elementului i care are valoarea 1 dacă elementul
i funcţionează şi 0 dacă elementul i este defect. Funcţia (f) foloseşte operatorii
algebrici binari şi anume:
 - şi - notat şi cu (  );
 - sau - notat şi cu (+);
x - non - complementarul lui x.
41
Forma cea mai utilizată dintre cele cunoscute pentru funcţia f este cea
canonică disjunctivă:
y  z
jmsss ines
i
unde:
msss - mulţimea stărilor de succes ale sistemului;
nes - numărul de elemente al sistemului;
zi  xi , dacă în starea j elementul i funcţionează;
zi  xi , dacă în starea j elementul i este defect;
2.2.3 Tabelul Karnaugh

Este folosit mult pentru simplificarea schemelor logice şi reprezintă o formă
grafică a funcţiilor de structură la care sunt reprezentate prin căsuţe toate cele 2n
stări ale sistemului binar format din elemente independente cu alocarea unor
jumătăţi din acestea fiecărui element în funcţionare şi evidenţierea, de exemplu
prin haşurare, a căsuţelor corespunzătoare stărilor de succes.
Este sugestiv şi util la calculul sensitivităţii sistemului din punct de vedere al
elementelor.
2.2.4 Funcţia de fiabilitate

Pentru un sistem, are forma:
PS  f ( Pi ) i  (1, n)
unde n este numărul de elemente al sistemului.
Funcţia de fiabilitate a unui sistem poate rezulta din funcţia de structură a
acestuia. La sistemele bivalente funcţia de structură rezultă ataşând sistemului
variabila aleatoare binară:
1 0
Y  
S
 ps qs 
p s - probabilitatea de succes a sistemului;
q s - probabilitatea de refuz a sistemului.
Elementelor care compun sistemul le ataşăm variabilele aleatoare (X 1 , X 2 , …
X i , … X n ):
42
1 0
X i  
 pi qi 
p i - probabilitatea de funcţionare a elementului i;
q i - probabilitatea de refuz a elementului i.
Funcţia de structură va avea în acest caz forma:
YS  f ( x1 , x2 ,  xi ,  xn )
care în cazul formei canonice disjunctive devine:
nsss nes
Z   zi
j 1 i 1
unde: nsss = numărul de stări de succes a sistemului
nes = numărul de elemente a sistemului
 x daca in starea j elementul i functioneaza
zi   i
 xi daca in starea j elementul i este defect
Se observă că:
M YS   1  pS  0  qS  pS
M  X i   1  pi  0  qi  pi
M  X i   0  pi  1  qi  qi
pS  M YS   M  f ( x1 , x2 ,  xi ,  xn )  f M X i   f  pi 
unde f este funcţia de structură.
2.2.5 Tabelul de adevăr

Poate reprezenta structura sistemelor binare sau multivalente formate din
elemente binare sau multivalente. Are un număr de coloane egal cu numărul de
elemente ale sistemului, plus o coloană pentru sistem şi un număr de linii egal cu
numărul de stări ale sistemului.
Numărul de stări ale sistemului va fi:
nss  2nes - pentru sistemul format din elemente binare independente;
nss   nsei - pentru sistemul format din elemente multivalente.
imes
nss - numărul de stări ale sistemului;
nes - numărul de elemente a sistemului;
43
nse i - numărul de stări al elementului i;

mes - mulţimea elementelor sistemului.
Tabelul conţine simboluri sau numere care definesc starea (succes - refuz)
respectiv nivelul de performanţă al elementului respectiv sistemului corespunzător
liniei şi coloanei date. Performanţele sistemului în funcţie de cele ale elementelor
în fiecare stare rezultă din analiza funcţională a sistemului.
De exemplu la debitele şi puterile pentru sistemele serie, performanţa
sistemului este egală cu performanţa minimă a elementelor înseriate, iar la cele
paralel performanţele se adună.
2.2.6 Graful stărilor

Nodurile grafului corespund fiecare unei stări a sistemului. În cazul
independenţei elementelor acestea vor fi în număr de 2n.
Laturile grafului corespund tranziţiilor între stări sau sunt dublu orientate.
Fiecărui sens al laturii i i se asociată intensitatea de tranziţie corespunzătoare.
În tabelele următoare se prezintă exemple de exprimare a structurii sub cele 6
forme: tabelul 2.1 pentru sisteme binare formate din două elemente binare, tabelul
2.2 şi tabelul 2.3 pentru sisteme binare formate din trei elemente binare:
2.3 Indicatori de fiabilitate pentru elemente şi sisteme
În general, indicatorii de fiabilitate reprezintă măsura fiabilităţii evidenţiind

aspecte particulare sau globale ale acesteia. Există, pentru fiecare categorie de
sisteme, indicatori reprezentativi unii dintre ei fiind consideraţi pentru diferite
scopuri:
 proiectare;
 aprecierea strategiilor de exploatare;
 relaţii contractuale, etc.
În continuare se vor evidenţia indicatori de fiabilitate pentru:
 elementul simplu binar nereparabil;
 elementul simplu binar reparabil;
 sisteme multivalente bipolare;
 sisteme multivalente de deservire (la care se va considera simultan performanţa
sistemului şi cererea de le ieşirea din sistem).
44
Tab. 2.1 Sistem binar format din două elemene binare
SERIE PARALEL
SCHEME BLOC
1
1 2
2
FUNCŢIA DE STRUCTURĂ
y  x1  x2 y  x1  x2  x1  x2
FUNCŢIA DE FIABILITATE
Ps  p1  p2 Ps  p1  p2  p1  p2
TABELUL DE ADEVĂR
Elem.1 Elem.2 Sistem Elem.1 Elem.2 Sistem
I f f f I f f f
II f d d II f d f
III d f d III d f f
IV d d d IV d d d
TABELUL KARNAUGH
GRAFUL STĂRILOR
ff 2
1
ff 2
1
S 1 2
df fd
R 2 ’ 1 ’
1 2 S
df fd
2 ’ 1 ’ R
dd
45
Tab. 2.2 Sistem binar format din trei elemente binare

 
SCHEME BLOC
1
1 2 3 2
3
y   x1  x 2  x 3 y    xi
i 1
3
Q s   q i
Ps  p1  p2  p3 i 1
TABELUL DE ADEVĂR
E 1 E 2 E 3 S is t E 1 E 2 E 3 S is t
I f f f f I f f f f
II d f f d II d f f f
III f d f d III f d f f
IV d d f d IV d d f f
V f f d d V f f d f
VI d f d d VI d f d f
V II f d d d V II f d d f
V III d d d d V III d d d d
TABELUL KARNAUGH
GRAFUL STĂRILOR
fff 3
1
2 3
1 2
d ff  3 fd f ffd
fff 3 1 3 1
1 S 2 2
1 3 1 2
2 3
2 3
1 2 R ddf d fd fd d
dff fdf ffd 3 2 1 S
2 R
3 ddd 1
46
Tab 2.3 Sistem binar format din trei elemente binare

 
SCHEME BLOC
2
2 3
1
1
3
y   x1  x 2  x 3  x1  x 2  x 3  y  x1  x2  x3  x1  x2  x3 
x1  x 2  x 3 x1  x2  x3  x1  x2  x3  x1  x2  x3
Ps   p 1  p 2  p 3  p 1  q 2  p 3 
Ps  p1  p 2  p 3  p1  q 2  p 3 
 p1  p 2  q 3
p1  p 2  q 3  p1  q 2  q 3  q1  p 2  p 3
TABELUL DE ADEVĂR
E 1 E 2 E 3 S is t . E1 E2 E3 S is t
I f f f f I f f f f
II d f f d II d f f f
III f d f f III f d f f
IV d d f d IV d d f d
V f f d f V f f d f
VI d f d d VI d f d d
V II f d d d V II f d d f
V III d d d d V II d d d d
TABELUL KARNAUGH
GRAFUL STĂRILOR
fff 3
fff
1 1 3
2 3 2 3
1 2 1 2
d ff  3 fd f ffd d ff  3 fd f ffd
1 3 1 1 3 1
2 2 S 2 2
2 1 3 1 3 2 2 1 3 1 3  2
R
ddf d fd fd d ddf d fd fd d
3 2 1 3 2 1
S
2 2
3 d d d 1 3 d d d 1 R
47
2.3.1 Indicatorii de fiabilitate pentru elementul binar simplu nereparabil
Fiabilitatea elementului nereparabil este caracterizată de variabila aleatoare

“timp de funcţionare neîntreruptă până la prima defectare” (T f ), variabilă care
poate fi cunoscută prin funcţia de repartiţie:

F t   P T f  t 
şi prin funcţia de distribuţie sau densitatea de probabilitate a timpului de
funcţionare:
f t  

P t  T f  t  dt   lim Pt  T f  t  t 
dt t  0 t
Tf1
1
Tf2 t
2
Tf3 t
.
Tf4 t
.
Tf5 t
n
t
Fig.2.11 Timpul de funcţionare pentru elemente nereparabile
Indicatorii folosiţi pentru caracterizarea fiabilităţii elementului simplu

nereparabil sunt de fapt indicatorii pentru capacitatea de a se defecta a elementelor
aceştia fiind:
 probabilitatea ca elementul să funcţioneze neîntrerupt cel puţin până la
momentul t numită şi funcţie de siguranţă sau probabilitate de supravieţuire
notată cu P(t) şi definită astfel:

Pt   P T f  t 
 probabilitatea ca elementul să se defecteze până la momentul t şi care este de
fapt funcţia de repartiţie a lui T f :

Qt   P T f  t  F t  
 intensitatea sau rata de defectare sau de avarie ca funcţie de timp (t) definită
ca probabilitatea condiţionată de defectarea în intervalul (t, t+dt) cu condiţia ca
elementul să fi funcţionat neîntrerupt în intervalul (0, t), care este funcţia
hazard a variabilei aleatoare (T f ):
48
t dt  Pt  Tf  t  dt Tf  t

de unde rezultă:
dP (t )
f t 
 t    dt
1  F t  P (t )
Variabila aleatoare "timp de funcţionare" mai poate fi caracterizată parţial şi
prin:
 media timpului de funcţionare neîntreruptă (M[T f ]), notată în continuare cu
MTBF, care este momentul de ordinul 1 a variabilei aleatoare timp de
funcţionare:

MTBF   t f  f t dt
0
 dispersia timpului de funcţionare este momentul centrat de ordinul 2 al abaterii

faţă de medie. Se exprimă cu relaţia:

D   (t  m) 2  f (t )dt
0
 abaterea medie pătratică a timpului de funcţionare :
 D
Relaţiile dintre aceşti indicatori sunt date în tabelul 2.4
În figura 2.12 a,b,c se reprezintă variaţia în timp a lui (t), F(t) şi a lui f(t). În
figura 2.12a se disting, pentru variaţia lui (t), trei domenii:
 cu intensitatea de defectare căzătoare (faza de rodaj);
 cu intensitatea de defectare constantă (faza de maturitate);
 cu intensitatea de defectare crescătoare (faza de uzură).
Modelarea matematică a acestor faze din punct de vedere al variaţiei în timp a
lui  se poate face uşor folosind funcţia de repartiţie Weibull la care:

F(t) 1et

f (t )      t  1e   t
 t       t  1
49
Tabelul 2.4
Indi- Exprimat în funcţie de indicatorul
Nr.c
cato-
rt. F (t ) f (t ) R (t )  (t )
rul
 
t
1 F (t ) -  f (u )du 1  R (t ) 1  exp    u du

0
dF t  dRt   t 
2 f (t ) -   t   exp   u du
dt dt  0 

 t

3 R (t ) 1  F t  
t
f (u )du - exp  

  u du 
0 
f (t )
1 dFt   1 dR(t )
4  (t )    -
1  Ft  dt  f (u )du R(t ) dt
t
   
 t 
 1  F (t )dt  t  f t dt 0  0  u du dt
MTBF
5
0
 R(t )dt
0
exp
0
unde  şi  sunt parametrii repartiţiei care, aleşi corespunzător, pot modela la

variaţia lui (t) în cele trei faze prezentate anterior, astfel:
 α  1, faza de rodaj

α  1, faza de maturitate
   1, faza de uzură

În figura 2.13 se exemplifică acest lucru.
2.3.2 Indicatori de fiabilitate pentru elementul binar simplu reparabil

Elementul reparabil parcurge de-a lungul vieţii sale o succesiune alternativă de
perioade de funcţionare şi defect (reparaţie), ca în figura 2.14.
Variabilele care descriu deci sub forma cea mai generală această succesiune
sunt:
 durata de funcţionare neîntreruptă T f cu funcţia de repartiţie F(t);
 durata de defectare (refuz) neîntreruptă T r cu funcţia de repartiţie G(t);
50
Timpul de funcţionare neîntreruptă poate fi caracterizat prin aceeaşi indicatori

ca şi cei de la elementul simplu nereparabil. În plus, pentru elementele nereparabile
se mai introduc următorii indicatori:
 densitatea restabilirilor ca limita raportului dintre probabilităţi a uneia sau mai
multor intrări în funcţiune în intervalul (t,t+t) şi mărimea intervalului, când
t0;
Pr t , t  t 
hr t   lim
t 0 t
 densitatea defectărilor definită similar:
Pd t , t  t 
hd t   lim
t 0 t
(t)
rodaj uzură
maturitate
a) t
F(t)
1
F(t2 )
b) t
t1
f(t) t1
 f(t)  dt  F(t )
0
1
f(t2) f(t3) t
c) t
t1 t2 t3 t3 +  t
Fig. 2.12 Variaţia în timp a indicatorilor: a) intensitatea de defectare; b) funcţia de reparare;

c) funcţia de distribuţie
51
(h-1) a: =0.5
b: =1
16 a d c: =2
c d: =3
12
b
40 80 120 160 200 240 t(h)
f(t)
10
8 d
c
6 b
4 a
40 80 120 160 200 240 t(h)

Fig.2.13 Intensitatea de defectare (t) şi funcţia de distribuţie a timpului de funcţionare f(t) în cazul
distribuţiei Weibull pentru diferite valori ale lui 
Tf1 Tf2 Trf Tfn
Tr1 Tr2 Tri Trn t

Fig. 2.14 Duratele de funcţionare şi reparare pentru un element (sistem) reparabil
 disponibilitatea A(t) este probabilitatea ca elementul să fie în starea de

funcţionare la momentul t:
A(t  dt )  P f (t )  P ff (t , t  dt )  Pd (t )  Pdf (t , t  dt )
52
unde P f (t) este probabilitatea ca elementul să fie în funcţiune la momentul t=R(t),

P ff (t, t+dt) este probabilitatea ca elementul să fie defect la t = (1-P f (t)) = 1-R(t) iar
P df (t, t+dt) este probabilitatea ca elementul să fie reparat în intervalul (t, t+dt) =
mentenabilitatea M(t).
Rezultă, prin trecere la limită t → ∞
A(t )  R(t )  (1  R(t ))  M (t )
Disponibilitatea, ca urmare, poate fi crescută pe două căi:
- creşterea fiabilităţii elementului, R(t)
- creşterea mentenabilităţii, M(t)
 coeficientul de disponibilitate:
MTBF
A
MTTF  MTBF
 rata repunerilor în funcţiune (restabilirilor)
P(t Trep t t /Trep t) 1 ds(t)
r(t)  lim  
t0 t 1st dt
Se pot evidenţia pentru elementele reparabile a căror timp de funcţionare şi
defectare neîntreruptă au funcţii de repartiţie exponenţiale, următoarele relaţii:
 probabilitatea de funcţionare la momentul t:
 
p(t )    e (   )t
 
 probabilitatea de defectare la momentul t:
 
q(t )    e  (   )t
 
 intensitatea de avariere:
1

m
 intensitatea de defectare:
1

mrep
 probabilitatea de funcţionare în intervalul (t, t+):

p (t , t   )  p (t )  e   
53
 probabilitatea de defectare în intervalul (t, t+):

q(t , t   )  p(t )  (1  e    )
 probabilitatea staţionară de funcţionare:

p 
  
 probabilitatea staţionară de defectare:

q 
  
 probabilitatea ca elementul defect la momentul t să se repare în intervalul :

PR (t , t   )  q(t )  1  e   t 
 numărul mediu de defectări pe o perioadă T:

M  (t )   T

 durata totală de funcţionare în intervalul T:

MUT  T

 durata totală medie de defect în intervalul T:

MDT  T

Pentru definirea indicatorilor de fiabilitate a unui element (sistem) binar
este necesar să fie cunoscute stările prin care acesta poate trece, aşa cum rezultă din
figura 2.15.
2.3.3 Indicatori de fiabilitate pentru elemente şi sisteme multivalente şi

parametrice
Sistemele multivalente şi parametrice sunt o generalizare a celor binare, la ele

mulţimea formată din două stări succes (funcţionare) - refuz (defect) devine o
mulţime discretă finită (în cazul sistemelor multivalente) sau un domeniu continuu,
deci cu o infinitate de stării (în cazul sistemelor parametrice).
Mărimea care defineşte aceste stări este un parametru, cel mai adesea un nivel
de performanţă (exemplu: debit, putere, presiune, temperatură etc.), care modelat
printr-o variabilă aleatoare discretă caracterizează un sistem (element) multivalent,
sau modelat de o variabilă aleatoare continuă, caracterizează un sistem parametric.
54
Indicatorii care caracterizează aceste sisteme pot fi intrinseci sistemelor sau

care ţin cont şi de funcţia pentru care sistemul a fost conceput şi realizat.
T tim p d e calc u l
(d e r efer in ţă )
Tf tim p d e
fu n c ţio n ar e
tim p d e r ez er vă
Tr
tim p d e în tr er u p er e
T îp p la n ifica tă
(r ep araţii, etc .)
T în tim p d e în tr er u p er e
n ep lan ific a tă (a var ii)
F u nc ţio na re R ezervă N e fu n c ţio n a re N e fu n c ţio n a re

c a ld ă R ece p la n ific a tă n e p la n ific a t ă
N efu n cţion ar e u tiliz ar e

F u n c ţion ar e
Q f= T f/T
d isp on ib ilita te
D isp on ibil In disp on ib il
d = (T f+ T r)/T
fia bilitate
S ig ur (fia b il) N esig u r (r efu z ) P = T f /(T f+ T în )
Fig. 2.15 Stările posibile ale unui element sau sistem
În cel de al doilea caz, se va folosi, în continuare, termenul de sisteme de

deservire. Se va nota cu Sd parametrul care caracterizează performanţa sistemului
şi cu Ss sarcina pe care o deserveşte sistemul.
Cei mai reprezentativi indicatori sunt prezentaţi în continuare:
Indicatori intrinseci sistemului
A1- funcţia de distribuţie a performanţei
Ps  Sd  s  ds 
f (s) 
ds
A2- funcţia de repartiţie a performanţei:
F ( sd )  P[ Sd  s ]
A3- media performanţei
M Sd    s  f ( s )  ds în cazul sistemelor parametrice şi
M Sd    si  Psi 
Dacă performanţa este integrabilă în timp (productivitate, debit, putere, etc.)

vom denumi sistemul “de producţie” şi indicatorul reprezentativ va fi
55
performabilitatea (П) = probabilitatea ca nivelul de performanţă să depăşească o

anumită valoare în condiţii date şi într-un timp dat.
Din relaţiile anterioare rezultă
  1  F ( sd )
2.3.4 Indicatori pentru sistemele de deservire

Aceştia ţin cont de nivelul în care sistemul satisface cererea de performanţă şi
pun faţă în faţă două elemente:
 performanţa sistemului (notată în continuare cu Sd de la putere disponibilă în
energetică);
 cererea de performanţă ( de la sistem, sarcina, valoare ape care aceasta trebuie
să o satisfacă (notată în continuare cu Sc de la puterea cerută).
B1 Probabilitatea nesatisfacerii sarcinii LOLP (Loss of Load Probability)
reprezintă probabilitatea ca valoarea capacităţii (puterii) disponibile Sd a sistemului
să fie acoperită de cea cerută (Sc)
LOLP  P[Sd  Sc]
B2 Cerere neacoperită (DNS = Demand not served) care este cuantificată mai
uşor sub forma mediei sale
M[DNS]  M[Sc-Sd]
B3 Energia (producţia) nelivrată ENS (Energy not served) care de asemenea
este mai uşor cuantificată prin valoarea sa medie
M[ENS]
B4 Disponibilitatea de acoperire a cererii definită ca valoarea medie aşteptată
a perioadei de timp pentru care performanţa sistemului Sd este mai mare decât
cererea Sc în intervalul [0-t].
M [T[ Sd  Sc ]
DA(t) 
T
Determinarea indicatorilor prezentaţi anterior se poate face după definirea mai
clară a noţiunilor de performanţă (Sd) şi solicitare (Sc).
Capacitatea sistemului de a-şi îndeplinii funcţiunile, sarcinile Sc care sunt
cerute va fi notată cu Sd.
Performabilitatea sistemului poate fi deci raportată la un anumit nivel de
performanţă cerută S c , care poate fi o constantă, o mărime variabilă aleatoare
discretă sau continuă.
56
La fel, Sd poate fi o constantă sau o mărime variabilă aleatoare discretă sau

continuă.
În continuare se prezintă modul de calcul al indicatorilor de performabilitate,
notaţi anterior cu A, B 1 , B 2 , B 3 pentru toate combinaţiile posibile privind caracterul
lui Sd şi Sc (constante K, variabile aleatoare discrete VAD şi variabile aleatoare
continue VAC) combinaţii care rezultă din următorul tabel:
Tabelul 2.5
I II III IV V VI VII VIII IX
Sd K K K VAD VAD VAD VAC VAC VAC
Sc K VAD VAC K VAD VAC K VAD VAC
K = constantă;
VAD = variabile aleatoare discretă;
VAD = variabile aleatoare continuă.
I. Valorile indicatorilor B1, B2, B3 depind de raportul între cele două constante
0 pentru sd  Sd
F ( sd )  
1 pentru sd  Sd
Dacă Sd  Sc
B1: LOLP=0 B2: M(DNS)=0 B3: M(ENS)=0
Dacă Sd < Sc
B1: LOLP=1 B2: M(DNS)=(S c -S d ) B3: M(ENS)= (Sc-Sd)T
II. Sd = K Sc = VAD
p p
1 p1 pi pnc
sd sd sc1 sci scn sc
A 1 : F(sd)= identic cu cazul I

B 1 : LOLP   pi
iS ci  S d
57
B 2 : M ( DNS )   p (S
iS ci  S d
i ci  Sd )
B 3 : M ( ENS )  T   p (S
iS ci  S d
i ci  Sd )
III. Sd = K Sc = VAC
p p=f(sc)
sd sd sc
A 1 : F(sd) = identic cu cazul I


B 1 : LOLP   f (s c)d s c 
sd

B 2 : M ( DNS )   s c  f s c   d ( s c )
sd

B 3 : M ( ENS )  T   s c  f s c   d ( s c )
sd
IV. Sd = VAD Sc = K
p p
p1 pi pnd 1
sd1 sdi sdn sd sc sc
A 1 : F ( s ds )  p
js d  s dj
j
B 1 : LOLP  p
jsdj  sc
j
58
B 2 : M ( DNS )  p
jsdj  sc
j ( s c  s dj )
B 3 : M ( ENS )  T  p
js dj  sc
j  (s c  s dj )
V. Sd = VAD Sc = VAD
p p
p1 pi pnd p1 pi pnc
sd1 sdi sdn sd sc1 sci scn sc
A 1 : F ( s ds )  p
js d  s dj
j
nc
B 1 : LOLP  p  p
i 1
i
js dj  sci
j
nc
B 2 : M ( DNS )   pi  p j ( s ci  s dj )
i 1 js dj  sci
nc
B 3 : M ( ENS )  T   p i  [ p j  (s ci  s dj )]
i 1 js dj  sci
VI. Sd = VAD Sc = VAC
p p=f(sc)
p1 pi pnd
sd1 sdi sdn sd sc
A 1 : F ( sdsj )  p
js d  s dj
j
59

nd  
B 1 : LOLP    p j  f sc dsc 
j 1  
 sd j 
nd   
B 2 : M ( DNS )    p j   s c  f ( s c )  ds c 
j 1  
 sd j
B 3 : M ( ENS )  T   ( DNS )
VII. Sd = VAC Sc = K
f(sd)
sd sc sc
sd
A 1 : Fd ( sd )   f (u) du

sc
B 1 : LOLP 

 f s  ds d d  Fd ( sc )
sc
B 2 : M ( DNS )   (s  s )  f (s

c d d )  ds d
B 3 : M ( ENS )  T   ( DNS )
VIII. Sd = VAC Sc = VAD
f(sd) p
p1 pi pnc
sd sc1 sci scn sc

60
sd
A 1 : F ( sd )   f (u ) du

nc sci
B 1 : LOLP    f s  ds
i 1
pi d d

nc sci
B 2 : M ( DNS )   pi  ( s ci  s d )  f ( s d )  ds d
i 1 
B 3 : M ( ENS )  T   ( DNS )
IX. Sd = VAC Sc = VAD
fd(sd) fc(sc)
sd sc
sd
A 1 : Fd ( sd )   f (u) du

  sc 
B 1 : LOLP   f ( sc )  f sd  dsd  dsc

  

B 2 : M ( DNS )  f

c ( s c ) Fd ( s c )ds c

B 3 : M ( ENS )   (s

c  s d )  f c ( s c )  Fd ( s c ) ds c
2.4 Căi de obţinere a indicatorilor de fiabilitate ai elementelor

Aşa cum este definit elementul în analiza fiabilităţii, acesta reprezintă unitatea
cea mai mică din componenţa sistemului şi a cărei indicatori de fiabilitate sunt
cunoscuţi, raţional fiind ca aceşti indicatori să fie cei referitori la fiabilitatea
operaţională, corespunzător condiţiilor reale de lucru.
61
2.4.1 Metode de obţinere a datelor

Există trei căi de obţinere a datelor privind fiabilitatea elementelor:
 statisticile de exploatare;
 încercări;
 modelare.
Statisticile de exploatare pot fi obţinute din exploatarea reală sau din aşa
numita exploatare experimentală controlată când se urmăreşte deliberat
comportarea în exploatare a unor elemente.
Folosirea statisticilor de exploatare are avantajul că duce la rezultate care ţin
cont de condiţiile reale în care funcţionează echipamentul, dezavantajul principal
fiind însă acela că obţinerea datelor durează mult şi în special la produsele cu
durată scurtă de viaţă, datele pot deveni inutile sau cu valoare "istorică", produsul
respectiv fiind între timp înlocuit sau modificat. În plus dacă nu este organizat
corespunzător sistemul informaţional de culegere a datelor poate duce la
falsificarea acestora.
Statisticile se pot referi la comportarea unuia sau a puţine elemente un timp
mai îndelungat sau la comportarea unei grupe mari de elemente în timpi mai reduşi,
cel de-al doilea caz fiind mai rezonabil.
Încercările pot fi clasificate funcţie de nivelul solicitărilor în:
 încercări de anduranţă în care produsul este supus un timp îndelungat unor
solicitări normale de exploatare;
 încercări accelerate în care produsul este supus un timp mai redus unor
solicitări mărite;
 încercări la sarcină distructivă folosite mai puţin pentru determinarea
indicatorilor de fiabilitate şi mai mult pentru determinarea unor solicitări
limită, eventual a unor coeficienţi de siguranţă.
În general încercările presupun costuri ridicate în echipamente şi forţă de
muncă. În cazul încercărilor accelerate indicatorii de fiabilitate urmăriţi pot fi
determinaţi din cei obţinuţi la încercare prin extrapolare pe baza unor relaţii între
nivelul solicitării şi valoarea indicatorilor de fiabilitate.
Modelarea (simularea) comportării în timp a elementelor din punct de vedere
al fiabilităţii are o serie de avantaje esenţiale, ca:
 permite efectuarea experimentului într-un timp foarte scurt;
 se pot cerceta şi produse în faza de proiect;
 în procesul de obţinere a datelor nu se distrug elemente.
Modelarea nu poate înlocui însă total încercările de la care preia chiar o serie
de rezultate şi legităţi.
62
Indicatorii obţinuţi din încercări au caracter de probabilitate dar întrucât la

experiment nu participă întreaga populaţie statistică pentru prelucrarea rezultatelor,
singura metodă eficace de analiză este metoda selecţiei.
De altfel, dacă este posibilă obţinerea tuturor datelor aceasta este inaplicabilă
deoarece:
 întregul proces nu poate fi pus la dispoziţie în timp util exclusiv pentru
obţinerea datelor;
 culegerea datelor este un proces costisitor;
 culegerea datelor poate duce uneori la distrugerea sau cel puţin degradarea
produselor care fac obiectul încercării;
 alte metode pot da rezultate mai bune.
În cazul în care selecţia este rezultatul unei experimentări organizate, aceasta
este făcută după un plan de experimentare.
2.4.1.1 Planuri de experimentare
1. N , R, r  = se experimentează N elemente, care nu se repară după defectare şi

experimentarea se opreşte după defectarea a r elemente;
2. N , R, r  = se experimentează N elemente care la defectare se repară şi sunt
observate în continuare, experimentarea oprindu-se după defectarea a r
elemente;
3. N , R, N  = se experimentează N elemente, care nu se repară după defectare şi

experimentarea se opreşte după defectarea a N elemente;
4. N , ( R  R), T  = cazul 1 respectiv 2 dar oprirea se face după un timp

prestabilit T;
5. N , ( R  R), min(T  t ) = cazul 1 respectiv 2 dar oprirea se face după

r
trecerea timpului T dacă (T<t r ) sau după defectarea a r elemente dacă (t r <T).
Cu t r s-a notat timpul în care se defectează r elemente.
Experimentul urmăreşte indicatorii reprezentaţi prin variabile aleatoare (timp
de funcţionare fără defecţiuni, număr de elemente defecte sau alţi parametrii) pe
care le vom nota în continuare cu X.
Dintr-un experiment se selectează un volum de n valori ale variabilei aleatoare
X' n (x' 1 , x' 2 , ……. x' n ), valori care sunt rezultatul unor experienţe independente.
Această selecţie ordonată ia forma unui şir variaţional.
Pe baza unui şir variaţional rezultat din selecţie, se pot calcula valori
caracteristice de selecţie pentru variabila aleatoare X:
 media aritmetică a selecţiei;
63
 mediana de selecţie;
 dispersia de selecţie;
 momentele de selecţie de 2 … k;
 funcţia empirică de selecţie.
Relaţiile de calcul pentru acestea sunt cunoscute din teoria probabilităţilor.
Relaţiile pentru acestea sunt definite anterior. Odată cunoscută selecţia, pot apare
trei situaţii diferite:
1. Se cunoaşte aprioric legea de distribuţie a variabilei aleatoare, caz în care se
pune problema estimării parametrilor legii de distribuţie în cauză;
De exemplu:
 timpul de funcţionare fără defecţiuni a unor componente electrice în perioada
normală de funcţionare urmează o lege exponenţială;
 procesele de îmbătrânire a izolaţiei urmează în general legea de distribuţie
Weibull;
 uzura mecanică urmează legea de distribuţie normală;
 fenomenele de oboseală sunt guvernate de legea log-normală;
Determinarea acestor parametri are la bază funcţia empirică de repartiţie
rezultată experimental şi definită anterior:
 0, pentru x  x'1

F ( x)  k/n, pentru x' k  x  x' k 1
 1, pentru x  x' n

unde: k = numărul de valori a variabilei aleatoare mai mici decât x;
2. Nu se cunoaşte funcţia de repartiţie a variabilei aleatoare dar se poate estima
după graficele diferitelor încercări repetate cu rezultate asemănătoare şi care
pot fi folosite pentru ajustarea (adoptarea) unei repartiţii din cele teoretice
cunoscute de exemplu prin metode grafice. După acceptarea repartiţiei se pot
calcula şi parametrii acesteia cu una din metodele prezentate în continuare.
3. Dacă încercările repetate dau grafice diferite sau graficele necesită mulţi
parametrii necunoscuţi care diferă de la o încercare la alta, se foloseşte
statistica neparametrică, aceasta oferind metode independente de forma
analitică a curbei.
În cazurile 1 şi 2 verificarea alegerii tipului de distribuţie şi a estimării
parametrice se face prin teste de verificare.
2.4.2 Funcţiile de repartiţie clasice

1. Binomială
64
k  x 1
F ( x)  C
k 0
k
n p n  q nk
2. Poisson
kx
F ( x )   P ( , k )
k 0
P(, k )  (Q k / k!)  e  a
3. Normală
x t  a 2
1 
I ( x)   e 2
dt
 2n 
4. Exponenţială
F ( x )  1  e  x
f ( x )    e  x
2.4.3 Metode de estimare a parametrilor

Estimarea parametrilor este operaţia prin care se determină valorile
parametrilor distribuţiei, operaţie care foloseşte o relaţie de forma:
n  n ( x'1 , x'2 , ... x'n )
numită funcţie de estimare, unde  este parametrul urmărit.
O estimare este:
 consistentă - dacă prin creşterea numărului de observaţii, funcţia de estimare
tinde în probabilitate către parametrul estimat:
P
n 
 n      0 cu  0
 centrată (nedeplasată) - dacă valoarea medie a relaţiei nu coincide cu

parametrul  estimat:
M n ( x'1 , x'2 , ... x'n )  
 absolut corectă - dacă este nedeplasată şi dispersia ei tinde către zero prin
creşterea numărului de observaţii:
M n ( x1 , x2 , ... xn )  
lim Dn ( x1 , x2 , ... xn )  0

n 
65
 eficientă - dacă are dispersia minimă.
2.4.3.1 Metoda verosimilităţii maxime

Fiind dată o colectivitate de selecţii de volum n de forma:
X 'n ( x'1 , x'2 , ... x'n )
şi o densitate de repartiţie cu care se estimează de forma f(x,), relaţia dintre  şi
X' n poate rezulta din condiţia:
f ( x'n ,  )dx  P( X 'n  x'n )
unde  este parametrul urmărit.
Întrucât variabilele sunt considerate independente, funcţia de densitate
generală (L) se poate scrie ca produsul funcţiilor particulare:
L( x'1 , x'2 , ... x'n ,  ) 
n
f ( x'1 ,  )  f ( x'21 ,  )  ...  f ( x'n ,  )   f ( x'i ,  )
i 1
Estimarea se numeşte de verosimilitate maximă dacă  rezultă din condiţia ca

funcţia
L ( x '1 , x ' 2 , ... x ' n ,  ),
care se numeşte funcţia de verosimilitate, să aibă valoare maximă. Întrucât în
majoritatea cazurilor este mai uşor de lucrat cu ln(L) condiţia din care rezultă
expresia de calcul a lui  este:
 ln L
0

Estimatorii deduşi prin această metodă au proprietăţi de suficientă eficienţă şi
invarianţă.
Exemplul 1 Estimarea repartiţiei exponenţiale care are densitatea de repartiţie:
f ( x)    e  x
 = parametrul;
t = variabila aleatoare;
P (t  T )    e  T
Dacă se fac n testări şi obţinem variabilele T 1 , T 2 , … T n
În tabelul 2.6 s-a notat:
N - numărul de elemente cu care se începe experimentul;
66
R - elementele defecte care se repară;

r - numărul de elemente ce se defectează;
t r - timpul în care se defectează r elemente;
d[T] - numărul de elemente defecte în perioada T.
Tabelul 2.6
Planul de
Relaţia de calcul a lui 
experimentare
( r  1)
N , R, r  N  tr
( r  1)
N , R, r   r 
 t i  ( N  r )  t r 
 1 
N N
N , R, N   ti1
d (T )
N , R,T   d (T ) 
  t i  [ N  d (T )]  T 
 1 
N , R, T  d (T )
N T
d (T )
 d (T ) 
  t i  [ N  d (T )]  T 
t n >T
N , R, (r, T )  1 
( r  1)
t n T  r 
 t i  ( N  r )  t r 
 1 
Funcţia de verosimilitate este:

n
   Ti
L(T1 , T2 , ... Tn ,  )    e n 1
n
ln L  n  ln      Ti
1
şi derivând în raport cu  rezultă:

67
 n

  n  ln      Ti 
 ln L n
  n  T 0
  1

   1 i
Valoarea estimată pentru  va fi:
n 1
ˆ  n

Tmed
T1
i
Expresia este folosită la estimarea distribuţiei exponenţiale a timpilor de

defect şi funcţionare pentru componentele electrice şi electronice. Timpul mediu se
obţine comod din statisticile de exploatare.
Această relaţie este valabilă pentru planul de încercări N , R , N deci pentru  
n=N. În cazul celorlalte planuri de încercare relaţia se actualizează ca în tabelul
2.6.
2.4.3.2 Metoda momentelor

Constă în compararea momentelor empirice de diferite ordine cu momentele
corespunzătoare a distribuţiei teoretice luate ca ipoteză.
Metodele empirice luate ca estimaţii (x' 1, x' 2, …x' n ) se definesc cu relaţiile:
1
mˆ k    xi ' k .
n
Acestea se compară cu momentele distribuţiilor teoretice definite de relaţia:

mk   x k  f ( x)dx
0
Exemplul 2 Estimarea distribuţiei normale la care trebuie să determinăm,

cunoscând colectivitatea (x' 1, x' 2, … x' n ), valorile pentru media m şi dispersia 2.
Media rezultă din egalitatea momentelor de ordin unu pe care le reprezintă:
1 n 2
mˆ 1  m   xi
n 1
Dispersia poate rezulta din egalitatea momentelor de ordin doi:
1 n 2
mˆ 2   2  mˆ 12    x'i
n 1
68
1 n 2 2
2    x'i mˆ 1
n 1
Exemplul 3 Estimarea distribuţiei exponenţiale.
Egalitatea momentelor de ordin unu:
1 n 1
m1    x'i 
n 1 
dă direct valoarea lui :
n
 n
 x'
1
1
determinată şi în exemplul 1.
2.4.3.3 Metode grafice de estimare (metoda liniarizării)

Se foloseşte pentru estimarea parametrilor, dar şi pentru estimarea tipului de
funcţie de repartiţie, atunci când aceasta nu este cunoscută.
Metoda constă în reprezentarea grafică a funcţiei empirice de repartiţie într-un
sistem de axe de coordonate (diagramă probabilistică) în care funcţia de repartiţie
teoretică corespunzătoare (pentru fiecare tip de distribuţie se foloseşte hârtie de
probabilitate specială) are forma unei drepte.
Parametrii necunoscuţi rezultă din parametrii dreptei care reprezintă selecţia.
Scările abscisei şi ordonatei acestor hârtii de probabilitate rezultă după cum
urmează:
A. La distribuţie normală se porneşte de la forma Laplace:
t m
F (t , m, )    
  
Forma transformată va fi:
t m
p'   F (t , m, )    (t , m, ) 
1
  
deci panta dreptei va fi 1/ iar termenul liber va fi -(m/).

Punctele puse pe diagramă ţin cont de următoarele:
 pe abscisă se fixează timpul;
 pe ordonată F(i)=i/(N+1) care reprezintă cuantilele repartiţiei normal normate
şi unde:
69
i = intervalul de timp;
r = numărul de produse defecte;
N = numărul iniţial de produse.
Cuantila de ordin n este reprezentată de rădăcinile reale ale ecuaţiei F(x)=1/n.
B. La distribuţia exponenţială
F(t)  1  e  t
1
 e t
1  F (t )
1
ln  λt
1  F(t)
deci pe abscisă avem timpul şi pe ordonată:
 1 
Bi  ln     ln 1  F (ti )
 1  F (t ) 
Pentru F(t) se poate folosi media
n
M   i ( N  1) 
i 1
Când graficul se construieşte având pe abscisă t în ore şi pe ordonată

Fˆ (ti )  i ( N  1)
C. La distribuţia Weibull principiul liniarizării se bazează pe dubla
logaritmare a funcţiei de fiabilitate (1-F(t)).

 t   
1  F (t )  exp    
 
  
 1 
ln ln      ln t       ln
1  F (t ) 
care, comparată cu ecuaţia unei drepte
p  k  t   b
conduce la:
k b     ln
Dacă în locul timpului introducem numărul de misiuni N în cazul distribuţiei
Weibull avem:
70
  N    
1  F ( N )  exp    
    
Parametrii ,  şi  rezultă din intersecţiile dreptei cu patru axe gradate ale

hârtiei de probabilitate speciale.
2.4.3.4 Metoda celor mai mici pătrate

Cu această metodă parametrul rezultă din condiţia de minim a sumei pătratelor
abaterilor funcţiei empirice de la cea teoretică. Dacă se defineşte suma cu relaţia:
n
S d   Fn ( xi )  F ( xi   )  min
2
i 1
parametrul necunoscut  este soluţia următoarei ecuaţii:

S d
0

Această metodă este adesea utilizată pentru mărirea preciziei metodei
liniarizării.
2.4.3.5 Metoda intervalelor de încredere

În cazul instalaţiilor formate din elemente cu fiabilitate ridicată au loc, în timpi
rezonabil de mari, un număr redus de evenimente (defecţiuni). Astfel apare
necesară a măsură a gradului de încredere în valorile estimate.
Metoda constă în determinarea a două relaţii (funcţii) pentru  asemănătoare
cu (relaţia lui ) şi anume:
i  i ( x1, x2 , ... xn )
şi
s  s ( x1, x2 , ... xn )
astfel ca parametrul  să se afle în intervalul [ i ,  s ] cu probabilitatea impusă
1- =  adică:
Pi    s   1    
unde:
=1- = nivel de încredere;
 = prag de semnificaţie;
[ i ,  s ] = interval de încredere.
71
Relaţia poate fi definită şi unilateral sub una din formele:

P  s    2
P  i   1
Această metodă nu dă o valoare fermă pentru parametru, ci un interval şi o
probabilitate că parametrul se găseşte în acel interval.
Există mai multe metode de determinare a intervalelor de încredere pentru un
 dat.
De exemplu una din ele se bazează pe faptul că rapoartele între mediile de
selecţie şi mediile distribuţiilor teoretice au o distribuţie χ2.
Altele se bazează pe faptul că  i şi  s sunt cuantilele repartiţiei:
F ( x) : x şi x 
1
2 2
lucru care rezultă din condiţia:

       
P  x    x    F  x    F  x   1    1    
 2 1
2
1
 2  2 2 2
În continuare se dă estimarea parametrilor principalelor funcţii cu metoda
intervalelor de încredere pentru unele funcţii.
Repartiţia normală
Intervalele de încredere pentru media m când dispersia  este cunoscută, sunt:
 1  1     1  1     
 X    , X    
  2  n  2  n
unde: X = media de selecţie;

 = dispersia care dacă este necunoscută poate fi calculată cu relaţiile:
 
 n  1  s 2 n  1  s 2 
 2  2 
  1  n  1  1  n  1 
 2 2 
s = dispersia de selecţie:
 2 = distribuţia Hi-pătrat;

1
( x) = funcţia inversă Laplace.
72
Repartiţia binomială
q i şi q s sunt soluţiile ecuaţiilor:
n
1
C q
xd
x x
n i  (1  qi ) n  x 
2
d
1
C q
x 0
x x
n s  (1  qs ) n  x 
2
 = coeficient de încredere;
d = numărul de elemente defecte.
Repartiţia exponenţială
În funcţie de planul de încercări estimatorii, un interval de încredere bilateral
se dă în tabelul 2.7
2.4.4 Testarea ipotezelor de distribuţie

Odată estimaţi parametrii unei statistici, dispunem de două variabile
aleatoare, cea teoretică x şi cea empirică x', care au distribuţii mai mult sau mai
puţin diferite.
Trebuie cercetat dacă există sau nu concordanţă sau diferenţe semnificative
între cele două distribuţii. Există în acest scop mai multe posibilităţi diferite prin
criteriile de concordanţă utilizate. Acestea se pot referi la valoarea parametrilor sau
la forma funcţiei de repartiţie necunoscută.
Există:
 criterii care comportă diferite caracteristici (medii, dispersii, cuantile);
 criterii care compară între ele cele două şiruri de frecvenţe;
 criterii grafice.
Criteriile care comportă diferitele caracteristici (medii, dispersii, cuantile)
sunt:
2.4.4.1 Criteriul momentelor

Momentele repartiţiei care depind de parametrii necunoscuţi se egalează cu
momentele empirice:
Momentul de ordin k
 
1
 k    xJk  f ( xk )   x k dFn ( x)   x k ( x)dx
n  
73
Tabelul 2.7
Planul de Metoda verosimilităţii Estimare cu interval de încredere dat
experimentare maxime

i s

[ N , R, r ] (r  1) / Ntr (  2 ( 2r ) / 2 Nt r (  2  ( 2r ) / 2 Nt r
1
2 2
(   ( 2r )
2
(  2  ( 2r )
[ N , R, r ] (r  1) 2
1
2
r r r
{ t r  ( N  r )t r } 2{ ti  ( N  r )t r } 2{ ti  ( N  r )t r }
1 1 1
N N N
(   ( 2 N ) /  ti
2
(  2  ( 2 N ) /  ti
[ N , R, N ] N
 ti
1
2 1 2 1
dT (  2 [2d (T )] (  2  [2d (T )  2]
1
d (T ) 2 2
[ N , R, T ] {  ti  [ N  d (T )]T } dT dT
1 2{ ti  [ N  d (T )]T } 2{ t i  [ N  d (T )]T }

1 1
[ N , R, T ] d (T ) (   [2d (T )]
2
(  2  [2d (T )  2]
1
NT 2 2
2 NT 2 NT
dT (   [2d (T )]
2
( 2
 [2d (T )  2]
1
d (T ) 2 2
tr  T { t
1
i  [ N  d (T )]T } dT
2{ ti  [ N  d (T )]T }
dT
2{ t i  [ N  d (T )]T }
1 1
[ N , R, (r , T )]
dT (   ( 2r )
2
(  2  (2r )
tr  T d (T ) 2
1
2
{  ti  [ N  d (T )]T } r r
1 2{ ti  ( N  r )t r } 2{ t i  ( N  r )t r }
1 1
Momentul empiric centrat

1 n
k     xJ  x   f ( xk )
k
n 1
unde:
n
nk
f ( xk )  pk  N   ni
N 1
74
2.4.4.2 Criteriul quantilelor

Există posibilitatea de a determina parametrii mai mulţi, existând posibilitatea
de a calcula mai multe quantile.
Se numesc quantile de ordinul n rădăcinile reale ale ecuaţiei.
i
F ( x)  i  1, 2,  n  1
n
n - număr natural dat
n=2 - mediane;
n=4 - 3 qurtile;
n=10 - decile;
n=100 - centile.
Quantilele împart suprafaţa curbei de distribuţie în părţi egale.
Se poate demonstra că momentul de apariţie a celei de a-l-a defecţiuni, dacă
timpul de defecţiuni este distribuit după o funcţie asimetrică normală este quantila:
li
qi 
N
quantilele fiind tabelate.
2.4.4.3 Criterii de frecvenţă - Testul 2

a) Se compară abaterile sub formă absolută individual şi global
N i  N i şi Ni  N 
Dacă abaterile sunt mici se poate accepta existenţa unei concordanţe.
Se calculează expresia:
2  
N i  N i 2
N i
controlându-se apoi dacă în limita unei probabilităţi date 

P (  2   o2 )  
Vom avea 2<2 o sau 2>2 o .
Dacă 2 < 2 o cu coeficientul de încredere =1-  avem concordanţă, în caz
contrar, nu.
Acesta este criteriul de concordanţă 2 ce se bazează pe următoarele teoreme:
75
 Suma pătratelor a n variabile aleatoare U i , i = 1 … n independente cu

distribuţii normate are distribuţia 2 cu  = n grade de libertate.
Dacă U 1 ,U 2 , … U n sunt variabile aleatoare independente cu distribuţii
n(x,0,1) avem:
n
 2   U i2
1
cu densitate de probabilitate.
Dacă U i valorile sunt valorile normate ale unei variabile X,
xi  m
Ui 

 x  m
2 2
 xi  m 
2    
i
   2
Valorile x I sunt n observaţii aleatoare independente provenind dintr-o
colectivitate cu distribuţie normală (adesea adevărate datorită teoremei limită
centrată) n(x,m,).
 Suma a n variabile aleatoare U i legate prin k relaţii liniare distincte (kn) cu
distribuţiile normale normate are distribuţia X2 cu =n-k grade de libertate.
Dacă U 1 ,U 2 , … U n sunt cele n variabile cu distribuţiile normale n(x i ,0,1) şi
există k ecuaţii de legătură:
a iJ U J  b i  1 ... k
atunci:
 2  U i 2
are ca funcţie de distribuţie funcţia 2 cu  = n-k grade de libertate.
Dacă x = media empirică este:
xi  x
Ui  i  1, 2,  n

acestea nu mai sunt independente deoarece:
U  
xi  x
 x  x  0
i
i
 
adică avem k=1, şi deci în raţionamentele anterioare =n-k-1 vor fi numărul de
grade de libertate distribuţiei variabilei:
76
xi  x 2
2  
2
Deci, luând un prag de siguranţă 
P(  2   o2 )  1  
dacă avem 2<2 o există concordanţă între cele două distribuţii.
Testul Kolmogorov
Este indicat atunci când funcţia empirică de repartiţie este construită prin
puncte. Dacă funcţia de repartiţie teoretică ipotetică a variabilei aleatoare X este
F(x) şi (x' 1 , x' 2 , … x' n ) este selecţia de volum n obţinută din experienţă, pentru
aplicarea acestui test se calculează statistic:
Dn  max( Dn , Dn )
unde:
 N 
Dn  max  k  F ( x' k ) 
1 k  n  n 
  N 
Dn  max  F ( x'k )  k 1 
1 k  n  n 
Funcţia F(x) se acceptă ca funcţie de repartiţie pentru selecţia X' dacă

D n <D n () unde D n () este abaterea critică corespunzătoare nivelului de
semnificaţie  şi este tabelată.
Rezultă că testul Kolmogorov este un test neparametric şi poate fi aplicat
pentru diferite nivele de semnificaţie impuse.
2.4.5 Ajustarea distribuţiilor

Este operaţia ce conţine atât estimarea parametrilor cât şi testarea ipotezelor.
În continuare se prezintă operaţia de ajustare pentru câteva din distribuţiile
clasice, cu exemple numerice.
2.4.5.1 Ajustarea distribuţiei binomiale

Dacă x caracterizează realizarea unui eveniment A cu probabilitatea p = p(A).
Variabila x are ca funcţie de probabilitate expresia:
f ( x, p)  Cnx p x  q n  x q  (1  p)
Estimarea parametrului p:
77
Se fac n selecţii:
 0 1 x  n  n
X  N  N   Ni
 N 0 N1  N x  N n  0
sau
 0 1 x  n  Nx
X   fx 
 f 0 f1  f x  f n  N
Pentru n suficient de mare (legea numerelor mari)

f ( x, p )  f ( x )
se poate scrie deci n+1 ecuaţii cu necunoscuta p. Rezolvarea problemei se face
ajustând valorile p i probabilistic.
Dacă vom considera variabila
x x  x
  f ( x) 
n  f ( x)  n
rezultă:
 x  M ( x) n  p
M    p
n n n
 x pq
D  
n n
unde p poate fi estimat prin valoarea medie a frecvenţelor relative.
Dispersia va fi mai mică şi deci estimarea mai corectă cu cât n va fi mai mare.
Nx 1 n
p  x    x  Nx
N n 0
Odată determinat p este necesar să se ajusteze întreaga distribuţie
pseudoteoretică sub formă de tabel:
 0 1 x  n 
X '  N 
 N '0 N '1  N ' x  N 'n 
N ' x  Cnx p x q n  x
N' este funcţie de trei parametrii n, p şi x.
78
Calculele sunt dificile şi de aceea s-au construit tabele cu triplă intrare pentru
valori uzuale. Prin sistematizarea calculelor se poate totuşi renunţa la tabele.
Pornind de la valoarea cea mai probabilă a variabilei aleatoare teoretice x' pe
care o presupunem egală cu valoarea lui x se poate scrie o relaţie de recurenţă între
valorile N' x .
f ( x) C x p xqn x n  x 1 p
 x 1n x  n  x 1  
f ( x  1) Cn p q x q
f ( x  1) n  x p
 
f ( x) x 1 q
Înlocuim funcţia de probabilitate cu raportul frecvenţelor pseudoteoretice:
Nx ' n  x  1 p'
 
N ' x 1 x q'
N x 1 ' n  x p '
 
N 'x x  1 q'
x q'
N 'x 1    N 'x pt. x  M o
n  x  1 p'
n  x p'
N ' x 1    N 'x pt. x  M o
x  1 q'
M o se obţine din relaţia:
n  p ' q '  M o  n  p ' q '
N x '  N  P ( x)  N  Cnx p x q n  x
Datele astfel obţinute se analizează după criteriile de concordanţă.
Exemplul 2.1 Din 200 sondaje de câte 400 elemente au fost x refuzuri.
Nr. refuz X 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Total
Nr. sondaje N(x) 1 16 31 37 41 30 23 13 6 1 0 1 0 200
Să se ajusteze după legea binomială valoarea medie:

79
1 1
x
N
 x  N x  200  x  N x  4 n  400
x 4
p   0,01
n 400
4  0,99  M o  4  0,01 Mo  4 pt. x  M o
N 'x  N  Cnx p x q n  x  200  C400

4
p 4 q 400  4 
 200  C400
4
(0.01) 4  (0.99)396  39.44  N 4 '
Cu formulele de recurenţă:
Pt x  4  Mo
x q' 4 0.99
N3 '    N4 '    39.44
n  x  1 p' 400  4  1 0.1
N 2 '   N 3 '
Pt x  4  Mo
n  x p'
N x 1    Nx '
x  1 q'
400  4 0.01
N5    39.4
5 0.99
Rezultatele sunt prezentate în tabelul 2.8.

Abaterea frecvenţelor fiind mici, dispersia variabilei empirice este 3,7.
Dispersia celei teoretice  x 2=np'q'=3.96.
Tabelul 2.8
Nr. eşantioane
X Dispersia empirică Abateri χ2
observate teoretice
( N x  N 'x ) 2
X Nx N 'x xx (x  x)2 Nx Relative Absolute
N 'x
0 1 3,6 -4 16 -2,6 2,6 1,87
1 16 16,5 -3 144 1,5 1,5 0,16
2 31 29,3 -2 124 1,7 1,7 0,1
3 37 39,2 -1 37 -2,2 2,2 0,12
4 41 39,3 0 0 1,7 1,7 0,07
5 30 31,4 1 30 -1,4 1,4 0,06
6 23 20,8 2 92 2,2 2,2 0,23
80
7 13 11,9 3 117 1,1 1,1 0,1

8 6 5,9 4 96 0,1 0,1
9 1 2,6 5 25 -1,6
10 0 1,0 6 0 -1 2 0,4
11 1 0,4 7 49 0,6
12 0 0,1 8 0 -0,1
N=200 S2 x =3,7 -4 16,4 χ2=3,11
Criteriul 2
Avem variabile cu 2 relaţii liniare:
1
N x  200,
N
 x  Nx  4
  9  2  7  n 1 k k  0
Dacă acceptăm =0,05 şi =0,95
P( -2 o )=0,05 din tabel  o =f(,)=14,07
2
<14.07, 3.11<<14.07 legea fiind satisfăcută
2.4.5.2 Ajustarea distribuţiei normale

2
1  xm 
1   
n ( x , m,  )  e 2  
 2
m  M ( x )  media   pi  x i   f ( xi )  x i
  D( x)  abaterea medie pătratică

 2  D( x)  M  X  M ( x) 2 
n
Nx
 2   ( xi  x ) 2  fx fx 
1 N
A) Metoda analitică de ajustare a distribuţiei normale
Estimarea parametrilor
Dacă avem o selecţie :
 x 
X  N 
 N ( x) 
cei doi parametri se pot calcula uşor:
81
1
mx
N
 x  Nx
1
 2  D( x)   ( x  x ) 2  N x
N
Dacă se cercetează o caracteristică de tip continuu este comod să se grupeze
observaţiile pe intervalele egale cu  unităţi. Datele sunt afectate în acest caz de o
eroare sistematică care în cazul distribuţiei normale măreşte dispersia care trebuie
corectată.
2
 cor   2 
12
Determinarea frecvenţelor ajustate
Dacă notăm cu N' I numărul teoretic de unităţi între x i şi x i+1
xi 1 1  xm 
2
N 'i 1
 P xi  x  xi 1  
 
e

 2   dx
N  2 xi
N 'i  N F ( xi 1 )  F ( xi )
Valorile tabelate sunt date pentru funcţia de repartiţie normată.
Normarea repartiţiei se face notând:
 1  t m 
2
1  
P(  x   )  

 e 2    dt
  2
x 1  t m 
2
1  
P ( X  x )  N ( x , m,  )  

 e 2    dt
   2
Dacă vom face transformarea:

tm
y t   y  m dt    dy

P( X  x)  N ( x, m, )  P ( y    z  m)  N (  z  m, m, )
xm
 z
1 1
 y2 1 1
 y2
 
 2  
e 2   dy  
 2
 e 2 dy  N ( z ,0,1)
N (z,0.1) este funcţia de repartiţie normată care nu mai depinde de m şi .

82
z
1 
1 2

y
N ( z , 0 ,1) 
2
e 2 dy 

dN ( z , 0 ,1) 1 
1 2
z
dz

2
e 2  n ( z , 0 ,1)
N (z ,0.1) este simetrică faţă de punctul 0.

z
1 
1 2

y
N ( z , 0 ,1) 
2
e 2 dy 

0 z
1 
1 2
1 
1 2
 
y y
 e 2 dy  e 2 dy 
 2 0 2
z
1 1 
1 2

y
  e 2 dy
2 0 2
care este integrala lui Laplace (z):
1
N ( z,0,1)   ( z )
2
(z) este tabelat :
N '  N F ( zi 1 )  F ( zi ) 
xi  m xi 1  m
zi  zi 1 
 
Dacă toate intervalele sunt egale:
xi 1 xi 1  
z i 1  z i      deci : zi 1  zi 
    
Exemplul 2.2
O variabilă aleatoare (tensiunea într-un punct al reţelei) pe zile are următoarele valori
corespunzător numărului de zile.
% 91-93 93-95 95-97 97-99 99-101 101-103 103-105 105 Suma
Nr. zile 2 7 17 22 19 10 2 1 80
Estimarea parametrilor
Reducem intervalele la mijlocul lor şi vom face corecţia la dispersie:
x 1 =92, x 2 =94, x 3 =96, x 4 =98, x 5 =100, x 6 =102, x 7 =104, x 8 = ∞.
83
9 2 9 4 9 6 9 8 1 0 0 1 0 2 1 0 4 
-3 -2 -1 0 1 2 3
Pentru uşurinţa calculului vom face o altă gradare a abscisei cu relaţia:

xi  
x'i    2%   x4  98%

x    x'
m  M ( x)    M ( x' )  
 2  D( x)   2  D( x) unde      '
Calculele se tabelează după cum urmează:
x% x' i Ni x' i N i x' i 2 N i zi F(z i ) F(z i+1 )- (z i ) Ni'
91-93 -3 2 -6 18 -1,96 0,025 0,025 2
93-95 -2 7 -14 28 -1,22 0,111 0,086 6,88
95-97 -1 17 -17 17 -0,48 0,316 0,205 16,4
97-99 0 22 0 0 0,26 0,603 0,287 22,96
99-101 1 19 19 19 1 0,841 0,238 19,04
101-103 2 10 20 40 1,74 0,959 0,118 9,44
103-105 3 2 6 18 2,49 0,994 0,035 2,8
105- 4 1 4 16 1,00 0,006 0,48
Ajustarea distribuţiei
Pentru efectuarea ajustării se calculează valorile normate z i din valorile iniţiale x, pe
care le vom adopta cu mărimi superioare intervalelor.
x1  m 93  98,3
z1    1,96
 2,7

zi 1  zi  i  1, 2, 7

 2
  0,7407
 2,7
Pentru calculul lui F(z)folosim funcţia Laplace (z i ):
F ( z )  0,5  ( zi )
F (1,96)  0,5  (1.96)  0.5  (0.475)  0.025
F ( zi )  F ( zi 1 )   N  Ni ' N  80
84
Se poate trasa diagrama N i şi N i '=f(x) şi testa ipoteza de estimare prin metodele

cunoscute:
 parametrici
 de serie
2.4.5.3 Ajustarea grafică a distribuţiei normale

Dacă x o , x 1 , … x i-1, x i , … x n sunt marginile intervalelor de observare a
variabilelor empirice X şi N i frecvenţa absolută corespunzătoare intervalului (x i,
x i+1 ). Funcţia de repartiţie poate fi aproximată în două moduri:
1
 Fi    N1  N 2    N i 
N
1
 Fi  F ( xi )    ( zi ) , (z i ) fiind tabelat în funcţie de z i  x i  m .
2 
Dacă vom cunoaşte valorile F i calculate cu prima relaţie vom putea să
determinăm valorile lui z i din a doua relaţie , eventual folosind:
1
 ( zi )  F ( zi ) 
2
Perechea de valori x i , z i satisface ecuaţia dreptei:
xi  m xi m 1 m
zi     a b x cu b  şi a 
    
Coliniaritatea punctelor de coordonate (x i , z i ) fiind o dovadă a normalităţii
funcţiei testate (ajustate).
Dacă extragem coeficienţii dreptei trasată din valorile lui z i :
z  a bx
1 a
 m
b b
Putem determina valorile lui m şi  a distribuţiei normale ajustate. În acest
scop se poate folosi o hârtie gradată corespunzător având abscisa în scară liniară
normală iar ordonata prin valorile funcţiei:
x 2 x 2
1 
t
1 
t
g  F ( x) 

 2
 e 2 dt  0,5  
0 2
 e 2 dt
g  0,5  ( x)
numită scară normală gaussiană.
De exemplu, x=0 şi g=0,5.
85
Ca un exemplu, se reia problema anterioară şi se rezolvă grafic.
Tabelul 2.9
i
i
xi 1 , xi Ni  Ni N i
i  F(i) 0,5 zi xi xi
2
xi zi
Fi  1
1 N
91-93 2 2 0,025 -0,475 -1,96 -3 9 5,88
93-95 7 9 0,1125 -0,3875 -1,213 -2 4 2,42
95-97 17 26 0,325 -0,175 -0,455 -1 1 0,455
97-99 22 48 0,6 -0,1 0,253 0 0 0,000
99-101 19 67 0,8375 0,3375 0,985 1 1 0,985
101-103 10 77 0,9625 0,4625 1,78 2 4 3,56
103-105 2 79 0,9875 0,4875 2,24 3 9 6,72
105- 1 80 1 0,5 5
1,63 0 28 20,026
Fi  P( x  xi )  N i
N
zi  f  ( zi ) 
Pentru determinarea parametrilor distribuţiei, calculăm coeficienţii ecuaţiei:
z  Q1  Q2  x
folosind metoda celor mai mici pătrate:
 z  nQ  Q  x 1 2 i
n7  x  0  z  1,6 i
Q1  0,23 Q2  0,715
z  0,23  0,715  x
Reprezentarea grafică este dată în figura 2.16.
Dacă transformăm pe x = x – 4, rezultă:
z  0,23  0,715( x  4)  2,63  715  x
a 2,63
m'      3,63  3,68
b 0,715
1 1
   1,4
b 0,715
86
1
-3 -2 -1 0 1 2 3 x
0 93 95 97 99 10 1 10 3 10 5
-1
-2
-3
Fig. 2.16 Reprezentarea grafică a funcţiei y = f(x)
Transformarea făcută anterior:

x 
x' 

  2%   98%
O formă în sens contrar:
x    x'
m    m'  2  3.63  91  98.26
     '  2  1.39  2.78
2.4.5.4 Ajustarea repartiţiei Weibull

Repartiţia Weibull are următoarele forme analitice: biparametrică,
biparametrică normată şi triparametrică cu indicatori în tabelul 2.10.
 0 pentru t  0
f (t ,  ,  )  
   t  e
 1  t 
pentru t  0
unde  > 0,  > 0 iar t este variabila timp.

0 pentru t  0
F (t ,  ,  )   t 
1 e pentru t  0
87
z (t )      t  1
1 
  1

 
M T   1 

1  1 
  1   2   1
  
D(t )   1


Estimarea parametrilor:
Pentru şirul de selecţie a timpilor de bună funcţionare se calculează şirul ce dă
curba de supravieţuire:
 t i
RN (ti )  e
Pentru aplicarea metodei celor mai mici pătrate se logaritmează relaţia

anterioară:
lgRN (ti )    t i  lg e 
 1  
lg      ti  lg e 
R (t
 N i )
Repetând logaritmarea:
  1 
lg lg     lglg e  lg( )   lg(ti )
  RN (ti )  
unde notăm:
  1 
yi  lg lg  
  RN (ti )  
a  lglg e  lg 
astfel că relaţia capătă forma:

yi  a    lgti 
Aplicând metoda celor mai mici pătrate pentru intervalele i(1,n)
corespunzătoare şirului variaţional de selecţie, rezultă următorul şir de ecuaţii:
88
Tabelul 2.10 Principalele caracteristici ale modelului Weibull în variantele

biparametric, normat şi triparametric
Tipul modelului Weibull
Indicatorul
biparametric normat triparametric
t
f ( ;) 

t
f (t , ,  ,  ) 
 t

Densitatea de f (t ,  ,  )  t  1e  t
 ( )
t 
repartiţie f(t)  ( )  1 e   t    1 (  )
pentru t  0,   0,   0    ( ) e
 
1 1
 
; 
 

t
f ( ;) 
 f (t , ,  ,  ) 
t
Funcţia de  t t 
)
f (t ,  ,  )  1  e  t   f ( ;  )dt   1 e
(

repartiţie F(t)
t 0 
t
( ) 

 1 e t 0
t  t z (t , ,  ,  ) 
z ( ,  )  ( )  1
Rata căderilor z (t )  t  1    
z(t)  
(t   )  1

Funcţia de R(t ,  ,  )  e  t

t ( )
t  R(t , ,  ,  ) 
fiabilitate R(t) R( ,  )  e  t 
 (

)
e

 1 
MTBF   t  1e  1e t dt  MTBF    1
0  
1 
MTBF 1 MTBF    1 MTBF 1 1
(  1)      
   

1 / 
  2   2
Var   2 1    Var   2 1   
Dispersia 2  1        
(varianţa)   1   2   1
     1  1 
Var  
2
  2 1   
 2/   1   
      
n n
 yi  n  a     lg ti
i 1 i 1
n n n
  yi  lg t i  a   lg ti     lg ti 
2
i 1 i 1 i 1
89
Exemplu 2.3
Pentru şirul variaţional de selecţie a timpilor de funcţionare reprezentat în continuare:
Mii ore (t i ) 40 50 60 70 80 90 100 110 120 130
Nr. elemente (n i ) 219 172 116 78 57 28 20 6 4 0
În urma calculelor intermediare prezentate anterior rezultă sistemul de ecuaţii:
8  a  39,30012   1,72149

39,30012 a  193,18449   8,08267
cu determinantul:
8 39,30012
D  0,97649
 8,08267 193,18449
Rezultă valorile:
aˆ  1522437   3,06547
ˆ  3,6654   1,2242  10 15
cu care se calculează:

R(t )  e   t şi NR (t1 )  R(t )  219
pentru a se putea testa concordanţa cu testul χ2, rezultatele date în tabelul 2.11
X 2
 6,712
care este mai mică decât valoarea tabelată  o20 , 05 ; 8  3  5  11,1 considerând concordanţa
selectiv cu distribuţia Weibull.
Tabelul 2.11
Ni 172 126 78 57 28 20 6 4
R (ti ) 0,733 0,58 0,418 0,269 0,152 0,074 0,031 0,011
NR (ti ) 160,52 127,02 91,542 58,911 33,288 26,206 0,789 2,409
Ni  NR(ti ) 2
2 
NR(ti ) 0,8199 0,9561 0,0619 0,0619 0,84 0,8882 0,0917 1,0508
90
2.4.6 Încercări de fiabilitate

Planul de control conţine:
 riscurile asumate de parteneri (furnizor şi beneficiar);
 nivelul fiabilităţii (calităţii);
 criteriile de decizie (N, n, k) (N- dimensiunile lotului, n- dimensiunea
eşantionului, k- numărul elementelor defecte peste care lotul se respinge);
controlul prin eşantionare este o formă particulară de testare a ipotezelor
statistice. Eşantionarea este o sursă de erori de reprezentativitate făcând
posibile:
 respingerea de loturi bune;
 acceptarea de loturi necorespunzătoare.
Fracţiunea defectivă P - probabilitatea din lot ca un element din lot să fie
defect.
Nivel critic P o - nivelul lui P la care se respinge lotul.
Dacă P  P o - lotul se acceptă iar dacă P > P o - lotul se respinge.
La controlul prin eşantionare se controlează n elemente din care lotul N şi
există riscul ca eşantionul să nu reprezinte fidel lotul.
 - riscul furnizorului de a i se respinge loturile bune;
 - riscul beneficiarului de a fi acceptate loturi cu P>P o .
Va exista deci o valoare 0  P 1  P o denumită fracţiune defectivă acceptată
(AQL acceptabil) pentru care probabilitatea de acceptare este foarte mare (cel puţin
1-) şi o valoare P o < P 2  1, denumită fracţiune defectivă tolerată (LQ) la care
loturile se resping, beneficiarul acceptându-le cu probabilitatea .
Sunt valabile următoarele relaţii:
1 1
1 1   0 0  P1  P2  1 P2  P1 
2 N
domeniul de acceptare domeniul de indiferenţă domeniul de respingere
P1 P2
Elementele unui plan de control sunt:
 condiţiile de recepţie (P 1 , P 2 ,  şi );
 tipul controlului (prin atribute sau măsurare);
 tipul prelevării (simplu, dublu, multiplu şi secvenţial).
91
Odată fixate P 1 , P 2 ,  şi  trebuie fixate pentru fiecare lot N valorile lui n

(eşantion) şi a lui A (numărul de elemente defecte pentru acceptare respectiv
respingere).
Caracteristica operativă a planurilor de control
Exprimă probabilitatea de acceptare a unui lot cu fracţiunea defectivă p:
D
Po  f(p) P
N
D - numărul de elemente defecte în lotul N.
P(p) P(p)
nivel Prespins
1 acceptat
admis respins
Pa
P P
Po Po
Recepţie integrală Recepţie prin planuri de
control
P(p)

1--
1-
1-
P2 Po P2 1 P
Cursa operativă poate construită prin cele cinci puncte:

[0,1; P 1 ,(1-); P 0 ,0.5; P 2 ,; 1,0].
Planul de control simplu
Pentru determinarea parametrilor planului de control este necesar ca pe lângă
mărimile P 1 , P 2 ,  şi  să se cunoască şi legea de repartiţie a numărului de
rebuturi.
Legile uzuale sunt:
 hipergeometrică;
 binomială;
 Poisson;
92
 2.
Se pot folosi şi monograme.
Planuri de control secvenţial
Nu fixează iniţial volumul eşantionului. Decizia se ia după verificarea fiecărei
unităţi şi poate fi:
 acceptate dacă P2 n   ;
P1n 1  
 respingere dacă: P2 n  1   ;
P1n 
 continuarea controlului dacă:

 P 1 
 2n  .
1   P1n 
Avantajul constă în reducerea volumul controlului.
În relaţiile anterioare s-a notat:
P 1n probabilitatea ca în n elemente să avem d resturi dacă lotul conţine D 1
resturi, adică PP 1 .
P 2n probabilitatea ca în n elemente să avem d resturi dacă lotul conţine D 2
resturi, adică PP 2 , n luând valori începând cu 1.
Pentru uşurinţă se calculează numărul de acceptare A n şi respectiv respingere
Rn.
An    n  h1 Rn    n  h2
 1 
lg lg
h1  1 h2  
P2 1  P2 P2 1  P2
lg  lg lg  lg
P1 1  P1 P1 1  P1
1  P1
lg
1  P2

P2 1  P2
lg  lg
P1 1  P1
Pentru orice număr n de produse se stabileşte numărul d de resturi şi se decide:
 d < A n - lotul se acceptă;
 d > R n - lotul se respinge;
 A n < d < R n - se continuă extragerea.
93
Ca şi P 1 , P 2 ,  şi  şi , h 1 şi h 2 sunt constante. Grafic, acest algoritm

arată ca în figura 2.17.
Planul de control
Conţine:
 condiţiile de recepţie P 1 , P 2 ,  şi ;
 tip central (prin atribute sau prin măsurare);
 tipul prelevării (simplu, dublu, multiplu, secvenţial);
 parametrii de bază cărora se ia decizia.
d
Se respinge
Rn=n+h1
Se acceptă
Se continuă
h2 An=n+h2
h1 nmin 
h1 n

Fig. 2.17 Planul de control secvenţial
Planul de control simplu

Se folosesc notaţiile:
 P o - probabilitatea limită pentru elementele defecte;
 H 1 - ipoteza acceptării: P  P o şi P < P 1 ;
 H 2 - ipoteza respingerii: P> P o şi P >P 2 ;
 N - numărul elementelor în lot;
 n - numărul eşantionului n  N (parametrii lotului vor fi estimaţi);
 d - risc al furnizorului (se resping loturi bune);
  - riscul beneficiarului să accepte loturi rele;
 P 1 - probabilitatea corespunzătoare lui ;
 P 2 - probabilitatea corespunzătoare lui .
Se acceptă Indiferenţă Se respinge
 mic  mic
0 P1 P2 1
94
1 1
1 1   0 0  P1  P2  1 P2  P1 
2 N
Caracteristica operativă a planurilor de control statistic P(p) este o curbă care
dă probabilitatea de acceptare a unui lot în funcţie de fracţiunea defectivă
(probabilitatea ca lotul să aibă elemente defecte). În practică se urmăreşte ca de la
P 1 , P 2 ,  şi  să se determine n şi A (numărul elementelor defecte în eşantion
pentru respingere).
Practic se estimează fracţiunea defectivă a lotului P în funcţie de fracţiunea
defectivă a eşantionului.
A se numeşte număr de acceptare 0<A<n<N iar numărul de respingeri este
R=A+1.
Dacă d < A se acceptă ipoteza H 1 : P<P 1 lotul se recepţionează.
Dacă d > A se respinge H 1 şi lotul se respinge.
Trebuie deci să se cunoască legea de repartiţie a numărului de rebuturi.
Dacă în lotul N se găsesc D rebuturi şi N-D elemente corespunzătoare şi se fac
n extracţii succesive fără revenire, probabilitatea ca din n extracţii să obţinem d
rebuturi şi n-d produse corespunzătoare este dată de expresia:
CDd C Nn dd CDd  CGg
P ( n, d )  
C Nn C Nn
care reprezintă o repartiţie hipergeometrică.
2.4.7 Cazuri speciale

Se consideră că elementele lucrează cu diferite nivele de stres în timpul
funcţionării.
Dacă în timpul unei operaţii nivelele de stres se schimbă, atunci se schimbă şi
fiabilitatea elementului. De exemplu, pentru un motor de avion sunt caracteristice
în timpul funcţionării perioade cu diferite nivele de stres ca: decolarea,
ascensiunea, croaziera, coborârea, aterizarea. Pentru un agregat energetic avem
caracteristice: perioadele de pornire, sarcina normală, suprasarcina (de diferite
grade), oprirea, etc.
Variaţia nivelului de stres, a intensităţii de defectare şi a fiabilităţii în timp
este dată în figura 2.18.
În cazul legii exponenţiale:
P (t )  1  F (t )  1  1  e  t
95
5
PE (t )   PE (i ) 
i 1
5
 1t1 2t 2  5t 5

  i t i
e e  e e i 1
În cazul legii Weibull se va ţine cont în fiecare moment de faptul că

probabilitatea de supravieţuire depinde de solicitările din perioadele anterioare şi
de duratele acestora. Conform acestui raţionament rezultă că:
N iv e l d e s tre s
 - in te n s ita te a d e
d e fe c ta re
P (t)
t1 t2 t3 t4 t5
Fig. 2.18 Variaţia în timp nivelului de stres, a intensităţii de defectare şi a fiabilităţii
P2 (t1e  t2 ) P3 (t1e  t2 )e  t3  P4 (t1e  t2 )e  t3 e  t4 

PE (t )  P1 (t1 )   
P1 (t1 ) P2 (t1e  t2 ) P3 (t1e  t2 )e  te 
P5 (t1e  t2 ) e  t3 e  t4 e 
  P5 (t1e  t2 )e  t3 e  t4 e  t5 
P4 (t1e  t2 ) e  te e  t4 
Prin (t i ) e s-a notat timpul de lucru echivalent celui de-al doilea nivel de stress
care dă aceeaşi fiabilitate a elementului ca şi în cazul funcţionării la primul nivel
de stres în perioada t 1 .
În consecinţă:
96
e  t1  1  1   e t1e  2   2 
1 2

1 2
 t1  1   t  
    1e 2  
 1   2 
1
 t   2
t1e  2  1 1   2
 1 
Analog:
P2 (t1e  t2 )  P3 (t1e  t2 )e 
2
 t  t    3
(t1e  t2 )e  3  1e 2 2   3
 2 

 t  t   t   
şi : t  t2 e  t3 e  4  1e 2 e 3 3    4
1e
 3 
şi în final :
4
 t  t   t   t    5
t
1e  t 2 e  t3 e  t 4 e  5  1e 2 e 3 e 4 4 
 4 
deci:
 t 1e  t 2 e  t 3 e  t 4 e  t 5 e  5  5
 
 5 
PE (t )  e
Dacă distribuţia este exponenţială:
 i  1 şi pentru :  i  0

t1e  2  t1
1
 
t1e  t2 e  3  2  t1  t2   3  t1  3  t2
2  1  1 2
4  3  
t  t2 e  t3 e    t1  3  t2  t3 
1e
3  1 2 
5   
t  t2 e  t3 e  t4 e   t1  5  t2  5 t3  5  t4
1e
1 2 3 4
Înlocuind această relaţie va rezulta:
97
5
   4    
     5 t i   t 5  5   5 
   i 1  i   
PE (t )  e
Dacă  5  1 şi pentru  5  0
 5 
  t i  i 
1
PE (t )  e  1 
unde  i
i
şi deci :
 5 
  i t i 

PE (t )  e 1 
aşa cum s-a demonstrat şi anterior.

5. METODE DE CALCUL A INDICATORILOR DE FIABILITATE
ŞI PERFORMABILITATE
Metodele de calcul a fiabilităţii structurale preliminate a sistemelor au drept
date de intrare indicatorii de fiabilitate ai elementelor şi structura sistemului
exprimată sub una din formele analizate în capitolele anterioare. Ele pot fi
clasificate după criteriul modelului de bază astfel:
- metode bazate pe spaţiul stărilor;
- metode de simulare;
- metode specifice sistemelor complexe.
Evident, metodele bazate pe funcţia de structură se referă la sisteme binare
formate din elemente binare.
Metodele bazate pe spaţiul stărilor pot modela sistemele binare sau
multivalente formate din elemente binare sau multivalente.
5.1 Metode bazate pe funcţia de structură

Sunt aplicabile la sistemele binare formate din elemente binare
independente, nereparabile sau reparabile, la care se cunosc funcţiile de structură şi
de fiabilitate tratate capitolul 3, precum şi fiabilitatea elementelor exprimată sub
formă de funcţie de supravieţuire
P(t) = P[T f > t] = 1 – F(t)
la elementele reparabile sau disponibilitatea la elementele reparabile.
5.1.1 Calculul fiabilităţii sistemelor formate din elemente nereparabile

Elementele nereparabile sunt caracterizate de indicatorul T f – timpul de
funcţionare până la defectare, exprimat sub formă de variabilă aleatoare prin:
a) Funcţia de repartiţie
F(t) = P(T f  t) (5.1)
b) Funcţia de distribuţie
dF (t ) P[t  T f  t  dt ]
f (t )   (5.2)
dt dt
c) Intensitatea de defectare
f (t )
 (t )  P[t  T f  t  dt ; T f  t ]  (5.3)
1  F (t )
d) Media timpului de funcţionare
FIABILITATE, MENTENANŢĂ, DISPONIBILITATE ŞI PERFORMABILITATE ÎN HIDROENERGETICĂ
209

MTTF   t  f (t )dt (5.4)
0
e) Probabilitatea de supravieţuire la momentul t

R(t) = 1 – F(t) (5.5)
Pentru calculul indicatorilor de fiabilitate ai unui sistem este necesar să se
cunoască, pe lângă indicatorii de fiabilitate ai elementelor componente, şi structura
sistemului.
Pentru aplicarea acestei categorii de metode, structura sistemului se exprimă
sub formă de funcţie de structură sau funcţie de fiabilitate. Funcţia de fiabilitate are
forma generală
Rs (t )  f ( Ri (t )) (5.6)
unde: R s (t) este probabilitatea de funcţionare a sistemului la momentul t;

R i (t) este probabilitatea de funcţionare a elementului i la momentul t.
5.1.1.1 Cazul sistemelor serie

Prin definiţie, la sistemele serie formate din n elemente independente
n
Rs (t )   Ri (t ) (5.7)
i 1
sau, sub altă formă
n
Fs (t )  1   (1  Fi (t ) (5.8)
i 1
Pe baza celor arătate, în tabelul 5.1 se prezintă relaţiile de legătură între ceilalţi
indicatori ai sistemului serie în funcţie de cei ai elementelor sale componente.
În cazul sistemelor serie, distribuţia timpului de funcţionare îşi conservă
exponenţialitatea, intensitatea de defectare a sistemului fiind egală cu suma
intensităţilor de defectare a elementelor
Exemplul 5.1
Fie un sistem serie format din 10 elemente identice independente, sistem care trebuie
să realizeze la 5 ani de la punerea în funcţiune o probabilitate de supravieţuire R s = 0.99.
Să se determine ce probabilitate de supravieţuire R i trebuie să aibă fiecare din
elementele componente ale sistemului?
Rezolvare: R(5) = R i (5)n; 0.99 = R i (5)10
lg(0.99) = 10lg(R i (5)) R i (5) = 0.998996
210
Tabelul 5.1 Legătura dintre indicatorii de fiabilitate ai sistemului serie şi

indicatorii elementelor componente
Cazul general Relaţia pentru cazul
t repartiţiei exponenţiale
Indicatorul

 i ( t ) dt
n
Ri (t )  1  Fi (t )  e 0
  i ( t )
Ri (t )  e i 1
t n
n 
 i ( t )dt   i ( t )
R s (t )   e  R s (t )  e i 1
0
R s (t)
i 1 Rs (t )  e  nt pentru
t n
   ( t )dt 1 (t )  2 (t )  ...   n (t )  
e 0i 1

1
MTTFs   t  f s (t )dt  MTTFs  n

0 
i 1
i
MTTF s
  Rs (t )dt 1
MTTFs  pentru
0
n
1  2  ... n  
n
 s (t )    i
 s (t) f s (t ) i 1
s (t ) 
1  Fs (t )  s (t )  n pentru
1   2  ...   n  
Exemplul 5.2
Fie un sistem format din m = 50 de subsisteme identice, fiecare având probabilitatea
de supravieţuire la t = 22 ani (2·105 h) egală cu R i (22) = 0.985.
Să se calculeze:
a) Probabilitatea de supravieţuire a sistemului R s (22)
b) Media timpului de funcţionare a sistemului MTTF
c) Intensitatea de defectare a unui element ( e ) al subsistemului dacă acesta este format
din n = 60 de elemente identice
d) Ce valoare trebuie să aibă  e astfel încât R s (22) să fie 0.85?
Rezolvare:
a) R s = R i m = 0.98550 = 0.46969
 s = - (lnR)/t = - ln 0.46969 = 3.77841·10-6 [h-1]
b) MTTF s = 1 /  s = 1 / (3.7781·10-6 [h-1]) = 264661.59 [h]  30 ani
211
c)  e =  s / (m·n) = 3.7781·10-6 / 50·60 = 1.25937·10-9 [h-1]

d)  s = m·n· e ’ = - ln R s / t
 e ’ = - lnR s / (m·n·t) = ln 0.85 / (50·60·2·105) = 2.70865·10-10 [h-1]
Observaţie: Valoarea de la punctul d este dificil de realizat în practică. Se pot aplica
măsuri bazate pe redondanţă.
5.1.1.2 Cazul sistemelor paralel

Sistemele paralel ies din funcţiune dacă se defectează toate elementele.
Dacă se notează:
Q s (t) = 1 – R s (t) = F s (t) (5.9)
atunci
n t
Qs (t )   Qi (t )   Fi (t ) (5.10)
i 1 i 1
deci
t
Rs (t )  1   Fi (t ) (5.11)
i 1
Relaţiile pentru ceilalţi indicatori sunt date în tabelul 5.2.
5.1.1.3 Cazul sistemelor decompozabile serie-paralel

În capitolul 2 au fost exemplificate formele complete de sisteme
decompozabile serie-paralel. Pe baza relaţiilor anterioare, de la sistemele serie şi
paralel, putem deduce relaţii generalizate pentru sistemele decompozabile serie-
paralel.
Pentru sistemul decompozabil serie, format din m subsisteme (grupuri de
defectare) înseriate fiecare având n i , i = 1, 2, …, n m elemente, relaţia de calcul a
fiabilităţii sistemului este
m nj
Rs (t )   [1   (1  R ji (t )] (5.12)
j 1 i 1
unde R ji (t) este probabilitatea de funcţionare a elementului i din subsistemul

(grupul de defectare) j.
Pentru sistemul decompozabil paralel format din m subsisteme (căi minimale)
legate în paralel, fiecare având n i , i = 1, 2, …, n m elemente, relaţia similară celei
anterioare este
m nj
Rs (t )  1   [1   R ji (t )] (5.13)
j 1 i 1
212
Tabelul 5.2 Indicatorii de fiabilitate pentru sistemele paralel

Indicatorul Cazul general Cazul repartiţiei exponenţiale
Ri (t )  e  it
t
elementului

 i ( t ) dt
Ri (t )  e 0
t n
n  i ( t )dt Rs (t )  1   [1  e it ]
Rs (t )  1   [1  e 0
i 1
R s (t) i 1
Rs (t )  1  [1  e t ]n pentru
1   2  ...3  n  
n
1
MTTF   pentru 1   2  ... n  
i 1 n
1 1 1
MTTF    ;n2
 1 2 1  2
MTTF MTTF   Rs (t )dt 1 1 1 1
MTTF     
0
1 2 3 1  2
1 1
  ;n3
1  3  2  3
5.1.1.4 Cazul sistemelor majoritare

Sistemele majoritare se mai numesc şi sisteme parţial redondante n / n+k (se
citeşte n din n+k) cu elemente identice nereparabile. Modelarea lor are la bază
distribuţia binomială a stărilor sistemului, stări care rezultă din dezvoltarea
binomului
( R (t )  Q (t )) n
unde Q(t) = 1- R(t).
Dezvoltarea cazului general este dificilă dar generalizarea poate fi făcută
pornind de la cazuri particulare. În continuare se prezintă sistemul format din n+k
= 4, pentru n = 4, 3, 2, 1. Rezultă
( R (t )  Q (t )) 4  R (t ) 4  4 R (t ) 3 Q (t )  6 R (t ) 2 Q (t ) 2  4 R (t )Q (t ) 3  Q (t ) 4
Pentru cazul distribuţiei exponenţiale sunt valabile relaţiile
R (t )  e  t Q (t )  1  e  t
şi rezultă:
R s (t) 4/4 = e-4t (echivalent sistemului serie)
R s (t) 3/4 = e-4t + 4e-3t(1-e-t)
R s (t) 2/4 = e-4t + 4e-3t(1-e-t) + 6e-2t(1-e-t)2
213
R s (t) 1/4 = e-4t + 4e-3t(1-e-t) + 6e-2t(1-e-t)2 + 4e-t(1-e-t)3

Exemplul 5.3
Fie un sistem majoritar de tipul 2/4 format din 4 componente identice având  = 0.1
[1/an]. Sistemul va avea fiabilitatea R s (t) = e-4t + 4e-3t(1-e-t) + 6e-2t(1-e-t)2 cu valoarea la
t = 0.5 ani R s (0.5) = 0.9996 şi la t = 5 ani, R s (5) = 0.8282.
În cazul sistemelor formate din elemente diferite nereparabile stările
sistemului rezultă din dezvoltarea produsului următor:
[( R1 (t )  Q1 (t ))  ( R2 (t )  Q2 (t ))  .......  ( Ri (t )  Qi (t ))  ......]
Exemplul 5.4
Fie un sistem format din 3 subsisteme ale căror elemente au distribuţia exponenţială.
Subsistemul 1 are un singur element cu  1 = 10-6 [1/h], subsistemul 2 are două
elemente identice cu  2 = 810-6 [1/h] starea de succes fiind asigurată de funcţionarea unui
element iar subsistemul 3 are trei componente, fiecare având  31 = 510-6 [1/h],  32 =
210-6 [1/h] şi respectiv  33 = 1010-6 [1/h], starea de succes a subsistemului 3 fiind
asigurată dacă funcţionează oricare 2 din cele 3 elemente ale sale.
Să se calculeze fiabilitatea sistemului la 5000 de ore după punerea în funcţiune.
Rezolvare:
6
R1 (5000)  e 10 5000
 0.995
8106 5000 6
R2 (5000)  2e  e 2810 5000  0.9985
R3 (t )  R31 (t )  R32 (t )  R33 (t )  R31 (t )  R32 (t )  Q33 (t )  R31 (t )  Q32 (t )  R33 (t )
 Q31 (t )  R32 (t )  R33 (t )  e 31t  e 32t  e 33t  e 31t  e 32t  (1  e 33t )
 e 31t  (1  e 32t )  e 33t  (1  e 31t )  e 32t  e 33t
Cu valorile numerice date, pentru t = 5000 h, rezultă R 3 (5000) = 0.9981.
Pentru sistemul considerat,
R s (5000) = R 1 (5000)R 2 (5000)R 3 (5000) = 0.9916.
5.1.1.5 Cazul sistemelor cu elemente nereparabile rezervate

Astfel de sisteme nu pot fi modelate ca sisteme paralel deoarece elementul de
rezervă poate fi mai puţin solicitat până la intrarea în funcţiune în locul elementului
rezervat pe de o parte iar, pe de altă parte, trecerea (comutarea) acestuia, în locul
elementului rezervat, la defectarea acestuia, se face de către un element (subsistem)
special de comutare, notat cu k, element ce trebuie considerat inclusiv prin
indicatorii săi de fiabilitate.
Sistemele cu elemente nereparabile rezervate vor fi modelate, în cele ce
urmează, considerând mai multe ipoteze.
214
Ipoteza 1 Comutator perfect: p k = 1, t k = 0 unde p k este

probabilitatea comutării reuşite iar t k este timpul de intrare în funcţiune a rezervei
la defectarea elementului de bază (rezervat).
Ipoteza 1.1 Elementul de rezervă este identic cu cel de bază
În această ipoteză, sistemul este format dintr-un element de bază B şi unul de
rezervă R care intră în funcţiune, la defectarea bazei B, cu probabilitatea 1 şi fără
pauză de comutare.
Modelul pentru acest sistem este distribuţia Poisson:
(  t ) x e  t
Rx (t )  (5.14)
x!
unde P x (t) este probabilitatea ca la momentul t să fie defecte x elemente.
Variabila aleatoare discretă X are distribuţia
  te  t (t ) 2 e  t (t ) n e  t 
X e 1! 2!
.......
n! 

 0 n
 1 2 ....... 
Sistemul este în funcţiune dacă ambele elemente sunt în funcţiune sau dacă
unul din elemente este în funcţiune. Fiabilitatea sistemului este dată de relaţia
Rs (t )  R0 (t )  R1 (t )  e  t  te  t  (1  t )e  t
Ipoteza 1.2 Comutator perfect, două elemente identice, sistem cu baza
rezervată
În acest caz,
(t ) 2 e  t 2 t 2 t
Rs (t )  R0 (t )  R1 (t )  R2 (t )  e t  te t   (1  t  )e
2 2
Ipoteza 1.3 Comutator perfect, n elemente identice, sistem cu baza
rezervată
Generalizând ultima relaţie se obţine:
( t ) 2 (t ) n n
(t ) x e  t
Rs (t )  e t  te t [1  t   .......  
2 n! x 0 x!
sau, altfel spus, probabilitatea de funcţionare a sistemului este egală cu suma
primilor n termeni ai distribuţiei Poisson.
Media timpului de funcţionare neîntreruptă este:
- pentru ipoteza 1.1:
215

1 1 2
MTTF   e t (1  t ) dt   
0
  
n
  ( t ) x
e t
n 1
MTTF   x 1
dt 
0
x! 
Exemplul 5.5
Să se compare fiabilitatea unui sistem paralel format din 2 elemente cu cea a unui
sistem cu rezerva identică cu baza la t = 10 h de la punerea în funcţiune pentru cazul în care
elementele sistemului sunt identice şi având  = 0.02 [h-1].
Rezolvare:
- Cazul sistemului paralel
R p (10)  1  [1  e  t ]2  1  1  2e  t  e 2 t  2e  t  e 2 t 
 2e 0.0210  e 20.0210  0.967141
Rezultă
2 1 2 1
MTTF p      75 [ h]
 2 0.02 0.04
- Cazul sistemului rezervat
Rr (10)  e 0.0210 (1  0.02 10)  0.982477
2
MTTFr   100 [ h]
0.02
Concluzia este că, în ipoteza comutatorului ideal, fiabilitatea şi media timpului de
funcţionare până la defectare a sistemului cu un element rezervat individual sunt mai mari
decât în cazul sistemului cu două elemente în paralel.
Ipoteza 2 Cazul comutatorului real
Comutatorul real este caracterizat de o probabilitate de răspuns p k la
solicitare, solicitarea manifestându-se la căderea elementului de bază:
N cc
pk 
Ns
unde N cc este numărul de comutări corecte iar N s este numărul total de solicitări.
Considerând cazul sistemului format din două elemente identice, unul de
bază B şi celălalt în rezervă R, rezultă:
- probabilitatea ca sistemul să aibă zero elemente defecte
216
P0 (t )  e  t
- probabilitatea ca sistemul să aibă baza defectă şi rezerva în funcţiune, comutată
corect
P1c (t )  P1 (t )  pk  pk te  t
Rezultă probabilitatea ca sistemul să fie în funcţiune la momentul t:
Rs (t )  e  t (1  pk t )
relaţie care poate fi generalizată pentru un sistem cu mai multe elemente de
rezervă.
- media timpului de funcţionare până la defectare

1  pk
MTTF   e t (1  p k t )dt 
0

Exemplul 5.6
Pentru un sistem cu două elemente din care cel aflat în rezervă este identic cu
elementul de bază şi având  = 0.02 [h-1], să se reprezinte R s (10) şi MTTF pentru p k =
10.09.
Folosind relaţiile anterioare se determină valorile din tabelul 5.1.
Tabelul 5.1
pk R s (10) MTTF [h]
1.00 0.982477 100
0.98 0.979202 99
0.96 0.975927 98
0.94 0.972652 97
0.92 0.969377 96
0.90 0.966101 95
Ipoteza 3 Cazul rezervei alunecătoare

Sistemele cu rezervă alunecătoare au N elemente de bază identice şi n
elemente de rezervă şi se numesc sisteme N din N+n (notate N/N+n).
Dacă elementele sunt identice,
217
Probabilitatea de funcţionare a sistemului este

( N t ) 2 ( N t ) n
R (t )  e Nt [1  Nt   .......  ]
2! n!
iar media timpului de funcţionare până la defectare este

n 1
MTTF   R (t )dt 
0
N
Exemplul 5.7
Să se calculeze influenţa numărului de rezerve alunecătoare, număr care poate fi
cuprins între 1 şi 6, asupra fiabilităţii unui sistem format din 50 de componente identice
având  = 0.001 [h-1], după 20 h de funcţionare.
Rezolvare:
-  N  4  50  0.001  0.05 [ h 1 ]
La sistemul fără rezervare Rs 0 ( 20)  e 0.0520  0.367879
La sistemul cu rezervare
(0.05  20) 2 (0.05  20) n

Rsn (20)  e 0.0520 [1  0.05  20   ....... 
2! n!
Tabelul 5.2
n 0 1 2 3 4 5 6
R sn (20) 0.367879 0.735759 0.919699 0.981012 0.996340 0.999406 0.999917
MTTF 20 40 60 80 100 120 140
Ipoteza 4 Cazul sistemului rezervat cu rezerva diferită de bază

În practică se întâlnesc frecvent sisteme cu elemente de rezervă cu
caracteristici diferite de cele de bază: intensitatea de defectare după intrarea în
funcţiune poate fi diferită de cea a elementului de bază. Un exemplu este
alimentarea de rezervă reprezentată de bateria de acumulatoare pentru un generator
sau o alimentare din reţea.
Se consideră elementul A de bază şi elementul B de rezervă (stand-by). Dacă
A se defectează în momentul t 1 , B intră instantaneu în funcţiune şi se defectează la
momentul t (dacă intensitatea sa de defectare până la momentul t 1 este zero).
Durata de funcţionare a elementului B este t - t 1 = t 2 . Dacă ambele elemente
au distribuţia exponenţială a timpului de funcţionare, rezultă:
218
- f a (t1 )  a e  at1
- f b (t 2 )  b e  bt2
Pentru întreg sistemul

 a t
f ' (t )  f a (t1 )  f b (t 2 )  a e  b e  bt2
Integrând expresia pentru toţi timpii t 1 rezultă
t
 a t  a b   t   t
f (t )   e
t1 0
a  b e bt2 dt1 
 a  b
[e  e ] b a
Rezultă

 a b    t a b
R (t )   f (t )dt   [e  e  t ]dt 
b
e  t 
a
e  t b a
0
 a  b 0  a  b  a  b
relaţie care poate fi generalizată adunând şi scăzând e  at :

a b a
R(t )  e bt  e at  e at  e at  e bt  e at 
 a  b a  b a  b
   a  b a
 e  t [ b
a
]  e  t  [ e  t  e  t ]
a a b
a  b a  b
Ipoteza 5 Cazul elementului de rezervă defectabil în starea stand-by
Se va folosi modelul evenimentelor incompatibile la care este valabilă teorema
sumei de probabilităţi. Reluându-se cazul anterior, sistemul considerat poate fi în
starea de succes la momentul t dacă
a) Componenta A supravieţuieşte momentului t
R a (t )  e   a t
b) Componenta A se defectează la momentul t 1 < t şi componenta B
supravieţuieşte momentului t
t
a
 {[ e
at1
Rb (t )  ]  [e b ( t t1 ) ]}dt1  (e at  e bt )
t1 0
a
b   a
Cele două evenimente, a şi b, sunt incompatibile. Rezultă:

a
R (t )  Ra (t )  Rb (t )  e at  (e at  e bt )
b   a
relaţie obţinută, pe altă cale, în ipoteza anterioară. Figura 5.1 redă sugestiv
fiabilitatea sistemului în cele două cazuri.
219
a e   ta
b e   t
b
a e   ta
Ra
Rb
t t1 t
a) b)
Fig.5.1 Fiabilitatea sistemului cu element de rezervă defectabil:

a) componenta A supravieţuieşte momentului t; b) componenta A se defectează la momentul t 1 < t.
Se observă că valoarea lui R b rezultă prin integrarea pentru toate valorile lui
t1.
În cele ce urmează se consideră elementul de rezervă defectabil şi în perioada
0  t 1 , perioadă în care nu funcţionează. Se folosesc notaţiile:
-  a , intensitatea de defectare a elementului A;
-  bf , intensitatea de defectare a elementului B când acesta funcţionează;
-  br , intensitatea de defectare a elementului B când acesta este în rezervă.
Pe baza logicii anterioare, folosită pentru evenimentele incompatibile, există
a) Elementul A supravieţuieşte momentului t fără să se defecteze.
b) Elementul A se defectează la momentul t 1 iar elementul B nu se defectează până la
t 1 (intensitatea de defectare  br ), intră în funcţiune şi nu se defectează până la
momentul t (intensitatea de defectare  bf ) ca în figura 5.2.
Fiabilitatea elementelor este dată de relaţiile următoare:
R a (t )  e   a t
t t
bf ( t t1 ) bf t  ( a  br  bf ) t1
 ( e e
 a t br t1
Rb (t )  a e e )dt1  a e dt1 
t1 0 0
( a  br bf )
 a t 1 e a  t
 a e [  ] [e  e (   )t ] bf a br
a  br  bf a  br  bf a  br  bf
Pentru întregul sistem de referinţă rezultă:

220
a  t
R (t )  Ra (t )  Rb (t )  e at  [e bf
 e (   )t ]
a br
 a  br  bf
A a)
B
A
b)
t1 t
Fig. 5.2 Situaţiile posibile în funcţionarea sistemului cu element de rezervă defectabil: a) elementul A
supravieţuieşte momentului t fără a se defecta; b) elementul A se defcetează la momentul t 1 iar
componenta B nu se defectează până la t 1 , intră în funcţiune şi nu se defectează până la momentul t
5.1.2 Calculul fiabilităţii sistemelor reparabile prin metode bazate pe funcţia

de structură
Metodele sunt aplicabile numai la sistemele binare formate din elemente
reparabile independente şi permit calculul probabilităţii staţionare de funcţionare la
un moment dat (disponibilitatea) respectiv probabilitatea de refuz
(indisponibilitate) a sistemului în funcţie de aceleaşi probabilităţi staţionare ale
elementelor componente şi de funcţia de structură a sistemului.
Relaţiile de calcul sunt o particularizare a celor de la sistemele formate din
elemente nereparabile unde P s şi p i devin constante.
În cazul sistemelor serie,
n
Ps   pi (5.15)
i 1
În cazul sistemelor paralel,

n
Ps  1   (1  pi ) (5.16)
i 1
5.1.2.1 Sisteme decompozabile serie paralel formate din secţionări minimale

înseriate
Probabilitatea stării de succes a sistemului este dată de relaţia
221
m nj
Ps   [1   (1  p ji )] (5.17)
j 1 i 1
5.1.2.2 Sisteme decompozabile serie paralel formate din căi minimale legate în
paralel
Probabilitatea de succes este dată de relaţia
m nj
Ps  1   [1   p ji ] (5.18)
j 1 i 1
Sistemele mixte nedecompozabile serie paralel (buclate) se echivalează cu

sisteme decompozabile pentru care se aplică relaţiile corespunzătoare acestora.
5.1.3 Metode de echivalare a sistemelor nedecompozabile prin sisteme

decompozabile serie paralel
Echivalarea se poate face prin una din următoarele categorii de metode:
A) Metoda descrierii totale
B) Metode bazate pe matrici de incidenţă (MI)
B1) Metoda puterilor MI
B2) Metoda reducerii MI
C) Metode bazate pe teoria grafurilor
C1) Metoda laturii suplimentare
C2) Metoda de căutare pe graf arborescent
Metoda este aplicată şi la întocmirea modelelor structurale echivalente de
fiabilitate şi constă în inventarierea tuturor combinaţiilor de 1, 2, 3, …., nes
elemente, nes fiind numărul de elemente al sistemului, şi selectarea dintre acestea a
acelora care formează căi minimale respectiv secţionări minimale.
Cel mai simplu sistem nedecompozabil are nes = 5 elemente notate cu A, B,
C, D şi E ca în figura 5.3. Combinaţiile de elemente sunt:
- 1 element A, B, C, D, E, nu formează căi sau secţionări minimale;
- 2 elemente AB, AC, AD, AE, BC, BD, BE, CED, CE, DE din care:
AB şi CD formează căi minimale;
AC şi BD formează secţionări minimale.
- 3 elemente ABC, ABD, ABE, ACD, ACE, ADE, BCD, BCE, BDE
din care ADE şi BCE formează căi minimale;
ADE şi BCE formează secţionări minimale.
222
A B
E
1 2
C D
Fig.5.3 Exemplu de sistem nedecompozabil
Rezultă sistemul echivalent format din căi minimale din figura 5.4a sau cel
format din secţionări minimale din fig. 5.4b.
A B
A B
C D A D
D C
A D E C B
E E
B C E
a) b)
Fig.5.4 Sistemele echivalente ale sistemului din fig. 5.3:

a) căi minimale; b) secţionări minimale
B) Metode bazate pe matrici de incidenţă

Metodele au la bază matricea [a] de incidenţă noduri – laturi construită
după următoarele reguli:
- rangul matricei este numărul de noduri;
- nodul numerotat cu 1 este cel de intrare şi 2 cel de ieşire;
- latura (elementul) care leagă nodul linie la cel coloană este element al matricei dacă
poate fi parcurs dinspre intrare spre ieşire
Pentru puntea din 5 elemente din figura 5.3, matricea [a] are forma
0 0 A C
0 0 0 0
[a ] 
0 B 0 E
0 D E D
B1 Metoda puterilor matricei de incidenţă

Elementul a 12 al matricei [a]n reprezintă toate căile minimale de dimensiune n
(formate din n elemente.
223
Calculând toate puterile matricei [a] de la 1 la nes-1, rezultă căile minimale

formate din 1, 2, 3, …., (nes-1) elemente.
Pentru exemplul anterior
0 AB  CD CE AE
0 0 0 0
[ a ]2 
0 ED 0 0
0 EB 0 0
0 CEB  AED 0 0
0 0 0 0
[a]3 
0 0 0 0
0 0 0 0
Ca urmare, rezultă aceleaşi căi minimale ca în cazul metodei descrierii totale.
B2 Metoda reducerii matricei de incidenţă

Metoda se bazează pe reducerea totală a matricei [a] prin renunţarea la ultima
linie şi ultima coloană şi pe recalcularea termenului noii matrici cu relaţia:
a ij nou = a ij vechi + a in  a nj , i,j = 1, 2, …, (n-1)
unde n este dimensiunea anterioară a matricei. Se repetă reducerea până la matricea
de rang 2 a cărui termen a 12 reprezintă căile minimale.
Pentru exemplul tratat prin celelalte metode, rezultă:
0 CD A  CE
A43  0 0 0
0 B  ED 0
0 CD  AB  CEB  AED
A32 
0 0
rezultat confirmat şi anterior.
224
C Metode bazate pe teoria grafurilor

C1 Metoda laturii suplimentare
Metoda constă în adăugarea unei laturi suplimentare între intrare şi ieşire şi
căutarea laturilor buclelor care conţin latura adăugată căutând circuitele
fundamentale după cum urmează:
A B C D E L
L 1 1 0 0 0 1
C1 1 0 1 0 1 0 Coarda C
C2 0 1 0 1 1 0 Coarda D
L  C1 0 1 1 0 1 1 
L  C2 1 0 0 1 1 1  Adunate modulo 2
L  C1  C 2 0 0 1 1 0 1 
Buclele care conţin latura suplimentară L sunt ABL, BCEL, ADEL şi CDL
conform figurii 5.5
L
A B
C D
Fig. 5.5 Evidenţierea buclelor care conţin latura suplimentară L
Căile minimale obţinute sunt identice cu cele anterioare.
C2 Metoda grafului arborescent

Este o metodă de căutare sistematică. Pornind din nodul 1 se parcurg toate
căile posibile spre nodul de ieşire 2. Rezultă un graf arborescent care are drept
ramuri cele care se termină în nodul 2 sau 1. Cele care apar în nodul 2 indică toate
căile minimale.
Pentru exemplul anterior rezultă graful prezentat în fig. 5.6 cu ajutorul căruia
au fost determinate căile minimale, aceleaşi cu cele rezultate folosind metodele
anterioare: AB, AED, CD şi CEB.
225
A C
3 4
E B D E
4 2 2 3
A A
C B
1 2 2 1
Fig. 5.6 Graful arborescent pentru determinarea căilor minimale

în cazul sistemului din fig. 5.3
5.1.4 Comparaţie între sistemele decompozabile serie şi cele paralel

Ceea ce se urmăreşte este dacă la un sistem mixt este avantajoasă rezervarea
fiecărui element sau a întregului sistem.
Se consideră două structuri de tipul celor prezentate în figura 5.7, formate
fiecare din câte 2n elemente.
1 2 i n
i ie
1 2 i n
a)
1 2 i n
i ie
1 2 i n
b)
Fig. 5.7 Tipurile de structuri considerate pentru analiza rezervării
Aplicând relaţiile cunoscute (5.17) şi (5.18), particularizate pentru cazurile din

figura 5.7, se poate scrie pentru sistemul din fig. 5.7a
n n n n
Psa  2 pi  ( pi ) 2  pi [2   pi ] (5.19)
i 1 i 1 i 1 i 1
iar pentru sistemul din fig. 5.7b

n n n
Psb   [ pi (2  pi )]  pi [ (2  pi )] (5.20)
i 1 i 1 i 1
226
Diferenţa probabilităţilor de funcţionare a celor două tipuri de sisteme este

dată de relaţia:
n n n n
P  Psb  Psa   pi [ (2  pi )]   pi (2   pi ) 
i 1 i 1 i 1 i 1
(5.21)
n n n
 ( pi )  [ (2  pi )  (2   pi )]
i 1 i 1 i 1
Notăm cu y al doilea termen al produsului din relaţia (5.21):

n n
y  [ (2  pi )  (2   pi )] (5.22)
i 1 i 1
Pentru n = 1,
y1  2  p  2  p  0
Pentru n = 2,
y2  (2  p1 )(2  p2 )  (2  p1 p2 )  2  p1 p2  2( p1  p2 ) 
 2(1  p1 )(1  p2 )  0
Pentru n = n + 1,
n n n
yn1  (2   pi )(2  pn1 )  [2  ( pi ) pn1 )  [(1  pn1 )   pi (1  pn1 )] 
i 1 i 1 i 1
n
 2(1  pn1 )(1   pi )  0
i 1
Rezultă că P va fi totdeauna pozitiv şi, ca urmare, rezervarea individuală a

elementelor unui sistem serie va fi avantajoasă faţă de rezervarea întregului sistem.
5.2 Metode bazate pe spaţiul stărilor

Există două categorii:
- metode combinaţionale;
- metode bazate pe procese Markov.
Metodele combinaţionale pornesc de la faptul că fiecare stare a unui sistem cu
spaţiul stărilor discret este o combinaţie de stări a elementelor sale. Sistematizarea
stărilor sistemului în funcţie de stările elementelor sale se face exprimând structura
sistemului sub formă de tabel de adevăr.
Din această subcategorie fac parte următoarele:
- metoda binomială;
- metoda polinomială.
227
5.2.1 Metoda binomială

Este cea mai veche metodă de calcul a fiabilităţii sistemelor, propusă prima
dată de Giuseppe Calabrese în 1947.
Metoda este aplicabilă sistemelor binare sau multivalente formate din
elemente binare, independente şi reparabile. Datele de intrare necesare sunt:
- disponibilităţile momentane ale elementelor, p i ;
- structura sistemului sub formă de tabel de adevăr.
A. Pentru sistemele binare, datele de ieşire sunt:
- disponibilitatea momentană a sistemului;
- media timpului total de funcţionare într-un interval T dat, MUT (mean up time);
- media timpului total de defectare într-un interval T dat, MDT (mean down time),
ultimele două rezultând din prima folosind relaţiile cunoscute de la paragraful 2.3.
Aplicarea metodei presupune parcurgerea următoarelor etape:
I. Datele de intrare
II. Întocmirea tabelului de adevăr
III. Calculul probabilităţilor stărilor sistemului
IV. Calculul performanţei sistemului în fiecare stare
V. Gruparea stărilor sistemului
VI. Calculul probabilităţilor grupelor de stări
VII. Calculul indicatorilor de fiabilitate (performabilitate) a sistemului
În cele ce urmează se detaliază aceste etape.
Datele de intrare pentru elementele binare sunt disponibilităţile elementelor, p i
cu i  mes unde mes este mulţimea elementelor sistemului.
În cazul sistemelor multivalente formate din elemente binare se introduce
noţiunea de performanţă a fiecărui element, notată cu  i , în starea de funcţionare a
acestuia. Performanţa este un parametru sau un vector de parametri care
caracterizează starea de succes (funcţionare) a elementului respectiv. Performanţa
 i poate fi un debit, o putere, productivitate sau orice altă mărime ca rezistenţa
ohmică, inductanţa, capacitatea, etc. Structura sistemului, relaţia lui cu elementele
componente se exprimă sub formă de tabel de adevăr.
Tabelul de adevăr are:
- un număr de coloane egal cu numărul de elemente al sistemului plus o coloană
corespunzătoare sistemului
- un număr de linii egal cu numărul stărilor sistemului după cum urmează:
228
- mulţimea stărilor cu toate elementele în funcţiune C0  Cn0  1

- mulţimea stărilor cu un element defect C1  Cn1  n
- mulţimea stărilor cu două elemente defecte C 2  C n2
……………….
- mulţimea stărilor cu i elemente defecte Ci  Cni
……………….
- mulţimea stărilor cu n-1 elemente defecte C n1  C nn1  n
- mulţimea stărilor cu n elemente defecte C n  C nn  1
Numărul total de stări în care se poate afla sistemul este dat de relaţia:
n
nss   Cni  2 n (5.23)
i 0
Elementele tabelului de adevăr vor fi:

- pentru sistemul binar format din elemente binare un simbol pentru starea de succes
care poate fi f = funcţionare, s = succes sau 1 iar pentru cea de refuz d = defect, r =
refuz sau 0;
- pentru sistemul multivalent format din elemente binare, tabelul va conţine valori ale
performanţelor elementelor respectiv sistemului.
III. Calculul probabilităţilor sistemului
Cunoscând probabilităţile de funcţionare p i şi de refuz q i pentru oricare
element i, i  (1, 2, …, nes) se poate calcula probabilitatea oricărei stări a
sistemului folosind teorema produsului de probabilităţi:
Probabilitatea producerii simultane a două sau mai multe evenimente
independente este egală cu produsul probabilităţilor evenimentelor
Aplicată la categoriile de stări menţionate anterior, rezultă:
- probabilitatea stării cu toate elementele în funcţiune
n
p0   p j (5.24)
j 1
- probabilitatea stării cu elementul i defect

n
p i  qi p
j 1; j i
i
(5.25)
- probabilitatea stării cu două elemente, i şi k, defecte

n
pi , k  qi  q k p
j i  k
i
(5.26)
229
- probabilitatea stării cu d elemente defecte şi f elemente, d + f = nes, în funcţiune

pdf   q j   pl (5.27)
jd l f
- probabilitatea stării cu toate elementele defecte

n
pd n   q j (5.28)
j 1
Aceste probabilităţi reprezintă termenii dezvoltării produsului binomial
nes
(p
i 1
i  qi )
de unde vine şi denumirea de metoda binomială.

Pentru cazul particular în care elementele sistemului sunt identice, se pot
scrie relaţiile:
p0  p nes
pi  qi  p nes1
pd nes  q nes
care reprezintă termenii dezvoltării binomului ( p  q) nes .

Cu aceste relaţii putem calcula probabilităţile absolute ale stărilor sistemului
în funcţie de probabilităţile de funcţionare (disponibilităţile) momentane ale
elementelor componente.
Se face în funcţie de performanţele (valorile parametrilor funcţionali)
elementelor sistemului şi ale sistemului.
Operaţia poate fi făcută, evident, numai de către cei care cunosc funcţionarea
tehnică a sistemului, principiile de bază ale acestuia, restricţiile privind
funcţionarea precum şi relaţiile dintre elemente şi sistem, efectul funcţionării şi
nefuncţionării fiecărui element asupra sistemului.
De exemplu, în cazul sistemelor la care performanţa se măsoară în debite sau
puteri produse, transportate, transformate, respectiv în productivităţi, sunt valabile
regulile:
- la sistemele serie:
 s  min( i ); i  mess
unde  s = performanţa sistemului,  i = performanţa elementului i iar mess =
mulţimea elementelor sistemului serie.
230
- la sistemele paralel
nesp
 s   i
i 1
unde nesp este numărul de elemente a sistemului paralel.

Reguli asemănătoare guvernează orice sistem existând legi de legătură între
parametrii elementelor componente şi cei ai sistemului, legi care materializează, de
fapt, structura sistemului din punct de vedere al parametrului în cauză.
Există două posibilităţi:
- sistem binar, caz în care stările sale se grupează în două submulţimi:
- mulţimea stărilor de funcţionare (succes) S;
- mulţimea stărilor de defect (refuz) R.
- sistem multivalent, caz în care stările se grupează în mai multe submulţimi, după
criteriul nivelului de performanţă a sistemului; din aceeaşi grupă vor face parte
stările în care sistemul are acelaşi nivel de performanţă.
Stările sistemului fiind incompatibile, probabilităţile grupelor de stări se vor
calcula cu teorema sumei de probabilităţi:
Probabilitatea producerii oricăruia din două sau mai multe evenimente
incompatibile va fi egală cu suma probabilităţilor evenimentelor
Ca urmare, se poate calcula probabilitatea de succes a sistemului binar
folosind relaţia
Ps   pi (5.29)
iS
iar probabilitatea de refuz a sistemului cu relaţia
Qs   pi  1  Ps (5.30)
iR
În cazul sistemelor multivalente, mulţimea stărilor acestora poate fi împărţită

în mai multe submulţimi S 1 , S 2 , …, S i , …, S m după criteriul de exemplu, al
nivelului de performanţă al sistemului în grupa respectivă de stări.
Probabilitatea ca sistemul să se afle în una din grupurile de stări definite mai
sus se calculează cu relaţia
PSj   p j ; j  mgss (5.31)
jSj
231
unde mgss este mulţimea grupelor de stări a sistemului. Din relaţia (5.31) rezultă
probabilitatea ca sistemul să realizeze nivelul de performanţă corespunzător
submulţimii respective de stări, toate aceste probabilităţi luate împreună
reprezentând funcţia de distribuţie a variabilei aleatoare discrete nivel de
performanţă a sistemului.
Pentru cazul sistemelor binare, în etapele anterioare s-au determinat
probabilitatea P s de succes a sistemului ca şi probabilitatea Q s de refuz.
Folosind aceste mărimi se pot determina alţi indicatori de fiabilitate:
- MUT = P s T, media timpului total de funcţionare a sistemului în perioada de
referinţă T;
- MDT = Q s T, media timpului total de defect a sistemului în perioada de referinţă T.
Pentru cazul sistemelor multivalente, se cunoaşte din etapele precedente funcţia
de distribuţie a variabilei aleatoare discrete  s , performanţa sistemului.
Ca urmare, se pot calcula toţi indicatorii de performabilitate ai sistemului
considerat intrinsec sau ca sistem de deservire caz în care i se asociază o anumită
cerere exprimată sub formă de constantă sau VAD ori VAC (vezi capitolul 2,
paragaful despre clasificarea sistemelor).
Dintre indicatorii de performabilitate intrinseci sistemului, cel mai frecvent
folosit este M() = media performanţei dată de relaţia
M ( )   p 
iddps
i i
unde ddps este domeniul de definiţie a performanţei sistemului care este mulţimea
valorilor performanţei rezultată la gruparea stărilor.
Dintre indicatorii relaţionali pot fi calculaţi:
- probabilitatea ca performanţa să depăşească o anumită valoare impusă (cerută),
reprezentată de o constantă  c :
P[ s   c ]  p
i(  s  c )
i
- probabilitatea ca valoarea performanţei să se găsească într-un interval mărginit de o

valoare maximă  M şi una minimă  m :
P[ m   s   M ]  F[  M ]  F[  m ]
unde F [] = P[ s  ] este funcţia de repartiţie a performanţei.
Dacă performanţa este o putere, un debit, etc. pot fi calculaţi şi alţi indicatori
cum ar fi energia produsă sau nelivrată într-un interval de referinţă dat şi media
timpului în care nu este realizat un anumit nivel de cerere, etc.
232
5.2.2 Metoda polinomială

Este destinată calculului performabilităţii sistemelor multivalente formate din
elemente multivalente.
Se consideră un sistem format din nes elemente multivalente relevante pentru
funcţionarea sa, fiecare caracterizat de o avariabilă aleatoare  ei , i  mes.
Domeniul de definiţie a variabilei aleatoare  ei este (1,……., nse i ) unde nse i este
numărul de stări a elementului i. Se poate scrie
Pei1 Pei 2 .. Peinsei
 ei 
 ei1  ei 2 ..  einsei
Numărul nss de stări a sistemului se poate calcula cu relaţia
i  nes
nss   nsei
i 1
ceea ce înseamnă că este produsul numerelor de stări ale elementelor componente.

Numărul de stări al sistemului reprezintă numărul de combinaţii maxim între
stările elementelor componente ale sale.
În rest, etapele care trebuie parcurse la aplicarea metodei polinomiale sunt cele
din cazul sistemului multivalent format din elemente binare, diferenţa fiind la
numărul de stări ale sistemului deci a numărului de linii din tabelul de adevăr.
Se dau, în cele ce urmează, câteva exemple de calcul.
Exemplul 5.8
Fie un sistem binar format din 2 elemente binare independente serie, de forma celui
prezentat în figura 5.8. Sistemul este format dintr-un bloc generator transformator care are
p g = 0.98 şi p t = 0.99. Să se calculeze pentru o durată de referinţă de 10 ani:
pg B
pt
Fig. 5.8 Sistemul de tip serie considerat pentru analiza fiabilităţii
- Q s , probabilitatea lipsei de tensiune pe barele B ale blocului;

- MUT, media timpului total a prezenţei tensiunii pe barele blocului.
I. Datele de intrare sunt: p g = 0.98 q g = 0.02
p t = 0.99 q t = 0.01
2
II. Tabelul de adevăr, cu 3 coloane şi 2 = 4 linii, este de forma:
233
Nr. stare G T Bloc Probabilitate

stare
S1 f f f 0.9702
S2 f d d 0.0098
S3 d f d 0.0198
S4 d d d 0.0002
III. Probabilităţile stărilor (teorema produsului)

p 1 = p g  p t = 0.98  0.99 = 0.9702
p 2 = p g  q t = 0.98  0.01 = 0.0098
p 3 = q g  p t = 0.02  0.99 = 0.0198
p 4 = q g  q t = 0.01  0.02 = 0.0002
V. Gruparea stărilor
S = [S 1 ] R = [S 2 , S 3 , S 4 ]
P s = p 1 = 0.9702 Q s = p 2 + p 3 + p 4 = 0.0298
VII. Calculul indicatorilor de fiabilitate a sistemului
MUT = P s  T = 0.9702  87600 = 84989.52 [h]
Exemplul 5.9
Fie un sistem binar format din două elemente în paralel. Să se calculeze aceeaşi
indicatori de fiabilitate ca în cazul precedent pentru o centrală formată din două blocuri cu
caracteristici identice cu cele din exemplul 5.8. Durata de referinţă T este 10 ani.
B1
B2
Fig. 5.9 Sistemul de tip paralel considerat pentru analiza fiabilităţii

I. Datele de intrare: p B1 = p B2 = p B = 0.9702
q B1 = q B2 = q B = 0.0298
II. Tabelul de adevăr

Nr. stare B1 B2 Centrala Probabilitate
stare
S1 f f f 0.94128804
S2 f d f 0.02891196
234
S3 d f f 0.02891196
S4 d d d 0.00088804
III. Probabilităţile stărilor

p S1 = p B 2 = 0.94128804
p S2 = p S3 = p B  q B = 0.02891196
p S4 = q B 2 = 0.00088804
Mulţimea stărilor de succes: S = [S 1 , S 2 , S 3 ]
Mulţimea stărilor de refuz: R = [S 4 ]
P s = p S1 + p S2 + p S3 = 0.99911196
Q s = p S4 = 0.00088804
VII. Calculul indicatorilor de fiabilitate
MUT = (p S1 + p S2 + p S3 )T = 0.99911196  87600 = 87522.87696 [h]
Exemplul 5.10
Fie sistemul multivalent cu elemente bivalente din exemplul 5.9. Fiecare din blocurile
centralei are o putere nominală de S = 100 MVA. Să se determine:
- funcţia de distribuţie a puterii pe bare;
- puterea medie pe barele centralei;
- energia nelivrată în 10 ani datorită defectării blocurilor.
q B1 = q B2 = q B = 0.0298
S B1 = S B2 = 100 MVA
[MVA] [MVA] (performanţa) stare
S1 100 100 200 0.94128804
S2 100 0 100 0.02891196
S3 0 100 100 0.02891196
S4 0 0 0 0.00088804

p S1 = p B 2 = 0.94128804
p S2 = p S3 = p B  q B = 0.02891196
p S4 = q B 2 = 0.00088804
235
IV. Calculul performanţei sistemului

S-a considerat un sistem de putere de tip paralel, performanţa sa fiind suma
performanţelor elementelor componente (vezi tabelul de adevăr).
Sistemul are trei nivele de performanţă rezultând trei grupe de stări:
S 200 = [S 1 ] S 100 = [S 2 , S 3 ] S 0 = [S 4 ]
G 200 = p S1 = 0.94128804
G 100 = p S2 + p S3 = 0.05782392
G 0 = p S4 = 0.00088804
- funcţia de distribuţie a puterii pe bare
- puterea medie pe barele centralei

M[S] = 0  P 0 + 100  P 100 + 200  P 200 =
= 0  0.00088804 + 100  0.05782392 + 200  0.94128804 = 193.982392 [MVA]
- energia nelivrată în 10 ani datorită defectării blocurilor
W = 200  87600 – 100  0.05782392  87600 – 200  0.94128804  87600 =
527142.4608 [MVAh]
Exemplul 5.11
Fie sistemul multivalent cu elemente multivalente constituit din două centrale C 1 şi
C 2 , identice cu cea din exemplul 5.10. Să se determine:
Faţă de datele cunoscute din exemplul 5.10, se cunoaşte acum funcţia de distribuţie a
puterii pe barele unei centrale:
 P  0.00088804 P100  0.05782392 P200  0.94128804

S centrală  0 
 0 MVA 100 MVA 200 MVA 

236
Nr. stare C1 C2 Sistem Probabilitate stare

[MVA] [MVA] (performanţa)
S1 0 0 0 P 0 2 = 7.7510 –7
S2 0 100 100 P 0  P 100 = 5.110-5
S3 0 200 200 P 0  P 200 = 8.2810-4
S4 100 0 100 P 100  P 0 = 5.110-5
S5 100 100 200 P 100 2 = 3.34310-3
S6 100 200 300 P 100  P 200 = 0.0544
S7 200 0 200 P 200  P 0 = 8.2810-4
S8 200 100 300 P 200  P 100 = 0.0544
S9 200 200 400 P 200 2 = 0.885481

p 1 = P 0 2 = 7.7510-7
p2 = P 0  P 100 = 5.110-5
p3 = P 0  P 200 = 8.2810-4
p4 = P 100  P 0 = 5.110-5
p5 = P 100 2 = 3.34310-3
p6 = P 100  P 200 = 0.0544
p7 = P 200  P 0 = 8.2810-4
p8 = P 200  P 100 = 0.0544
p9 = P 200 2 = 0.885481
S-a considerat un sistem de putere de tip paralel, performanţa sa fiind egală cu suma
performanţelor elementelor componente legate în paralel.
Gruparea se face conform criteriului nivelului de performanţă:
G 0 = [S 1 ]
G 100 = [S 2 , S 4 ]
G 200 = [S 3 , S 5 , S 7 ]
G 300 = [S 6 , S 8 ]
G 400 = [S 9 ]
VI. Probabilităţile grupelor de stări
P 0 = p S1 = 7.7510-7
P 100 = p S2 + p S4 = 1.01810-4
P 200 = p S3 + p S5 + p S7 = 510-3
P 300 = p S6 + p S8 = 0.1088
P 400 = p S9 = 0.885481
- funcţia de distribuţie a puterii
237
 P  7.75 107 P100  1.018104 P200  5 103 P300  0.1088 P400  0.885481
Ss  0 
 0 MVA 100 MVA 200 MVA 300 MVA 400 MVA 
- puterea medie furnizată de sistem

M[S s ] = 0P 0 + 100P 100 + 200P 200 + 300P 300 + 400P 400 = 387.84258 [MVA]
- energia medie nelivrată datorită defectării blocurilor
W = 40087600 - 100P 100 87600 - 200P 200 87600 –
- 300P 300 87600 - 400P 400 87600 = 106498,999 [MVAh]
5.3 Metode bazate pe procese stochastice

Metodele bazate pe procese stochastice modelează evoluţia sistemului în două
spaţii, spaţiul timp şi spaţiul stărilor. Ambele spaţii pot fi continui sau discrete.
Timpul, perceput de om ca având caracter continuu, poate fi discretizat dacă
observaţiile asupra sistemului se fac pe intervale discrete.
Spaţiul stărilor, analizat cu metodele anterioare ca fiind discret, poate deveni
continuu dacă parametrul care defineşte stările este continuu.
Rezultă patru combinaţii posibile redate în tabelul 5.3.
Tabelul 5.3 Ipoteze de analiză a fiabilităţii sistemelor

Spaţiul timp Spaţiul stărilor Denumirea consacrată pentru proces
continuu continuu proces stochastic cu parametru continuu
continuu discret lanţ stochastic cu parametru continuu
discret continuu proces stochastic cu parametru discret
discret discret lanţ stachastic cu parametru discret
Procesele la care timpii de funcţionare şi de defect au distribuţie exponenţială

f (t f )  e  t
f (t d )  e  t
unde  este intensitatea de defectare iar  este intensitatea de reparare, ambele
constante, poartă denumirea de procese Markov. Modelele Markov reflectă
acceptabil fiabilitatea sistemelor formate din elemente cu fiabilitate ridicată în
perioada lor de maturitate. Literatura le recomandă pentru sistemele electrice şi
electronice. Modelele Markov presupun că sistemul modelat nu are memorie. Toate
informaţiile pentru evoluţia ulterioară se găsesc în ultima stare.
238
Spre deosebire de modelele anterioare, modelele bazate pe procese stochastice

(inclusiv Markov) pot reflecta şi unele forme de dependenţă între elemente şi, în
plus, permit calculul unor indicatori suplimentari.
5.3.1 Modelarea fiabilităţii sistemelor prin lanţuri Markov cu parametru

continuu
5.3.1.1 Modelul general

Modelul presupune că spaţiul timpului este continuu iar spaţiul stărilor este
discret, situaţie asemănătoare cu cea modelată cu metoda binomială anterior, cu
deosebirea că, de această dată, modelul reflectă dinamica sistemului, traiectoria
acestuia în spaţiul stărilor.
Modelul va fi guvernat de două categorii de probabilităţi:
- vectorul p i (t) al probabilităţilor absolute ale stărilor, de rang egal cu mulţimea
stărilor sistemului.
Probabilităţile absolute sunt măsura evenimentului ca sistemul să se găsească
în starea i la momentul t.
- matricea p ij (t, t+dt) a probabilităţilor de tranziţie (de trecere) între două stări pereche,
matrice de acelaşi rang ca şi vectorul anterior.
Probabilităţile de trecere reprezintă măsura evenimentului ca sistemul,
aflându-se în starea i la momentul t, să treacă în starea j la momentul t+dt aşa cum
este sugerat în figura 5.10.
pj(t+dt)
pij(t, t+dt)
pi(t)
Fig. 5.10 Un fragment din traiectoria sistemului în spaţiul stărilor
Pornind de la precizarea, făcută deja la celelalte metode, că o stare a

sistemului este o combinaţie de stări ale elementelor sale, trecerea acestuia dintr-o
stare în alta presupune schimbarea stării a cel puţin unuia din elemente. În cazul
nostru, schimbarea stării presupune defectarea sau repararea unui element.
239
Dacă se admite că probabilitatea producerii simultane a două sau mai multe

evenimente (defectări sau reparări) este nulă, ipoteză exprimată de relaţia
pijk (t , t  dt )  0; k  2
atunci procesul poartă numele de proces omogen.
Două sau mai multe evenimente care se produc simultan sunt deja consacrate
sub numele de defecte de mod comun. Ele pot fi modelate prin procese stochastice
în special pentru k = 2 (două defectări, reparări simultane sau o defectare simultană
cu o reparare).
Dacă există relaţia
lim p j (t )  p j  k
t 
procesul este ergodic.

Ergodicitatea simplifică mult calculele. Sistemele bine proiectate, realizate şi
întreţinute în perioada lor de maturitate şi în condiţii normale de solicitare se
apropie de procesele omogene şi ergodice. Totodată, stările de uzură, de
suprasolicitare, etc. îndepărtează sistemele de cele omogene şi ergodice.
Modelul lanţ Markov cu parametru continuu are ca date de intrare intensităţile
de defectare  i şi de reparare  i a elementelor ca şi structura sistemului exprimată
sub formă de graf al stărilor. Pe baza lor se calculează probabilităţile absolute ale
stărilor sistemului din care rezultă toţi indicatorii de fiabilitate (performabilitate).
Pentru calculul probabilităţilor absolute ale stărilor se construieşte următorul
model, cunoscut sub numele de ecuaţiile Kolmogorov:
p j (t  dt )  p j (t )  p jj (t , t  dt )   p ji (t , t  dt )
i j
Sistemul se poate afla în starea j rămânând acolo din momentul anterior sau
trecând în intervalul dt de după t din oricare altă stare în starea j. Totodată, se poate
scrie relaţia
p jj (t , t  dt )  1   p ji (t , t  dt )
i j
pentru că sistemul poate rămâne în starea j sau trece în oricare altă stare, neexistând
altă posibilitate.
Din definiţia intensităţii de tranziţie, rezultă
pij (t , t  dt )  ij (t )dt
Ca urmare,
p j (t , t  dt )  p j (t )  (1    ji dt )   pi (t )ij
i j i j
240
de unde rezultă
p j (t )(1    ji dt )   pi (t )ij dt  p j (t )
p j (t  dt )  p j (t ) i j i j
 
dt dt
p j (t )(  ji dt )   pi (t ) ji dt
i j i j

dt
şi, ca urmare
p 'j (t )  p j (t )  (  ji )   pi (t )ij
i j i j
Dacă se notează
   ji   jj
i j
se poate scrie sistemul matricial de ecuaţii

pi' (t )  qij  pi (t )
Vectorii p i ’(t) şi p i (t)reprezintă derivatele respectiv funcţiile

probabilităţilor absolute ale stărilor sistemului. Rangul lor este egal cu numărul
stărilor sistemului. Matricea q ij  poate fi scrisă, conform celor precizate anterior,
folosind trei reguli simple, operaţii facilitate dacă este urmărit graful stărilor, graf
ce constituie dată de intrare în model:
- rangul matricii q ij  este egal cu numărul de stări al sistemului;
- termenii care nu sunt pe diagonala principală reprezintă intensităţile de trecere din
starea corespunzătoare coloanei în starea corespunzătoare liniei matricei şi vor
reprezenta intensităţile de defectare  (reparare ) a elementului prin a cărei
defectare (reparare) se produce trecerea respectivă;
- termenii de pe diagonala principală rezultă din convenţia anterioară
   ji   jj
i j
sau, altfel spus, din condiţia ca suma termenilor pe coloanele matricii q ij  să fie
nulă.
S-a obţinut un sistem de ecuaţii diferenţiale
pi' (t )  qij  pi (t )
care poate fi rezolvat dacă se cunosc condiţiile la limită. Ca urmare, este necesar să
se introducă vectorul p i (0) al stărilor iniţiale. Acesta are, evident, toţi termenii nuli
241
cu excepţia termenului corespunzător stării iniţiale care are valoarea 1. Dacă se

porneşte din starea 1 care reprezintă de obicei cea cu toate elementele în funcţiune,
rezultă
1
0
p i ( 0)  .
.
0
Prin integrarea sistemului de ecuaţii se obţine vectorul funcţiilor care
reprezintă evoluţia în timp a probabilităţilor sistemului neergodic. repetând
integrarea cu diferite stări iniţiale pot rezulta indicatori privind evoluţia sistemului.
Un exemplu este probabilitatea ca într-un anumit interval de timp t să se ajungă
într-o anumită stare, cum ar fi cea nedorită sau catastrofală.
Dacă sistemul este ergodic, exprimat prin
lim pi (t )  pi  k
t 
rezultă
pi' (t )  0
iar sistemul de ecuaţii diferenţiale devine sistem de ecuaţii algebrice cu coeficienţi
de forma
qij  pi  0
Pentru a evita soluţia banală unică, se adaugă condiţia p i = 1 (stările

sistemului formează un sistem complet de evenimente) care înlocuieşte una din
ecuaţiile sistemului.
Din rezolvarea sistemului de ecuaţii se obţine vectorul p i  ce conţine
probabilităţile constante ale stărilor sistemului din care se pot obţine ceilalţi
indicatori ai acestuia.
5.3.1.2 Etapele şi relaţiile de calcul la aplicarea modelului “lanţ Markov cu

parametru continuu”
I. Date de intrare:
- intensităţile de defectare  i şi de reparare  i ale elementelor sistemului;
- structura sistemului sub formă de graf al stărilor.
II. Întocmirea grafului stărilor

242
Graful stărilor are drept noduri stările sistemului, numărul lor fiind cuprins
între (nes+1) pentru un sistem serie cu elemente dependente sau pentru un sistem
paralel format din (nes) elemente identice şi 2nes pentru un sistem format din nes
elemente binare independente. Laturile sistemului sunt dublu orientate şi
reprezentate de intensităţile de defectare şi de reparare a elementelor prin a căror
defectare (reparare) se produce tranziţia respectivă.
Întocmirea grafului stărilor presupune următoarele operaţii:
a) Definirea stărilor (nodurilor), calculul numărului lor şi definirea fiecărei stări ca o
combinaţie de stări ale elementelor
b) Definirea tranziţiilor între stări ce presupune următoarele reguli:
- la sistemele formate din elemente independente şi guvernate de un proces
omogen, tranziţiile se vor face numai între submulţimile de stări ale sistemului
la care diferenţa dintre numărul de elemente defecte este 1 şi nu vom avea
tranziţii în interiorul acestor submulţimi;
- la sistemele cu elemente dependente serie nu vom avea plecări cărora le
corespund defectări de elemente ci numai cele care corespund restabilirilor
(reparărilor) de elemente;
- la sistemele cu elemente dependente paralel, intensităţile de defectare şi
reparare a fiecărui element depind de starea din care se pleacă; rezultă că
numărul de intensităţi  () va fi mult mai mare decât la sistemele cu elemente
independente.
III. Scrierea matricei q ij 
Operaţiunea se face comod pornind de la graful stărilor şi de la cele trei reguli
rezultate din modelul teoretic:
- rangul matricei este egal cu numărul de stări al sistemului (nss);
starea corespunzătoare coloanei în starea corespunzătoare liniei matricei;
- termenii de pe diagonala principală rezultă din condiţia ca suma tuturor termenilor
de pe coloană să fie zero.
IV. Scrierea sistemului de ecuaţii
Se face în două ipoteze:
a) Sistem guvernat de un proces ergodic, caz în care avem un sistem de ecuaţii
algebrice cu coeficienţi constanţi, de forma
qij  pi  0
la care se adaugă condiţia p i = 1. Ipoteza este valabilă pentru calculul unor

indicatori de fiabilitate pe termen lung ai sistemului.
243
b) Sistem guvernat de un proces neergodic la care se urmăreşte probabilitatea ca

acesta să se găsească, la un moment dat, într-o anumită stare p j (t):
qij  pi (t )  pi' (t )
cu p i (0) cunoscuţi, în cazul în care se analizează indicatori privind comportarea

sistemului pe termen scurt, de exemplu 24 de ore, pentru conducerea operativă a
sistemului energetic.
În cele ce urmează, se ilustrează toate situaţiile anterioare pentru cazul celui
mai simplu dintre sisteme, sistemul cu un singur element reparabil.
5.3.1.3 Sistem format dintr-un singur element binar

I. Datele de intrare: intensitatea de defectare, ;
intensitatea de reparare, .
II. Graful stărilor
Există 21 stări: starea de funcţionare, 1;
starea de defect, 0,
aşa cum se reprezintă în figura 5.11.
1

S
 R
Fig. 5.11 Graful stărilor pentru sistemul cu un singur element
III. Matricea q ij 
1 0
1  
qij 
0  
IV. Sistemul de ecuaţii
a) Cazul sistemului ergodig:
  p1 0
 
   p2 0
de unde rezultă:
244
 p1  p2  0

p1  p2  0
Sistemul nu poate fi rezolvat, cea de a doua ecuaţie fiind prima cu semn
schimbat. Una din ecuaţii se înlocuieşte cu p 1 + p 0 = 1 şi obţinem:
 p1  p2  0

 p1  p2  1
de unde rezultă
 
Ps  p1  Qs  p0 
 
relaţii cunoscute de la capitolul indicatori de fiabilitate.

Durata totală medie de funcţionare într-un interval dat T este

MUT  PsT  T

iar durata totală medie de defectare pe acelaşi interval va fi

MDT  QsT  T

Media timpului de funcţionare neîntreruptă este
1
MTBF 

iar numărul mediu de defectări într-un interval de referinţă este
MUT pT
MND   1  p1T
MTBF 1

Ultima relaţie poate fi generalizată pentru un sistem cu S stări de succes şi R
stări de refuz:
MND   pi ( ij )T
iS jR
Cunoscând numărul mediu de defecţiuni pe un interval dat, se poate

determina durata medie de funcţionare neîntreruptă
MUT
MTBF 
MND
şi durate medie de reparare neîntreruptă
245
MDT
MTTR 
MND
Intensităţile  es şi  es de defectare şi respectiv de reparare echivalente ale
sistemului sunt date de relaţiile:
MND
es 
MUT
MND
 es 
MDT
relaţii care pot fi folosite la echivalarea sistemului cu un pseudoelement echivalent,
la abordarea calculelor “în trepte” a sistemelor complexe.
Particularizarea relaţiei pentru calculul MND poate permite determinarea
numărului mediu de sosiri (plecări) într-o sau dintr-o stare dată:
NM si   p j  jiT
j i
NM pli   p j ijT
j i
unde MN si este numărul mediu de sosiri în starea i iar MN pli este numărul mediu de
plecări din starea i.
b) Cazul sistemului guvernat de un proces neergodig
Diferenţa faţă de ipoteza anterioară apare la scrierea sistemului de ecuaţii
pi' (t )  qij  pi (t )
cu condiţia iniţială
1
pi' (0) 
0
Rezultă
 p1' (t )   p1 (t )  p0 (t )

 '
 p0 (t )  p1 (t )  p0 (t )
 p (0)  1 po (0)  0
 1
Sistemul se poate rezolva folosind transformarea Laplace. Se obţine
246
   (    ) t
 p1 (t )         e


 p (t )   (1  e (    )t )
 0 
care, pentru t  , devin identice cu relaţiile din ipoteza anterioară, a ergodicităţii
sistemului.
5.3.1.4 Sistem binar format din două elemente binare diferite independente
Se vor considera două cazuri, reprezentate de un sistem serie (a) şi respectiv
unul paralel (b). Pentru primele etape, până la gruparea stărilor, modelul este
comun celor două cazuri.
I. Datele de intrare:  1 şi  1 pentru primul element al sistemului;
 2 şi  2 pentru al doilea element al sistemului.
Este reprezentat în figura 5.12 unde, pentru fiecare nod, s-a notat, pentru
elementul 1 şi respectiv al doilea, starea lor: f = funcţionare şi d = defect.
1
2 ff 1
S
Sistem serie (a)
2 1 R
2 3
fd df
S
1 2
Sistem paralel (b)
R
1 4 2
dd
Fig.5.12 Graful stărilor pentru un sistem binar cu două elemente diferite independente
Matricea este de rang 22 = 4. Ea se determină conform regulilor prezentate
anterior rezultând astfel:

În ipoteza ergodicităţii, pentru ambele cazuri, a şi b, sistemul este de forma:
247
 (1  2 ) p1   2 p2  1 p3  0
 2 p1  (  2  1 ) p2  1 p4  0

 1 p1  ( 1  2 ) p3   2 p4  0
 1 p2 2 p3  ( 1   2 )  0

 p1  p2  p3  p4  0
Renunţând la una din primele patru ecuaţii şi rezolvând sistemul rezultă:
1
p1 
   2  1
1 1  2  1   2
1  2 1 1   2  2 1   2

p2  2 p1
2

p3  1 p1
1
 2  1 
p4   1   2  p1    p1
 1 1  2  2  2  2 
a) Pentru sistemul serie format din două elemente independente se parcurg
paşii următori:
Va. Gruparea stărilor
S = [S 1 ]
R = [S 2 , S 3 , S 4 ]
VIa. Calculul probabilităţilor grupelor de stări
PS = p1
PR = p2 + p3 + p4
VIIa. Calculul indicatorilor de fiabilitate
1
Pss  p1 
1 2
1  
1  2
  
Qss  p2  p3  p4   2  1    p1
  2 1 
248
T
MUT  p1T 
 
1 1  2 
1  2
  
MDT  T  2  1    p1
  2 1 
MND  T (1  2 ) p1
MUT Tp1 1
MTBF   
MND T (1  2 ) p1 1  2
   2 1
T  2  1    p1  
MDT   2 1   2 1
MTTR   
MND T (1  2 ) p1 1  2
Intensitatea de defectare echivalentă este
1
es   1  2
MTBF
concluzia fiind că la sistemul serie se conservă exponenţialitatea distribuţiei
timpului de funcţionare neîntreruptă.
Intensitatea de reparare echivalentă este
1 1  2
 es  
MTTR 2  1  
2 1
b) Aceeaşi paşi se parcurg pentru sistemul paralel:
Vb. Gruparea stărilor
S = [S 1 , S 2 , S 3 ]
R = [S 4 ]
VIb. Calculul probabilităţilor grupelor de stări
   
P S = p 1 + p 2 + p 3 = p1 1  2  1 
  2 1 
PR = p4 = p1
VIIb. Calculul indicatorilor de fiabilitate
249
   
Psp  p1 1  2  1 
  2 1 
Qsp  p4  p1
   
MUT  PspT  p1 1  2  1 T
  2 1 
MDT  p4T  p1T
2 
MND  p2 1T  p32T  p1 1T  p1 1 2T
2 1
     
p1 1  2  1 T 1 2  1
MUT  1   2 1
MTBF    2

MND      1 1 
p1  1 2  1 2 T 12   
 2 1    2 1 
MDT p1T 
MTTR   
MND      1 1 
p1  1 2  1 2 T 12   
 2 1   2 1 
12
(   2 )
1 1  2 1
es  
MTBF  
1 2  1
 2 1
12
(   2 )
1 1  2 1
 es  
MTTR 
5.3.1.5 Sistem binar format din două elemente binare identice

Vom considera şi de această dată sistemul serie (a) şi cel paralel (b).
Particularitatea faţă de sistemul tratat în §5.3.1.4 este că elementele, fiind
identice, la definirea stărilor sistemului nu se porneşte de la care elemente sunt în
funcţiune (defecte) ci de la câte elemente sunt în funcţiune (defecte).
La stabilirea tranziţiilor se multiplică  cu numărul de elemente în funcţiune în
starea din care se pleacă şi  cu minimul dintre numărul de elemente defecte în
250
starea din care se pleacă (NED) şi numărul de echipe de reparaţii disponibile

(NER):
k   min( NED, NER )
În cele ce urmează vom considera NER nerestrictiv ceea ce înseamnă că există
atâtea echipe câte sunt necesare.
Pentru ambele tipuri de sisteme, (a) şi (b):
I. Datele de intrare: 1 = 2 = 
1 = 2 = 
II. Graful stărilor este redat în figura 5.13.
1
2f
 S
Sistem serie (a)
2 R
23
1f1d
S
2
Sistem paralel (b)
 R
4
2d
Fig.5.13 Graful stărilor pentru un sistem binar cu două elemente identice independente
III. Matricea q ij
1 23 4
1  2  
qij  23 2  (   ) 2 
4    2
IV. Sistemul de ecuaţii în ipoteza ergodicităţii

  2p1 p23  0
 2  (   ) p23  2p4  0

 p23   2 p4  0
 p1  p23  p4  0


Soluţiile sistemului sunt:
251
1
p1 
 2
1 2  2
 
2
p23  p1

2
p4  p
2 1
Pentru sistemul serie:
Va. Gruparea stărilor S = [S 1 ] şi R = [S 23 , S 4 ]
P S = p S1 şi P R = p S23 + p S4
1
Pss  p1 
2 2
1 
 2
 2 2 
Qss  p23  p4  p1   2 
   
T
MUT  PssT 
2 1
1 
 2 1
 2 2 
MDT  QssT  p1   2 T
   
2T
MND  p1 2T 
2  2
1  2
 
MUT p1T 1
MTBF   
MND p1 2T 2
 2 2  2 2
p1   2 T 
MDT      2
MTTR   
MND p1 2T 2
252
1
es   2
MTBF
1 2
 es  
MTTR 2 2
 2
 
Pentru sistemul paralel:

Vb. Gruparea stărilor S = [S 1 , S 23 ] şi R = [ S4]
P S = p S1 + p 23 şi P R = p S4
 2 
Psp  p1 1  
  
2
Qsp  p1 2

 2 
MUT  P1 1  T
  
2
MDT  p1 T
2
2 2
MND  p23T  p1 T  p1 2 T
 
 2  2
p1 1  T 1 
MUT   
MTBF    
MND 2
2
p1 2 T 2
 
2
T p1 2
MDT 2 1
MTTR   
MND  2

p1 2 T

253
2
2
1 
es  
MTBF 1  2

1
 es  
MTTR
5.3.1.6 Sistem binar format din n elemente serie, binare, diferite, dependente
serie
Dependenţa de tip serie se materializează în faptul că la ieşirea din funcţiune a
unui element sistemul serie iese din funcţiune, celelalte elemente nu mai sunt
solicitate şi deci nu se mai defectează. Ca urmare, în graful stărilor nu mai apar
noduri corespunzătoare stărilor cu mai mult de un elemente defect.
Numărul total de stări al sistemului va fi nss = nes + 1.
I. Datele de intrare:  1 ,  2 , ………,  i , ……….,  n
 1 ,  2 , ………,  3 , ……….,  n
Este reprezentat în figura 5.14.
0
1 n
f.f.f
2 i S
R
1 2 i
n
1 2 i n
e1 d e2d eid end
Fig.5.14 Graful stărilor pentru un sistem binar cu n elemente identice dependente serie;
cu e i d s-a notat elementul i defect şi celelalte în funcţiune
III. Matricea q ij
Rangul matricei este n+1.
254
0 1 2 i n
n
0   i 1 2 . i n
i 1
1 1  1
qij  . .  2
i i .
. .
n n  n
 n n
   i p 0    i pi  0
 i 1 i 1
 1 p0  1 p1  0
     

 i p0  i pi  0
     

  n p0   n pn  0
 n


i 1
pi  0
Soluţiile sunt probabilităţile absolute ale stărilor:

1
p0  n
i
1 
i 1 i
......................
1
p1  p
1 0
.......................
i
pi  p
i 0
.......................
n
pn  p
n 0
255
V. Gruparea stărilor: S = [S 0 ] R = [S 1 , S 2 , ….., S n ]

Ps = po P R = p i , i = 1, 2, …., n
VII. Calculul indicatorilor de fiabilitate ai sistemului
1
Pss  p0  n
i
1 
i 1 i
n n
i
Qss   pi  p0 
i 1 i 1 i
1
MUT  PssT  T
 n
1  i
i 1  i
n
i
MDT  QssT  p0  T
i 1 i
n
MND  p0  iT
i 1
MUT p0T 1
MTBF   n
 n
MND
p0  iT  i
i 1 i 1
n
i n
i
p0  T 
MDT i 1 i i 1
MTTR   n
 n
i
MND
p0  iT  i
i 1 i 1
n
1
es    i
MTBF i 1
n
1  i
 es   i 1
MTTR n
i
 i 1 i
În cazul elementelor identice, rezultă

256
es  n
n
 es  
n

Ultimele două relaţii sunt importante pentru sistemele tehnice omogene de
tipul liniilor electrice, conductelor pentru transportul fluidelor, etc. caracterizate
prin lungimea lor L [km] şi intensităţile de defectare  0 şi de reparare specifice, pe
unitatea de lungime [1/hkm]. Rezultă
 linie =  0  L şi  linie =  0
Ultima relaţie este logică deoarece timpul de reparare a liniei este identic cu
cel de reparare a unei unităţi de lungime a acesteia şi, ca urmare, intensitatea de
reparare a liniei este egală cu  0 .
5.3.1.7 Comparaţie între fiabilitatea sistemelor formate din elemente

dependente serie şi cele cu elemente independente
Relaţia pentru probabilitatea de succes a sistemului format din n elemente
dependente serie, particularizată pentru cazul n = 2 devine
1
Pss 2eds 
 
1 1  2
1  2
Aceeaşi relaţie dar pentru cazul sistemului serie format din două elemente
independente este
1
Pss 2ei 
1 2
1  
1  2
unde
1 2  1
   2
1 1   2  2 1   2
este strict pozitiv. Ca urmare, probabilitatea de succes a sistemelor formate din
elemente independente va fi totdeauna mai mică decât probabilitatea de succes a
sistemelor cu elemente dependente serie:
Pss 2ei  Pss 2 eds
Concluzia este că ipoteza independenţei este pesimistă iar relativ la garantarea
fiabilităţii sistemelor este acoperitoare.
257
5.3.1.8 Sistem paralel format din două elemente binare, diferite, dependente
paralel
Dependenţa de tip paralel se manifestă prin aceea că solicitarea (încărcarea)
unui element depinde de numărul de elemente în funcţiune iar starea sistemului, şi
deci intensitatea de defectare, depinde de starea din care se pleacă.
Parametrii primari de fiabilitate ca şi structura unui astfel de sistem sunt redate în
figura 5.15.
1/2 ; 1/2 ; 1/2 ; 1/2
2/1 ; 2/1 ; 2/1 ; 2/1

Fig.5.15 Structura şi parametrii primari de fiabilitate pentru un sistem cu două elemente binare,
diferite, dependente paralel
Semnificaţia notaţiilor este următoarea:

- 1/ 2 este intensitatea de defectare a elementului 1 cu cel de al doilea în
funcţiune;
- 1/ 2 este intensitatea de defectare a elementului 1 cu cel de al doilea în stare de
defect;
- 2 /1 este intensitatea de defectare a elementului 2 cu primul în funcţiune;
- 2 /1 este intensitatea de defectare a elementului 2 cu primul defect.
Este redat în figura 5.16.
1
2/1 ff 1/2
2/1 1/2
2 3
fd df
S
1/2 2/1
R
1/2 4 2/1
dd
Fig.5.16 Graful stărilor pentru un sistem paralel, cu două elemente diferite, dependente paralel
258
Este de rang 22 = 4.
1 2 3 4
1  (2 / 1  1 / 2 )  2 /1 1/ 2 
qij  2 2 / 1  (  2 / 1  1 / 2 )  1/ 2
3 1 / 2   ( 1 / 2  2 / 1 )  2 /1
4  1/ 2 2 / 1  ( 1 / 2   2 / 1 )

 (2 / 1  1 / 2 ) p1   2 / 1 p2  1 / 2 p3  0
 2 / 1 p1  (  2 / 1  1 / 2 ) p2  1 / 2 p4  0

 1 / 2 p1  ( 1 / 2  2 / 1 ) p3   2 / 1 p4  0
 1/ 2 p2   2 / 1 p3  ( 1 / 2   2 / 1 ) p4  0

 p1  p2  p3  p4  0
Rezolvarea sistemului conduce la determinarea vectorului probabilităţilor

absolute p i , i = 1, 2, 3, 4 cu care se calculează indicatorii de fiabilitate ai
sistemului considerat.
V. Gruparea stărilor: S = [S 1 , S 2 , S 3 ] şi R = [S 4 ]
V. Calculul probabilităţilor grupelor de stări
PS = p1 + p2 + p3
PR = p4
7. Calculul indicatorilor de fiabilitate pentru un interval de referinţă T
Psp  p1  p2  p3
Qsp  P4
MUT  PspT
MDT  QspT
MND  ( p2 1 / 2  p3 2 / 1 )T
MUT ( p1  p2  p3 )T
MTBF  
MND ( p2 1 / 2  p3 2 / 1 )T
259
MDT p4T
MTTR  
MND ( p2 1 / 2  p32 / 1 )T
1 p2 1 / 2  p32 / 1
es  
MTBF p1  p2  p3
1 p2 1 / 2  p32 / 1
es  
MTTR p4
5.3.1.9 Sistem binar format din trei elemente independente, binare serie (),
paralel (), simplu decompozabil serie () şi simplu decompozabil paralel ()
Cele patru tipuri de sisteme, abordate împreună în cele ce urmează, sunt
prezentate în figura 5.17.
1,1 2,2 3,3 
1,1
2,2

3,3
2,2
1,1

3,3
1,1
2,2 3,3 
Fig. 5.17 Cele patru tipuri de sisteme, , ,  şi , considerate pentru analiza fiabilităţii
I. Datele de intrare: 1, 1; 2, 2; 3, 3

260

Acesta diferă pentru cele patru sisteme doar în privinţa grupării stărilor aşa
cum rezultă din figura 5.18.
1
3 fff 1 S
2 
3 2 1 R
2 4 S
3
ffd 13 1 3 dff 
2 fdf
2 R
1 3 S
2 3 2
6 1 
5 dfd 7 R
fdd 2 ddf
1 2 3 S

1 8 3 R
ddd
Fig.5.18 Graful stărilor pentru cazurile , ,  şi , relativ la un sistem binar
cu trei elemente diferite independente
Este de rang 23 = 8:
1 2 3 4 5 6 7 8
3
1  i 3 2 1
i 1
2 3  3  i 2 1
i 1.2
3 2  2  i 3 1
i 1.3
4 1  1  i 3 2
i 2,3
5 2 3  1  i 1
i 2,3
6 1 3  2  i 2
i 1.3
7 1 2  3  i 3
i 1.2
3
8 1 2 3  i
i 1
261
IV. Sistemul de ecuaţii, cu coeficienţi constanţi, în ipoteza sistemului ergodic

 3
  i p1   3 p2   2 p3  1 p4  0
 i 1
3 p1  (  3  2  1 ) p2   2 p5  1 p6  0

2 p1  (  2  3  1 ) p3   3 p5  1 p7  0
1 p1  ( 1  3  2 ) p4   3 p6   2 p7  0

2 p2  3 p4  ( 1   2  3 ) p7   2 p8  0
 p   p  (      ) p   p  0
 1 2 3 4 1 3 2 6 2 8
1 p3  2 p4  ( 1   2  3 ) p7   3 p8  0

1 p5  2 p6  3 p7  ( 1   2   3 ) p8  0
8
 pi  1
 i 1
Rezolvarea sistemului se face prin renunţarea la una din primele opt ecuaţii cu
ultima. Rezultatul constă în valorile absolute ale probabilităţilor stărilor p i , i = 1, 2,
3, …, 8.
Pentru fiecare din cele patru sisteme, gruparea se face astfel:
S  [ S1 ]
 
 R  [ S 2 , S 3 , S 4, S 5 , S 6 , S 7 , S8 ]
S  [ S1 , S 2 , S 3 , S 4 , S 5 , S 6 , S 7 ]
 
R  [ S8 ]
S  [ S1 , S 2 , S 3 ]
 
 R  [ S 4, S 5 , S 6 , S 7 , S 8 ]
S  [ S1 , S 2 , S 3 , S 4 , S 5 ]
 
R  [ S 6 , S 7 , S8 ]
VI. şi VII. Calculul probabilităţilor grupelor de stări şi a indicatorilor de fiabilitate
pentru cele patru sisteme sunt prezentate în tabelul 5.4.
5.3.1.10 Sistem binar simplu, decompozabil serie (), cu trei elemente diferite
binare, dependente serie
Dependenţa serie se manifestă prin aceea că după defectarea elementului 1
celelalte elemente nu se mai pot defecta iar după defectarea elementelor 2 şi 3
elementul 1 nu se mai defectează.
262
Tabelul 5.4 Calculul probabilităţilor grupelor de stări şi a indicatorilor de

fiabilitate pentru cele patru sisteme sunt prezentate în tabelul 5.4.
Indi- Tip sistem
cator    
PS p1 7 3 5
p
i 1
i p
i 1
i p
i 1
i
QS 8 p8 8 8
p
i 2
i p
i 4
i p
i 6
i
MUT p1T 7 3 5
pT
i 1
i pT
i 1
i  pT
i 1
i
MDT 8 p8T 8 8
 pT
i 2
i  pT
i 4
i  pT
i 6
i
MND 3
( p5 1  p6 2  [ p11  p3 (3  1 )  [( p5  p2  p3 )1 
p1  Ti
i 1  p7 3 )T  p2 (1  2 ]T  p4 (3  1 )]T
7 3 5
MTBF 1
3 p i p i p i
 i 1 i 1 i 1
i 1
i
p5 1  p6 2  p7 3  p11  p3 (3  1 )   ( p5  p2  p3 )1  
  p2 (1  2 T   p (   ) 
   4 3 1 
MTTR 8 p8 3 8
 pi p5 1  p6 2  p7 3

i 1
pi p i
i 2 i 6
3  p11  p3 (3  1 )   ( p5  p 2  p3 )1  
pi    T   p (   ) 
i 1   p2 (1  2   4 3 1 
 es 3 p5 1  p6 2  p7 3 3
( p5  p 2  p3 )1  
 i 7 p i   p (   ) 
i 1 p i
i 1
 4 3 1 
i 1  p11  p3 (3  1 )   5

  p2 (1  2 T

p
i 1
i
 es 3 p5 1  p6 2  p7 3 3
( p5  p 2  p3 )1  
p1  i p8 p i   p (   ) 
i 1 i 1
 4 3 1 
8  p11  p3 (3  1   8
p
i 2
1   p (  
 2 1 2
T

p
i 6
i
Structura sistemului considerat este redată în figura 5.18.

II. Graful stărilor este reprezentat în figura 5.19
263
2,2
1,1
3,3
Fig. 5.18 Structura sistemului binar simplu decompozabil serie ()

cu trei elemente diferite binare, dependente serie
1
3 fff 1 S

2 R
3 1
2 2 4
ffd 3 dff
1 fdf 1
2
3
2 1 1
3
5 6 7
fdd ddd ddf
Fig.5.19 Graful stărilor pentru sistemul simplu decompozabil serie,
cu trei elemente binare diferite, dependente serie
III. Matricea q ij a intensităţilor de tranziţie între stări
1 2 3 4 5 6 7
3
1   i 3 2 1   
i 1
2 3   3   i   2 1 
i 1, 2
3 2    2   i  3  1
qij  i 1, 3
4 1    1   
5  2 3  
i 2,3
i  
6  1     1 
7   1     1
IV. Sistemul de ecuaţii este de forma scrisă mai jos iar rezolvarea sa permite
determinarea vectorului p i , 1 = 1, 2, …, 7
264
 3
  i p1   3 p2   2 p3  1 p4  0
 i 1
3 p1  (  3  2  1 ) p2   2 p5  1 p6  0

2 p1  (  2  3  1 ) p3   3 p5  1 p7  0
1 p1  1 p4  0

2 p2  3 p3  ( 1   3 ) p5  0
1 p2  1 p6  0

1 p3  1 p7  0
7
 pi  1
 i 1
V. Gruparea stărilor S = [S 1 , S 2 , S 3 ]
R [S 4 , S 5 , S 6 , S 7 ]
P S = p S1 + p S2 + p S3
P R = p S4 + p S5 + p S6 + p S7
Pss  p1  p2  p3
Qsp  P4  p5  p6  p7
3
MUT  PssT   piT
i 1
7
MDT  QspT   piT
i 4
MND  [ p11  p2 (1  2 )  p3 (1  3 )]T

MUT p1  p2  p3
MTBF  
MND p11  p2 (1  2 )  p3 (1  3 )
7
MDT i p
MTTR   i 4
MND p11  p2 (1  2 )  p3 (1  3 )
p11  p2 (1  2 )  p3 (1  3 )
es 
p1  p2  p3
265
p11  p2 (1  2 )  p3 (1  3 )

 es  7
p
i 4
i
5.3.1.11 Sistem binar simplu decompozabil paralel () format din trei elemente
binare diferite, dependente serie
Sistemul este reprezentat în figura 5.20 iar dependenţa serie se manifestă
numai între elementele 2 şi 3.
1,1
2,2 3,3
Fig. 5.20 Structura sistemului binar simplu decompozabil paralel ()


1
3 fff 1
2
3 1
2
2 4
ffd 3 dff
1 fdf 1
3 S

1 1 R
5 3 6
ddd ddf
Fig.5.21 Graful stărilor pentru sistemul binar simplu decompozabil paralel (),
III. Matricea q ij  este de rang 6

266
1 2 3 4 5 6
3
1 
i 1
i 3 2 1  
2 3   3  1   1 
qij  3 2    2  1   1
4 1    1  2  3 3 2
5  1  3  1   3 
6   1 2   1   2
IV. Sistemul de ecuaţii are ca soluţii probabilităţile absolute ale stărilor exprimate
de vectorul p i , i = 1, 2, …, 6
 3
  i p1   3 p2   2 p3  1 p4  0
 i 1
3 p1  (  3  1 ) p2  1 p5  0

2 p1  (  2  1 ) p3  1 p6  0

1 p1  ( 1  3  2 ) p4   3 p5   2 p6  0
 p   p  (    ) p  0
 1 2 3 4 1 3 5
1 p3  2 p4  ( 1   2 ) p6  0
7
 p 1

i 1
i
V. Gruparea stărilor S = [S 1 , S 2 , S 3 , S 4 ]
R [S 5 , S 6 ]
P S = p S1 + p S2 + p S3 + p S4
P R = p S5 + p S6
Pss  p1  p2  p3  p4
Qsp  p5  p6
4
i 1
6
i 6
267
MND  [( p2  p3 )1  p4 (2  3 )]T
MUT p1  p2  p3  p4
MTBF  
MND ( p2  p3 )1  p4 (2  3 )
6
MDT i p
MTTR   i 5
MND ( p2  p3 )1  p4 (2  3 )

( p2  p3 )(1  p4 (2  3 )
es 
p1  p2  p3  p4
( p2  p3 )1  p4 (2  3 )
 es  6
p
i 5
i
5.3.1.12 Sistem binar paralel format din trei elemente binare identice,
independente
Structura sistemului este reprezentată în fig. 5.17, cazul  având însă
elementele identice.
I. Datele de intrare: 1 = 2 = 3 = 
1 = 2 = 3 = 
II. Graful stărilor este reprezentat mai jos, figura 5.22, în ipoteza existenţei a trei
echipe de reparaţii.
1
3f

3
2
2f1d
2
2
3
1f2d
3 S
 R
4
3d
Fig.5.21 Graful stărilor pentru sistemul binar paralel,
cu trei elemente binare identice independente
268
III. Matricea q ij este de rang patru

1 2 3 4
1  3   
qij  2 3    2 2 
3  2  2   3
4     3
Sistemul de ecuaţii corespunde ipotezei ergodicităţii sistemului analizat.

 3p  p  0
 1 2
3p1  (   2 ) p2  2p3  0

2p2  (2   ) p3  3p4  0
p  3p  0
 3 4
 4
 pi  1
 i 1
R = [S 4 ]
P S = p S1 + p S2 + p S3
P R = p S4
Pss  p1  p2  p3
Qsp  p4
3
i 1
MDT  QspT  p4T
MND  p3T
MUT p1  p2  p3
MTBF  
MND p3
269
MDT p
MTTR   4
MND p3
p3 
es 
p1  p2  p3
p3 
 es 
p4
5.3.1.13 Sistem multivalent paralel format din trei elemente binare identice
caracterizate de un nivel dat de performanţă în starea de succes
Structura sistemului este redată în figura 5.22.
,,d0
,,d0
,,d0
Fig. 5.22 Structura sistemului multivalent paralelcu trei elemente

binare identice şi caracterizate de un nivel dat de performanţă
I. Datele de intrare: , , d 0
Acesta diferă de cel corespunzător sistemului din §5.3.1.12 prin aceea că
fiecare stare este caracterizată şi de nivelul de performanţă, aşa cum rezultă şi din
figura 5.23.
III. şi IV. Matricea q ij şi sistemul de ecuaţii sunt identice cu cele din §5.3.1.12.
În acest caz, se face pe principiul nivelelor de performanţă ale sistemului,
domeniul de definiţie al variabilei aleatoare discrete care este performanţa
sistemului, notată cu D, fiind [0, d 0 , 2d 0 , 3d 0 ].
Funcţia de distribuţie a variabilei D este de forma
p4 p3 p2 p1
D
0 d0 2d 0 3d 0
Informaţiile despre variabila aleatoare discretă D stau la baza calculului
indicatorilor specifici sistemelor multivalente.
270
1/3d0
3f

3
2/2d0
2f1d
2
2
3/d0
1f2d
3

4/0
3d
Fig.5.23 Graful stărilor pentru sistemul multivalent paralel,
cu trei elemente binare identice având nivelul de performanţă dat
VI. Indicatori de performabilitate a sistemului

- Funcţia de repartiţie a variabilei D
F (d )  P[ D  d ]
p4 p3  p 4 p 2  p3  p 4 p1  p2  p3  p4
D
0 d0 2d 0 3d 0
- Valoarea medie a mărimii de ieşire (debit, putere, etc.)
M ( D)  p3 d 0  p2 (2d 0 )  p1 (3d 0 )
- Duratele medii totale parcurse de sistem corespunzător fiecărui nivel de
performanţă
MUT0  p4T
MUTd0  p3T
MUT2 d0  p2T
MUT3d0  p1T
- În cazul unor situaţii particulare în care d reprezintă debite, produse prelucrate sau
transportate, etc., se pot calcula indicatori de tipul C care arată mărimea acestora:
C  [ p3 d 0  p2 (2d 0 )  p1 (3d 0 )]T
271
- Relativ la mărimile specifice menţionate (debite, volum produse, etc.), cantitatea

nelivrată sau neasigurată de către sistemul analizat, ca urmare a defectării
elementelor, sale se determină cu relaţia
DC  ( p4 3d 0  p3 2d 0  p2 d 0 )T
- Numărul mediu de treceri prin diversele paliere de performanţă a sistemului se
pot calcula cu relaţiile care exprimă numărul de sosiri respectiv plecări în şi din
fiecare stare:
MNT0  p4 3T  p3T
MNTd0  p3 (2   )T  p4 3T  p2 2T
MNT2 d0  p1 3T  p3 2T  p2 (   2 )T
MNT3d0  p2 T  p1 3T
5.3.1.14 Sistem binar majoritar (n/n+k) format din n+k elemente binare,
diferite independente a cărui stare de succes este asigurată de n elemente în
funcţiune
I. Date de intrare: ,  rez =  unde 0    1, , n, k
Numărul de stări este egal cu n+k+1. Graful este prezentat în figura 5.24
3 n+(k-2)rez
1  2 2 3 k
nf,(k-1)rez nf,(k-2)rez nf,1rez
nf,krez n+krez 1d n+k-1)rez 2d (k-1)d
(k-1) n+(k-2)rez
k
n+rez
n+k+1  (n+k) n+k k+2 n (k+1) k+1
0f 1f (n-1)f
n+kd (n+k-1)d (k+1)d nf, kd
R S
Fig.5.24 Graful stărilor pentru sistemul binar majoritar n/n+k,

cu n+k elemente binare identice independente
272
III. Matricea q ij a intensităţilor de tranziţie are rangul n+k+1 şi este de forma

1 2 3  k  nk n  k 1
 n 
1       
 krez
n     n 
2 2     
 krez  (k  1)rez
n   2  n 
3      
 (k  1)rey  (k  2)rez
n 
       
 (k  2)rez
k 1     (k  1)    
 n  rez 
k       
 (k  1) 
k 1     n  rez   
        
n  k 1       (n  k  1)  
 (n  k 
nk       (n  k ) 
 1)   
n  k 1         (n  k ) 

 (n  krez ) p1  p2  0
(n  k ) p  [   n  (k  1) ] p  2p  0
 rez 1 rez 2 3
n  (k  1)rez p2  [2  n  (k  2)rez ] p3  3p4  0


                           
p  (n  k ) pn k 1  0
 nk 1
 n  k 1
  pi  1
 i 1
V. Gruparea stărilor S = [S 1 , S 2 , …, S k+1 ]
R = [S k+2 , …., S n+k+1 ]
k 1
PS   pi
i 1
n  k 1
PR  p
i k  2
i
273
VII. Indicatorii calculaţi sunt cei corespunzători unui sistem binar

k 1
PS   pi
i 1
n  k 1
QS  p
i k  2
i
k 1
MUT   piT
i 1
n  k 1
MDT   pT
i k  2
i
MND  pk 1nT
k 1
p i
MTBF  i 1
pk 1n
n  k 1
p i
MTTR  i k 2
pk 1n
p k 1n
es  k 1
p
i 1
i
pk 1n
 es  n  k 1
p
i k  2
i
5.3.1.15 Sistem majoritar multivalent n/n+k format din n+k elemente binare
identice, independente, legate în paralel, fiecărui element corespunzându-i, în
starea de succes, un nivel dat de performanţă d 0
Performanţa sistemului rezultă din însumarea performanţelor elementelor în
funcţiune, în starea respectivă.
I. Date de intrare: ,  rez , , k, n şi d 0
II, III şi IV sunt etape identice cu cele din paragraful 5.3.1.14.
V. Gruparea stărilor se face pe criteriul nivelelor de performanţă.
Situaţia este prezentată în tabelul 5.5.
274
Tabelul 5.5 Gruparea stărilor pentru sistemul majoritar multivalent n/n+k

format din n+k elemente binare identice, independente, legate în paralel, fiecărui
element corespunzându-i, în starea de succes, un nivel dat de performanţă d 0
Performanţa Stările care realizează Probabilitatea grupei de
valoarea performanţei stări
nd 0 p 1 , p 2, …., p k+1 k 1
p
i 1
i  pnd0
(n-1)d 0 p k+2 pk  2  p( n1) d0

(n-2)d 0 p k+3 p k  3  p( n  2 ) d 0
- - -
3d 0 p n+k-2 p n  k  2  p3 d 0
2d 0 p n+k-1 pn k 1  p2 d0
d0 p n+k pn  k  pd 0
0 p n+k+1 pn k 1  p0
Indicatorii de performabilitate au ca bază variabila aleatoare discretă

reprezentată de performanţa D a sistemului a cărei funcţie de distribuţie este
reprezentată tabelar astfel:
p pd0 p2 d0  p( n1) d0 pnd0 
D  0 d
0 d0 2d 0  (n  1)d 0 nd 0 
Se pot calcula astfel indicatorii de bază sau cei derivaţi, similar cu cei calculaţi
în paragraful 5.3.1.13.
5.3.1.16 Sisteme cu elemente rezervate

Unul din avantajele de bază ale modelelor Markov este legat de faptul că
aceste modele pot fi aplicate şi la sistemele cu elemente rezervate. Rezervarea se
poate face individual sau cu rezervă comună pentru mai multe elemente.
Rezervarea presupune un element de bază, unul de rezervă şi un element de
comutare (comutator) care, la defectarea elementului de bază asigură funcţionarea
în continuare a sistemului prin înlocuirea funcţională a elementului de bază cu cel
de rezervă. Schema de principiu a sistemului cu rezervare este prezentată în figura
5.25.
Rezervarea individuală a elementelor sistemelor este o metodă de creştere a
fiabilităţii, utilizată pe scară largă în cazul sistemelor tehnice. Considerarea
rezervării individuale în calculul fiabilităţii sistemelor presupune o analiză detaliată
din cel puţin trei puncte de vedere:
275
a) natura rezervei;
b) modelarea comutatorului;
c) ipoteze asupra sistemului.
Baza
Comutator
Rezerva k
Fig. 5.25 Sistem cu rezervare individuală
a) Natura rezervei
Rezerva individuală poate fi identică cu baza şi:
- pasivă, când elementul de rezervă este identic încărcat (solicitat) cu cel
rezervat şi, ca urmare, va avea aceeaşi intensitatea de defectare ca şi baza,  rez
= b;
- semiactivă, când rezerva este mai puţin încărcată (solicitată) decât baza caz în
care  rez =  b , 0    1;
- pasivă, caz în care rezerva nu este solicitată până la intrarea în funcţiune,  rez =
0.
Rezerva semiactivă poate fi considerată cazul general, caz care le include pe
celelalte drept cazuri particulare:
-  = 0, rezerva pasivă;
-  = 1, rezerva activă.
Rezerva poate să fie diferită faţă de bază atât ca parametri de fiabilitate cât şi
ca indicatori de performanţă.
Rezerva poate fi caracterizată, după caz, prin două intensităţi de defectare:
-  rez ce caracterizează perioada de nefuncţionare a rezervei, pe durata
funcţionării bazei;
- intensitatea de defectare a rezervei după intrarea ei în funcţiune, intensitate
care poate fi egală cu  b dacă elementele sunt identice sau  nf intensitatea de
defectare a elementului de rezervă după intrarea lui în funcţiune
b) Modelarea comutatorului
Comutatorul k poate fi modelat, teoretic, ca un element ideal pornind de la
ipoteza că îşi îndeplineşte funcţiunile cu probabilitate p k = 1 şi cu un timp de
înlocuire funcţională a bazei nul, t ka = 0, unde:
- p k este probabilitatea funcţionării comutatorului;
- t ka este timpul de comutare automată a rezervei în locul bazei.
Comutatorul real are p k > 1 şi t ka > 0.
276
N kr Nr
pk  qk  1  pk 
Ns Ns
unde N s este numărul de solicitări a comutatorului egal cu numărul de defectări a
elementului de bază, N kr este numărul de comutări reuşite iar N r este numărul de
rateuri.
Nefuncţionarea rezervei (rateul), cu probabilitatea q k > 0, presupune
întreruperea funcţionării sistemului până la realizarea unei comutări manuale
efectuate de către un operator, comutare ce durează t km > t ka .
c) Ipoteze asupra sistemului
Acestea se referă la declararea duratei maxime a pauzei în funcţionare la care
sistemul este imun ceea ce însemană că întreruperea se poate neglija.
Un sistem cu elemente rezervate poate avea trei categorii de întreruperi în
funcţionare:
- întreruperi urmate de comutări automate;
- întreruperi lichidate prin comutări manuale;
- întreruperi urmate de reparaţii sau înlocuiri de elemente
5.3.1.16.1 Sistem binar format dintr-un element de bază şi un element de

rezervă diferit de cel de bază
Structura sistemului este dată în fig. 5.26.
b, b
B pk, tka, tkm
rez, rez k
R
Fig. 5.26 Structura şi parametrii sistemului cu rezervare individuală
I. Date de intrare:  b ,  b ,  rez ,  rez ,  rf ,  k , p k , t ka şi t km

 k este intensitatea de comutare, definită ca
1
k 
t ka
la trecerea ireversibilă din starea 2 în starea 2’(vezi fig. 5.27).
Este prezentat în figura 5.27.
277
1
b Bf,Rrez rez
b rez
2 3
Bd,Rrez Bf,Rd
rez
b S
k R
4 b
2’
Bd,Rd
Bd,Rf rf
Fig.5.27 Graful stărilor pentru sistemul binar format

dintr-un element de bază şi unul de rezervă, diferit de bază
1 2 2' 3 4
1  (b  rez ) b   rez 
2 b  (  b  k )    rez
qij 
2'  k  nf  b
3 rez    (  rez  b ) 
4   nf b  (  rez   b )

 (b  rez ) p1   b p2   rez p3  0
 p  (    ) p   p  0
 b 1 b k 2 rez 4
k p2  nf p2   b p4  0
'


rez p1  (  rez  b ) p3  0
 p '   p  (    ) p
 nf 2 b 3 rez b 4
 p1  p2  p2'  p3  p4  1
V. Gruparea stărilor S = [S 1 , S 2 ’, S 3 ]
R = [S 2 , S 4 ]
278
PS  p1  p2'  p3
PR  p2  p4
PS  p1  p2'  p3
QS  p2  p4
MUT  PS T
MDT  QS T
Pentru calculul numărului mediu de defecţiuni se pleacă de la două ipoteze:
comutator ideal şi comutator real.
Ipoteza 1 Comutator ideal
Comutatorul ideal are p k = 1 şi t k = 0
MNDideal  p2' nf T  p3bT
Toate întreruperile vor fi urmate de timpi de reparaţie de durată medie MTTR.

Ceilalţi indicatori se calculează astfel:
MUT PS
MTBF 
MNDideal p2' nf  p3b
MDT QS
MTTR 
p2' nf  p3b

es 
PS
p2' nf  p3b
 es 
QS
Ipoteza II Comutator real
În cazul comutatorului real întreruperile sunt de trei categorii, în funcţie de
durată:
- urmate de comutări automate de durată t ka ;
- urmate de comutări manuale de durată t km ;
- urmate de reparaţii de durată MTTR.
Pentru calculul numărului mediu de întreruperi, pentru fiecare categorie,
trebuie calculate iniţial:
279
- numărul mediu de solicitări a comutatorului

MNS  p1bT
- numărul mediu de comutări automate reuşite urmate de întreruperi de durată t ka
MNKA  p k MNS  p k p1bT
- numărul mediu de rateuri ale comutatorului (sistemului de comutare automată)
urmate de comutări manuale
MNKM  qk MNS  (1  pk ) p1bT
- numărul mediu de întreruperi urmate de reparaţii
MND  p2' nf T  p3bT
Numărul mediu total de întreruperi va fi
MNDreal  MNKA  MNKM  MND
MUT  ( p1  p2'  p3 )T  MNKA  t ka  MNKM  t km
MDT  ( p2  p4 )T  MNKA  t ka  MNKM  t km

Timpul de întrerupere în acest caz poate fi prezentat sub forma unui spectru
timp de întrerupere – frecvenţă de întrerupere sau număr de întreruperi, aşa cum
rezultă din figura 5.28.
Număr de întreruperi
MNKM
MNKA
MND
t
tka tkm trep
Fig. 5.28 Spectrul durată – frecvenţă de întrerupere în cazul sistemului
cu element rezervat individual
5.3.1.16.2 Sistem binar format dintr-un element binar de bază şi un element de

rezervă identic cu cel de bază
În acest caz nu este important care element este în funcţiune, în rezervă sau
defect în fiecare stare ci câte. Ca urmare, numărul de stări se poate reduce.
I. Date de intrare:  b ,  rez =  rez ,  b =  rez = ,  k , t ka , t km
280

Graful poate fi simplificat în două trepte, aşa cum rezultă din figura 5.29.
1
1f,1rez
 S
1
b+rez R
1f,1rez
2
1d,1rez 
2 (1+)
2
k 1f,1d
2’ S
1f,1d
2
 R
 3
2d
3 a) b)
2d
Fig.5.29 Graful stărilor pentru sistemul cu rezerva identică cu baza
În prima treaptă, când se cumulează stările 2 şi 3 de la sistemul din paragraful

anterior rezultând graful din figura 5.29a, şi o a doua treaptă când se cumulează
stările 2 şi 2’, conform grafului din figura 5.29b. Corecţiile necesare duratelor
medii de funcţionare şi de defect precum şi numărului mediu de întreruperi în
funcţionare se vor face luând în considerare simplificările iniţiale.
1 2 3
1   (1   )  
qij 
2  (1   )  (   ) 2 
3    2
  (1   ) p1  p2  0
 (1   ) p  (   ) p  2 p  0
 1 2 3

p2  2p3  0
 p1  p2  p3  1
Rezolvând sistemul se obţin probabilităţile absolute ale stărilor:

281
1
p1 
 1   2
1  (1   )  
 2 2

p2  p1 (1   )

1   2
p3  p 2 
2 2
V. Gruparea stărilor: S = [S 1 , S 2 ] R = [S 3 ]
 (1   )
1

PS  p1  p2 
 1   2
1  (1   )  
 2 2
1   2

2 2
PR  p3 
 1   2
1  (1   )  
 2 2
VII. Indicatorii de fiabilitate
PSS  PS
QS  PR
MUT  PSS T
MDT  QS T
În ipoteza comutatorului ideal,
MNDideal  p2 T
În ipoteza comutatorului real, considerând parametrii p k , t ka şi t km cu
semnificaţiile prezentate în paragraful anterior, rezultă:
MNS  p1T
MNKA  pk p1T
MNKM  (1  pk ) p1T
282
MUTreal  ( p1  p2 )T  MNKA  t ka  MNKM  t km
MDTreal  p3T  MNKA  t ka  MNKM  t km
MNDreal  NKA  MNKM  MNDideal

În ambele ipoteze, se pot calcula indicatorii:
MUT
MTBF 
MND
MDT
MTTR 
MND
MND
es 
MUT
MND
 es 
MDT
Aceşti ultimi indicatori au o importanţă practică mai mică, utilă fiind
informaţia oferită de spectrul similar cu cel din figura 5.28.
5.3.2 Modelarea fiabilităţii sistemelor folosind lanţuri Markov cu parametru

discret
Lanţurile Markov cu parametru discret presupun şi spaţiul timpului, discret,
format dintr-un număr finit de paşi discreţi. Avantajul principal este că, practic,
calculele se reduc la operaţii cu matrici care, aşa cum se va vedea în continuare,
sunt uşor programabile pe calculator comparativ cu sistemele de ecuaţii
diferenţiale. Suplimentar, introducerea condiţiilor iniţiale este mai uşoară şi,
totodată, se pot calcula indicatori care oferă informaţii mai detaliate despre sistem
cum ar fi numărul de paşi pe care acesta îi parcurge până ajunge într-o anumită
stare, pornind de la o stare dată, iniţială.
Modelul are ca date de intrare probabilităţile de tranziţie între stări,
reprezentate direct în graful stărilor, sau declarate sub formă de matrice. Evident,
suma dintre probabilităţile de părăsire a unei stări şi probabilităţile de rămânere în
starea respectivă reprezintă probabilitatea evenimentului sigur
p
j
ij 1
Modelul poate fi uşor înţeles, ca şi în cazul folosirii lanţurilor Markov cu

parametru continuu, exemplificând pentru cazul celui mai simplu sistem, cel format
dintr-un singur element binar.
283
5.3.2.1 Model combinaţional

Se consideră un element cu următoarele probabilităţi de tranziţie între stări:
p 11 = 1/2 p 12 = 1/2 p 21 = 1/4 p 22 = 3/4
Prezentat sub forma de graf al stărilor, fig. 5.30, rezultă:
p11=1/2
1
p21=1/4
p12 =1/2
2
p22=3/2
Fig.5.30 Graful stărilor pentru un sistem format dintr-un singur element
Evoluţia în patru paşi a sistemului, pornind de la starea 1, poate fi evidenţiată

sub formă de arbore de evenimente după cum rezultă din figura 5.31.
1
1 Pas
1/2 1/2 1
1 2
1/2 1/2
1/2 1/2 1/4 3/4 2
1 2 1 2
1/4 1/4 1/8 3/8
3
1/2 1/2 1/4 3/4 1/2 1/2 1/4 3/4
1 2 1 2 1 2 1 2
1/8 1/8 1/16 3/16 1/16 1/16 3/32 9/32
4
1/2 1/2 1/4 3/4 1/2 1/2 1/4 3/4 1/2 1/2 1/4 3/4 1/2 1/2 1/4 3/4
1 2 1 2 1 2 1 2 1 2 1 2 1 2 1 2
1/16 1/16 1/32 3/32 1/32 1/32 3/64 9/64 1/32 1/32 1/64 3/64 3/64 3/64 9/128 27/128
Fig.5.31 Arborele de evenimente pentru evoluţia, în patru paşi, a sistemului din
fig. 5.30, pornind din starea 1
284
Probabilităţile stărilor finale rezultă din produsul probabilităţilor tuturor

tranziţiilor care au avut loc până s-a ajuns la starea respectivă. Adunând
probabilităţile fiecărei stări în fiecare pas rezultă probabilitatea ca sistemul să se
afle în starea respectivă după pasul analizat.
În cazul în care se porneşte din starea 2, rezultă un alt arbore de evenimente,
prezentat în figura 5.32.
2
1 Pas
1/4 3/4 1
1 2
1/4 3/4
1/2 1/2 1/4 3/4 2
1 2 1 2
1/8 1/8 3/16 9/16
3
1/2 1/2 1/4 3/4 1/2 1/2 1/4 3/4
1 2 1 2 1 2 1 2
1/16 1/16 1/32 3/32 3/32 3/32 9/64 27/64
4
1/2 1/2 1/4 3/4 1/2 1/2 1/4 3/4 1/2 1/2 1/4 3/4 1/2 1/2 1/4 3/4
1 2 1 2 1 2 1 2 1 2 1 2 1 2 1 2
1/32 1/32 1/64 3/64 1/64 1/64 3/128 9/128 3/64 3/64 3/128 9/128 9/128 9/128 27/256 81/256

Analizând evoluţia în timp (paşi) a probabilităţilor stărilor sistemului pornind

din cele două stări, rezultă o convergenţă rapidă, chiar din pasul 2, la valori foarte
apropiate, după cum rezultă din tabelul 5.6.
Concluzia este că, pe termen scurt, poziţia de plecare influenţează evoluţia
sistemului în spaţiul stărilor iar pe termen lung probabilităţile stărilor nu mai
depind de starea iniţială şi tind spre valorile limită (sistem ergodic).
Ergodicitatea presupune ca sistemul să poată tranzita, pe toată perioada, între
toate stările direct sau prin stări intermediare. Dacă există stări, sau grupe de stări,
ale sistemului pe care, odată ajuns, nu le mai părăseşte, ele se numesc stări
absorbante. În această situaţie sistemul nu mai este ergodic. La sistemele ergodice
285
rata de convergenţă la valorile limită ale probabilităţilor stărilor depinde atât de

starea iniţială cât şi de probabilităţile de tranziţie între stări.
Tabelul 5.6 Evoluţia în timp a probabilităţilor stărilor sistemului din fig. 5.30
Starea Starea de Pas
plecare
1 2 3 4
1 1 1/2 3/8 11/32 43/128
2 1/2 5/8 21/32 85/128
2 1 1/4 5/16 21/64 85/256
2 3/4 11/16 43/64 171/256
Reprezentarea procesului sub formă de arbore de evenimente este o tehnică

sugestivă şi a fost folosită doar pentru ilustrare şi introducere în studiul
fenomenului. Evident, ea devine nepractică pentru sistemele mari ca şi pe un număr
mare de paşi când sunt necesare alte modele dintre care cel matricial este cel mai
eficient.
5.3.2.2 Model matricial

Pentru modelarea matricială a evoluţiei unui sistem, în unul sau mai mulţi
paşi, se porneşte de la matricea stochastică a probabilităţilor de tranziţie care:
- are rangul egal cu numărul de stări al sistemului;
- fiecare element al matricii reprezintă probabilitatea de trecere din starea
corespunzătoare liniei în starea corespunzătoare coloanei; evident, suma
termenilor unei linii va fi 1.
Pentru sistemul format dintr-un singur element, tratat prin altă metodă în
paragraful anterior, vom avea:
p11 p12 1/ 2 1/ 2
P  
p21 p22 1/ 4 3 / 4
Probabilităţile se pot referi la un interval sau la un singur pas. Pentru un sistem
cu n stări matricea stochastică devine:
286
p11 p12 ... p1i ... p1n

p21 p22 ... p2i ... p2 n
    
P 
p j1 p j 2 ... p ji ... p jn
    
pn1 pn 2 ... pni ... pnn
la care se adaugă condiţia p j ,i

j ,i 1
Folosind matricea stochastică se poate determina evoluţia în timp a sistemului.

Pentru ilustrare se înmulţeşte matricea stochastică a sistemului cu un singur
element, analizat anterior cu altă metodă, cu ea însăşi şi se obţine:
p11 p12 p11 p12 p112  p12 p21 p11 p12  p12 p22
P   
2
p21 p22 p21 p22 p21 p11  p22 p21 p21 p12  p222
Înlocuind valorile din exemplul anterior rezultă:

3/8 5/8
P 
2
5 / 16 11 / 16
Pornind de la definirea matricei stochastice:
- p 11 2 = 3/8 reprezintă probabilitatea ca sistemul, plecând din starea 1, să
rămână în această stare după 2 paşi;
- p 12 2 = 5/8 reprezintă probabilitatea ca sistemul, pornind din starea 1, să
treacă în starea 2 după 2 paşi, aceasta realizându-se pe două căi:
- tranziţia 1 2 în primul pas şi staţionarea în starea 2 în al doilea
pas (p 12 p 22 );
- staţionarea în starea 1 în primul pas şi tranziţia în starea 2 în al
doilea pas (p 12 p 22 ).
Linia a doua a matricei reprezintă evoluţia pornind din starea 2. Similar, p ij n
reprezintă probabilitatea ca, plecând din starea i să se ajungă în starea j după n paşi,
afirmaţie confirmată de rezultatele obţinute, prin metoda combinaţională, în
paragraful anterior.
Toate raţionamentele anterioare sunt valabile pentru sistemul cu două stări.
Pentru sistemul cu mai multe stări este necesar să se declare, într-un anume
mod, starea iniţială. Aceasta poate fi declarată cu un vector stochastic care are un
singur termen 1, corespunzător stării de plecare, iar ceilalţi termeni zero dacă
287
pleacă sigur dintr-o stare sau termenii egali cu probabilităţile stărilor iniţiale dacă
acestea sunt cunoscute.
Cazul A Dacă sistemul din exemplul considerat pleacă din starea 1, rezultă
p0  1 0
Cazul B Dacă, iniţial, sistemul se poate găsi cu aceeaşi probabilitate în

ambele stări,
p0  1 / 2 1 / 2
După 2 paşi, sistemul se va afla în fiecare din cele două stări cu probabilităţile
3/8 5/8
A p 2  p0 p 2  1 0   3/8 5/8
5 / 16 11 / 16
3/8 5/8
B p 2  p0 p 2  1 / 2 1 / 2   11 / 32 21 / 32
5 / 16 11 / 16
Acest princ ipiu poate fi generalizat pentru un sistem cu n stări:
p n  p0 p n
Existenţa limitei probabilităţilor stărilor şi calculul valorilor acestor limite se
poate demonstra şi pe cale matricială aşa cum se va arăta în continuare.
Odată ajuns la limită, în toţi paşii următori probabilităţile stărilor rămân
aceleaşi, egale cu limitele lor. Dacă L este vectorul probabilităţilor limită, atunci
LP  L
În cazul sistemului simplu cu două stări, prezentat anterior, se poate scrie:
p1 p2  P  p1 p2
1/ 2 1/ 2
p1 p2   p1 p2
1/ 4 3 / 4
1 / 2 p1  1 / 4 p2  p1

1 / 2 p1  3 / 4 p2  p2
de unde rezultă
 1 / 2 p1  1 / 4 p2  0

1 / 2 p1  1 / 4 p2  0
288
Ecuaţiile sunt identice şi nu au soluţie unică nebanală. Ca şi în cazul

modelului lanţ Markov cu parametru continuu, înlocuim una din ecuaţii cu relaţia
cunoscută p 1 + p 2 = 1.
Scris matriceal, noul sistem de ecuaţii este de forma
 1 / 2 1 / 4 p1 0
 
1 1 p2 1
Rezolvând prin una din metodele cunoscute pentru sistemele de ecuaţii liniare
cu coeficienţi constanţi, rezultă p 1 = 0.333 şi p 2 = 0.666, aceleaşi valori spre care
tind şi rezultatele obţinute cu modelul prezentat în paragraful anterior.
5.3.2.3 Modelarea stărilor absorbante

Teoretic, o stare absorbantă este una în care, odată ajuns, sistemul nu o mai
părăseşte.
Practic, tehnica stărilor absorbante poate fi folosită dacă dorim să calculăm
numărul de paşi în care sistemul ajunge într-o stare, sau un grup de stări, care
interesează:
- stare catastrofală;
- stare în care este nevoie de o intervenţie de un anume tip, etc.
Această tehnică poate fi aplicată pentru sisteme formate din elemente
reparabile sau nereparabile.
În cazul sistemului analizat deja rezultă, de exemplu, din arborele de
evenimente că probabilitatea sistemului de a rămâne în starea 1, fără a trece în
starea 2, este din ce în ce mai mică pe măsură ce numărul de paşi creşte. Se
subînţelege că probabilitatea de a trece în starea 2 creşte. Matematic, acest lucru
are forma
n
1
lim   0
 
n  2
Există motive să se accepte că starea 2 este o stare absorbantă având, ca

urmare, probabilitatea ca sistemul să rămână egală cu 1 şi de a pleca din această
stare egală cu 0. Se poate calcula numărul de paşi după care starea va fi atinsă.
Definind stările astfel încât cele absorbante să fie grupate ca fiind primele k,
se obţine matricea stochastică a probabilităţilor de tranziţie de forma
289
1 k k 1
1
. U  stări absorbante
k
P 
k 1
stări de trecere
V Q
în care cele patru submatrici sunt:

- matricea trunchiată Q ce reprezintă probabilitatea de trecere dintr-o stare de
trecere într-o stare de trecere;
- matricea  (nulă) reprezintă probabilităţile de trecere dintr-o stare absorbantă
şi una de trecere;
- matricea V reprezintă probabilităţile de trecere dintr-o stare de trecere în una
absorbantă;
Matricea trunchiată Q se obţine din P prin renunţarea la liniile şi coloanele
corespunzătoare mulţimii stărilor absorbante şi poate fi folosită pentru calculul
numărului de paşi până ce sistemul ajunge într-o stare absorbantă.
Dacă N este numărul mediu de intervale de timp considerate, acesta se poate
calcula prin însumarea tuturor probabilităţilor privitoare la starea iniţială,
probabilităţi reprezentate de matricea unitate 1 care are toţi termenii zero cu
excepţia diagonalei principale care are toţi termenii egali cu 1. Rezultă că numărul
mediu de intervale până la atingerea unei stări absorbante este calculată cu expresia
clasică a mediei unei variabile aleatoare discrete:
M [ X ]   xi pi
care, în cazul de faţă are forma:
i n 1 n 1
N  11  1 Q  1 Q  ...  1 Q  ...  1 Q  1  Q  Q  ... Q
2 2
n n
Deoarece lim Q   rezultă că 1  Q  1 .
n 
Pentru evaluarea mai comodă a termenului din dreapta ecuaţiei din care se
calculează valoarea lui N, se face următorul artificiu de calcul:
i n 1 n
( 1  Q )  1  Q  Q  ...  Q  ...  Q 1Q 1
2
uşor de verificat prin dezvoltarea produsului.

Din cele anterioare rezultă că, la limită
290
i n 1 n
N  1  Q  Q  ...  Q  ...  Q  ( 1  Q ) 1  1  ( 1  Q ) 1
2
Expresia lui N este astfel mai uşor de calculat. Aplicând la sistemul cu două
stări din exemplul anterior, rezultă
Q  p11  1 / 2
N  (1  1 / 2) 1  2
ceea ce înseamnă două intervale în care sistemul, pornind din starea 1, va ajunge în
starea 2.
Exemplul 5.12
Un sistem tehnic uzat se defectează şi trece din starea de funcţionare 2 în starea de
defect 3 cu probabilitatea 1/2. Poate fi restabilit imediat cu probabilitatea 1/3, poate fi pus
în starea 1 de conservare cu probabilitatea 1/3 sau poate rămâne defect, în starea 3, cu
probabilitatea 1/3. Odată ajuns în conservare, starea 1, sistemul poate fi restabilit cu
probabilitatea 1/4 sau lăsat în conservare cu probabilitatea 3/4. Se cere:
a) probabilităţile limită p 1 , p 2 şi p 3 ale stărilor respective;
b) numărul mediu de intervale petrecut în stările 1 şi 2 până la atingerea stării 3.
Graful stărilor este redat în figura 5.33.
1/2
1/4
2 3/4
1/3 1/3 1
1/2
3
1/3
Fig.5.33 Graful stărilor sistemului considerat pentru analiza prin metoda matriceală
Matricea stochastică a probabilităţilor de trecere este

1 2 3
1 3 / 4 1/ 4 0
P 
2 0 1/ 2 1/ 2
3 1/ 3 1/ 3 1/ 3
Notând probabilităţile la limită
L  p1 p2 p3
291
rezultă
LP  L
3 / 4 1/ 4 0
p1 p2 p3  0 1 / 2 1 / 2  p1 p2 p3
1/ 3 1/ 3 1/ 3
Se poate scrie sistemul de ecuaţii
3 1
 4 p1  3 p3  p1

1 1 1
 p1  p2  p3  p2
 4 2 3
1 1
 2 p2  3 p3  p3

la care se adaugă condiţia
p1  p2  p3  1
Răspunsul la întrebarea a) este
L  4 / 11 4 / 11 3 / 11  p1 p2 p3
Pentru a răspunde la întrebarea b) se consideră starea 3 ca fiind absorbantă. Matricea
trunchiată Q este
3 / 4 1/ 4
Q 
0 1/ 2
1 0 3 / 4 1/ 4 1/ 4 1/ 4
1Q   
0 1 0 1/ 2 0 1/ 2
4 2
N  ( 1  Q ) 1 
0 2
Evident, N 21 este nul deoarece nu este trecere directă din starea 2 în starea 1 ci doar
prin intermediul stării 3 care este stare absorbantă.
292
5.3.3 Modelarea Markov a strategiilor de mentenanţă
5.3.3.1 Introducere
Modelul prezentat în continuare permite calculul următorilor indicatori:
- disponibilitatea staţionară PA
- fiabilitatea pe un interval de timp oarecare IR
- durata medie de funcţionare până la defectare MTTF
- fiabilitatea sistemului R
Metodele analitice de aproximare folosind algoritmi iterativi formează baza
matematică a modelului
5.3.3.2 Descrierea modelului

Vom considera iniţial un model Markov pentru un sistem ce constă din m
componente reparabile. Fiecare componentă poate avea doar două stări: 1 = în
funcţiune şi 0 = defectă. Presupunem că există r echipe pentru repararea
elementelor defecte. Duratele de funcţionare neîntreruptă Tf i ca şi duratele de
reparare neîntreruptă Td i sunt considerate variabile aleatoare independente, cu
funcţii de distribuţie exponenţiale. Ca urmare,
P{Tf i  t}  1  e  i t
  ij t
P{Td ij  t}  1  e
unde λ i este rata de defectare a componentei i (i = 1,…., m) iar μ ij este rata de
reparare a componentei i de către echipa de reparaţii j (i = 1,…, m, j = 1,…,r). La
momentul iniţial t = 0, toate componentele se presupun a fi în stare de funcţionare.
Se presupune, de asemenea, ca există o listă de componente ce pot fi
reparate de fiecare echipă (şi numai pentru aceste componente sunt date valorile
μ ij ). Pentru fiecare echipă este stabilită o ordine de reparare a componentelor care îi
revin. Unele dintre aceste componente pot avea o anumită prioritate.
Repararea componentelor defecte se poate face conform unor strategii
diferite care vor fi prezentate în cele ce urmează.
Strategia PVPS
Aceasta este cunoscută, în teoria cozilor (şirurilor, firelor) de aşteptare, sub
numele “primul venit – primul servit - PVPS”. În cadrul acestei strategii, nu există
nici un fel de priorităţi de reparare a componentelor. Dacă o componentă se
defectează, se caută echipa cea mai mică (numeric) liberă în acel moment, echipă
care poate repara componenta defectă. Reparaţia decurge, neîntrerupt, până la
terminare. O echipă de reparaţii poate repara o singură componentă la un moment
293
dat. Dacă nu se găseşte o echipă liberă care să poată să repare componenta care s-a
defectat, componenta este trecută pe un şir de aşteptare, pe ultimul loc. În cazul în
care, la un moment dat, se termină o reparaţie iar un şir de aşteptare nu este gol
atunci prima componentă care poate fi reparată de echipa care tocmai a terminat
reparaţia respectivă va ocupa primul loc în şir pentru a fi reparată. În caz contrar,
echipa de reparaţii rămâne liberă, în aşteptare.
Strategia priorităţilor relative
Această strategie de reparare are la bază o anumită disciplină a serviciului de
reparare, disciplină concretizată în priorităţi. Ca şi în cazul precedent, pentru
componenta defectă se caută echipa liberă, cu numărul de ordine minim, care poate
să o repare. Reparaţia decurge, fără întrerupere, până la sfârşit. Fiecare echipă de
reparaţii poate repara o singură componentă în acelaşi timp. Dacă pentru o
componentă nu se poate găsi o echipă liberă care să o repare, ea trece într-un şir de
aşteptare ocupând ultimul loc. În cazul în care, la un moment dat, o echipă termină
o reparaţie iar un fir de aşteptare nu este liber, se caută componenta din şirul de
aşteptare care are cea mai mare prioritate şi care poate fi reparată de acea echipă.
Dacă sunt mai multe astfel de componente, atunci componenta cu cea mai joasă
poziţie din şir va fi preluată de echipa liberă. Dacă nu există astfel de componente
echipa de reparaţii trece în aşteptare.
Strategia priorităţii absolute
Această strategie are la bază disciplina serviciului de reparare bazată pe
prioritatea totală. Analog cu strategiile precedente, pentru componenta defectă se
caută echipa de reparaţii liberă şi care poate să o repare. În cazul în care pentru
componenta defectă nu se poate găsi o astfel de echipă, se caută o echipă care
repară o componentă cu o prioritate mai mică. Dacă se găseşte echipa, se repetă
întreaga procedură pentru componenta cu o mai mică prioritate de reparare
considerând-o că tocmai s-a defectat. Aceasta înseamnă că mai întâi se caută o
echipă de reparare liberă şi apoi o echipă de reparare care repară o componentă
cu prioritate inferioară. Astfel, prin defectarea unei componente, mai multe
componente defectate anterior îşi pot schimba echipele de reparare. Această
procedură se poate repeta de un număr mai mare, dar finit, de ori.
Dacă pentru o componentă nu se poate găsi o echipă corespunzătoare de
reparare, aceasta trece într-un şir de aşteptare ocupând ultimul loc. Ca şi în cazurile
anterioare, fiecare echipă poate repara, la un moment dat, o singură componentă.
Dacă, la un moment dat, reparaţia se termină iar un şir de aşteptare nu este gol, se
caută componenta din şir, cu cea mai mare prioritate, care poate fi reparată de
echipa care a terminat lucrul. Dacă există mai multe astfel de componente, cea care
ocupă locul inferior în şir va fi reparată de acea echipă. Dacă nu există nici o
componentă, echipa de reparare intră în aşteptare.
În vederea aplicării oricărei strategii de reparare trebuie definită structura
sistemului inclusiv stările de funcţionare şi de defect. Acest lucru se face prin
294
declararea unor căi minimale. Printr-o cale minimală se înţelege un set de

componente a căror stare de funcţionare implică stare de funcţionare a sistemului.
Se notează
1 daca sistemul functioneaza la momentul t
 (t )  
0 daca sistemul este defect la momentul t
Se pot calcula următorii indicatori de fiabilitate:
- disponibilitatea staţionară a sistemului
PA  lim P{ (t )  1}
t 
- fiabilitatea pe un interval de timp

IR ( )  lim P{ (u )  1 pentru orice u  [t , t   ]}
t 
- fiabilitatea staţionară
R(t )  P{ (u )  1 pentru orice u  [0, t ]}
- durata medie de funcţionare până la defectare

MTTF   R(t )dt
0
Analitic, primul pas al modelului înseamnă construirea spaţiului tuturor

stărilor corespunzătoare modelului, stări care descriu evoluţia în timp a sistemului.
Chiar şi pentru sistemele relativ mici, numărul stărilor poate fi enorm de mare. De
exemplu, în cazul strategiei PVPS cu o singură echipă de reparaţii, numărul stărilor
posibile pentru evaluarea disponibilităţii staţionare PA a sistemului este
m
m!
 (m  i)!
i 0
Unele stări au o probabilitate de apariţie foarte mică şi pot fi neglijate fără

ca erorile corespunzătoare să fie importante.
În scopul reducerii numărului stărilor sunt utilizate două tipuri de aproximări:
1. Aproximarea tip “sistem serie” care înseamnă că nu se mai produc defectări
ale componentelor după ce sistemul s-a defectat. Se începe cu starea în care toate
cele m componente ale sistemului se află în stare de funcţionare şi se continuă cu
stările în care 1, 2, 3, …. componente sunt defecte. Din momentul în care se trece
în starea în care sistemul este defect, nu se mai defectează nici o componentă care
funcţionează până în acel moment. Cu alte cuvinte, se exclud stările de defect ale
sistemului în care se ajunge dintr-o stare de defect a sistemului într-o nouă stare de
defect prin defectarea unei sau unor componente.
295
2. Aproximarea de tip “majoritar” care se bazează pe ipoteza că, din momentul

atingerii stării în care numărul componentelor defecte este egal cu k, nu se mai
produc defectări ale componentelor (k este cunoscut sub numele de raza
aproximaţiei de tip majoritar). Această aproximare este analogă celei de tip
“sistem” cu o singură deosebire: se exclud toate stările sistemului cu mai mult de k
componente defecte.
Ambele aproximaţii reduc semnificativ numărul stărilor sistemului asigurând
totodată şi o bună acurateţe a estimărilor.
În cazul modelului, calculul indicatorilor de fiabilitate are particularităţi faţă
de modelele prezentate în paragrafele anterioare şi se face în două secvenţe. Se
construieşte iniţial matricea intensităţilor de tranziţie apoi se folosesc algoritmi
iterativi pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii liniare asociate matricei respective.
La construirea matricei diferenţa apare în primul rând la determinarea
numărului de stări, deoarece elementele se pot afla în:
- stare de funcţionare, din care urmează o defectare cu intensitatea λ
corespunzătoare;
- în curs de reparare la o echipă cu intensitatea μ a echipei şi elementului;
- în aşteptare la rândul unei echipe când repararea va începe după timpul de
aşteptare.
Odată întocmită matricea, aceasta este folosită direct în relaţii care dau
indicatorii de bază urmăriţi, fără a mai calcula probabilităţile tuturor stărilor.
Operaţiile de bază pentru calculul acestor indicatori sunt rezolvări de sisteme cu
ecuaţii liniare algebrice cu coeficienţi constanţi pentru care există algoritmi
consacraţi.
Algoritmii iterativi de convergenţă rapidă se bazează pe interpretarea
fiabilităţii. Pentru evaluarea mărimilor PA – disponibilitatea staţionară a sistemului
şi MTTF – durata medie de funcţionare până la defectare se pot folosi metodele
Kovalenko şi Gauss-Seidel.
Algoritmii prezentaţi în continuare, atât pentru întocmirea matricei cât şi pentru
rezolvarea sistemelor de ecuaţii sunt orientaţi voit spre a putea fi uşor executaţi pe
calculator, cu programe specifice.
5.3.3.3 Construcţia matricei intensităţilor de tranziţie

Într-un prim pas este necesară stabilirea tuturor stărilor posibile ale sistemului
şi numerotarea lor unică cu 0, 1, 2, ….. ca şi întocmirea matricei A = [a(i, j)] pe
baza intensităţilor de tranziţie între stări. Algoritmul se bazează pe următoarea idee
generală: orice stare a sistemului poate fi unic determinată de vectorul
w = (w 1 , ….., w m )
296
unde m este numărul de componente iar w i caracterizează starea componentei i:

0 dacă componenta i este în stare de functionar e
 j dacă componenta i este reparata de echipa j

wi  
k dacă componenta i este defectă şi ocupă locul k ( k  0)
într  un şir de asteptare
Vom nota cu n = 0, 1, 2,….. numărul curent al stării sistemului şi cu

1 dacă sistemul functionea za in starea n
sn   (5.32)
0 dacă sistemul este defect în starea n
5.3.3.4 Determinarea disponibilităţii staţionare PA

Se presupune că matricea intensităţilor de tranziţie
N
A  a(i, j ) i , j 0
este construită. Matricea nu are proprietăţi specifice cum ar fi simetrie sau

dominare diagonală. Are doar proprietatea că este o matrice rară.
Se cunoaşte că disponibilitatea staţionară PA satisface următoarea relaţie:
T
 1 1 . . . 1  1 
1
 s0 


 a (1,0) a (1,1) . . .  
a (1, N )  0   s 
   1
 .  .  . 
PA   
. . . . .
        (5.33)

. . . . . .  .  . 
 . . . . . .  .  . 
 a ( N ,0) a( N ,1)   
a( N , N ) 0
 

. . .
  s N 
unde T semnifică operaţia de transpunere iar termenii s n sunt definiţi conform cu
relaţia (5.32).
Ecuaţia (5.33) permite determinarea soluţiei unui sistem de ecuaţii liniare. În
acest scop se folosesc metode iterative Gauss-Seidel. Fie vectorul iniţial
xo[ 0 ]  1, x1[ 0 ] , ...., x[N0 ] (5.34)
Aproximările subsecvente pentru determinarea probabilităţilor staţionare sunt

obţinute prin aplicarea următoarei formule iterative pentru k = 1, 2, … :
1  i 1 N 
xi[ k 1]   i  
[ k 1]
b  a (i , j )  x j  a (i, j )  x[jk ]  , i  0,....., N (5.35)
a (i, i )  j 0 j i 1 
297
unde b 0 = 1, b 1 = 0, ….., b N = 0.
Se notează
N
1  PA(k )   (1  si )  xi[ k ]
i 0
cea de a k-a aproximare pentru 1-PA. Inegalitatea

PA(k )  PA(k  1)

1  PA(k  1)
este folosită drept criteriu de oprire a algoritmului recursiv, ε fiind eroarea relativă
maximă.
Se cunoaşte faptul că metoda Gauss-Seidel poate fi convergentă sau
divergentă pentru oricare stare iniţială. Condiţia suficientă pentru convergenţă este
determinarea pozitivă a matricei, lucru imposibil de verificat. Aşa cum arată
exemplele, algoritmul poate fi divergent numai pentru sisteme nefiabile care nu
interesează aici. Cu toate acestea, în scopul înlăturării acestui inconvenient al
metodei Gauss-Seidel a fost dezvoltată o altă metodă bazată pe interpretarea
fiabilităţii. Metoda a fost propusă de prof. I. N Kovalenko. Algoritmul iterativ
Kovalenko produce secvenţe cu valori monoton crescătoare fiind, în toate cazurile,
convergent. Ambele metode sunt folosite în model pentru determinarea valorilor
PA şi MTTF. Coincidenţa rezultatelor confirmă corectitudinea metodelor şi
încrederea în rezultate.
Principala formulă utilizată este
W
1  PA  (5.36)
T
unde W este durata medie a stării de defect a sistemului în regim de reparare
(regimul de reparare este regimul în care cel puţin o componentă este defectă) iar T
este durata medie dintre două momente de regenerare. Momentul t este considerat
moment (punct) de regenerare dacă o componentă oarecare se defectează în acest
moment şi toate celelalte componente sunt în stare de funcţionare.
Se poate utiliza acelaşi algoritm pentru determinarea mărimilor W şi T. Se fac
notaţiile următoare:
- x i , i = 1, …, N este durata medie în care sistemul este în starea de defect în
cadrul regimului de reparare începând cu starea i;
- x i [k], k  0, i = 1, …, N este durata medie de staţionare a sistemului în starea de
defect, în regim de reparare, începând cu starea i caracterizată de nu mai mult
de k defecte;
- y i , i = 1, …, N este durata medie a regimului de reparare, începând cu starea i
caracterizată de nu mai mult de k defecte.
298
Cu aceste condiţii, W şi T satisfac egalităţile:

m m
1 1 1
W
0
 i  xi
i 1
T
0

0

i 1
i  i (5.37)
unde
m
0   i (5.38)
i 1
Din ecuaţiile (5.36) şi (5.37) rezultă că

m
  x i i
1  PA  i 1
m
(5.39)
1   i  yi
i 1
O stare i (i {1, …, m}) este o stare în care numai componenta i, una singură,
este defectă.
Iteraţiile {x i [k], k ≥ 0} şi {y i [k], k ≥ 0} se bucură de două proprietăţi
importante:
- sunt monoton crescătoare;
- xi[ k ]  xi , yi[ k ]  yi , i  1,..., N .
k  k 
Aceste proprietăţi fac posibilă determinarea mărimii 1-PA folosind ecuaţia

(5.39). Iteraţia {x i [k], k ≥ 0, i = 1, …, N} este evaluată în conformitate cu următorul
algoritm recursiv:
1  si
xi[ 0]   , i  1,..., m , (5.40)
a (i, i )
1  i 1 
xi[ 0 ]   
a(i, i ) 
1  s i   a ( j , i )  x[j0 ]  , i  m  1,.....N , (5.41)
j 1 
1  N 
xi[ k ]   1  si 
a (i, i ) 
 a( j, i)  x [ k 1]
j  , i  1,...m, k  1 , (5.42)
j 11 
1  N N 
1  si   a( j, i)  x j   a( j, i)  x [ k 1]
xi[ k ]    , i  m  1,...N , k  1
[k ]
j
a(i, i)  j 1 j i 1 
(5.43)
Fie
299
m
B(k )   i  xi[ k ] (5.44)
i 1
Condiţia de oprire este

k *  min{k : B (k )  B(k  1)  B (k  1)} (5.45)
unde ε este eroarea relativă maximă.
Iteraţia {y i [k], k ≥ 0, i = 1, …, N} satisface relaţiile (5.40) – (5.43) cu o singură
deosebire: toate stările sistemului trebuie considerate ca stări de defect. De
exemplu, s i = 0 pentru orice i = 1, …., N.
5.3.3.5 Determinarea MTTF

Ca şi în cazul precedent se presupune că matricea intensităţilor de tranziţie
N
A  a(i, j ) i , j 0
este deja construită. Se cunoaşte că durata medie de funcţionare până la defectare

MTTF este o soluţie a sistemului de ecuaţii liniare şi este dat de relaţia
1
 a(0,0) a(0,1) . . . a (0, N )  1
 a(1,0) a(1,1)
 . . . a(1, N )  1
 . . . . . .  .
MTTF      
 . . . . . .  .
 . . . . . .  .
  
a( N ,0) a( N ,1) . . . a ( N , N ) 1
Sunt folosite ambele metode, Gauss-Siedel şi Kovalenko, pentru evaluarea
MTTF cu o precizie impusă.
Fie vectorul iniţial
xo[ 0 ]  0, x1[ 0 ]  0, ...., x[N0 ]  0
Aproximările subsecvente sunt obţinute prin următoarea relaţie iterativă
(Gauss-Seidel), pentru k = 1, 2, ….,
1  i 1 N 
xi[ k 1]    i  a (i, j )  x j   a(i, j )  x
[ k 1]
  , i  0,..., N
[k ]
b j
a(i, i )  j 0 j i 1 
unde b 0 = -1, b 1 = +1, …., b N = -1. Un criteriu similar cu cel dat de relaţia (5.45)
poate fi utilizat pentru oprirea calculelor. Exemplele practice arată că algoritmul
poate fi lent convergent. Pentru accelerarea convergenţei se poate aplica metoda
cunsocută sub numele de “zig-zag”. Ideea principală a acestei metode este de a
300
combina metoda Gauss-Seidel cu o procedură specială care permite alegerea unei

stări iniţiale optime pentru iteraţiile algoritmului Gauss-Seidel.
Metoda Kovalenko se bazează pe relaţia de aproximare a fiabilităţii
T
MTTF  (5.46)
q
unde q este probabilitatea de defectare a sistemului în intervalul de regenerare iar T
este durata medie între două puncte de regenerare.
Algoritmul pentru determinarea lui T a fost descris anterior. Se fac notaţiile
următoare:
- q i = 1, i = 1, …, N este probabilitatea defectării sistemului într-un interval de
reparare începând cu starea i;
- q i [k], k ≥ 0, i = 1, …, N este probabilitatea defectării sistemului într-un interval
de reparare, începând cu starea i cu condiţia ca numărul de componente defecte
să nu fie mai mare de k în acel interval de reparare.
O relaţie similară cu (5.39) este
m
1   i  y i
MTTF  m
i 1

i 1
i  qi
unde {y i } au fost definiţi anterior. Iteraţia {q i [k]} are aceleaşi proprietăţi ca şi

{y i [k]}. Ea se poate calcula conform relaţiei
qi[ k ]  0, i  1,..., N (5.47)
Toate cele N stări ale sistemului sunt stări de funcţionare.

Pentru orice k = 1, 2, ….,
1  i 1 N 
 i  a (i, j )  q j   a(i, j )  q [ k 1]
qi[ k ]   f  [k ]
j  , i  1,..., N (5.48)
a(i, i )  j 1 j i 1 
unde
 i 1 N 
f i   a(i, i )   a (i, j )   a(i, j ) , i  1,..., N (5.49)
 j 1 j i 1 
Condiţia de oprire este formulată ca în secţiunea precedentă, relaţiile (5.44) şi
(5.45) în care se înlocuieşte {x i [k]} cu {q i [k]}.
301
5.3.3.6 Determinarea mărimilor R şi IR

Metoda Kovalenko este utilizată pentru determinarea fiabilităţii sistemului
într-un interval de timp (0, t). Metoda este mai complexă decât precedenta.
Se fac notaţiile următoare:
- R(t) = P{sistemul să fie în stare de funcţionare în intervalul (0, t)}, Q(t) = 1 -
R(t);
- h(u), u ≥ 0 este funcţia densitate de probabilitate a funcţiei de reparare; un
moment u este momentul iniţierii unui proces de reparare dacă în acel moment
o componentă oarecare se defectează iar toate celelalte sunt în stare de
funcţionare;
- λ 0 este suma tuturor ratelor de defectare (v. ec. (5.38));
- q(u), u ≥ 0 este funcţia densitate de probabilitate a intervalului de timp între
iniţierea unui regim de reparare până la defectarea sistemului cu apariţia
simultană a evenimentului “sistemul se defectează înaintea terminării regimului
de reparare”;
x 
- G ( x)   q(u )du , p  1  q , q  G ()   q (u )du este probabilitatea
0 0
defectării sistemului pe durata regimului de reparare;
- q 0 (u), u ≥ 0 este funcţia densitate de probabilitate a duratei regimului de
reparare caracterizată de nedefectarea sistemului

p   qo (u )du
0
Se foloseşte următoarea relaţie:

t
Q(t )   h(t  u )G (u )du (5.50)
0
Pentru a detalia ideea principală a aproximării funcţiei densitate de

probabilitate a timpului de reparare h(v), v ≥ 0, se pleacă de la ecuaţia

h(v)   hn (v) (5.51)
n 1
unde h n (v) este funcţia densitate de probabilitate a variabilei aleatoare

ς n =ς 1 +…+ ς n-1 + ς n +η 1 +…+η n-1
Mărimile {ς i } sunt variabile independente aleatorii cu funcţie exponenţială de
distribuţie cu parametrul λ 0 iar {η i } sunt duratele independente ale regimurilor de
reparare caracterizate prin aceea că nu includ defectarea sistemului:
302
n0 v n1
hn (v)  e 0v  g 0( n1) (v) (5.52)
(n  1)!
unde “*” semnifică operaţia de convoluţie. Fie
1 m
i
Ek  T 
0

i 1 i
unde μ i este rata de reparare a componentei i în situaţia în care este singura

componentă defectă. Din ecuaţia (5.52) rezultă
n 1
 0 v   v n  2  v
h n (v)  0 e p n 1
 e
(n  2)!
Variabila aleatorie ς i + η i este aproximată prin variabila exponenţial distribuită
cu parametrul  . S-a considerat că fiecare termen al sumei are probabilitatea p (pe
durata regimului corespunzător de reparare sistemul nu este defect). Parametrul 
este dat de relaţia următoare:
1 1 1  m
 
   1   i 
0  T 0  i 1  i 
ceea ce înseamnă
1 0
  (5.53)
m

1  i
i 1  i
Sumând în ecuaţia (5.51) pentru n ≥ 2, rezultă:

n 1

  v n  2  v
p
  v
n 1
e    pe q
n2 ( n  2)!
Astfel,
hv   0  e  0v   0 e  o v    p  e   q v
Dacă se consideră egalitatea
   1  1
    
s s    s    s
303
rezultă
 0  p  qv
 0 e  v   pe qv 
0
(e  e  v )
0
 0  q
După transformări simple se obţine relaţia finală:
0 (0   )  v 0  p qv
h (v )  e  0
e (5.54)
0  q 0   q
care, pentru h(t-u), trebuie substituită în ecuaţia (5.50).
Se consideră iniţial următoarea aproximaţie pentru G(u):
1 1
q (v )    v 1e  v (5.55)
q ( )
unde

( )   x 1e  x dx
0
Astfel, funcţia de distribuţie

u
1 1
G (u )   q (v)dv (5.56)
q q0
este aproximată de distribuţia Gamma cu parametrii β şi α. Aceşti parametri pot fi
calculaţi prin metoda momentelor:
 1
 E( I )
 q
2
 1  E( I ) 
 E( I 2 )   
 2
q  q 
unde I este un indicator al defectării sistemului pe durata regimului de reparare iar ς
este durata între începutul regimului de reparare şi momentul defectării sistemului.
Astfel,
qE( I )
 (5.57)
qE( I 2 )  [E( I )]2
1
 E( I ) (5.58)
q
304
O metodă de determinare a lui q a fost prezentată în secţiunea anterioară. Fie

{q i } ce satisfac egalităţile (5.47) – (5.49) iar {q i *} valorile aproximative ale {q i }
[k]
obţinute cu precizia dorită. Se fac notaţiile

si[ k ]  E{I A(i, k )}
wi[ k ]  E{I 2 A(i, k )}

unde A(i,k) ={un regim de reparare care începe cu starea i şi caracterizat prin aceea
că sunt posibile, pe durata sa, numai k defectări}.
Ca urmare, E(Iς) şi E(Iς2) satisfac următoarele egalităţi:
m m
1 1
E( I ) 
0
  i si ,
i 1
E( I 2 ) 
0
 w
i 1
i i (5.59)
unde
si  lim si[ k ] , wi  lim wi[ k ]
k  k 
Iteraţia {s i , k ≥ 0, i = 1, …, N} este calculată în conformitate cu următorul

[k]
algoritm:
si[ 0 ]  0, i  1,...N (5.60)
qi* 1  i 1 N 
 a (i, j ) s j   a (i , j ) s [ k 1]
si[ k ]    [k ]
j  , i  1,...N , k  1 (5.61)
a (i, i ) a (i, i )  j 1 j  i 1 
Iteraţia {w i [k], k ≥ 0, i = 1, …, N} este calculată conform algoritmului:
wi[ 0 ]  0, i  1,...N (5.62)
2qi* 2  i 1 N 
 a (i, j ) s j   a(i, j )s [ k 1]
wi[ k ]    [k ]
j 
[a (i, i)]2 [a (i, i )]2  j 1 j i 1  (5.63)
1  i 1 n 
  a (i, j ) w j   a (i, j ) w kj 1  , i  1,...N , k  1
[k ]
a (i, i )  j 1 j i 1 
Condiţia de oprire a iteraţiilor este formulată ca în relaţiile (5.44) şi (5.45). Se
notează
t
Q (t ,  )    e  (t u )G (u )du
0
unde λ > 0 este un parametru. Folosind relaţiile (5.50), (5.54), (24) şi (5.56) rezultă
formula finală:
305
q ( 0   )  p
1  R (t )  Q(t )  Q(t , 0 )  0 Q(t , q ) (5.64)
0   q 0  q
unde
1    1  u 
t t
  u e    u e
  1  u  ( t u )
Q (t ,  )  du  (5.65)
( )  0 0 
Integralele din partea dreaptă a ecuaţiei (5.65) sunt calculate prin metode
numerice.
Întregul algoritm pentru determinarea valorii 1-R(t), pentru diferite valori ale
lui t, se poate rezuma astfel:
1. Se calculează λ 0 şi  conform (5.38) şi (5.53)

2. Se calculează q, conform (16) – (18)
3. Se calculează E(Iς), conform (5.59) – (5.61)
4. Se calculează E(Iς2), conform (3.59), (5.62), (5.63)
5. Se calculează β şi α conform (5.57), (5.58)
6. Se calculează 1-R(t), pentru diferite valori ale lui t, conform (5.64) şi
(5.65).
O valoare aproximativă pentru nonfiabilitatea staţionară pe un interval, 1-
IR(θ), se poate calcula folosind relaţia
1  IR( )  1  PA  PA  [1  R( )] (5.66)
5.3.4 Modelarea fiabilităţii sistemelor a căror elemente au timpii de

funcţionare si defect nedistribuiţi exponenţial
5.3.4.1. Probleme generale

Aşa cum sa precizat la începutul paragrafului 5.3.3, modelele Markov sunt
valabile dacă timpii de funcţionare şi defect neîntrerupt a elementelor sistemelor
sunt distribuiţi exponenţial. Această restricţie este foarte severă, deoarece, aşa cum
s-a văzut anterior, exponenţialitatea se conservă doar la sistemele serie, deci orice
subsistem care nu este serie nu poate face obiectul modelelor Markov. La fel, multe
elemente prin specificul lor sau datorită faptului că se află în perioadele de rodaj
sau uzură nu au distribuţii exponenţiale şi modelele corespunzătoare nu există sau
sunt dificil de rezolvat.
Această constatare conduce şi la o concluzie care poate fi folosită pentru
abordarea sistemelor neabordabile Markov şi anume:
306
Dacă unei stări îi corespunde o distribuţie neexponenţială, aceasta va

putea fi echivalată cu două sau mai multe stări cărora le corespund distribuţii
exponenţiale
Esenţa este de a găsi numărul stărilor şi modulelor de conexiune în model şi
stă la baza unei metode care va fi prezentată în continuare.
Aceste metode au la bază transformarea proceselor ne-Markoviene în procese
Markoviene.
Metoda variabilelor complementare care constă în introducerea unor
variabile ce completează stările sistemului legate prin intensităţi variabile în aşa fel
ca noile tranziţii să fie făcute prin intensităţi constante. Se poate ajunge la un
proces Markov numai dacă distribuţiile originale ale timpilor conţin funcţia
exponenţială (Gamma, Erlang, Weibull, etc.). Unei stări i se suprapun stările ( i, x 1 ,
x 2 , x n ) unde x i reprezintă timpul în care componenta j trece din starea respectivă în
starea i. Astfel, rezultă
t t
Pi (t )   .............. P(i, x1,....., xn)dx1.dx 2......dxn
0 0
Numărul de variabile suplimentare necesare creşte rapid cu numărul de

tranziţii variabile din graf. Modelele sunt abordabile daca acest număr nu este prea
mare.
Metoda stărilor fictive are la bază constatarea de mai sus, aceea că din
combinarea a două au mai multe elemente exponenţiale rezultă un sistem
neexponenţial.
Metoda constă din divizarea unei stări corespunzătoare unor tranziţii de
intensitate variabilă în mai multe stări fictive cărora le vor corespunde tranziţii
constante.
Astfel, o distribuţie Erlang cu parametrul k rezultă din convoluţia a k distribuţii
exponenţiale aşa cum este ilustrat în figura 5.34.
  
1 2 1 E1 E2 Ek-1 2
k t k 1et Funcţia densitate de

(k 1)! probabilitate Erlang k tranziţii
Fig. 5.34 Metoda stărilor fictive
Distribuţia Erlang corespunde, în acest caz, timpului de defectare.

307
O distribuţie Weibull cu   1 poate fi reprezentată de un set de elemente

legate în serie după cum una cu   1 poate fi reprezentată de un set de stări
fictive legate în paralel, conform figurilor 5.35 şi respectiv 5.36.
Distribuţia lognormală poate fi reprezentată de un element înseriat cu alte
două legate în paralel, conform figurii 5.38.
De exemplu în cazul stărilor fictive înseriate pentru o distribuţie Weibull cu
  1 , stările fictive sunt traversate secvenţial iar variabila aleatoare ce reprezintă
timpul cât sistemul rămâne în aceste stări trebuie să fie o sumă de variabile
independente cu distribuţii exponenţiale a cărei funcţie de distribuţie este:
0  1 0 
S S
1
 R 1 1 2 R
1  1 0 
1 -1
Fig. 5.36 Stări fictive în serie Fig. 5.37 Stări fictive în paralel
În figura 5.37,  i reprezintă o probabilitate ataşată tranziţiei respective şi, ca

urmare,

 1
i 1
1
0 2 S
 R
21
1 
 
22
Fig. 5.38 Stări fictive serie legate în serie cu două stări în paralel

f ( x)   Ai.    exp(  i  x)
1
care poate fi asimilată cu distribuţia de tip Erlang, de forma:

308
 ( x) 1  e x
f ( x) 
(  1)!
unde notaţiile parametrilor au fost schimbate pentru a nu confunda cele două cazuri
diferite şi ale cărei momente de ordinul 1 şi doi au expresiile:
  (  1)
m1  m2 
 2
Pentru calculul valorilor lui  şi  avem nevoie de două ecuaţii pe care le
obţinem egalând momentele distribuţiei Weibull de ordinul 1 (M1) şi de ordinul 2
(M2) cu cele anterioare ale distribuţiei Erlang. Rezultă:
M 12 M1
 
M 2  M 12 M 2  M 12
Valoarea lui  trebuie să fie un întreg şi deci se va rotunji corespunzător.

Similar se poate proceda şi în celelalte cazuri.
Practica arată că în multe cazuri timpii de funcţionare sunt distribuiţi
exponenţial iar cei de defect au alte distribuţii. Un astfel de caz este prezentat în
continuare unde se ţine cont, ca şi într-un paragraf anterior, şi de strategia de
mentenanţă.
5.3.4.2 Modelul semi-regenerativ: strategiile PVPS şi a priorităţilor relative

Acesta este un model obţinut din cel descris în paragraful 5.3.3 cu
următoarele particularităţi:
- poate exista numai o singură echipă de reparaţii, r = 1;
- fie η i , i = 1, 2, …., m duratele de reparare ale componentelor; funcţiile de
distribuţie ale acestor variabile aleatorii pot fi de tip exponenţial, exponenţial
deplasat, lognormal, Erlang şi Weibull conform tabelului 5.7
Tabelul 5.7 Tipuri de funcţii de distribuţie ale duratelor de reparare

Tip funcţie Funcţia de distribuţie Funcţia densitate
Exponenţială G (t )  1  e   t g (t )    e   t
Exponenţială G (t )  1  e [  (t  )] ; t   g (t )    e [  ( t  )] ; t  
deplasată
309
ln( t ) (ln(  t )) 2
x2 1 

1  g (t )  e 2 2
Lognormală G (t ) 
2 

e 2
dx t   2
Erlang k 1
(  t )i (   t ) k 1   t
G (t )  1  e  t  g (t )   e
i 0 i! (k  1)!
 
Weibull G (t )  1  e  ( t ) g (t )     (   t )  1 e  ( t )
De această dată (tabelul 5.7), distribuţia Erlang se referă la timpii de reparare

şi are parametrul .
Ca şi în cazul modelului Markov, se pot folosi aceleaşi strategii de reparare. În
strategiile PVPS şi cea a priorităţilor relative reparaţiile, odată începute, decurg
până la terminarea lucrărilor, fără întrerupere. În cadrul strategiei priorităţii
absolute, repararea poate fi întreruptă de mai multe ori. Timpul scurs pentru
reparare, până la întrerupere, este contabilizat. După întrerupere, repararea continuă
până la terminarea întregii lucrări.
Toţi algoritmii prezentaţi anterior, cu mici modificări, se pot utiliza şi în cazul
modelului semi-regenerativ. Se precizează că în modelul semi-regenerativ este
permisă acţionarea numai a unei singure echipe de reparaţii dar se pot considera 5
funcţii de repartiţie a timpilor de reparare.
În cele ce urmează se consideră strategiile PVPS şi cea a priorităţilor
relative. Se notează
- G i (x), funcţia de distribuţie a duratei de reparare a componentei i, i = 1, …, m;
- K 1 , …., K 2 sunt clasele de prioritate:
L
{1,..., m}   K i
i 1
cu proprietatea că, componentele clasei K i au prioritate în raport cu componentele

clasei K j , i < j; în cazul strategiei PVPS, L = 1 şi K 1 = {1, …, m};
- λ 0 este suma tuturor ratelor de defectare (5.38).
Se foloseşte aceeaşi metodă ca în paragrafele anterioare. Indicatorii de
fiabilitate 1-PA, MTTF, 1-R(t) şi IR(θ) se pot obţine folosind ecuaţiile (5.36),
(5.46), (5.64) şi (5.66). Singura diferenţă este în calculul următorilor parametri:
1. T, durata medie între două puncte de regenerare ceea ce înseamnă că T
este suma duratelor medii ale regimurilor de reparare şi respectiv de
funcţionare.
2. q, probabilitatea de defectare a sistemului în regimul de reparare.
310
3. W, durata medie a stării de defect a sistemului în regim de reparare.

4. E(Iς) şi E(Iς2), unde I este un indicator al defectării sistemului pe durata
regimului de reparare iar ς este intervalul de timp între începutul unui
regim de reparare şi momentul defectării sistemului.
Durata medie T între două puncte de regenerare a sistemului pot fi evaluate cu

ajutorul următoarei relaţii aproximative:
1  
m 
T   i  udGi (u )
1   (5.67)
0  i 1 0 
Alte caracteristici sunt determinate cu ajutorul algoritmilor menţionaţi.
O stare a sistemului este definită de vectorul
z = (z 0 , z 1 , ….., z m )
unde z 0 este numărul componentei în cadrul echipei de reparare (dacă există) cu z 0
 {0, 1, …, m}; z 0 = 0 dacă toate componentele sunt în stare de funcţionare şi
1 daca componenta i este in stare de functionare
zi  
0 daca componenta i este in stare de defect, i  1,..., m
Numărul de stări nu depăşeşte m2m-1.
Comportarea sistemului pe durata regimului de reparare poate fi descrisă
printr-un lanţ Markov finit (Z 1 , Z 2 , …., Z v ), unde v este numărul de reparaţii pe
durata regimului de reparare iar Z j este starea de la începutul celei de a j-a reparaţii.
Probabilitatea defectării sistemului pe durata regimului de reparare este
aceeaşi cu probabilitatea defectării din lanţul Markov. Se fac notaţiile:
m
e i  (i; 0 ,...., 0, 1, 0, ..., 0), i  1,..., m z   (1  zi )
  i 1
i
E j  {z : z  j}, j  1,...m
E F este setul de stări de defect ale sistemului iar E S este setul de stări de
succes.
Fie q(z) probabilitatea de defectare a sistemului din lanţul Markov începând
cu Z 1 =z. Atunci
m
1
q
0
  q(e )
i 1
i i
Se notează cu q[k](z), k  0, probabilitatea defectării sistemului din lanţul

Markov începând cu Z 1 = z cu condiţia suplimentară că nu sunt admise mai mult de
k defectări pe durata regimului de reparare. Astfel, pentru orice z,
311
lim q [ k ] (z )  q (z ) (5.69)
k 
fiind îndeplinită următoarele relaţii de recurenţă:

1 daca z  E F
q[ 0] (z )   (5.70)
0 daca z  ES
q[ k ] (z )  1 pentru z  EF , k  0 (5.71)
q[ k ] (z )   v (z, y)q[k  1  j  y ]
k
y:max{1, j 1} y  z  k 1
(5.72)
unde z  E S , z  E j pentru j  {1, …, k), k  1.

Probabilităţile de tranziţie {v k (z,y)} se pot determina în conformitate cu
următorul algoritm:
- fie z = (z 0 ; z 1 , …, z m ) şi y = (y 0 ; y 1 , …, y m );
- se descrie setul tuturor stărilor y la care se ajunge din z după terminarea
reparării componentei z 0 notându-le cu γ(z, y) = |y| - j+1. Apoi, 0 ≤ γ(z, y) ≤ k
unde γ(z, y) este numărul defectărilor sistemului pe durata reparării
componentei z 0 ;
- pentru γ(z, y) fixat, se defineşte vectorul (y 1 , …, y m ) prin setul {i 1 , …, i γ(z, y) ),
unde 1 i 1 < …… < i γ(z, y) ≤ m cu z i =1 pentru orice i  {i 1 , …, i γ(z, y) }; rezultă:
 zi daca i  {i1 ,......, i ( z,y ) }, i  z 0

yi  1 daca i  z0
0 daca i  {i ,...., i 1 i  m
 1  ( z, y ) },
- se determină toate valorile posibile pentru y 0 ; se notează

l (y )  min{l : 1  i  m, y i  0}  K l  }
ceea ce înseamnă că, componentele clasei K l(y) au o prioritate mai mare faţă de
toate cele defecte în starea y. Pentru y 0 poate fi luat orice i astfel încât y i = 0 şi
iK l(y) .
- se notează cu r(z, y) numărul componentelor în setul {i: z i = 0, i  K l(y) }; apoi,
pentru γ(z, y)  1 fixat, există relaţia aproximativă

1
vk (z, y )   i u  ( z,y ) dG y 0 (u )
r (z, y ) i:zi  yi 1 0
(5.73)
Dacă (z,y) = 0, atunci

312
1  
vk (z, y )  1   vk (z, y' ) (5.74)
r (z, y )  y ': ( z,y')1 
Astfel, timpul mediu de funcţionare până la defectare MTTF poate fi calculat
conform ecuaţiei (5.46) cu T şi q definite de (5.67) şi (5.68). Algoritmul de
determinare a lui q este descris de ecuaţiile (5.69) – (5.74).
Durata medie W de rămânere a sistemului în stări de defect pe durata
regimului de reparare poate fi determinată în conformitate cu următorul algoritm:
- fie w(z) timpul mediu rămânere a sistemului în stări de defect pe durata
regimului de reparare începând cu starea din lanţul Markov notată cu Z 1 = z;
rezultă
m
1
W
0
  w(e )
i 1
i i
(5.75)
- se notează cu w[k](z), k  0, durata medie de rămânere a sistemului în stări de

defect pe durata regimului de reparare începând cu starea din lanţul Markov
notată cu Z 1 = z cu condiţia suplimentară ca, pe durata acestui regim, să nu
apară mai mult de k defectări; pentru orice z,
lim w[ k ] ( z )  w(z ) (5.76)
k 
fiind îndeplinită şi relaţia iterativă

0 daca e i  ES

w (e i )  
[0] (5.77)
 udGi (u ) daca e i  E F
0
Dacă z  E j pentru j  2, atunci

w[ 0] (z )  I {z  EF } udGi (u )   v (z, y)w
[0]
0 (y ) (5.78)
0 yE j 1
unde I{…..} este un indicator al evenimentului corespunzător şi

1
v0 (z, y ) 
r (z, y )
pentru y astfel încât y z0 = 1, y i = z i pentru i  z 0 şi y 0  {i: i  z 0 , i  K l(y) };
v 0 (z,y) = 0 pentru toţi ceilalţi y.
Pentru z  0 şi k  1,
313
 
1
w[ k ] (z )  I {z  EF } udGz0 (u )  I {z  ES }  
y:yE F ,
  j u dGz0 (u ) 
y  z  1 j:z j  y j 1 0
y  z 1
0
1 y  z  k ,
yi  zi ,1i  m
  v (z, y )w
k
y:max{1, z 1} y  z  k 1
[ k 1 z  y ]
(y )
(5.79)
unde {v k (z,y)} sunt definite de (5.73) şi (5.74).
Astfel, indisponibilitatea staţionară 1-PA poate fi determinată în conformitate
cu (5.36) cu T şi W definite de (5.67) şi (5.75). Algoritmul de calcul a lui W este
descris de (5.76)-(5.79).
Pentru evaluarea nonfiabilităţii sistemului 1-R se poate utiliza metoda
prezentată în paragraful precedent. Trebuie luate în considerare însă unele
particularităţi. Astfel, o valoare a lui  este definită de următoarea relaţie (în loc
de relaţia (5.53)):
1
 m 

 T 1
 0 1   i  udGi (u ) (5.80)
 i 1 0 
Ca şi în secţiunea precedentă, se notează cu q(u), u  0, funcţia de densitate a
intervalului de timp de la începutul regimului de reparare şi până la defectarea
sistemului cu existenţa, simultană, a evenimentului “sistemul se defectează înaintea
terminării regimului de reparare”.
x 
G ( x)   q (u )du , p  1 q, q  G ()   q(u )du
0 0
este probabilitatea defectării sistemului pe durata unui regim de reparare.

Metoda folosită pentru calculul lui G(x) se bazează pe principiul defectelor
monotone, curent şi cu succes folosit pentru analiza fiabilităţii sistemelor fiabile.
Ideea acestui principiu este simplă: dacă se ştie că un sistem s-a defectat pe durata
regimului de reparare, atunci, cu probabilitate apropiată de 1, defectarea a fost
monotonă ceea ce înseamnă că nu s-a terminat nici o reparaţie în intervalul de timp
de la începutul regimului de reparare până la defectarea sistemului. Cu alte cuvinte,
pe durata regimului de reparare numărul componentelor defecte este o funcţie
monoton crescătoare. Astfel, probabilitatea defectării sistemului pe durata
regimului de reparare poate fi aproximată de probabilitatea defectării monotone. O
astfel de abordare face posibilă simplificarea calculelor cu păstrarea unei suficiente
precizii a acestora. Se poate demonstra că eroarea relativă datorată acestei
aproximaţii tinde către zero odată cu creşterea fiabilităţii sistemului. Prin utilizarea
acestui principiu este valabilă relaţia următoare: pentru orice x > 0, avem
314
 
x
1 1
G ( x) 
0
 i 
I :e i E F 0
    j x G i ( x)   u dGi (u )
I :e i ES zE F ; z0 i j:z j  0
z 1 z 1
unde G i ( x)  1  Gi ( x) . Rezultă astfel
1 1
q ( x)  G ' ( x)     ( x)       ( z  1) x
0 i:e E
i j
z 2
G i ( x)
i F 0 i:e i ES zE F ; z0 i j: z j  0
unde (x) este funcţia delta.

Fie I indicatorul defectării sistemului pe durata unui regim de reparare iar ς
intervalul de timp între începutul regimului de reparare şi momentul defectării
sistemului. Rezultă

1 z  1
E( I )   xq( x)dx    
0 i:e E zE F ; z 0 i j:z j  0
j
z x
z
dGi ( x) (5.81)
0 i S 0

1 z  1
E( I )   x q ( x)dx 
2 2
0
  
i:ei ES zEF ; z0 i j:z j 0
j
z  1
x
z 1
dGi ( x) (5.82)
0 0
Se poate utiliza aceeaşi aproximaţie (5.55) ca în cazul modelului Markov.

Întregul algoritm, pentru determinarea valorii 1-R(t) pentru diferite valori ale lui t
în cazul modelului semi-regenerativ, strategiile PVPS şi cea a priorităţilor relative,
poate fi rezumat astfel:
1. Se calculează λ 0 şi  , (v. (5.38) şi (5.80))

2. Se determină q (v. (5.68) – (5.74)
3. Se determină E(Iς) (v. (5.81))
4. Se determină E(Iς2) (v. (5.82))
5. Se determină β şi α (v. (5.57) şi (5.78))
6. Se determină 1-R(t) pentru diferite valori ale lui t (v. (5.64) şi (5.65))
O valoare aproximativă a nonfiabilităţii staţionare pe un interval, 1-IR(θ) poate
fi calculată cu relaţia (5.66).
5.3.4.3 Modelul semi-regenerativ: strategia priorităţii absolute

Principiul defectelor monotone poate fi eficient utilizat şi în cazul strategiei
priorităţii absolute.
Indicatorii de fiabilitate 1-PA, MTTF, 1-R(t) şi IR(θ) pot fi obţinuţi cu relaţiile
(5.36), (5.46), (5.64) şi (5.66). Singura diferenţă este în metoda de calcul a
următorilor parametri:
315
1. q, probabilitatea defectării sistemului în regim de reparare

2. W, durata medie a stării de defect a sistemului pe durata regimului de
reparare
3. E(Iς)
4. E(Iς2), unde I este un indicator al defectării sistemului pe durata regimului
de reparare iar ς este intervalul de timp între începutul regimului de
reparare şi momentul defectării sistemului.
Se introduc unele notaţii noi, alături de cele folosite în paragraful precedent:

ζ i este durata de funcţionare a componentei i,
P{ i  x}  1  e  i x , i  1,..., m
-
η i este durata de reparare a compoenntei i
Gi ( x )  P{i  x}, i  1,..., m
M i( k )  Eik , i  1,..., m, k  0 (5.83)
- K 1 , …, K L sunt clasele de prioritate,

L
{1,......, m}   K i
i 1
componentele clasei K i având prioritate faţă de componentele clasei K j pentru i < j;

în cazul strategiei PVPS, L = 1 şi K 1 ={1, …, m}.
- λ 0 este suma tuturor ratelor de defectare (v. (5.38))
Metoda descrisă anterior se bazează pe principiul defectelor monotone. Ideea
acestui principiu este simplă: dacă se ştie că un sistem s-a defectat pe durata
aproximaţii tinde către zero odată cu creşterea fiabilităţii sistemului.
Fie Ψ = {C i , i = 1, …., N} setul tuturor (sau cel puţin al celor mai importante)
tăieturi minimale. Astfel,
N
q   q(Ci ) (5.84)
i 1
316
unde q(C i ) este probabilitatea evenimentului “sistemul s-a defectat pe durata

regimului de reparare datorită defectării tuturor componentelor setului de tăieturi
minimale C i iar această defectare a fost monotonă în sensul că nici o componentă
nu a fost reparată şi nici o alta nu s-a defectat în intervalul de la începutul
regimului de reparare până în momentul defectării sistemului”.
Se descrie, în continuare, un algoritm pentru evaluarea lui q(C) pentru orice
C = (i 1 , …., i r )
Fie Π setul tuturor permutărilor mulţimii (i 1 , …., i r ). Rezultă
q (i1 , ......, ir )   q(l , ...., l )
( l1 ,....l r )
1 r
(5.85)
unde q (l1 , ...., lr ) este probabilitatea defectului monoton amintit anterior cu condiţia
suplimentară ca acele componente se defectează în ordinea l 1 →l 2 →……→l r .
Fiecărei secvenţe l 1 , l 2 , …,l r i se poate asocia o subsecvenţă l j1 , l j2 , …,l jk cu
următoarele proprietăţi:
- 1 ≤ k < r şi 1 = j 1 < j 2 < …. < j k < r
- componenta l js are o prioritate mai mare comparativ cu l js 1 pentru s = 2, …, k
- componenta l j cu j s-1 < j < j s are o prioritate mai mică sau egală cu l js 1 (2 ≤ s ≤
k); componenta l j cu j k < j < r are prioritate mai mică sau egală cu l j . k
Cu alte cuvinte, subsecvenţa l j1 , l j2 , …,l jk determină componentele care sunt

scoase de pe lista echipei de reparaţii (prioritatea ultimei componente l r nu este
importantă. Se pot scrie următoarele relaţii:
l
q(l1 , ...., lr )  1
P{ l   l  ...   l  l ;
0 2 3 j2 j1
 l   l  ...   l   l  l ;
j2 j2 1 j3 j2 j2

l j2 1
  lk
k 1 1
 ...   l j   l j  l j ;
k k 1 k 1
l l
jk jk 1
 ...   lr   l j  l j } 
k k
r  u lr ul3
1

0
 i  dul
n 1
n r  du lr 1 ....  dul2 [1  Gl j (ul j 2 )] 
1
0 0 0
 [1  Gl j 2 (ul j 3  ul j 2 )]  ......  [1  Gl jk (ulr  ul jk )]
După unele simple transformări rezultă:

317
r k
1 1
q (l1 , ..., lr ) 
0
 i  
n 1
n
n 1 ( jn 1  jn )!
 M l(jnjn1  jn ) (5.86)
unde j 1 = 1, j k+1 = r şi {M i (j )} sunt definite de (5.83).

Astfel, durata medie de funcţionare până la defectare MTTF se poate calcula
cu ajutorul relaţiilor (5.46) cu T definit de (5.67) şi q de (5.84) – (5.86). Similar se
poate determina durata medie W a staţionării sistemului în stare de defect pe durata
regimului de reparare folosind aproximaţia următoare:
N
W   w(Ci ) (5.87)
i 1
unde w(C i ) este durata medie de staţionare a sistemului în starea de defect datorită
defectării tuturor componentelor din setul C i de tăieturi minimale cu precizarea că,
pe durata regimului de reparare, nu au loc defectări ale altor componente.
Fie C = (i 1 , …, i r ). Determinarea lui w(C) este analogă cu procedura descrisă
pentru determinarea lui q(C). Utilizând aceleaşi notaţii, se poate scrie relaţia
w(i1 , ..., ir )   w(l ,...., l )

( l1 ,...l r )
1 r
(5.88)
unde w(l1 ,...lr ) este durata medie a staţionării sistemului în stare de defect datorită
defectelor tuturor componentelor din setul tăieturilor minimale C i cu condiţia ca
acele componente să se defecteze în ordinea l 1 →l 2 → … →l r .
Fie l j1 , l j2 ,....., l jk o subsecvenţă ca şi cea precedentă. Se consideră două
cazuri:
1. Componenta l r are o prioritate mai mare decât componenta l jk
Atunci w(l1 ,...., lr ) este determinată printr-o relaţie simplă, de forma:
w(l1 ,..., lr )  q (l1 ,..., lr )  M l(r1) (5.89)
unde q (l1 ,..., lr ) şi M l(r1) sunt definite de relaţiile (5.86) şi (5.83).
2. Componenta l r are o prioritate mai mică sau egală cu componenta l jk
În relaţiile următoare (I(·)) este o funcţie indicator:

318
l
w(l1 , ...., l r )  1
E{( l   l   l )  I ( l   l  ...   l   l ;
0 jk jk r 2 3 j2 j1
 l   l  ...   l   l   l ;
j2 j 2 1 j3 j2 j2

l j k 1
  lk
k 1 1
 ...   l j   l j
k k 1
 l j ;
k 1
l l jk j k 1
 ...   lr   l jk   l jk } 
r  ul r ul3
1

0
   du  du
n 1
in lr lr 1 ....  du l2 [1  Gl j1 (u l j 2 )] 
0 0 0
 [1  Gl j 2 (u l j 3  u l j 2 )]  ......  [1  Gl jk 1 (u l jk  u l jk 1 )] 

  (v  u
ul r  ul j
l jk  u lr )dGl j (v)
k
După unele transformări, rezultă:

r k
1 1
w(l1 , ..., lr ) 
0
 i  
n 1
n
n 1 ( jn1  jn )!
 M l(jnjn 1  jn ) (5.90)
unde j 1 = 1, j k+1 = r + 1 şi {M i (j )} sunt definite de (5.83).

Rezultă imediat, din relaţia (5.36) procedura de calcul a indisponibilităţii
staţionare 1-PA cu T definit de relaţia (5.67) şi W de relaţia (5.87), (5.88) şi (5.89)
sau (5.90).
Metoda de calcul pentru E(Iς) şi E(Iς2) este aceeaşi cu cea descrisă
anterior. Aici I este un indicator al defectării sistemului pe durata regimului de
reparare iar ς este intervalul de timp de la începutul regimului de reparare până la
defectarea sistemului. Se poate considera aproximaţia următoare:
N
E( I i )   E{ i I (C j )}, i  1,2, (5.91)
j 1
unde I(C j ) este indicatorul defectelor monotone descrise anterior.

Fie C = (i 1 , …., i r ). Calculul lui E(ςiI(C)}, i = 1, 2, este analog cu
procedeul descris anterior pentru q(C) şi w(C). Folosind aceleaşi notaţii se poate
scrie relaţia
E{ i I (C )}  z
( l1 ,...,l r )
(i )
(l1 ,..., lr ), i  1,2, (5.92)
unde z(1)( şi z(2)(l 1 , …, l r ) sunt respectiv durata medie şi media pătratică a duratei
stării de defect a sistemului ca urmare a defectării tuturor componentelor setului C
319
de tăieturi minimale cu condiţia ca acele componente să se defecteze în ordinea

l 1 →l 2 → … →l r .
Fiecărei secvenţe l1 , l2 ,..., lr i se poate asocia aceeaşi subsecvenţă
l j1 , l j2 ,..., l jk aşa cum s-a descris anterior. Pentru i = 1, 2, se poate scrie relaţia
l
z ( i ) (l1 , ...., lr )  1
E{( li  I ( l   l  ...   l  l ;
0 r 2 3 j2 j1
 l   l  ...   l   l  l ;
j2 j 2 1 j3 j2 j2

l jk 1
  lk
k 1 1
 ...   l j   l j
k k 1
 l j ;
k 1
l  l
jk j k 1
 ...   lr   l j  l j } 
k k
r  ul r u l3
1

0
 u
n 1
in
i
lr dulr  dulr 1 ....  dul2 [1  Gl j1 (ul j 2 )] 
0 0 0
 [1  Gl j 2 (ul j 3  ul j 2 )]  ......  [1  Gl jk 1 (ul jk  ul jk 1 )] 

 [1  Gl j (ulr  ul j )]
k k
După unele transformări se obţin relaţiile

k
z (1) (l1 ,..., lr )  q (l1 ,..., lr ) b(n) (5.93)
n 1
k jn1  jn M l(j jn 1  jn  2 ) k 1 k 
z (l1 ,..., lr )  q (l1 ,..., lr )  
(2)
 n
(j j )
 2   b (n )  b ( n ) 
 n1 jn1  jn  2 M l jnn 1 n
1 2
n1 1 n2  n1 1 
(5.94)
unde j 1 = 1, j k+1 = r şi {M i } sunt definite de (5.83) şi
(j)
( jn1  jn 1)
j j Ml
b(n)  n 1 n  jn( jn1  jn )
jn 1  jn  1 M l jn
Se poate, ca urmare, utiliza aceeaşi aproximare, (5.55), ca şi în cazul

metodei Markov. Întregul algoritm pentru determinarea lui 1-R(t) pentru diferite
valori ale lui t în cazul metodei semi-regenerative, strategia priorităţilor totale, se
poate rezuma astfel:

2. Se determină q, conform (5.84) – (5.86)
320
3. Se determină E(Iς), conform (5.91) – (5.93)

4. Se determină E(Iς2), conform (5.91), (5.92), (5.94)
5. Se determină β şi α, conform (5.57) şi (5.58)
6. Se determină 1-R(t) pentru diferite valori ale lui t, conform (5.64) şi (5.67)
O valoare aproximativă a nonfiabilităţii staţionare pe un interval oarecare 1-

IR(θ) se poate calcula cu relaţia (35).
5.4 Metoda frecvenţei şi duratei
5.4.1.Introducere
Această metodă derivă din cele bazate pe modele Markov dar urmăreşte
evidenţierea valorilor unor indicatori frecvent folosiţi pentru fiabilitatea sistemului.
Cei mai reprezentativi indicatori sunt frecvenţa trecerii printr-o stare, sau printr-un
grup de stări, precum şi durata rămânerii în acestea. Evaluarea lor are la bază
metodele bazate pe procese Markov cu parametru continuu.
5.4.2.Conceptul de frecvenţă şi durată

Baza conceptului de frecvenţă şi durată este evidenţiată prin descrierea
comportării în timp a elementului simplu reparabil, pentru care graful stărilor si
histograma sunt date în figura 5.39.
 
0 1
Fig 5.39 Sistem format dintr-un singur element
unde:
 , intensitatea de defectare;
 , intensitatea de reparare;
 m = MTTF = 1/λ timpul mediu de funcţionare neîntreruptă;
 n = MTTR = 1/μ timpul mediu de defect neîntrerupt.
Probabilităţile absolute ale stărilor se pot calcula cu relaţiile:
P0 =  =
m
 mn
P1 =
 =
n
 mn
321
Din figura 5.40 rezultă că existenţa elementului este o succesiune alternativă

de perioade de funcţionare şi de defect.
Daca T este perioada ciclului, iar f este frecvenţa, atunci
1
Tc = m + n =
f
1 1
m= , n=
 
T
succes
refuz
r
Fig. 5.40 Evoluţia în timp a sistemului
Considerarea numai a probabilităţii stărilor oferă date uneori incomplete

despre fiabilitatea sistemului, frecvenţa defectărilor având adesea efecte majore
inclusiv economice.
Metoda frecvenţei şi duratei are la bază următorul concept: P S fiind suma
probabilităţilor absolute ale stărilor de succes,
ms 
PS 
T s 
m m 1 f
p0    
m  r Tc Tc 
r r 1 f
p1    
m  r T T r
f = p0 = p1
Frecvenţa trecerilor din starea de succes în cea de refuz este egală cu
probabilitatea stării de succes înmulţită cu intensitatea de trecere în starea de refuz
sau probabilitatea stărilor de refuz înmulţită cu intensitatea de trecere în starea de
succes (intensitatea de reparare). Raţionamentul poate fi extins pentru mulţimea
stărilor de succes (refuz). Acest concept nu este valabil dacă frecvenţa depinde de
timp.
322
5.4.3 Cazul sistemelor cu mai multe stări
5.4.3.1 Sisteme formate din două elemente

Graful stărilor are forma din figura 5.41.
1
1 f,f 2
1 2
2 3
d,f f,d
2
1
2
4 1
d,d
Fig. 5.41 Graful stărilor unui sistem format din două componente reparabile
Probabilităţile modelului Markov cu parametru continuu rezultă :

1 2
p1 
1  1 2   2 
1 2
p2 
1  1 2   2 
2 1
p3 
1  1 2   2 
12
p4 
1  1 2   2 
Stările sistemului sunt incompatibile reciproc, probabilităţile generale de stări
putând fi obţinute prin însumare.
Pentru sistem serie: PS = P1
PR = P2 + P3 + P4
Pentru sistem paralel : PS = P1 + P2 + P3
PR = P4
La ambele care se pot aplica relaţiile referitoare la stări cumulate,
dezvoltate anterior.
323
5.4.4 Frecventa de trecere printr-o stare individuală

Frecvenţa de trecere printr-o anumită stare este egală cu frecvenţa sosirilor sau
plecărilor din starea respectivă. Pentru modelul unui graf al stărilor dat în figura
5.39, intensităţile de sosire şi de plecare din fiecare stare sunt prezentate
sistematizat în tabelul 5.8.
Tabelul 5.8 Frecvenţa plecărilor şi sosirilor

Numărul Componenta Componenta Intensitatea (rata):
stării 1 2
plecare sosire
1 f f 1   2 1 2
2 d f  2  1 1   2
3 f d 1   2  2  1
4 d d 1   2 1   2
a) Frecvenţa trecerii prin starea 1

1  2 1   2 
f 1 = P 1 (intensitatea totală de plecare din starea 1) = =
1  1  2   2 
1  2 1   2 
P1 (intensitatea de sosire în starea 1) = p 2  1 + p 3  2 + p 4 0 =
1  1  2   2 
b) Frecvenţa trecerii prin starea 4
1 2 1   2 
f 4 = P 4 (intensitatea de plecare din starea 4) =  p22 + p31 =
1  1 2   2 
1 2 1   2 
1  1 2   2 
Similar, completând expresiile pentru f 2 şi f 3 , putem sistematiza rezultatele în
tabelul 5.9
Tabel 5.9 Frecvenţele şi probabilităţile stărilor
Număr stare Probabilitate ( p i ) Frecvenţa de trecere ( f i )
1 1  2 / D  i  2 1   2  / D
2 1  2 / D  i  2 1   2  / D
3 1  2 / D  i  2 1   2  / D
4 12 / D  i  2  1   2  / D
S-a notat D  1  1  2   2 
324
În cazul sistemului format din elemente identice :  1 =  2 =  ;  1 =  2 = 

2 2 2 2  
f1 = f4 = f2 = f3 =
    2
    2

5.4.5 Durata medie de rămânere într-o stare

Pi
Din definiţie rezultă că: mi = Ti = şi astfel :
fi
 1
m1    
 1 2
 1
m2    
 2 1

m  1
 3 1   2

m  1
 4 1   2
În cazul sistemului format din componente identice

 1
m1 
 2
 1
 m 2  m3 
 
 1
m 4 
 2 
5.4.6. Durata ciclului de trecere prin stări individuale

Durata ciclului este inversul frecvenţei şi va avea, pentru cazul elementelor
identice, valorile:
T1 =
   2 T2 = T3 =
 1 1
  T4 =
   2
2 2    22 
a) Sistem paralel redondand
1  2  1  2   2 1
ps =  p1 + p2 + p3
1  1  2   2 
325
1 2
Qs =
1  1  2   2 
Se notează n = 1  1 2   2 
1 2  2  1 2 1 1 2 1   2 

M((t)) = ( p 2  2 +p 3  1 )T = T =
n n
1  2  1  2   2 1
MTTF =
1 2 1   2 
iar in cazul elementelor identice
 2  2 2  
MTTF = 
2 2  22
1 2 1
MTTR = 
1 2 1   2  1   2
1
si MTTR = ( pentru cazul elementelor identice )
2
b) Sistem serie
1   2      2
MTTF = + =
2 2 2 2 2
5.4.7 Frecvenţa trecerii prin stări cumulate

Frecvenţa trecerii prin stări individuale este doar uneori relevantă pentru
funcţionarea sistemului. În majoritatea cazurilor stările unui sistem pot fi grupate
de exemplu în stări de succes S şi refuz R.
Probabilitatea ca sistemul să se afle în una din aceste grupe de stări se
determină, evident, prin însumarea probabilităţilor stărilor ce fac parte din gama
respectivă, ele fiind incompatibile reciproc.
Similar se pot determina frecvenţele de trecere a sistemului prin aceste grupe
de stări.
De exemplu grupând stările 3 şi 4 rezultă
2  2
f 34 = p 3  2 + p 4  2 = (p 3 + p 4 ) 2 =
 2  2
Similar,
326
 2 2
f 12 = (p 1 + p 2 ) 2 =
 2  2
a) Sistemul serie
Se combină stările 1 şi 2, 3, 4.
Media numarului de plecari este
1  2 1   2 
f1 =
1  1 2   2 
şi a celui de sosiri în starea 1
f 234 = p 2  1 + p 3 
care este egal cu numărul de plecări din grupul de stări de refuz.
b) Sistemul paralel
Frecvenţa de defectare este
1 2 1   2 
f4 =
1  1  2   2 
f 123 = p 2  2 + p 3  1
5.4.8 Evaluarea recursivă a frecvenţei cumulate

Literatura oferă formalizări de proceduri şi concepte pentru cele descrise în
capitolul anterior, cu aplicaţii la sistemele multivalente formate din elemente
binare, care modelează şi treapta de producere a energiei în sistemul energetic. În
esenţă este vorba de gruparea stărilor pe nivele de performanţă. Sistemul devine
astfel multivalent. La sisteme energetice gruparea stărilor pe nivele de performanţă
permite determinarea puterii disponibile (efectiv utilizabile) la bare sub forma de
variabilă aleatoare discretă. Sunt şi alte aplicaţii posibile.
În continuare se prezintă modul de evaluare a probabilităţii şi frecvenţei
grupelor de stări. Stările sistemului sunt ordonate în ordine descrescătoare nivelului
de performanţă. Se fac notaţiile:
- P i = limita probabilităţii stării i, i = ( 1, 2, …n )
- P i ’ = probabilitatea cumulată a stărilor i, i + 1, i + 2, …n
-  +i = rata de trecere din starea i în starea cu nivel superior
-  -i = rata de trecere din starea i în starea cu nivel inferior
327
- f i = frecvenţa de trecere prin starea i

- f i ’ = frecvenţa cumulată de trecere prin stările i, i + 1, i + 2, ...n
Este evidentă relaţia:
f i = p i (  +i + -i )
n
pi’ = pi + p
j i 1
5 = p i +p i+1 ’
n
f i ’ = f i + f
j i 1
i ( frecvenţele de trecere între stările (i +1)n ) =
= P i  +i + f i+1 ’ - P i  -i  = f i+1 ’+ P i ( +i - -i )
Procesul recurenţial poate începe cu starea n şi să se termine cu starea 1.
Aplicăm pentru cazul sistemului format din două elemente, analizat anterior,
ordonând stările 4 cu nivel de performanţă 0, 3, 2 şi 1 cu nivel de performanţă
maxim.
1 2 1   2 
f4’ = f4 =
n
unde n = ( 1 + 1 )(  2 + 2 ).
12 1   2  12  2  1  2  2
f 3 ’ = f 34 = f 4 ’+ p 3 (  +3 +  -3 ) =  
n n 2   2
valoare obţinută şi anterior.
 2  2 1  1  1  2 1   2  1  2 1   2 
f 2 ’ = f 234 = f 1 ’ +p 2 (  +2 -  -2 ) =  
n n n
1  2 1   2  1  2 0  1   2 
f 1 ’ = f 1234 = f 2 ’ + p 1 ( 0-  -1 ) =  0
n n
Se poate uşor deduce că procedeul este potrivit pentru calculatoare numerice.
5.4.9 Durata medie de rămânere într-un grup de stări

probabilitatea.cumulată Pi
mi = 
frecventa.cumulată fi
Pentru sistemul anterior avem:
1  n
m 4 ’=  1 2
1   2  n 12 1   2 
328
1 2  1 2 n 1
m 3 ’= 
n  2  2 1  1  2
1  2  1 2  1 2
m 2 ’=
1  2 1   2 
5.4.10 Balanţa frecvenţelor

Este o tehnică des utilizată la sisteme mici şi nu necesită întocmirea matricei
coeficienţilor. Conceptul de bază este că frecvenţa intrărilor într-o stare este egală
cu frecvenţa ieşirilor din acea stare. Necunoscutele sunt probabilităţile stărilor.
Suma lor trebuie să fie 1.
Pentru cazul unui sistem format dintr-un singur element,
p 0  = p 1   p 1 =p 0 

   
p 1 +p 0 =1  p 0 + p 0 =1  p 0 1    1  p 0 =
   

p1 =

a) Cazul unui sistem format din două elemente binare diferite
1  2 
p 1 (  1 + 2 ) = p 2  1 + p 3  2 p1 =  1 2
1  1 2   2  n
1  2
p 2 (  1 + 2 ) = p 1  1 + p 4  2 p2 =
n
1  2
p 3 (  1 + 2 ) = p 1  2 + p 4  1  p3 =
n
1 2
p 4 (  1 + 2 ) = p 2  2 + p 3  1 p4 =
n
p 1 + p 2 + p 3 + p 4 =1
Acestea pot fi folosite în continuare ca şi în celelalte metode cunoscute.
5.4.11 Modelarea restabilirii în două faze: reparare - punere în funcţiune

În multe situaţii repararea şi punerea în funcţiune se face în locuri diferite şi de
personal diferit, deci în două faze. Este evident că modelarea restabilirii în două
329
faze diferite este importantă acolo unde nu există elemente de rezervă şi unde
punerea în funcţiune necesită operaţiuni care durează.
Modelul Markov pentru aceste sisteme presupune cunoaşterea intensităţilor de
defectare, de reparare şi instalare.
a) Sistem format dintr-o singură componentă şi fără element de rezervă
Se acceptă ipoteza distribuţiei exponenţiale a timpilor cu intensităţile:
 = intensitatea de defectare;
 = rata de reparare;
 = rata de punere în funcţiune.
Graful stărilor este dat în figura de mai sus.
Folosind algoritmul de mai sus obţinem:
- disponibilitatea

p = p1 =
    
- indisponibilitatea
      
q = p2 + p3 =  
              
- frecvenţele de trecere prin cele trei stări vor fi:
  
f1 = p1 = f2 = p2 = f3 = p3 =
n n n
- frecvenţa stărilor de funcţionare

ff = f1 =
n
- frecvenţa stărilor de defectare

f d = f 2 +f 3 – P 2  = = ff
n
- durata medie de rămânere în fiecare din cele trei stări
p1 p
m1 = , m 2 = p2 , m 3 = 3
f1 f2 f3
MTTF = p =
1
-
ff 
330
q   1 1
- MTTR =   
ff   
egal cu suma mediilor timpilor de reparare şi de aşteptare după cum era de aşteptat.
b) Sistem format dintr-o componentă de bază şi o componentă de rezervă

Graful stărilor este prezentat în figura 5.42. La căderea componentei de bază
intră în funcţiune cea de rezervă. Componenta defectă se repară şi devine
componentă de rezervă.
2
3
 2rez
1
 1f,1rez 

4  2
1f,1d 1d,1rez
2

5
2d
Fig. 5.42 Graful stărilor unui sistem format dintr-o componentă de bază şi una de rezervă
Intensitatea de tranziţie 2 din starea 5 în starea 2 presupune resurse umane

pentru repararea simultană a celor două elemente defecte.
Probabilităţile limită ale stărilor rezultă:
2 2  2  2 2    
p1 =
D
2    
p2 =
D
2 2    
p3 =
D
2 2 
p4 =
D
331
2 2
p5 =
D
unde D =  2 2  2           
Disponibilitatea p = p1 + p4
şi q = p2 + p3 + p5
Frecvenţa cumulată de trecere prin starea de succes:
f f = f 1 + f 4 – p 4  = p 1  + p 4 (   ) – p 4  = p 1  + p 4  = ( p 1 +p 4 )
unde, înlocuind expresiile pentru p 1 şi p 4 rezultă
2       
ff =
D
care trebuie să fie egală cu f d :
f d = f 2 + f 3 + f 5 – p 2  - p 5 2 = p 2 (  +  ) + p 3  + p 5 2 - p 2  - p 5 2 = p 2  + p 3 
2       
fd =
D
Durata medie de rămânere în starea de funcţionare este
P 1
MTTF= 
ff 
iar durata medie de staţionare în starea de refuz

q 1 
MTTR =  
f d  2       
c) Sistem format dintr-o componentă cu două rezerve
În figura 5.43 se prezintă doar graful stărilor, restul raţionamentelor şi
algoritmilor fiind similare cu cele anterioare.
332
2
3
 3rez
1
 1f,2rez 

6 2 4  2
1f,2d 1f,1d, 1d,2rez
 1rez
2
 
7 5
3d 2d,1rez
3
Fig. 5.43 Graful stărilor unui sistem format dintr-o componentă de bază şi două rezerve
d) Sistem format din două componente şi una de rezervă

Se acceptă ipoteza că cele trei stări sunt identice, dar modelul poate fi extins şi
în cazul unor componente diferite. Este evident că în acest caz apar 3 stări
relevante din punct de vedere al numărului de elemente în funcţiune, pentru
sistemul A cu 2 elemente în funcţiune, B cu 1 element în funcţiune, C cu 0
elemente în funcţiune, conform figurii 5.44.
4  1 2 9
2f,1d 2f,1rez 3 3rez
 3
 1f,2rez 
2
2 
5 2 2 2 8
 1rez
2
 
6 7
3d 2d,1rez
3
Fig. 5.44 Graful stărilor unui sistem format din două componentă de bază şi o rezervă
e) Limitarea numărului de rezerve

333
Dacă numărul de rezerve creşte la infinit, valoarea limită a disponibilităţii poate fi

calculată raţionând că repararea devine irelevantă şi numai intensităţile de punere
în funcţiune contează împreună cu rata echivalentă de defectare. Procedeul este
ilustrat în figura 5.45.
 e
f d
Se pot calcula disponibilitatea,
Ps =

e  
şi indisponibilitatea
e
Qs =
e  
Exemplul 5.12
Pe baza modelelor prezentate s-au obţinut legile de variaţie a indisponibilităţii Q s a
sistemului în funcţie de diferiţi parametri de intrare. În figura 5.46 se prezintă Q s = f()
pentru un sistem format dintr-o componentă de bază şi o rezervă.
Indisponibilitatea
Caracte- Durata de Durata de

ristica reparare instalare
1 15 2
2 30 2
3 45 2
4 15 4
5 30 4
6 45 4
Frecventa de defectare [defecte/an]
Fig. 5.46 Dependenţa indisponibilităţii în funcţie de frecvenţa de defectare,

de durata de reparare şi durata de instalare pentru sistemul cu graful stărilor din fig. 5.42
334
5.4.12 Modelarea defectelor de mod comun( common mode failures)

Ipoteza posibilităţii defectării simultane a două sau mai multe elemente ale
sistemului este mai realistă în special în cazul că defectările au aceeaşi cauză care
produce efecte simultane rare în cascadă. Există sisteme la care acest aspect nu
poate fi neglijat. Modelarea defectelor de mod comun poate fi realizată cu ajutorul
lanţurilor Markov cu parametru continuu.
Tehnici de modelare şi calcul
Aceste tehnici vor fi prezentate în continuare pentru un sistem paralel format
din două componente la care drept date de intrare se introduc şi intensităţile de
defectare, respectiv reparare simultană a celor două elemente. Practic faţă de
ipotezele anterioare se măreşte în primul rând numărul de tranziţii între stări.
În figura 5.47 se prezintă trei cazuri posibile:
- figura 5.47a, defectarea simultană posibilă  12  0, dar repararea se face numai
consecutiv, cu  12 = 0;
- idem pentru  12  0;
- figura 5.47b, prin defectarea simultană se ajunge într-o stare care nu comunică
decât cu starea 1.
Exemplele anterioare nu epuizează toate posibilităţile, de exemplu putând
exista tranziţii din starea 5 în starea 1şi 3, toate acestea depinzând de funcţionalul
sistemului şi fiind apreciate de analist.
1 1
1 f,f
2 1 f,f
2
12 12
1 2 1 2
2 2 12 3
3
d,f f,d d,f 5 f,d
d,d
2 1 S 2 1
12 R
2 4 1 R 2 4 1
d,d d,d
a) b)
Fig. 5.47 Graful stărilor unui sistem format din două componente în paralel
Odată întocmit graful stărilor sistemului, se poate scrie matricea coeficienţilor

şi sistemul de ecuaţii, relaţiile lui şi calculul probabilităţilor absolute ale stărilor.
Gruparea stărilor în stări de succes şi refuz permite calculul tuturor
indicatorilor de fiabilitate ai sistemului. O cale simplificatoare poate accepta
următoarele ipoteze pentru cazul din figura 5.47a:
335
1 + 1  1 2 + 2  2 2 + 1 = 1 1 + 2 = 2
 12 +  1 +  2 =  1 +  2  12 (  1  1 +  2  2 )   12  1  2
 1  12 +  2  12   1 2 2 +  2 2 1
2 2
Pentru sistemul paralel format din două elemente binare diferite cu

considerarea defectului de mod comun rezultă:
 e =  1  2 ( r 1 + r 2 ) +  12
r1r2 r12
r=
r1r2  r2 r12  r12 r1
Q = r
5. METODE DE CALCUL A INDICATORILOR DE FIABILITATE
ŞI PERFORMABILITATE
Metodele de calcul a fiabilităţii structurale preliminate a sistemelor au drept
date de intrare indicatorii de fiabilitate ai elementelor şi structura sistemului
exprimată sub una din formele analizate în capitolele anterioare. Ele pot fi
clasificate după criteriul modelului de bază astfel:
- metode bazate pe spaţiul stărilor;
- metode de simulare;
- metode specifice sistemelor complexe.
Evident, metodele bazate pe funcţia de structură se referă la sisteme binare
formate din elemente binare.
Metodele bazate pe spaţiul stărilor pot modela sistemele binare sau
multivalente formate din elemente binare sau multivalente.
5.1 Metode bazate pe funcţia de structură

Sunt aplicabile la sistemele binare formate din elemente binare
independente, nereparabile sau reparabile, la care se cunosc funcţiile de structură şi
de fiabilitate tratate capitolul 3, precum şi fiabilitatea elementelor exprimată sub
formă de funcţie de supravieţuire
P(t) = P[T f > t] = 1 – F(t)
la elementele reparabile sau disponibilitatea la elementele reparabile.
5.1.1 Calculul fiabilităţii sistemelor formate din elemente nereparabile

Elementele nereparabile sunt caracterizate de indicatorul T f – timpul de
funcţionare până la defectare, exprimat sub formă de variabilă aleatoare prin:
a) Funcţia de repartiţie
F(t) = P(T f  t) (5.1)
b) Funcţia de distribuţie
dF (t ) P[t  T f  t  dt ]
f (t )   (5.2)
dt dt
c) Intensitatea de defectare
f (t )
 (t )  P[t  T f  t  dt ; T f  t ]  (5.3)
1  F (t )
d) Media timpului de funcţionare
209

MTTF   t  f (t )dt (5.4)
0
e) Probabilitatea de supravieţuire la momentul t

R(t) = 1 – F(t) (5.5)
Pentru calculul indicatorilor de fiabilitate ai unui sistem este necesar să se
cunoască, pe lângă indicatorii de fiabilitate ai elementelor componente, şi structura
sistemului.
Pentru aplicarea acestei categorii de metode, structura sistemului se exprimă
sub formă de funcţie de structură sau funcţie de fiabilitate. Funcţia de fiabilitate are
forma generală
Rs (t )  f ( Ri (t )) (5.6)
unde: R s (t) este probabilitatea de funcţionare a sistemului la momentul t;

R i (t) este probabilitatea de funcţionare a elementului i la momentul t.
5.1.1.1 Cazul sistemelor serie

Prin definiţie, la sistemele serie formate din n elemente independente
n
Rs (t )   Ri (t ) (5.7)
i 1
sau, sub altă formă
n
Fs (t )  1   (1  Fi (t ) (5.8)
i 1
Pe baza celor arătate, în tabelul 5.1 se prezintă relaţiile de legătură între ceilalţi
indicatori ai sistemului serie în funcţie de cei ai elementelor sale componente.
În cazul sistemelor serie, distribuţia timpului de funcţionare îşi conservă
exponenţialitatea, intensitatea de defectare a sistemului fiind egală cu suma
intensităţilor de defectare a elementelor
Exemplul 5.1
Fie un sistem serie format din 10 elemente identice independente, sistem care trebuie
să realizeze la 5 ani de la punerea în funcţiune o probabilitate de supravieţuire R s = 0.99.
Să se determine ce probabilitate de supravieţuire R i trebuie să aibă fiecare din
elementele componente ale sistemului?
Rezolvare: R(5) = R i (5)n; 0.99 = R i (5)10
lg(0.99) = 10lg(R i (5)) R i (5) = 0.998996
210
Tabelul 5.1 Legătura dintre indicatorii de fiabilitate ai sistemului serie şi

indicatorii elementelor componente
Cazul general Relaţia pentru cazul
t repartiţiei exponenţiale
Indicatorul

 i ( t ) dt
n
Ri (t )  1  Fi (t )  e 0
  i ( t )
Ri (t )  e i 1
t n
n 
 i ( t )dt   i ( t )
R s (t )   e  R s (t )  e i 1
0
R s (t)
i 1 Rs (t )  e  nt pentru
t n
   ( t )dt 1 (t )  2 (t )  ...   n (t )  
e 0i 1

1
MTTFs   t  f s (t )dt  MTTFs  n

0 
i 1
i
MTTF s
  Rs (t )dt 1
MTTFs  pentru
0
n
1  2  ... n  
n
 s (t )    i
 s (t) f s (t ) i 1
s (t ) 
1  Fs (t )  s (t )  n pentru
1   2  ...   n  
Exemplul 5.2
Fie un sistem format din m = 50 de subsisteme identice, fiecare având probabilitatea
de supravieţuire la t = 22 ani (2·105 h) egală cu R i (22) = 0.985.
Să se calculeze:
a) Probabilitatea de supravieţuire a sistemului R s (22)
b) Media timpului de funcţionare a sistemului MTTF
c) Intensitatea de defectare a unui element ( e ) al subsistemului dacă acesta este format
din n = 60 de elemente identice
d) Ce valoare trebuie să aibă  e astfel încât R s (22) să fie 0.85?
Rezolvare:
a) R s = R i m = 0.98550 = 0.46969
 s = - (lnR)/t = - ln 0.46969 = 3.77841·10-6 [h-1]
b) MTTF s = 1 /  s = 1 / (3.7781·10-6 [h-1]) = 264661.59 [h]  30 ani
211
c)  e =  s / (m·n) = 3.7781·10-6 / 50·60 = 1.25937·10-9 [h-1]

d)  s = m·n· e ’ = - ln R s / t
 e ’ = - lnR s / (m·n·t) = ln 0.85 / (50·60·2·105) = 2.70865·10-10 [h-1]
Observaţie: Valoarea de la punctul d este dificil de realizat în practică. Se pot aplica
măsuri bazate pe redondanţă.
5.1.1.2 Cazul sistemelor paralel

Sistemele paralel ies din funcţiune dacă se defectează toate elementele.
Dacă se notează:
Q s (t) = 1 – R s (t) = F s (t) (5.9)
atunci
n t
Qs (t )   Qi (t )   Fi (t ) (5.10)
i 1 i 1
deci
t
Rs (t )  1   Fi (t ) (5.11)
i 1
Relaţiile pentru ceilalţi indicatori sunt date în tabelul 5.2.
5.1.1.3 Cazul sistemelor decompozabile serie-paralel

În capitolul 2 au fost exemplificate formele complete de sisteme
decompozabile serie-paralel. Pe baza relaţiilor anterioare, de la sistemele serie şi
paralel, putem deduce relaţii generalizate pentru sistemele decompozabile serie-
paralel.
Pentru sistemul decompozabil serie, format din m subsisteme (grupuri de
defectare) înseriate fiecare având n i , i = 1, 2, …, n m elemente, relaţia de calcul a
fiabilităţii sistemului este
m nj
Rs (t )   [1   (1  R ji (t )] (5.12)
j 1 i 1
unde R ji (t) este probabilitatea de funcţionare a elementului i din subsistemul

(grupul de defectare) j.
Pentru sistemul decompozabil paralel format din m subsisteme (căi minimale)
legate în paralel, fiecare având n i , i = 1, 2, …, n m elemente, relaţia similară celei
anterioare este
m nj
Rs (t )  1   [1   R ji (t )] (5.13)
j 1 i 1
212
Tabelul 5.2 Indicatorii de fiabilitate pentru sistemele paralel

Indicatorul Cazul general Cazul repartiţiei exponenţiale
Ri (t )  e  it
t
elementului

 i ( t ) dt
Ri (t )  e 0
t n
n  i ( t )dt Rs (t )  1   [1  e it ]
Rs (t )  1   [1  e 0
i 1
R s (t) i 1
Rs (t )  1  [1  e t ]n pentru
1   2  ...3  n  
n
1
MTTF   pentru 1   2  ... n  
i 1 n
1 1 1
MTTF    ;n2
 1 2 1  2
MTTF MTTF   Rs (t )dt 1 1 1 1
MTTF     
0
1 2 3 1  2
1 1
  ;n3
1  3  2  3
5.1.1.4 Cazul sistemelor majoritare

Sistemele majoritare se mai numesc şi sisteme parţial redondante n / n+k (se
citeşte n din n+k) cu elemente identice nereparabile. Modelarea lor are la bază
distribuţia binomială a stărilor sistemului, stări care rezultă din dezvoltarea
binomului
( R (t )  Q (t )) n
unde Q(t) = 1- R(t).
Dezvoltarea cazului general este dificilă dar generalizarea poate fi făcută
pornind de la cazuri particulare. În continuare se prezintă sistemul format din n+k
= 4, pentru n = 4, 3, 2, 1. Rezultă
( R (t )  Q (t )) 4  R (t ) 4  4 R (t ) 3 Q (t )  6 R (t ) 2 Q (t ) 2  4 R (t )Q (t ) 3  Q (t ) 4
Pentru cazul distribuţiei exponenţiale sunt valabile relaţiile
R (t )  e  t Q (t )  1  e  t
şi rezultă:
R s (t) 4/4 = e-4t (echivalent sistemului serie)
R s (t) 3/4 = e-4t + 4e-3t(1-e-t)
R s (t) 2/4 = e-4t + 4e-3t(1-e-t) + 6e-2t(1-e-t)2
213
R s (t) 1/4 = e-4t + 4e-3t(1-e-t) + 6e-2t(1-e-t)2 + 4e-t(1-e-t)3

Exemplul 5.3
Fie un sistem majoritar de tipul 2/4 format din 4 componente identice având  = 0.1
[1/an]. Sistemul va avea fiabilitatea R s (t) = e-4t + 4e-3t(1-e-t) + 6e-2t(1-e-t)2 cu valoarea la
t = 0.5 ani R s (0.5) = 0.9996 şi la t = 5 ani, R s (5) = 0.8282.
În cazul sistemelor formate din elemente diferite nereparabile stările
sistemului rezultă din dezvoltarea produsului următor:
[( R1 (t )  Q1 (t ))  ( R2 (t )  Q2 (t ))  .......  ( Ri (t )  Qi (t ))  ......]
Exemplul 5.4
Fie un sistem format din 3 subsisteme ale căror elemente au distribuţia exponenţială.
Subsistemul 1 are un singur element cu  1 = 10-6 [1/h], subsistemul 2 are două
elemente identice cu  2 = 810-6 [1/h] starea de succes fiind asigurată de funcţionarea unui
element iar subsistemul 3 are trei componente, fiecare având  31 = 510-6 [1/h],  32 =
210-6 [1/h] şi respectiv  33 = 1010-6 [1/h], starea de succes a subsistemului 3 fiind
asigurată dacă funcţionează oricare 2 din cele 3 elemente ale sale.
Să se calculeze fiabilitatea sistemului la 5000 de ore după punerea în funcţiune.
Rezolvare:
6
R1 (5000)  e 10 5000
 0.995
8106 5000 6
R2 (5000)  2e  e 2810 5000  0.9985
R3 (t )  R31 (t )  R32 (t )  R33 (t )  R31 (t )  R32 (t )  Q33 (t )  R31 (t )  Q32 (t )  R33 (t )
 Q31 (t )  R32 (t )  R33 (t )  e 31t  e 32t  e 33t  e 31t  e 32t  (1  e 33t )
 e 31t  (1  e 32t )  e 33t  (1  e 31t )  e 32t  e 33t
Cu valorile numerice date, pentru t = 5000 h, rezultă R 3 (5000) = 0.9981.
Pentru sistemul considerat,
R s (5000) = R 1 (5000)R 2 (5000)R 3 (5000) = 0.9916.
5.1.1.5 Cazul sistemelor cu elemente nereparabile rezervate

Astfel de sisteme nu pot fi modelate ca sisteme paralel deoarece elementul de
rezervă poate fi mai puţin solicitat până la intrarea în funcţiune în locul elementului
rezervat pe de o parte iar, pe de altă parte, trecerea (comutarea) acestuia, în locul
elementului rezervat, la defectarea acestuia, se face de către un element (subsistem)
special de comutare, notat cu k, element ce trebuie considerat inclusiv prin
indicatorii săi de fiabilitate.
Sistemele cu elemente nereparabile rezervate vor fi modelate, în cele ce
urmează, considerând mai multe ipoteze.
214
Ipoteza 1 Comutator perfect: p k = 1, t k = 0 unde p k este

probabilitatea comutării reuşite iar t k este timpul de intrare în funcţiune a rezervei
la defectarea elementului de bază (rezervat).
Ipoteza 1.1 Elementul de rezervă este identic cu cel de bază
În această ipoteză, sistemul este format dintr-un element de bază B şi unul de
rezervă R care intră în funcţiune, la defectarea bazei B, cu probabilitatea 1 şi fără
pauză de comutare.
Modelul pentru acest sistem este distribuţia Poisson:
(  t ) x e  t
Rx (t )  (5.14)
x!
unde P x (t) este probabilitatea ca la momentul t să fie defecte x elemente.
Variabila aleatoare discretă X are distribuţia
  te  t (t ) 2 e  t (t ) n e  t 
X e 1! 2!
.......
n! 

 0 n
 1 2 ....... 
Sistemul este în funcţiune dacă ambele elemente sunt în funcţiune sau dacă
unul din elemente este în funcţiune. Fiabilitatea sistemului este dată de relaţia
Rs (t )  R0 (t )  R1 (t )  e  t  te  t  (1  t )e  t
Ipoteza 1.2 Comutator perfect, două elemente identice, sistem cu baza
rezervată
În acest caz,
(t ) 2 e  t 2 t 2 t
Rs (t )  R0 (t )  R1 (t )  R2 (t )  e t  te t   (1  t  )e
2 2
Ipoteza 1.3 Comutator perfect, n elemente identice, sistem cu baza
rezervată
Generalizând ultima relaţie se obţine:
( t ) 2 (t ) n n
(t ) x e  t
Rs (t )  e t  te t [1  t   .......  
2 n! x 0 x!
sau, altfel spus, probabilitatea de funcţionare a sistemului este egală cu suma
primilor n termeni ai distribuţiei Poisson.
Media timpului de funcţionare neîntreruptă este:
215

1 1 2
MTTF   e t (1  t ) dt   
0
  
n
  ( t ) x
e t
n 1
MTTF   x 1
dt 
0
x! 
Exemplul 5.5
Să se compare fiabilitatea unui sistem paralel format din 2 elemente cu cea a unui
sistem cu rezerva identică cu baza la t = 10 h de la punerea în funcţiune pentru cazul în care
elementele sistemului sunt identice şi având  = 0.02 [h-1].
Rezolvare:
- Cazul sistemului paralel
R p (10)  1  [1  e  t ]2  1  1  2e  t  e 2 t  2e  t  e 2 t 
 2e 0.0210  e 20.0210  0.967141
Rezultă
2 1 2 1
MTTF p      75 [ h]
 2 0.02 0.04
- Cazul sistemului rezervat
Rr (10)  e 0.0210 (1  0.02 10)  0.982477
2
MTTFr   100 [ h]
0.02
Concluzia este că, în ipoteza comutatorului ideal, fiabilitatea şi media timpului de
funcţionare până la defectare a sistemului cu un element rezervat individual sunt mai mari
decât în cazul sistemului cu două elemente în paralel.
Ipoteza 2 Cazul comutatorului real
Comutatorul real este caracterizat de o probabilitate de răspuns p k la
solicitare, solicitarea manifestându-se la căderea elementului de bază:
N cc
pk 
Ns
unde N cc este numărul de comutări corecte iar N s este numărul total de solicitări.
Considerând cazul sistemului format din două elemente identice, unul de
bază B şi celălalt în rezervă R, rezultă:
- probabilitatea ca sistemul să aibă zero elemente defecte
216
P0 (t )  e  t
- probabilitatea ca sistemul să aibă baza defectă şi rezerva în funcţiune, comutată
corect
P1c (t )  P1 (t )  pk  pk te  t
Rezultă probabilitatea ca sistemul să fie în funcţiune la momentul t:
Rs (t )  e  t (1  pk t )
relaţie care poate fi generalizată pentru un sistem cu mai multe elemente de
rezervă.
- media timpului de funcţionare până la defectare

1  pk
MTTF   e t (1  p k t )dt 
0

Exemplul 5.6
Pentru un sistem cu două elemente din care cel aflat în rezervă este identic cu
elementul de bază şi având  = 0.02 [h-1], să se reprezinte R s (10) şi MTTF pentru p k =
10.09.
Folosind relaţiile anterioare se determină valorile din tabelul 5.1.
Tabelul 5.1
pk R s (10) MTTF [h]
1.00 0.982477 100
0.98 0.979202 99
0.96 0.975927 98
0.94 0.972652 97
0.92 0.969377 96
0.90 0.966101 95
Ipoteza 3 Cazul rezervei alunecătoare

Sistemele cu rezervă alunecătoare au N elemente de bază identice şi n
elemente de rezervă şi se numesc sisteme N din N+n (notate N/N+n).
Dacă elementele sunt identice,
217
Probabilitatea de funcţionare a sistemului este

( N t ) 2 ( N t ) n
R (t )  e Nt [1  Nt   .......  ]
2! n!
iar media timpului de funcţionare până la defectare este

n 1
MTTF   R (t )dt 
0
N
Exemplul 5.7
Să se calculeze influenţa numărului de rezerve alunecătoare, număr care poate fi
cuprins între 1 şi 6, asupra fiabilităţii unui sistem format din 50 de componente identice
având  = 0.001 [h-1], după 20 h de funcţionare.
Rezolvare:
-  N  4  50  0.001  0.05 [ h 1 ]
La sistemul fără rezervare Rs 0 ( 20)  e 0.0520  0.367879
La sistemul cu rezervare
(0.05  20) 2 (0.05  20) n

Rsn (20)  e 0.0520 [1  0.05  20   ....... 
2! n!
Tabelul 5.2
n 0 1 2 3 4 5 6
R sn (20) 0.367879 0.735759 0.919699 0.981012 0.996340 0.999406 0.999917
MTTF 20 40 60 80 100 120 140
Ipoteza 4 Cazul sistemului rezervat cu rezerva diferită de bază

În practică se întâlnesc frecvent sisteme cu elemente de rezervă cu
caracteristici diferite de cele de bază: intensitatea de defectare după intrarea în
funcţiune poate fi diferită de cea a elementului de bază. Un exemplu este
alimentarea de rezervă reprezentată de bateria de acumulatoare pentru un generator
sau o alimentare din reţea.
Se consideră elementul A de bază şi elementul B de rezervă (stand-by). Dacă
A se defectează în momentul t 1 , B intră instantaneu în funcţiune şi se defectează la
momentul t (dacă intensitatea sa de defectare până la momentul t 1 este zero).
Durata de funcţionare a elementului B este t - t 1 = t 2 . Dacă ambele elemente
au distribuţia exponenţială a timpului de funcţionare, rezultă:
218
- f a (t1 )  a e  at1
- f b (t 2 )  b e  bt2
Pentru întreg sistemul

 a t
f ' (t )  f a (t1 )  f b (t 2 )  a e  b e  bt2
Integrând expresia pentru toţi timpii t 1 rezultă
t
 a t  a b   t   t
f (t )   e
t1 0
a  b e bt2 dt1 
 a  b
[e  e ] b a
Rezultă

 a b    t a b
R (t )   f (t )dt   [e  e  t ]dt 
b
e  t 
a
e  t b a
0
 a  b 0  a  b  a  b
relaţie care poate fi generalizată adunând şi scăzând e  at :

a b a
R(t )  e bt  e at  e at  e at  e bt  e at 
 a  b a  b a  b
   a  b a
 e  t [ b
a
]  e  t  [ e  t  e  t ]
a a b
a  b a  b
Ipoteza 5 Cazul elementului de rezervă defectabil în starea stand-by
Se va folosi modelul evenimentelor incompatibile la care este valabilă teorema
sumei de probabilităţi. Reluându-se cazul anterior, sistemul considerat poate fi în
starea de succes la momentul t dacă
a) Componenta A supravieţuieşte momentului t
R a (t )  e   a t
b) Componenta A se defectează la momentul t 1 < t şi componenta B
supravieţuieşte momentului t
t
a
 {[ e
at1
Rb (t )  ]  [e b ( t t1 ) ]}dt1  (e at  e bt )
t1 0
a
b   a
Cele două evenimente, a şi b, sunt incompatibile. Rezultă:

a
R (t )  Ra (t )  Rb (t )  e at  (e at  e bt )
b   a
relaţie obţinută, pe altă cale, în ipoteza anterioară. Figura 5.1 redă sugestiv
fiabilitatea sistemului în cele două cazuri.
219
a e   ta
b e   t
b
a e   ta
Ra
Rb
t t1 t
a) b)
Fig.5.1 Fiabilitatea sistemului cu element de rezervă defectabil:

a) componenta A supravieţuieşte momentului t; b) componenta A se defectează la momentul t 1 < t.
Se observă că valoarea lui R b rezultă prin integrarea pentru toate valorile lui
t1.
În cele ce urmează se consideră elementul de rezervă defectabil şi în perioada
0  t 1 , perioadă în care nu funcţionează. Se folosesc notaţiile:
-  a , intensitatea de defectare a elementului A;
-  bf , intensitatea de defectare a elementului B când acesta funcţionează;
-  br , intensitatea de defectare a elementului B când acesta este în rezervă.
Pe baza logicii anterioare, folosită pentru evenimentele incompatibile, există
a) Elementul A supravieţuieşte momentului t fără să se defecteze.
b) Elementul A se defectează la momentul t 1 iar elementul B nu se defectează până la
t 1 (intensitatea de defectare  br ), intră în funcţiune şi nu se defectează până la
momentul t (intensitatea de defectare  bf ) ca în figura 5.2.
Fiabilitatea elementelor este dată de relaţiile următoare:
R a (t )  e   a t
t t
bf ( t t1 ) bf t  ( a  br  bf ) t1
 ( e e
 a t br t1
Rb (t )  a e e )dt1  a e dt1 
t1 0 0
( a  br bf )
 a t 1 e a  t
 a e [  ] [e  e (   )t ] bf a br
a  br  bf a  br  bf a  br  bf
Pentru întregul sistem de referinţă rezultă:

220
a  t
R (t )  Ra (t )  Rb (t )  e at  [e bf
 e (   )t ]
a br
 a  br  bf
A a)
B
A
b)
t1 t
Fig. 5.2 Situaţiile posibile în funcţionarea sistemului cu element de rezervă defectabil: a) elementul A
supravieţuieşte momentului t fără a se defecta; b) elementul A se defcetează la momentul t 1 iar
componenta B nu se defectează până la t 1 , intră în funcţiune şi nu se defectează până la momentul t
5.1.2 Calculul fiabilităţii sistemelor reparabile prin metode bazate pe funcţia

de structură
Metodele sunt aplicabile numai la sistemele binare formate din elemente
reparabile independente şi permit calculul probabilităţii staţionare de funcţionare la
un moment dat (disponibilitatea) respectiv probabilitatea de refuz
(indisponibilitate) a sistemului în funcţie de aceleaşi probabilităţi staţionare ale
elementelor componente şi de funcţia de structură a sistemului.
Relaţiile de calcul sunt o particularizare a celor de la sistemele formate din
elemente nereparabile unde P s şi p i devin constante.
În cazul sistemelor serie,
n
Ps   pi (5.15)
i 1
În cazul sistemelor paralel,

n
Ps  1   (1  pi ) (5.16)
i 1
5.1.2.1 Sisteme decompozabile serie paralel formate din secţionări minimale

înseriate
Probabilitatea stării de succes a sistemului este dată de relaţia
221
m nj
Ps   [1   (1  p ji )] (5.17)
j 1 i 1
5.1.2.2 Sisteme decompozabile serie paralel formate din căi minimale legate în
paralel
Probabilitatea de succes este dată de relaţia
m nj
Ps  1   [1   p ji ] (5.18)
j 1 i 1
Sistemele mixte nedecompozabile serie paralel (buclate) se echivalează cu

sisteme decompozabile pentru care se aplică relaţiile corespunzătoare acestora.
5.1.3 Metode de echivalare a sistemelor nedecompozabile prin sisteme

decompozabile serie paralel
Echivalarea se poate face prin una din următoarele categorii de metode:
B) Metode bazate pe matrici de incidenţă (MI)
B1) Metoda puterilor MI
B2) Metoda reducerii MI
C) Metode bazate pe teoria grafurilor
C1) Metoda laturii suplimentare
C2) Metoda de căutare pe graf arborescent
Metoda este aplicată şi la întocmirea modelelor structurale echivalente de
fiabilitate şi constă în inventarierea tuturor combinaţiilor de 1, 2, 3, …., nes
elemente, nes fiind numărul de elemente al sistemului, şi selectarea dintre acestea a
acelora care formează căi minimale respectiv secţionări minimale.
Cel mai simplu sistem nedecompozabil are nes = 5 elemente notate cu A, B,
C, D şi E ca în figura 5.3. Combinaţiile de elemente sunt:
- 1 element A, B, C, D, E, nu formează căi sau secţionări minimale;
- 2 elemente AB, AC, AD, AE, BC, BD, BE, CED, CE, DE din care:
AB şi CD formează căi minimale;
AC şi BD formează secţionări minimale.
- 3 elemente ABC, ABD, ABE, ACD, ACE, ADE, BCD, BCE, BDE
din care ADE şi BCE formează căi minimale;
ADE şi BCE formează secţionări minimale.
222
A B
E
1 2
C D
Fig.5.3 Exemplu de sistem nedecompozabil
Rezultă sistemul echivalent format din căi minimale din figura 5.4a sau cel
format din secţionări minimale din fig. 5.4b.
A B
A B
C D A D
D C
A D E C B
E E
B C E
a) b)
Fig.5.4 Sistemele echivalente ale sistemului din fig. 5.3:

a) căi minimale; b) secţionări minimale
B) Metode bazate pe matrici de incidenţă

Metodele au la bază matricea [a] de incidenţă noduri – laturi construită
după următoarele reguli:
- rangul matricei este numărul de noduri;
- nodul numerotat cu 1 este cel de intrare şi 2 cel de ieşire;
- latura (elementul) care leagă nodul linie la cel coloană este element al matricei dacă
poate fi parcurs dinspre intrare spre ieşire
Pentru puntea din 5 elemente din figura 5.3, matricea [a] are forma
0 0 A C
0 0 0 0
[a ] 
0 B 0 E
0 D E D
B1 Metoda puterilor matricei de incidenţă

Elementul a 12 al matricei [a]n reprezintă toate căile minimale de dimensiune n
(formate din n elemente.
223
Calculând toate puterile matricei [a] de la 1 la nes-1, rezultă căile minimale

formate din 1, 2, 3, …., (nes-1) elemente.
Pentru exemplul anterior
0 AB  CD CE AE
0 0 0 0
[ a ]2 
0 ED 0 0
0 EB 0 0
0 CEB  AED 0 0
0 0 0 0
[a]3 
0 0 0 0
0 0 0 0
Ca urmare, rezultă aceleaşi căi minimale ca în cazul metodei descrierii totale.
B2 Metoda reducerii matricei de incidenţă

Metoda se bazează pe reducerea totală a matricei [a] prin renunţarea la ultima
linie şi ultima coloană şi pe recalcularea termenului noii matrici cu relaţia:
a ij nou = a ij vechi + a in  a nj , i,j = 1, 2, …, (n-1)
unde n este dimensiunea anterioară a matricei. Se repetă reducerea până la matricea
de rang 2 a cărui termen a 12 reprezintă căile minimale.
Pentru exemplul tratat prin celelalte metode, rezultă:
0 CD A  CE
A43  0 0 0
0 B  ED 0
0 CD  AB  CEB  AED
A32 
0 0
rezultat confirmat şi anterior.
224
C Metode bazate pe teoria grafurilor

C1 Metoda laturii suplimentare
Metoda constă în adăugarea unei laturi suplimentare între intrare şi ieşire şi
căutarea laturilor buclelor care conţin latura adăugată căutând circuitele
fundamentale după cum urmează:
A B C D E L
L 1 1 0 0 0 1
C1 1 0 1 0 1 0 Coarda C
C2 0 1 0 1 1 0 Coarda D
L  C1 0 1 1 0 1 1 
L  C2 1 0 0 1 1 1  Adunate modulo 2
L  C1  C 2 0 0 1 1 0 1 
Buclele care conţin latura suplimentară L sunt ABL, BCEL, ADEL şi CDL
conform figurii 5.5
L
A B
C D
Fig. 5.5 Evidenţierea buclelor care conţin latura suplimentară L
Căile minimale obţinute sunt identice cu cele anterioare.
C2 Metoda grafului arborescent

Este o metodă de căutare sistematică. Pornind din nodul 1 se parcurg toate
căile posibile spre nodul de ieşire 2. Rezultă un graf arborescent care are drept
ramuri cele care se termină în nodul 2 sau 1. Cele care apar în nodul 2 indică toate
căile minimale.
Pentru exemplul anterior rezultă graful prezentat în fig. 5.6 cu ajutorul căruia
au fost determinate căile minimale, aceleaşi cu cele rezultate folosind metodele
anterioare: AB, AED, CD şi CEB.
225
A C
3 4
E B D E
4 2 2 3
A A
C B
1 2 2 1
Fig. 5.6 Graful arborescent pentru determinarea căilor minimale

în cazul sistemului din fig. 5.3
5.1.4 Comparaţie între sistemele decompozabile serie şi cele paralel

Ceea ce se urmăreşte este dacă la un sistem mixt este avantajoasă rezervarea
fiecărui element sau a întregului sistem.
Se consideră două structuri de tipul celor prezentate în figura 5.7, formate
fiecare din câte 2n elemente.
1 2 i n
i ie
1 2 i n
a)
1 2 i n
i ie
1 2 i n
b)
Fig. 5.7 Tipurile de structuri considerate pentru analiza rezervării
Aplicând relaţiile cunoscute (5.17) şi (5.18), particularizate pentru cazurile din

figura 5.7, se poate scrie pentru sistemul din fig. 5.7a
n n n n
Psa  2 pi  ( pi ) 2  pi [2   pi ] (5.19)
i 1 i 1 i 1 i 1
iar pentru sistemul din fig. 5.7b

n n n
Psb   [ pi (2  pi )]  pi [ (2  pi )] (5.20)
i 1 i 1 i 1
226
Diferenţa probabilităţilor de funcţionare a celor două tipuri de sisteme este

dată de relaţia:
n n n n
P  Psb  Psa   pi [ (2  pi )]   pi (2   pi ) 
i 1 i 1 i 1 i 1
(5.21)
n n n
 ( pi )  [ (2  pi )  (2   pi )]
i 1 i 1 i 1
Notăm cu y al doilea termen al produsului din relaţia (5.21):

n n
y  [ (2  pi )  (2   pi )] (5.22)
i 1 i 1
Pentru n = 1,
y1  2  p  2  p  0
Pentru n = 2,
y2  (2  p1 )(2  p2 )  (2  p1 p2 )  2  p1 p2  2( p1  p2 ) 
 2(1  p1 )(1  p2 )  0
Pentru n = n + 1,
n n n
yn1  (2   pi )(2  pn1 )  [2  ( pi ) pn1 )  [(1  pn1 )   pi (1  pn1 )] 
i 1 i 1 i 1
n
 2(1  pn1 )(1   pi )  0
i 1
Rezultă că P va fi totdeauna pozitiv şi, ca urmare, rezervarea individuală a

elementelor unui sistem serie va fi avantajoasă faţă de rezervarea întregului sistem.
5.2 Metode bazate pe spaţiul stărilor

Există două categorii:
- metode combinaţionale;
- metode bazate pe procese Markov.
Metodele combinaţionale pornesc de la faptul că fiecare stare a unui sistem cu
spaţiul stărilor discret este o combinaţie de stări a elementelor sale. Sistematizarea
stărilor sistemului în funcţie de stările elementelor sale se face exprimând structura
sistemului sub formă de tabel de adevăr.
Din această subcategorie fac parte următoarele:
- metoda binomială;
- metoda polinomială.
227
5.2.1 Metoda binomială

Este cea mai veche metodă de calcul a fiabilităţii sistemelor, propusă prima
dată de Giuseppe Calabrese în 1947.
Metoda este aplicabilă sistemelor binare sau multivalente formate din
elemente binare, independente şi reparabile. Datele de intrare necesare sunt:
- disponibilităţile momentane ale elementelor, p i ;
- structura sistemului sub formă de tabel de adevăr.
A. Pentru sistemele binare, datele de ieşire sunt:
- disponibilitatea momentană a sistemului;
- media timpului total de funcţionare într-un interval T dat, MUT (mean up time);
- media timpului total de defectare într-un interval T dat, MDT (mean down time),
ultimele două rezultând din prima folosind relaţiile cunoscute de la paragraful 2.3.
Aplicarea metodei presupune parcurgerea următoarelor etape:
III. Calculul probabilităţilor stărilor sistemului
În cele ce urmează se detaliază aceste etape.
Datele de intrare pentru elementele binare sunt disponibilităţile elementelor, p i
cu i  mes unde mes este mulţimea elementelor sistemului.
În cazul sistemelor multivalente formate din elemente binare se introduce
noţiunea de performanţă a fiecărui element, notată cu  i , în starea de funcţionare a
acestuia. Performanţa este un parametru sau un vector de parametri care
caracterizează starea de succes (funcţionare) a elementului respectiv. Performanţa
 i poate fi un debit, o putere, productivitate sau orice altă mărime ca rezistenţa
ohmică, inductanţa, capacitatea, etc. Structura sistemului, relaţia lui cu elementele
componente se exprimă sub formă de tabel de adevăr.
Tabelul de adevăr are:
- un număr de coloane egal cu numărul de elemente al sistemului plus o coloană
corespunzătoare sistemului
- un număr de linii egal cu numărul stărilor sistemului după cum urmează:
228
- mulţimea stărilor cu toate elementele în funcţiune C0  Cn0  1

- mulţimea stărilor cu un element defect C1  Cn1  n
- mulţimea stărilor cu două elemente defecte C 2  C n2
……………….
- mulţimea stărilor cu i elemente defecte Ci  Cni
……………….
- mulţimea stărilor cu n-1 elemente defecte C n1  C nn1  n
- mulţimea stărilor cu n elemente defecte C n  C nn  1
Numărul total de stări în care se poate afla sistemul este dat de relaţia:
n
nss   Cni  2 n (5.23)
i 0
Elementele tabelului de adevăr vor fi:

- pentru sistemul binar format din elemente binare un simbol pentru starea de succes
care poate fi f = funcţionare, s = succes sau 1 iar pentru cea de refuz d = defect, r =
refuz sau 0;
- pentru sistemul multivalent format din elemente binare, tabelul va conţine valori ale
performanţelor elementelor respectiv sistemului.
III. Calculul probabilităţilor sistemului
Cunoscând probabilităţile de funcţionare p i şi de refuz q i pentru oricare
element i, i  (1, 2, …, nes) se poate calcula probabilitatea oricărei stări a
sistemului folosind teorema produsului de probabilităţi:
Probabilitatea producerii simultane a două sau mai multe evenimente
independente este egală cu produsul probabilităţilor evenimentelor
Aplicată la categoriile de stări menţionate anterior, rezultă:
- probabilitatea stării cu toate elementele în funcţiune
n
p0   p j (5.24)
j 1
- probabilitatea stării cu elementul i defect

n
p i  qi p
j 1; j i
i
(5.25)
- probabilitatea stării cu două elemente, i şi k, defecte

n
pi , k  qi  q k p
j i  k
i
(5.26)
229
- probabilitatea stării cu d elemente defecte şi f elemente, d + f = nes, în funcţiune

pdf   q j   pl (5.27)
jd l f
- probabilitatea stării cu toate elementele defecte

n
pd n   q j (5.28)
j 1
Aceste probabilităţi reprezintă termenii dezvoltării produsului binomial
nes
(p
i 1
i  qi )
de unde vine şi denumirea de metoda binomială.

Pentru cazul particular în care elementele sistemului sunt identice, se pot
scrie relaţiile:
p0  p nes
pi  qi  p nes1
pd nes  q nes
care reprezintă termenii dezvoltării binomului ( p  q) nes .

Cu aceste relaţii putem calcula probabilităţile absolute ale stărilor sistemului
în funcţie de probabilităţile de funcţionare (disponibilităţile) momentane ale
elementelor componente.
Se face în funcţie de performanţele (valorile parametrilor funcţionali)
elementelor sistemului şi ale sistemului.
Operaţia poate fi făcută, evident, numai de către cei care cunosc funcţionarea
tehnică a sistemului, principiile de bază ale acestuia, restricţiile privind
funcţionarea precum şi relaţiile dintre elemente şi sistem, efectul funcţionării şi
nefuncţionării fiecărui element asupra sistemului.
De exemplu, în cazul sistemelor la care performanţa se măsoară în debite sau
puteri produse, transportate, transformate, respectiv în productivităţi, sunt valabile
regulile:
- la sistemele serie:
 s  min( i ); i  mess
unde  s = performanţa sistemului,  i = performanţa elementului i iar mess =
mulţimea elementelor sistemului serie.
230
- la sistemele paralel
nesp
 s   i
i 1
unde nesp este numărul de elemente a sistemului paralel.

Reguli asemănătoare guvernează orice sistem existând legi de legătură între
parametrii elementelor componente şi cei ai sistemului, legi care materializează, de
fapt, structura sistemului din punct de vedere al parametrului în cauză.
Există două posibilităţi:
- sistem binar, caz în care stările sale se grupează în două submulţimi:
- mulţimea stărilor de funcţionare (succes) S;
- mulţimea stărilor de defect (refuz) R.
- sistem multivalent, caz în care stările se grupează în mai multe submulţimi, după
criteriul nivelului de performanţă a sistemului; din aceeaşi grupă vor face parte
stările în care sistemul are acelaşi nivel de performanţă.
Stările sistemului fiind incompatibile, probabilităţile grupelor de stări se vor
calcula cu teorema sumei de probabilităţi:
Probabilitatea producerii oricăruia din două sau mai multe evenimente
incompatibile va fi egală cu suma probabilităţilor evenimentelor
Ca urmare, se poate calcula probabilitatea de succes a sistemului binar
folosind relaţia
Ps   pi (5.29)
iS
iar probabilitatea de refuz a sistemului cu relaţia
Qs   pi  1  Ps (5.30)
iR
În cazul sistemelor multivalente, mulţimea stărilor acestora poate fi împărţită

în mai multe submulţimi S 1 , S 2 , …, S i , …, S m după criteriul de exemplu, al
nivelului de performanţă al sistemului în grupa respectivă de stări.
Probabilitatea ca sistemul să se afle în una din grupurile de stări definite mai
sus se calculează cu relaţia
PSj   p j ; j  mgss (5.31)
jSj
231
unde mgss este mulţimea grupelor de stări a sistemului. Din relaţia (5.31) rezultă
probabilitatea ca sistemul să realizeze nivelul de performanţă corespunzător
submulţimii respective de stări, toate aceste probabilităţi luate împreună
reprezentând funcţia de distribuţie a variabilei aleatoare discrete nivel de
performanţă a sistemului.
Pentru cazul sistemelor binare, în etapele anterioare s-au determinat
probabilitatea P s de succes a sistemului ca şi probabilitatea Q s de refuz.
Folosind aceste mărimi se pot determina alţi indicatori de fiabilitate:
- MUT = P s T, media timpului total de funcţionare a sistemului în perioada de
referinţă T;
- MDT = Q s T, media timpului total de defect a sistemului în perioada de referinţă T.
Pentru cazul sistemelor multivalente, se cunoaşte din etapele precedente funcţia
de distribuţie a variabilei aleatoare discrete  s , performanţa sistemului.
Ca urmare, se pot calcula toţi indicatorii de performabilitate ai sistemului
considerat intrinsec sau ca sistem de deservire caz în care i se asociază o anumită
cerere exprimată sub formă de constantă sau VAD ori VAC (vezi capitolul 2,
paragaful despre clasificarea sistemelor).
Dintre indicatorii de performabilitate intrinseci sistemului, cel mai frecvent
folosit este M() = media performanţei dată de relaţia
M ( )   p 
iddps
i i
unde ddps este domeniul de definiţie a performanţei sistemului care este mulţimea
valorilor performanţei rezultată la gruparea stărilor.
Dintre indicatorii relaţionali pot fi calculaţi:
- probabilitatea ca performanţa să depăşească o anumită valoare impusă (cerută),
reprezentată de o constantă  c :
P[ s   c ]  p
i(  s  c )
i
- probabilitatea ca valoarea performanţei să se găsească într-un interval mărginit de o

valoare maximă  M şi una minimă  m :
P[ m   s   M ]  F[  M ]  F[  m ]
unde F [] = P[ s  ] este funcţia de repartiţie a performanţei.
Dacă performanţa este o putere, un debit, etc. pot fi calculaţi şi alţi indicatori
cum ar fi energia produsă sau nelivrată într-un interval de referinţă dat şi media
timpului în care nu este realizat un anumit nivel de cerere, etc.
232
5.2.2 Metoda polinomială

Este destinată calculului performabilităţii sistemelor multivalente formate din
elemente multivalente.
Se consideră un sistem format din nes elemente multivalente relevante pentru
funcţionarea sa, fiecare caracterizat de o avariabilă aleatoare  ei , i  mes.
Domeniul de definiţie a variabilei aleatoare  ei este (1,……., nse i ) unde nse i este
numărul de stări a elementului i. Se poate scrie
Pei1 Pei 2 .. Peinsei
 ei 
 ei1  ei 2 ..  einsei
Numărul nss de stări a sistemului se poate calcula cu relaţia
i  nes
nss   nsei
i 1
ceea ce înseamnă că este produsul numerelor de stări ale elementelor componente.

Numărul de stări al sistemului reprezintă numărul de combinaţii maxim între
stările elementelor componente ale sale.
În rest, etapele care trebuie parcurse la aplicarea metodei polinomiale sunt cele
din cazul sistemului multivalent format din elemente binare, diferenţa fiind la
numărul de stări ale sistemului deci a numărului de linii din tabelul de adevăr.
Se dau, în cele ce urmează, câteva exemple de calcul.
Exemplul 5.8
Fie un sistem binar format din 2 elemente binare independente serie, de forma celui
prezentat în figura 5.8. Sistemul este format dintr-un bloc generator transformator care are
p g = 0.98 şi p t = 0.99. Să se calculeze pentru o durată de referinţă de 10 ani:
pg B
pt
Fig. 5.8 Sistemul de tip serie considerat pentru analiza fiabilităţii
- Q s , probabilitatea lipsei de tensiune pe barele B ale blocului;

- MUT, media timpului total a prezenţei tensiunii pe barele blocului.
I. Datele de intrare sunt: p g = 0.98 q g = 0.02
p t = 0.99 q t = 0.01
2
II. Tabelul de adevăr, cu 3 coloane şi 2 = 4 linii, este de forma:
233
Nr. stare G T Bloc Probabilitate

stare
S1 f f f 0.9702
S2 f d d 0.0098
S3 d f d 0.0198
S4 d d d 0.0002
III. Probabilităţile stărilor (teorema produsului)

p 1 = p g  p t = 0.98  0.99 = 0.9702
p 2 = p g  q t = 0.98  0.01 = 0.0098
p 3 = q g  p t = 0.02  0.99 = 0.0198
p 4 = q g  q t = 0.01  0.02 = 0.0002
S = [S 1 ] R = [S 2 , S 3 , S 4 ]
P s = p 1 = 0.9702 Q s = p 2 + p 3 + p 4 = 0.0298
VII. Calculul indicatorilor de fiabilitate a sistemului
MUT = P s  T = 0.9702  87600 = 84989.52 [h]
Exemplul 5.9
Fie un sistem binar format din două elemente în paralel. Să se calculeze aceeaşi
indicatori de fiabilitate ca în cazul precedent pentru o centrală formată din două blocuri cu
caracteristici identice cu cele din exemplul 5.8. Durata de referinţă T este 10 ani.
B1
B2
Fig. 5.9 Sistemul de tip paralel considerat pentru analiza fiabilităţii

q B1 = q B2 = q B = 0.0298

stare
S1 f f f 0.94128804
S2 f d f 0.02891196
234
S3 d f f 0.02891196
S4 d d d 0.00088804

p S1 = p B 2 = 0.94128804
p S2 = p S3 = p B  q B = 0.02891196
p S4 = q B 2 = 0.00088804
Mulţimea stărilor de succes: S = [S 1 , S 2 , S 3 ]
Mulţimea stărilor de refuz: R = [S 4 ]
P s = p S1 + p S2 + p S3 = 0.99911196
Q s = p S4 = 0.00088804
MUT = (p S1 + p S2 + p S3 )T = 0.99911196  87600 = 87522.87696 [h]
Exemplul 5.10
Fie sistemul multivalent cu elemente bivalente din exemplul 5.9. Fiecare din blocurile
centralei are o putere nominală de S = 100 MVA. Să se determine:
q B1 = q B2 = q B = 0.0298
S B1 = S B2 = 100 MVA
[MVA] [MVA] (performanţa) stare
S1 100 100 200 0.94128804
S2 100 0 100 0.02891196
S3 0 100 100 0.02891196
S4 0 0 0 0.00088804

p S1 = p B 2 = 0.94128804
p S2 = p S3 = p B  q B = 0.02891196
p S4 = q B 2 = 0.00088804
235

S-a considerat un sistem de putere de tip paralel, performanţa sa fiind suma
performanţelor elementelor componente (vezi tabelul de adevăr).
Sistemul are trei nivele de performanţă rezultând trei grupe de stări:
S 200 = [S 1 ] S 100 = [S 2 , S 3 ] S 0 = [S 4 ]
G 200 = p S1 = 0.94128804
G 100 = p S2 + p S3 = 0.05782392
G 0 = p S4 = 0.00088804
- funcţia de distribuţie a puterii pe bare
- puterea medie pe barele centralei

M[S] = 0  P 0 + 100  P 100 + 200  P 200 =
= 0  0.00088804 + 100  0.05782392 + 200  0.94128804 = 193.982392 [MVA]
- energia nelivrată în 10 ani datorită defectării blocurilor
W = 200  87600 – 100  0.05782392  87600 – 200  0.94128804  87600 =
527142.4608 [MVAh]
Exemplul 5.11
Fie sistemul multivalent cu elemente multivalente constituit din două centrale C 1 şi
C 2 , identice cu cea din exemplul 5.10. Să se determine:
Faţă de datele cunoscute din exemplul 5.10, se cunoaşte acum funcţia de distribuţie a
puterii pe barele unei centrale:
 P  0.00088804 P100  0.05782392 P200  0.94128804

S centrală  0 
 0 MVA 100 MVA 200 MVA 

236
Nr. stare C1 C2 Sistem Probabilitate stare

[MVA] [MVA] (performanţa)
S1 0 0 0 P 0 2 = 7.7510 –7
S2 0 100 100 P 0  P 100 = 5.110-5
S3 0 200 200 P 0  P 200 = 8.2810-4
S4 100 0 100 P 100  P 0 = 5.110-5
S5 100 100 200 P 100 2 = 3.34310-3
S6 100 200 300 P 100  P 200 = 0.0544
S7 200 0 200 P 200  P 0 = 8.2810-4
S8 200 100 300 P 200  P 100 = 0.0544
S9 200 200 400 P 200 2 = 0.885481

p 1 = P 0 2 = 7.7510-7
p2 = P 0  P 100 = 5.110-5
p3 = P 0  P 200 = 8.2810-4
p4 = P 100  P 0 = 5.110-5
p5 = P 100 2 = 3.34310-3
p6 = P 100  P 200 = 0.0544
p7 = P 200  P 0 = 8.2810-4
p8 = P 200  P 100 = 0.0544
p9 = P 200 2 = 0.885481
S-a considerat un sistem de putere de tip paralel, performanţa sa fiind egală cu suma
performanţelor elementelor componente legate în paralel.
Gruparea se face conform criteriului nivelului de performanţă:
G 0 = [S 1 ]
G 100 = [S 2 , S 4 ]
G 200 = [S 3 , S 5 , S 7 ]
G 300 = [S 6 , S 8 ]
G 400 = [S 9 ]
P 0 = p S1 = 7.7510-7
P 100 = p S2 + p S4 = 1.01810-4
P 200 = p S3 + p S5 + p S7 = 510-3
P 300 = p S6 + p S8 = 0.1088
P 400 = p S9 = 0.885481
- funcţia de distribuţie a puterii
237
 P  7.75 107 P100  1.018104 P200  5 103 P300  0.1088 P400  0.885481
Ss  0 
 0 MVA 100 MVA 200 MVA 300 MVA 400 MVA 
- puterea medie furnizată de sistem

M[S s ] = 0P 0 + 100P 100 + 200P 200 + 300P 300 + 400P 400 = 387.84258 [MVA]
- energia medie nelivrată datorită defectării blocurilor
W = 40087600 - 100P 100 87600 - 200P 200 87600 –
- 300P 300 87600 - 400P 400 87600 = 106498,999 [MVAh]
5.3 Metode bazate pe procese stochastice

Metodele bazate pe procese stochastice modelează evoluţia sistemului în două
spaţii, spaţiul timp şi spaţiul stărilor. Ambele spaţii pot fi continui sau discrete.
Timpul, perceput de om ca având caracter continuu, poate fi discretizat dacă
observaţiile asupra sistemului se fac pe intervale discrete.
Spaţiul stărilor, analizat cu metodele anterioare ca fiind discret, poate deveni
continuu dacă parametrul care defineşte stările este continuu.
Rezultă patru combinaţii posibile redate în tabelul 5.3.
Tabelul 5.3 Ipoteze de analiză a fiabilităţii sistemelor

Spaţiul timp Spaţiul stărilor Denumirea consacrată pentru proces
continuu continuu proces stochastic cu parametru continuu
continuu discret lanţ stochastic cu parametru continuu
discret continuu proces stochastic cu parametru discret
discret discret lanţ stachastic cu parametru discret
Procesele la care timpii de funcţionare şi de defect au distribuţie exponenţială

f (t f )  e  t
f (t d )  e  t
unde  este intensitatea de defectare iar  este intensitatea de reparare, ambele
constante, poartă denumirea de procese Markov. Modelele Markov reflectă
acceptabil fiabilitatea sistemelor formate din elemente cu fiabilitate ridicată în
perioada lor de maturitate. Literatura le recomandă pentru sistemele electrice şi
electronice. Modelele Markov presupun că sistemul modelat nu are memorie. Toate
informaţiile pentru evoluţia ulterioară se găsesc în ultima stare.
238
Spre deosebire de modelele anterioare, modelele bazate pe procese stochastice

(inclusiv Markov) pot reflecta şi unele forme de dependenţă între elemente şi, în
plus, permit calculul unor indicatori suplimentari.
5.3.1 Modelarea fiabilităţii sistemelor prin lanţuri Markov cu parametru

continuu
5.3.1.1 Modelul general

Modelul presupune că spaţiul timpului este continuu iar spaţiul stărilor este
discret, situaţie asemănătoare cu cea modelată cu metoda binomială anterior, cu
deosebirea că, de această dată, modelul reflectă dinamica sistemului, traiectoria
acestuia în spaţiul stărilor.
Modelul va fi guvernat de două categorii de probabilităţi:
- vectorul p i (t) al probabilităţilor absolute ale stărilor, de rang egal cu mulţimea
stărilor sistemului.
Probabilităţile absolute sunt măsura evenimentului ca sistemul să se găsească
în starea i la momentul t.
- matricea p ij (t, t+dt) a probabilităţilor de tranziţie (de trecere) între două stări pereche,
matrice de acelaşi rang ca şi vectorul anterior.
Probabilităţile de trecere reprezintă măsura evenimentului ca sistemul,
aflându-se în starea i la momentul t, să treacă în starea j la momentul t+dt aşa cum
este sugerat în figura 5.10.
pj(t+dt)
pij(t, t+dt)
pi(t)
Fig. 5.10 Un fragment din traiectoria sistemului în spaţiul stărilor
Pornind de la precizarea, făcută deja la celelalte metode, că o stare a

sistemului este o combinaţie de stări ale elementelor sale, trecerea acestuia dintr-o
stare în alta presupune schimbarea stării a cel puţin unuia din elemente. În cazul
nostru, schimbarea stării presupune defectarea sau repararea unui element.
239
Dacă se admite că probabilitatea producerii simultane a două sau mai multe

evenimente (defectări sau reparări) este nulă, ipoteză exprimată de relaţia
pijk (t , t  dt )  0; k  2
atunci procesul poartă numele de proces omogen.
Două sau mai multe evenimente care se produc simultan sunt deja consacrate
sub numele de defecte de mod comun. Ele pot fi modelate prin procese stochastice
în special pentru k = 2 (două defectări, reparări simultane sau o defectare simultană
cu o reparare).
Dacă există relaţia
lim p j (t )  p j  k
t 
procesul este ergodic.

Ergodicitatea simplifică mult calculele. Sistemele bine proiectate, realizate şi
întreţinute în perioada lor de maturitate şi în condiţii normale de solicitare se
apropie de procesele omogene şi ergodice. Totodată, stările de uzură, de
suprasolicitare, etc. îndepărtează sistemele de cele omogene şi ergodice.
Modelul lanţ Markov cu parametru continuu are ca date de intrare intensităţile
de defectare  i şi de reparare  i a elementelor ca şi structura sistemului exprimată
sub formă de graf al stărilor. Pe baza lor se calculează probabilităţile absolute ale
stărilor sistemului din care rezultă toţi indicatorii de fiabilitate (performabilitate).
Pentru calculul probabilităţilor absolute ale stărilor se construieşte următorul
model, cunoscut sub numele de ecuaţiile Kolmogorov:
p j (t  dt )  p j (t )  p jj (t , t  dt )   p ji (t , t  dt )
i j
Sistemul se poate afla în starea j rămânând acolo din momentul anterior sau
trecând în intervalul dt de după t din oricare altă stare în starea j. Totodată, se poate
scrie relaţia
p jj (t , t  dt )  1   p ji (t , t  dt )
i j
pentru că sistemul poate rămâne în starea j sau trece în oricare altă stare, neexistând
altă posibilitate.
Din definiţia intensităţii de tranziţie, rezultă
pij (t , t  dt )  ij (t )dt
Ca urmare,
p j (t , t  dt )  p j (t )  (1    ji dt )   pi (t )ij
i j i j
240
de unde rezultă
p j (t )(1    ji dt )   pi (t )ij dt  p j (t )
p j (t  dt )  p j (t ) i j i j
 
dt dt
p j (t )(  ji dt )   pi (t ) ji dt
i j i j

dt
şi, ca urmare
p 'j (t )  p j (t )  (  ji )   pi (t )ij
i j i j
Dacă se notează
   ji   jj
i j
se poate scrie sistemul matricial de ecuaţii

pi' (t )  qij  pi (t )
Vectorii p i ’(t) şi p i (t)reprezintă derivatele respectiv funcţiile

probabilităţilor absolute ale stărilor sistemului. Rangul lor este egal cu numărul
stărilor sistemului. Matricea q ij  poate fi scrisă, conform celor precizate anterior,
folosind trei reguli simple, operaţii facilitate dacă este urmărit graful stărilor, graf
ce constituie dată de intrare în model:
- rangul matricii q ij  este egal cu numărul de stări al sistemului;
starea corespunzătoare coloanei în starea corespunzătoare liniei matricei şi vor
reprezenta intensităţile de defectare  (reparare ) a elementului prin a cărei
defectare (reparare) se produce trecerea respectivă;
- termenii de pe diagonala principală rezultă din convenţia anterioară
   ji   jj
i j
sau, altfel spus, din condiţia ca suma termenilor pe coloanele matricii q ij  să fie
nulă.
S-a obţinut un sistem de ecuaţii diferenţiale
pi' (t )  qij  pi (t )
care poate fi rezolvat dacă se cunosc condiţiile la limită. Ca urmare, este necesar să
se introducă vectorul p i (0) al stărilor iniţiale. Acesta are, evident, toţi termenii nuli
241
cu excepţia termenului corespunzător stării iniţiale care are valoarea 1. Dacă se

porneşte din starea 1 care reprezintă de obicei cea cu toate elementele în funcţiune,
rezultă
1
0
p i ( 0)  .
.
0
Prin integrarea sistemului de ecuaţii se obţine vectorul funcţiilor care
reprezintă evoluţia în timp a probabilităţilor sistemului neergodic. repetând
integrarea cu diferite stări iniţiale pot rezulta indicatori privind evoluţia sistemului.
Un exemplu este probabilitatea ca într-un anumit interval de timp t să se ajungă
într-o anumită stare, cum ar fi cea nedorită sau catastrofală.
Dacă sistemul este ergodic, exprimat prin
lim pi (t )  pi  k
t 
rezultă
pi' (t )  0
iar sistemul de ecuaţii diferenţiale devine sistem de ecuaţii algebrice cu coeficienţi
de forma
qij  pi  0
Pentru a evita soluţia banală unică, se adaugă condiţia p i = 1 (stările

sistemului formează un sistem complet de evenimente) care înlocuieşte una din
ecuaţiile sistemului.
Din rezolvarea sistemului de ecuaţii se obţine vectorul p i  ce conţine
probabilităţile constante ale stărilor sistemului din care se pot obţine ceilalţi
indicatori ai acestuia.
5.3.1.2 Etapele şi relaţiile de calcul la aplicarea modelului “lanţ Markov cu

parametru continuu”
I. Date de intrare:
- intensităţile de defectare  i şi de reparare  i ale elementelor sistemului;
- structura sistemului sub formă de graf al stărilor.
II. Întocmirea grafului stărilor

242
Graful stărilor are drept noduri stările sistemului, numărul lor fiind cuprins
între (nes+1) pentru un sistem serie cu elemente dependente sau pentru un sistem
paralel format din (nes) elemente identice şi 2nes pentru un sistem format din nes
elemente binare independente. Laturile sistemului sunt dublu orientate şi
reprezentate de intensităţile de defectare şi de reparare a elementelor prin a căror
defectare (reparare) se produce tranziţia respectivă.
Întocmirea grafului stărilor presupune următoarele operaţii:
a) Definirea stărilor (nodurilor), calculul numărului lor şi definirea fiecărei stări ca o
combinaţie de stări ale elementelor
b) Definirea tranziţiilor între stări ce presupune următoarele reguli:
- la sistemele formate din elemente independente şi guvernate de un proces
omogen, tranziţiile se vor face numai între submulţimile de stări ale sistemului
la care diferenţa dintre numărul de elemente defecte este 1 şi nu vom avea
tranziţii în interiorul acestor submulţimi;
- la sistemele cu elemente dependente serie nu vom avea plecări cărora le
corespund defectări de elemente ci numai cele care corespund restabilirilor
(reparărilor) de elemente;
- la sistemele cu elemente dependente paralel, intensităţile de defectare şi
reparare a fiecărui element depind de starea din care se pleacă; rezultă că
numărul de intensităţi  () va fi mult mai mare decât la sistemele cu elemente
independente.
III. Scrierea matricei q ij 
Operaţiunea se face comod pornind de la graful stărilor şi de la cele trei reguli
rezultate din modelul teoretic:
- rangul matricei este egal cu numărul de stări al sistemului (nss);
starea corespunzătoare coloanei în starea corespunzătoare liniei matricei;
- termenii de pe diagonala principală rezultă din condiţia ca suma tuturor termenilor
de pe coloană să fie zero.
IV. Scrierea sistemului de ecuaţii
Se face în două ipoteze:
a) Sistem guvernat de un proces ergodic, caz în care avem un sistem de ecuaţii
algebrice cu coeficienţi constanţi, de forma
qij  pi  0
la care se adaugă condiţia p i = 1. Ipoteza este valabilă pentru calculul unor

indicatori de fiabilitate pe termen lung ai sistemului.
243
b) Sistem guvernat de un proces neergodic la care se urmăreşte probabilitatea ca

acesta să se găsească, la un moment dat, într-o anumită stare p j (t):
qij  pi (t )  pi' (t )
cu p i (0) cunoscuţi, în cazul în care se analizează indicatori privind comportarea

sistemului pe termen scurt, de exemplu 24 de ore, pentru conducerea operativă a
sistemului energetic.
În cele ce urmează, se ilustrează toate situaţiile anterioare pentru cazul celui
mai simplu dintre sisteme, sistemul cu un singur element reparabil.
5.3.1.3 Sistem format dintr-un singur element binar

I. Datele de intrare: intensitatea de defectare, ;
intensitatea de reparare, .
Există 21 stări: starea de funcţionare, 1;
starea de defect, 0,
aşa cum se reprezintă în figura 5.11.
1

S
 R
Fig. 5.11 Graful stărilor pentru sistemul cu un singur element
1 0
1  
qij 
0  
a) Cazul sistemului ergodig:
  p1 0
 
   p2 0
de unde rezultă:
244
 p1  p2  0

p1  p2  0
Sistemul nu poate fi rezolvat, cea de a doua ecuaţie fiind prima cu semn
schimbat. Una din ecuaţii se înlocuieşte cu p 1 + p 0 = 1 şi obţinem:
 p1  p2  0

 p1  p2  1
de unde rezultă
 
Ps  p1  Qs  p0 
 
relaţii cunoscute de la capitolul indicatori de fiabilitate.

Durata totală medie de funcţionare într-un interval dat T este

MUT  PsT  T

iar durata totală medie de defectare pe acelaşi interval va fi

MDT  QsT  T

Media timpului de funcţionare neîntreruptă este
1
MTBF 

iar numărul mediu de defectări într-un interval de referinţă este
MUT pT
MND   1  p1T
MTBF 1

Ultima relaţie poate fi generalizată pentru un sistem cu S stări de succes şi R
stări de refuz:
MND   pi ( ij )T
iS jR
Cunoscând numărul mediu de defecţiuni pe un interval dat, se poate

determina durata medie de funcţionare neîntreruptă
MUT
MTBF 
MND
şi durate medie de reparare neîntreruptă
245
MDT
MTTR 
MND
Intensităţile  es şi  es de defectare şi respectiv de reparare echivalente ale
sistemului sunt date de relaţiile:
MND
es 
MUT
MND
 es 
MDT
relaţii care pot fi folosite la echivalarea sistemului cu un pseudoelement echivalent,
la abordarea calculelor “în trepte” a sistemelor complexe.
Particularizarea relaţiei pentru calculul MND poate permite determinarea
numărului mediu de sosiri (plecări) într-o sau dintr-o stare dată:
NM si   p j  jiT
j i
NM pli   p j ijT
j i
unde MN si este numărul mediu de sosiri în starea i iar MN pli este numărul mediu de
plecări din starea i.
b) Cazul sistemului guvernat de un proces neergodig
Diferenţa faţă de ipoteza anterioară apare la scrierea sistemului de ecuaţii
pi' (t )  qij  pi (t )
cu condiţia iniţială
1
pi' (0) 
0
Rezultă
 p1' (t )   p1 (t )  p0 (t )

 '
 p0 (t )  p1 (t )  p0 (t )
 p (0)  1 po (0)  0
 1
Sistemul se poate rezolva folosind transformarea Laplace. Se obţine
246
   (    ) t
 p1 (t )         e


 p (t )   (1  e (    )t )
 0 
care, pentru t  , devin identice cu relaţiile din ipoteza anterioară, a ergodicităţii
sistemului.
5.3.1.4 Sistem binar format din două elemente binare diferite independente
Se vor considera două cazuri, reprezentate de un sistem serie (a) şi respectiv
unul paralel (b). Pentru primele etape, până la gruparea stărilor, modelul este
comun celor două cazuri.
I. Datele de intrare:  1 şi  1 pentru primul element al sistemului;
 2 şi  2 pentru al doilea element al sistemului.
Este reprezentat în figura 5.12 unde, pentru fiecare nod, s-a notat, pentru
elementul 1 şi respectiv al doilea, starea lor: f = funcţionare şi d = defect.
1
2 ff 1
S
Sistem serie (a)
2 1 R
2 3
fd df
S
1 2
Sistem paralel (b)
R
1 4 2
dd
Fig.5.12 Graful stărilor pentru un sistem binar cu două elemente diferite independente
Matricea este de rang 22 = 4. Ea se determină conform regulilor prezentate
anterior rezultând astfel:

În ipoteza ergodicităţii, pentru ambele cazuri, a şi b, sistemul este de forma:
247
 (1  2 ) p1   2 p2  1 p3  0
 2 p1  (  2  1 ) p2  1 p4  0

 1 p1  ( 1  2 ) p3   2 p4  0
 1 p2 2 p3  ( 1   2 )  0

 p1  p2  p3  p4  0
Renunţând la una din primele patru ecuaţii şi rezolvând sistemul rezultă:
1
p1 
   2  1
1 1  2  1   2
1  2 1 1   2  2 1   2

p2  2 p1
2

p3  1 p1
1
 2  1 
p4   1   2  p1    p1
 1 1  2  2  2  2 
a) Pentru sistemul serie format din două elemente independente se parcurg
paşii următori:
Va. Gruparea stărilor
S = [S 1 ]
R = [S 2 , S 3 , S 4 ]
PS = p1
PR = p2 + p3 + p4
1
Pss  p1 
1 2
1  
1  2
  
Qss  p2  p3  p4   2  1    p1
  2 1 
248
T
MUT  p1T 
 
1 1  2 
1  2
  
MDT  T  2  1    p1
  2 1 
MND  T (1  2 ) p1
MUT Tp1 1
MTBF   
MND T (1  2 ) p1 1  2
   2 1
T  2  1    p1  
MDT   2 1   2 1
MTTR   
MND T (1  2 ) p1 1  2
Intensitatea de defectare echivalentă este
1
es   1  2
MTBF
concluzia fiind că la sistemul serie se conservă exponenţialitatea distribuţiei
timpului de funcţionare neîntreruptă.
Intensitatea de reparare echivalentă este
1 1  2
 es  
MTTR 2  1  
2 1
b) Aceeaşi paşi se parcurg pentru sistemul paralel:
Vb. Gruparea stărilor
S = [S 1 , S 2 , S 3 ]
R = [S 4 ]
   
P S = p 1 + p 2 + p 3 = p1 1  2  1 
  2 1 
PR = p4 = p1
249
   
Psp  p1 1  2  1 
  2 1 
Qsp  p4  p1
   
MUT  PspT  p1 1  2  1 T
  2 1 
MDT  p4T  p1T
2 
MND  p2 1T  p32T  p1 1T  p1 1 2T
2 1
     
p1 1  2  1 T 1 2  1
MUT  1   2 1
MTBF    2

MND      1 1 
p1  1 2  1 2 T 12   
 2 1    2 1 
MDT p1T 
MTTR   
MND      1 1 
p1  1 2  1 2 T 12   
 2 1   2 1 
12
(   2 )
1 1  2 1
es  
MTBF  
1 2  1
 2 1
12
(   2 )
1 1  2 1
 es  
MTTR 
5.3.1.5 Sistem binar format din două elemente binare identice

Vom considera şi de această dată sistemul serie (a) şi cel paralel (b).
Particularitatea faţă de sistemul tratat în §5.3.1.4 este că elementele, fiind
identice, la definirea stărilor sistemului nu se porneşte de la care elemente sunt în
funcţiune (defecte) ci de la câte elemente sunt în funcţiune (defecte).
La stabilirea tranziţiilor se multiplică  cu numărul de elemente în funcţiune în
starea din care se pleacă şi  cu minimul dintre numărul de elemente defecte în
250
starea din care se pleacă (NED) şi numărul de echipe de reparaţii disponibile

(NER):
k   min( NED, NER )
În cele ce urmează vom considera NER nerestrictiv ceea ce înseamnă că există
atâtea echipe câte sunt necesare.
Pentru ambele tipuri de sisteme, (a) şi (b):
I. Datele de intrare: 1 = 2 = 
1 = 2 = 
II. Graful stărilor este redat în figura 5.13.
1
2f
 S
Sistem serie (a)
2 R
23
1f1d
S
2
Sistem paralel (b)
 R
4
2d
Fig.5.13 Graful stărilor pentru un sistem binar cu două elemente identice independente
III. Matricea q ij
1 23 4
1  2  
qij  23 2  (   ) 2 
4    2
IV. Sistemul de ecuaţii în ipoteza ergodicităţii

  2p1 p23  0
 2  (   ) p23  2p4  0

 p23   2 p4  0
 p1  p23  p4  0


Soluţiile sistemului sunt:
251
1
p1 
 2
1 2  2
 
2
p23  p1

2
p4  p
2 1
Pentru sistemul serie:
Va. Gruparea stărilor S = [S 1 ] şi R = [S 23 , S 4 ]
P S = p S1 şi P R = p S23 + p S4
1
Pss  p1 
2 2
1 
 2
 2 2 
Qss  p23  p4  p1   2 
   
T
MUT  PssT 
2 1
1 
 2 1
 2 2 
MDT  QssT  p1   2 T
   
2T
MND  p1 2T 
2  2
1  2
 
MUT p1T 1
MTBF   
MND p1 2T 2
 2 2  2 2
p1   2 T 
MDT      2
MTTR   
MND p1 2T 2
252
1
es   2
MTBF
1 2
 es  
MTTR 2 2
 2
 
Pentru sistemul paralel:

Vb. Gruparea stărilor S = [S 1 , S 23 ] şi R = [ S4]
P S = p S1 + p 23 şi P R = p S4
 2 
Psp  p1 1  
  
2
Qsp  p1 2

 2 
MUT  P1 1  T
  
2
MDT  p1 T
2
2 2
MND  p23T  p1 T  p1 2 T
 
 2  2
p1 1  T 1 
MUT   
MTBF    
MND 2
2
p1 2 T 2
 
2
T p1 2
MDT 2 1
MTTR   
MND  2

p1 2 T

253
2
2
1 
es  
MTBF 1  2

1
 es  
MTTR
5.3.1.6 Sistem binar format din n elemente serie, binare, diferite, dependente
serie
Dependenţa de tip serie se materializează în faptul că la ieşirea din funcţiune a
unui element sistemul serie iese din funcţiune, celelalte elemente nu mai sunt
solicitate şi deci nu se mai defectează. Ca urmare, în graful stărilor nu mai apar
noduri corespunzătoare stărilor cu mai mult de un elemente defect.
Numărul total de stări al sistemului va fi nss = nes + 1.
I. Datele de intrare:  1 ,  2 , ………,  i , ……….,  n
 1 ,  2 , ………,  3 , ……….,  n
Este reprezentat în figura 5.14.
0
1 n
f.f.f
2 i S
R
1 2 i
n
1 2 i n
e1 d e2d eid end
Fig.5.14 Graful stărilor pentru un sistem binar cu n elemente identice dependente serie;
cu e i d s-a notat elementul i defect şi celelalte în funcţiune
III. Matricea q ij
Rangul matricei este n+1.
254
0 1 2 i n
n
0   i 1 2 . i n
i 1
1 1  1
qij  . .  2
i i .
. .
n n  n
 n n
   i p 0    i pi  0
 i 1 i 1
 1 p0  1 p1  0
     

 i p0  i pi  0
     

  n p0   n pn  0
 n


i 1
pi  0
Soluţiile sunt probabilităţile absolute ale stărilor:

1
p0  n
i
1 
i 1 i
......................
1
p1  p
1 0
.......................
i
pi  p
i 0
.......................
n
pn  p
n 0
255
V. Gruparea stărilor: S = [S 0 ] R = [S 1 , S 2 , ….., S n ]

Ps = po P R = p i , i = 1, 2, …., n
VII. Calculul indicatorilor de fiabilitate ai sistemului
1
Pss  p0  n
i
1 
i 1 i
n n
i
Qss   pi  p0 
i 1 i 1 i
1
MUT  PssT  T
 n
1  i
i 1  i
n
i
MDT  QssT  p0  T
i 1 i
n
MND  p0  iT
i 1
MUT p0T 1
MTBF   n
 n
MND
p0  iT  i
i 1 i 1
n
i n
i
p0  T 
MDT i 1 i i 1
MTTR   n
 n
i
MND
p0  iT  i
i 1 i 1
n
1
es    i
MTBF i 1
n
1  i
 es   i 1
MTTR n
i
 i 1 i
În cazul elementelor identice, rezultă

256
es  n
n
 es  
n

Ultimele două relaţii sunt importante pentru sistemele tehnice omogene de
tipul liniilor electrice, conductelor pentru transportul fluidelor, etc. caracterizate
prin lungimea lor L [km] şi intensităţile de defectare  0 şi de reparare specifice, pe
unitatea de lungime [1/hkm]. Rezultă
 linie =  0  L şi  linie =  0
Ultima relaţie este logică deoarece timpul de reparare a liniei este identic cu
cel de reparare a unei unităţi de lungime a acesteia şi, ca urmare, intensitatea de
reparare a liniei este egală cu  0 .
5.3.1.7 Comparaţie între fiabilitatea sistemelor formate din elemente

dependente serie şi cele cu elemente independente
Relaţia pentru probabilitatea de succes a sistemului format din n elemente
dependente serie, particularizată pentru cazul n = 2 devine
1
Pss 2eds 
 
1 1  2
1  2
Aceeaşi relaţie dar pentru cazul sistemului serie format din două elemente
independente este
1
Pss 2ei 
1 2
1  
1  2
unde
1 2  1
   2
1 1   2  2 1   2
este strict pozitiv. Ca urmare, probabilitatea de succes a sistemelor formate din
elemente independente va fi totdeauna mai mică decât probabilitatea de succes a
sistemelor cu elemente dependente serie:
Pss 2ei  Pss 2 eds
Concluzia este că ipoteza independenţei este pesimistă iar relativ la garantarea
fiabilităţii sistemelor este acoperitoare.
257
5.3.1.8 Sistem paralel format din două elemente binare, diferite, dependente
paralel
Dependenţa de tip paralel se manifestă prin aceea că solicitarea (încărcarea)
unui element depinde de numărul de elemente în funcţiune iar starea sistemului, şi
deci intensitatea de defectare, depinde de starea din care se pleacă.
Parametrii primari de fiabilitate ca şi structura unui astfel de sistem sunt redate în
figura 5.15.
1/2 ; 1/2 ; 1/2 ; 1/2
2/1 ; 2/1 ; 2/1 ; 2/1

Fig.5.15 Structura şi parametrii primari de fiabilitate pentru un sistem cu două elemente binare,
diferite, dependente paralel
Semnificaţia notaţiilor este următoarea:

- 1/ 2 este intensitatea de defectare a elementului 1 cu cel de al doilea în
funcţiune;
- 1/ 2 este intensitatea de defectare a elementului 1 cu cel de al doilea în stare de
defect;
- 2 /1 este intensitatea de defectare a elementului 2 cu primul în funcţiune;
- 2 /1 este intensitatea de defectare a elementului 2 cu primul defect.
Este redat în figura 5.16.
1
2/1 ff 1/2
2/1 1/2
2 3
fd df
S
1/2 2/1
R
1/2 4 2/1
dd
Fig.5.16 Graful stărilor pentru un sistem paralel, cu două elemente diferite, dependente paralel
258
Este de rang 22 = 4.
1 2 3 4
1  (2 / 1  1 / 2 )  2 /1 1/ 2 
qij  2 2 / 1  (  2 / 1  1 / 2 )  1/ 2
3 1 / 2   ( 1 / 2  2 / 1 )  2 /1
4  1/ 2 2 / 1  ( 1 / 2   2 / 1 )

 (2 / 1  1 / 2 ) p1   2 / 1 p2  1 / 2 p3  0
 2 / 1 p1  (  2 / 1  1 / 2 ) p2  1 / 2 p4  0

 1 / 2 p1  ( 1 / 2  2 / 1 ) p3   2 / 1 p4  0
 1/ 2 p2   2 / 1 p3  ( 1 / 2   2 / 1 ) p4  0

 p1  p2  p3  p4  0
Rezolvarea sistemului conduce la determinarea vectorului probabilităţilor

absolute p i , i = 1, 2, 3, 4 cu care se calculează indicatorii de fiabilitate ai
sistemului considerat.
V. Gruparea stărilor: S = [S 1 , S 2 , S 3 ] şi R = [S 4 ]
V. Calculul probabilităţilor grupelor de stări
PS = p1 + p2 + p3
PR = p4
7. Calculul indicatorilor de fiabilitate pentru un interval de referinţă T
Psp  p1  p2  p3
Qsp  P4
MUT  PspT
MDT  QspT
MND  ( p2 1 / 2  p3 2 / 1 )T
MUT ( p1  p2  p3 )T
MTBF  
MND ( p2 1 / 2  p3 2 / 1 )T
259
MDT p4T
MTTR  
MND ( p2 1 / 2  p32 / 1 )T
1 p2 1 / 2  p32 / 1
es  
MTBF p1  p2  p3
1 p2 1 / 2  p32 / 1
es  
MTTR p4
5.3.1.9 Sistem binar format din trei elemente independente, binare serie (),
paralel (), simplu decompozabil serie () şi simplu decompozabil paralel ()
Cele patru tipuri de sisteme, abordate împreună în cele ce urmează, sunt
prezentate în figura 5.17.
1,1 2,2 3,3 
1,1
2,2

3,3
2,2
1,1

3,3
1,1
2,2 3,3 
Fig. 5.17 Cele patru tipuri de sisteme, , ,  şi , considerate pentru analiza fiabilităţii

260

Acesta diferă pentru cele patru sisteme doar în privinţa grupării stărilor aşa
cum rezultă din figura 5.18.
1
3 fff 1 S
2 
3 2 1 R
2 4 S
3
ffd 13 1 3 dff 
2 fdf
2 R
1 3 S
2 3 2
6 1 
5 dfd 7 R
fdd 2 ddf
1 2 3 S

1 8 3 R
ddd
Fig.5.18 Graful stărilor pentru cazurile , ,  şi , relativ la un sistem binar
cu trei elemente diferite independente
Este de rang 23 = 8:
1 2 3 4 5 6 7 8
3
1  i 3 2 1
i 1
2 3  3  i 2 1
i 1.2
3 2  2  i 3 1
i 1.3
4 1  1  i 3 2
i 2,3
5 2 3  1  i 1
i 2,3
6 1 3  2  i 2
i 1.3
7 1 2  3  i 3
i 1.2
3
8 1 2 3  i
i 1
261
IV. Sistemul de ecuaţii, cu coeficienţi constanţi, în ipoteza sistemului ergodic

 3
  i p1   3 p2   2 p3  1 p4  0
 i 1
3 p1  (  3  2  1 ) p2   2 p5  1 p6  0

2 p1  (  2  3  1 ) p3   3 p5  1 p7  0
1 p1  ( 1  3  2 ) p4   3 p6   2 p7  0

2 p2  3 p4  ( 1   2  3 ) p7   2 p8  0
 p   p  (      ) p   p  0
 1 2 3 4 1 3 2 6 2 8
1 p3  2 p4  ( 1   2  3 ) p7   3 p8  0

1 p5  2 p6  3 p7  ( 1   2   3 ) p8  0
8
 pi  1
 i 1
Rezolvarea sistemului se face prin renunţarea la una din primele opt ecuaţii cu
ultima. Rezultatul constă în valorile absolute ale probabilităţilor stărilor p i , i = 1, 2,
3, …, 8.
Pentru fiecare din cele patru sisteme, gruparea se face astfel:
S  [ S1 ]
 
 R  [ S 2 , S 3 , S 4, S 5 , S 6 , S 7 , S8 ]
S  [ S1 , S 2 , S 3 , S 4 , S 5 , S 6 , S 7 ]
 
R  [ S8 ]
S  [ S1 , S 2 , S 3 ]
 
 R  [ S 4, S 5 , S 6 , S 7 , S 8 ]
S  [ S1 , S 2 , S 3 , S 4 , S 5 ]
 
R  [ S 6 , S 7 , S8 ]
VI. şi VII. Calculul probabilităţilor grupelor de stări şi a indicatorilor de fiabilitate
pentru cele patru sisteme sunt prezentate în tabelul 5.4.
5.3.1.10 Sistem binar simplu, decompozabil serie (), cu trei elemente diferite
binare, dependente serie
Dependenţa serie se manifestă prin aceea că după defectarea elementului 1
celelalte elemente nu se mai pot defecta iar după defectarea elementelor 2 şi 3
elementul 1 nu se mai defectează.
262
Tabelul 5.4 Calculul probabilităţilor grupelor de stări şi a indicatorilor de

fiabilitate pentru cele patru sisteme sunt prezentate în tabelul 5.4.
Indi- Tip sistem
cator    
PS p1 7 3 5
p
i 1
i p
i 1
i p
i 1
i
QS 8 p8 8 8
p
i 2
i p
i 4
i p
i 6
i
MUT p1T 7 3 5
pT
i 1
i pT
i 1
i  pT
i 1
i
MDT 8 p8T 8 8
 pT
i 2
i  pT
i 4
i  pT
i 6
i
MND 3
( p5 1  p6 2  [ p11  p3 (3  1 )  [( p5  p2  p3 )1 
p1  Ti
i 1  p7 3 )T  p2 (1  2 ]T  p4 (3  1 )]T
7 3 5
MTBF 1
3 p i p i p i
 i 1 i 1 i 1
i 1
i
p5 1  p6 2  p7 3  p11  p3 (3  1 )   ( p5  p2  p3 )1  
  p2 (1  2 T   p (   ) 
   4 3 1 
MTTR 8 p8 3 8
 pi p5 1  p6 2  p7 3

i 1
pi p i
i 2 i 6
3  p11  p3 (3  1 )   ( p5  p 2  p3 )1  
pi    T   p (   ) 
i 1   p2 (1  2   4 3 1 
 es 3 p5 1  p6 2  p7 3 3
( p5  p 2  p3 )1  
 i 7 p i   p (   ) 
i 1 p i
i 1
 4 3 1 
i 1  p11  p3 (3  1 )   5

  p2 (1  2 T

p
i 1
i
 es 3 p5 1  p6 2  p7 3 3
( p5  p 2  p3 )1  
p1  i p8 p i   p (   ) 
i 1 i 1
 4 3 1 
8  p11  p3 (3  1   8
p
i 2
1   p (  
 2 1 2
T

p
i 6
i
Structura sistemului considerat este redată în figura 5.18.

263
2,2
1,1
3,3
Fig. 5.18 Structura sistemului binar simplu decompozabil serie ()

1
3 fff 1 S

2 R
3 1
2 2 4
ffd 3 dff
1 fdf 1
2
3
2 1 1
3
5 6 7
fdd ddd ddf
Fig.5.19 Graful stărilor pentru sistemul simplu decompozabil serie,
III. Matricea q ij a intensităţilor de tranziţie între stări
1 2 3 4 5 6 7
3
1   i 3 2 1   
i 1
2 3   3   i   2 1 
i 1, 2
3 2    2   i  3  1
qij  i 1, 3
4 1    1   
5  2 3  
i 2,3
i  
6  1     1 
7   1     1
IV. Sistemul de ecuaţii este de forma scrisă mai jos iar rezolvarea sa permite
determinarea vectorului p i , 1 = 1, 2, …, 7
264
 3
  i p1   3 p2   2 p3  1 p4  0
 i 1
3 p1  (  3  2  1 ) p2   2 p5  1 p6  0

2 p1  (  2  3  1 ) p3   3 p5  1 p7  0
1 p1  1 p4  0

2 p2  3 p3  ( 1   3 ) p5  0
1 p2  1 p6  0

1 p3  1 p7  0
7
 pi  1
 i 1
R [S 4 , S 5 , S 6 , S 7 ]
P S = p S1 + p S2 + p S3
P R = p S4 + p S5 + p S6 + p S7
Pss  p1  p2  p3
Qsp  P4  p5  p6  p7
3
i 1
7
i 4
MND  [ p11  p2 (1  2 )  p3 (1  3 )]T

MUT p1  p2  p3
MTBF  
MND p11  p2 (1  2 )  p3 (1  3 )
7
MDT i p
MTTR   i 4
MND p11  p2 (1  2 )  p3 (1  3 )
p11  p2 (1  2 )  p3 (1  3 )
es 
p1  p2  p3
265
p11  p2 (1  2 )  p3 (1  3 )

 es  7
p
i 4
i
5.3.1.11 Sistem binar simplu decompozabil paralel () format din trei elemente
binare diferite, dependente serie
Sistemul este reprezentat în figura 5.20 iar dependenţa serie se manifestă
numai între elementele 2 şi 3.
1,1
2,2 3,3
Fig. 5.20 Structura sistemului binar simplu decompozabil paralel ()


1
3 fff 1
2
3 1
2
2 4
ffd 3 dff
1 fdf 1
3 S

1 1 R
5 3 6
ddd ddf
Fig.5.21 Graful stărilor pentru sistemul binar simplu decompozabil paralel (),
III. Matricea q ij  este de rang 6

266
1 2 3 4 5 6
3
1 
i 1
i 3 2 1  
2 3   3  1   1 
qij  3 2    2  1   1
4 1    1  2  3 3 2
5  1  3  1   3 
6   1 2   1   2
IV. Sistemul de ecuaţii are ca soluţii probabilităţile absolute ale stărilor exprimate
de vectorul p i , i = 1, 2, …, 6
 3
  i p1   3 p2   2 p3  1 p4  0
 i 1
3 p1  (  3  1 ) p2  1 p5  0

2 p1  (  2  1 ) p3  1 p6  0

1 p1  ( 1  3  2 ) p4   3 p5   2 p6  0
 p   p  (    ) p  0
 1 2 3 4 1 3 5
1 p3  2 p4  ( 1   2 ) p6  0
7
 p 1

i 1
i
V. Gruparea stărilor S = [S 1 , S 2 , S 3 , S 4 ]
R [S 5 , S 6 ]
P S = p S1 + p S2 + p S3 + p S4
P R = p S5 + p S6
Pss  p1  p2  p3  p4
Qsp  p5  p6
4
i 1
6
i 6
267
MND  [( p2  p3 )1  p4 (2  3 )]T
MUT p1  p2  p3  p4
MTBF  
MND ( p2  p3 )1  p4 (2  3 )
6
MDT i p
MTTR   i 5
MND ( p2  p3 )1  p4 (2  3 )

( p2  p3 )(1  p4 (2  3 )
es 
p1  p2  p3  p4
( p2  p3 )1  p4 (2  3 )
 es  6
p
i 5
i
5.3.1.12 Sistem binar paralel format din trei elemente binare identice,
independente
Structura sistemului este reprezentată în fig. 5.17, cazul  având însă
elementele identice.
I. Datele de intrare: 1 = 2 = 3 = 
1 = 2 = 3 = 
II. Graful stărilor este reprezentat mai jos, figura 5.22, în ipoteza existenţei a trei
echipe de reparaţii.
1
3f

3
2
2f1d
2
2
3
1f2d
3 S
 R
4
3d
Fig.5.21 Graful stărilor pentru sistemul binar paralel,
cu trei elemente binare identice independente
268
III. Matricea q ij este de rang patru

1 2 3 4
1  3   
qij  2 3    2 2 
3  2  2   3
4     3
Sistemul de ecuaţii corespunde ipotezei ergodicităţii sistemului analizat.

 3p  p  0
 1 2
3p1  (   2 ) p2  2p3  0

2p2  (2   ) p3  3p4  0
p  3p  0
 3 4
 4
 pi  1
 i 1
R = [S 4 ]
P S = p S1 + p S2 + p S3
P R = p S4
Pss  p1  p2  p3
Qsp  p4
3
i 1
MDT  QspT  p4T
MND  p3T
MUT p1  p2  p3
MTBF  
MND p3
269
MDT p
MTTR   4
MND p3
p3 
es 
p1  p2  p3
p3 
 es 
p4
5.3.1.13 Sistem multivalent paralel format din trei elemente binare identice
caracterizate de un nivel dat de performanţă în starea de succes
Structura sistemului este redată în figura 5.22.
,,d0
,,d0
,,d0
Fig. 5.22 Structura sistemului multivalent paralelcu trei elemente

binare identice şi caracterizate de un nivel dat de performanţă
I. Datele de intrare: , , d 0
Acesta diferă de cel corespunzător sistemului din §5.3.1.12 prin aceea că
fiecare stare este caracterizată şi de nivelul de performanţă, aşa cum rezultă şi din
figura 5.23.
III. şi IV. Matricea q ij şi sistemul de ecuaţii sunt identice cu cele din §5.3.1.12.
În acest caz, se face pe principiul nivelelor de performanţă ale sistemului,
domeniul de definiţie al variabilei aleatoare discrete care este performanţa
sistemului, notată cu D, fiind [0, d 0 , 2d 0 , 3d 0 ].
Funcţia de distribuţie a variabilei D este de forma
p4 p3 p2 p1
D
0 d0 2d 0 3d 0
Informaţiile despre variabila aleatoare discretă D stau la baza calculului
indicatorilor specifici sistemelor multivalente.
270
1/3d0
3f

3
2/2d0
2f1d
2
2
3/d0
1f2d
3

4/0
3d
Fig.5.23 Graful stărilor pentru sistemul multivalent paralel,
cu trei elemente binare identice având nivelul de performanţă dat
VI. Indicatori de performabilitate a sistemului

- Funcţia de repartiţie a variabilei D
F (d )  P[ D  d ]
p4 p3  p 4 p 2  p3  p 4 p1  p2  p3  p4
D
0 d0 2d 0 3d 0
- Valoarea medie a mărimii de ieşire (debit, putere, etc.)
M ( D)  p3 d 0  p2 (2d 0 )  p1 (3d 0 )
- Duratele medii totale parcurse de sistem corespunzător fiecărui nivel de
performanţă
MUT0  p4T
MUTd0  p3T
MUT2 d0  p2T
MUT3d0  p1T
- În cazul unor situaţii particulare în care d reprezintă debite, produse prelucrate sau
transportate, etc., se pot calcula indicatori de tipul C care arată mărimea acestora:
C  [ p3 d 0  p2 (2d 0 )  p1 (3d 0 )]T
271
- Relativ la mărimile specifice menţionate (debite, volum produse, etc.), cantitatea

nelivrată sau neasigurată de către sistemul analizat, ca urmare a defectării
elementelor, sale se determină cu relaţia
DC  ( p4 3d 0  p3 2d 0  p2 d 0 )T
- Numărul mediu de treceri prin diversele paliere de performanţă a sistemului se
pot calcula cu relaţiile care exprimă numărul de sosiri respectiv plecări în şi din
fiecare stare:
MNT0  p4 3T  p3T
MNTd0  p3 (2   )T  p4 3T  p2 2T
MNT2 d0  p1 3T  p3 2T  p2 (   2 )T
MNT3d0  p2 T  p1 3T
5.3.1.14 Sistem binar majoritar (n/n+k) format din n+k elemente binare,
diferite independente a cărui stare de succes este asigurată de n elemente în
funcţiune
I. Date de intrare: ,  rez =  unde 0    1, , n, k
Numărul de stări este egal cu n+k+1. Graful este prezentat în figura 5.24
3 n+(k-2)rez
1  2 2 3 k
nf,(k-1)rez nf,(k-2)rez nf,1rez
nf,krez n+krez 1d n+k-1)rez 2d (k-1)d
(k-1) n+(k-2)rez
k
n+rez
n+k+1  (n+k) n+k k+2 n (k+1) k+1
0f 1f (n-1)f
n+kd (n+k-1)d (k+1)d nf, kd
R S
Fig.5.24 Graful stărilor pentru sistemul binar majoritar n/n+k,

cu n+k elemente binare identice independente
272
III. Matricea q ij a intensităţilor de tranziţie are rangul n+k+1 şi este de forma

1 2 3  k  nk n  k 1
 n 
1       
 krez
n     n 
2 2     
 krez  (k  1)rez
n   2  n 
3      
 (k  1)rey  (k  2)rez
n 
       
 (k  2)rez
k 1     (k  1)    
 n  rez 
k       
 (k  1) 
k 1     n  rez   
        
n  k 1       (n  k  1)  
 (n  k 
nk       (n  k ) 
 1)   
n  k 1         (n  k ) 

 (n  krez ) p1  p2  0
(n  k ) p  [   n  (k  1) ] p  2p  0
 rez 1 rez 2 3
n  (k  1)rez p2  [2  n  (k  2)rez ] p3  3p4  0


                           
p  (n  k ) pn k 1  0
 nk 1
 n  k 1
  pi  1
 i 1
V. Gruparea stărilor S = [S 1 , S 2 , …, S k+1 ]
R = [S k+2 , …., S n+k+1 ]
k 1
PS   pi
i 1
n  k 1
PR  p
i k  2
i
273

k 1
PS   pi
i 1
n  k 1
QS  p
i k  2
i
k 1
MUT   piT
i 1
n  k 1
MDT   pT
i k  2
i
MND  pk 1nT
k 1
p i
MTBF  i 1
pk 1n
n  k 1
p i
MTTR  i k 2
pk 1n
p k 1n
es  k 1
pi 1
i
pk 1n
 es  n  k 1
p
i k  2
i
5.3.1.15 Sistem majoritar multivalent n/n+k format din n+k elemente binare
identice, independente, legate în paralel, fiecărui element corespunzându-i, în
starea de succes, un nivel dat de performanţă d 0
Performanţa sistemului rezultă din însumarea performanţelor elementelor în
funcţiune, în starea respectivă.
I. Date de intrare: ,  rez , , k, n şi d 0
II, III şi IV sunt etape identice cu cele din paragraful 5.3.1.14.
V. Gruparea stărilor se face pe criteriul nivelelor de performanţă.
Situaţia este prezentată în tabelul 5.5.
274
Tabelul 5.5 Gruparea stărilor pentru sistemul majoritar multivalent n/n+k

format din n+k elemente binare identice, independente, legate în paralel, fiecărui
element corespunzându-i, în starea de succes, un nivel dat de performanţă d 0
Performanţa Stările care realizează Probabilitatea grupei de
valoarea performanţei stări
nd 0 p 1 , p 2, …., p k+1 k 1
p
i 1
i  pnd0
(n-1)d 0 p k+2 pk  2  p( n1) d0

(n-2)d 0 p k+3 p k  3  p( n  2 ) d 0
- - -
3d 0 p n+k-2 p n  k  2  p3 d 0
2d 0 p n+k-1 pn k 1  p2 d0
d0 p n+k pn  k  pd 0
0 p n+k+1 pn k 1  p0
Indicatorii de performabilitate au ca bază variabila aleatoare discretă

reprezentată de performanţa D a sistemului a cărei funcţie de distribuţie este
reprezentată tabelar astfel:
p pd0 p2 d0  p( n1) d0 pnd0 
D  0 d
0 d0 2d 0  (n  1)d 0 nd 0 
Se pot calcula astfel indicatorii de bază sau cei derivaţi, similar cu cei calculaţi
în paragraful 5.3.1.13.
5.3.1.16 Sisteme cu elemente rezervate

Unul din avantajele de bază ale modelelor Markov este legat de faptul că
aceste modele pot fi aplicate şi la sistemele cu elemente rezervate. Rezervarea se
poate face individual sau cu rezervă comună pentru mai multe elemente.
Rezervarea presupune un element de bază, unul de rezervă şi un element de
comutare (comutator) care, la defectarea elementului de bază asigură funcţionarea
în continuare a sistemului prin înlocuirea funcţională a elementului de bază cu cel
de rezervă. Schema de principiu a sistemului cu rezervare este prezentată în figura
5.25.
Rezervarea individuală a elementelor sistemelor este o metodă de creştere a
fiabilităţii, utilizată pe scară largă în cazul sistemelor tehnice. Considerarea
rezervării individuale în calculul fiabilităţii sistemelor presupune o analiză detaliată
din cel puţin trei puncte de vedere:
275
a) natura rezervei;
b) modelarea comutatorului;
c) ipoteze asupra sistemului.
Baza
Comutator
Rezerva k
Fig. 5.25 Sistem cu rezervare individuală
a) Natura rezervei
Rezerva individuală poate fi identică cu baza şi:
- pasivă, când elementul de rezervă este identic încărcat (solicitat) cu cel
rezervat şi, ca urmare, va avea aceeaşi intensitatea de defectare ca şi baza,  rez
= b;
- semiactivă, când rezerva este mai puţin încărcată (solicitată) decât baza caz în
care  rez =  b , 0    1;
- pasivă, caz în care rezerva nu este solicitată până la intrarea în funcţiune,  rez =
0.
Rezerva semiactivă poate fi considerată cazul general, caz care le include pe
celelalte drept cazuri particulare:
-  = 0, rezerva pasivă;
-  = 1, rezerva activă.
Rezerva poate să fie diferită faţă de bază atât ca parametri de fiabilitate cât şi
ca indicatori de performanţă.
Rezerva poate fi caracterizată, după caz, prin două intensităţi de defectare:
-  rez ce caracterizează perioada de nefuncţionare a rezervei, pe durata
funcţionării bazei;
- intensitatea de defectare a rezervei după intrarea ei în funcţiune, intensitate
care poate fi egală cu  b dacă elementele sunt identice sau  nf intensitatea de
defectare a elementului de rezervă după intrarea lui în funcţiune
b) Modelarea comutatorului
Comutatorul k poate fi modelat, teoretic, ca un element ideal pornind de la
ipoteza că îşi îndeplineşte funcţiunile cu probabilitate p k = 1 şi cu un timp de
înlocuire funcţională a bazei nul, t ka = 0, unde:
- p k este probabilitatea funcţionării comutatorului;
- t ka este timpul de comutare automată a rezervei în locul bazei.
Comutatorul real are p k > 1 şi t ka > 0.
276
N kr Nr
pk  qk  1  pk 
Ns Ns
unde N s este numărul de solicitări a comutatorului egal cu numărul de defectări a
elementului de bază, N kr este numărul de comutări reuşite iar N r este numărul de
rateuri.
Nefuncţionarea rezervei (rateul), cu probabilitatea q k > 0, presupune
întreruperea funcţionării sistemului până la realizarea unei comutări manuale
efectuate de către un operator, comutare ce durează t km > t ka .
c) Ipoteze asupra sistemului
Acestea se referă la declararea duratei maxime a pauzei în funcţionare la care
sistemul este imun ceea ce însemană că întreruperea se poate neglija.
Un sistem cu elemente rezervate poate avea trei categorii de întreruperi în
funcţionare:
- întreruperi urmate de comutări automate;
- întreruperi lichidate prin comutări manuale;
- întreruperi urmate de reparaţii sau înlocuiri de elemente
5.3.1.16.1 Sistem binar format dintr-un element de bază şi un element de

rezervă diferit de cel de bază
Structura sistemului este dată în fig. 5.26.
b, b
B pk, tka, tkm
rez, rez k
R
Fig. 5.26 Structura şi parametrii sistemului cu rezervare individuală
I. Date de intrare:  b ,  b ,  rez ,  rez ,  rf ,  k , p k , t ka şi t km

 k este intensitatea de comutare, definită ca
1
k 
t ka
la trecerea ireversibilă din starea 2 în starea 2’(vezi fig. 5.27).
Este prezentat în figura 5.27.
277
1
b Bf,Rrez rez
b rez
2 3
Bd,Rrez Bf,Rd
rez
b S
k R
4 b
2’
Bd,Rd
Bd,Rf rf
Fig.5.27 Graful stărilor pentru sistemul binar format

dintr-un element de bază şi unul de rezervă, diferit de bază
1 2 2' 3 4
1  (b  rez ) b   rez 
2 b  (  b  k )    rez
qij 
2'  k  nf  b
3 rez    (  rez  b ) 
4   nf b  (  rez   b )

 (b  rez ) p1   b p2   rez p3  0
 p  (    ) p   p  0
 b 1 b k 2 rez 4
k p2  nf p2   b p4  0
'


rez p1  (  rez  b ) p3  0
 p '   p  (    ) p
 nf 2 b 3 rez b 4
 p1  p2  p2'  p3  p4  1
V. Gruparea stărilor S = [S 1 , S 2 ’, S 3 ]
R = [S 2 , S 4 ]
278
PS  p1  p2'  p3
PR  p2  p4
PS  p1  p2'  p3
QS  p2  p4
MUT  PS T
MDT  QS T
Pentru calculul numărului mediu de defecţiuni se pleacă de la două ipoteze:
comutator ideal şi comutator real.
Ipoteza 1 Comutator ideal
Comutatorul ideal are p k = 1 şi t k = 0
MNDideal  p2' nf T  p3bT
Toate întreruperile vor fi urmate de timpi de reparaţie de durată medie MTTR.

Ceilalţi indicatori se calculează astfel:
MUT PS
MTBF 
MDT QS
MTTR 
p2' nf  p3b

es 
PS
p2' nf  p3b
 es 
QS
Ipoteza II Comutator real
În cazul comutatorului real întreruperile sunt de trei categorii, în funcţie de
durată:
- urmate de comutări automate de durată t ka ;
- urmate de comutări manuale de durată t km ;
- urmate de reparaţii de durată MTTR.
Pentru calculul numărului mediu de întreruperi, pentru fiecare categorie,
trebuie calculate iniţial:
279
- numărul mediu de solicitări a comutatorului

MNS  p1bT
- numărul mediu de comutări automate reuşite urmate de întreruperi de durată t ka
MNKA  p k MNS  p k p1bT
- numărul mediu de rateuri ale comutatorului (sistemului de comutare automată)
urmate de comutări manuale
MNKM  qk MNS  (1  pk ) p1bT
- numărul mediu de întreruperi urmate de reparaţii
MND  p2' nf T  p3bT
Numărul mediu total de întreruperi va fi
MNDreal  MNKA  MNKM  MND
MUT  ( p1  p2'  p3 )T  MNKA  t ka  MNKM  t km
MDT  ( p2  p4 )T  MNKA  t ka  MNKM  t km

Timpul de întrerupere în acest caz poate fi prezentat sub forma unui spectru
timp de întrerupere – frecvenţă de întrerupere sau număr de întreruperi, aşa cum
rezultă din figura 5.28.
Număr de întreruperi
MNKM
MNKA
MND
t
tka tkm trep
Fig. 5.28 Spectrul durată – frecvenţă de întrerupere în cazul sistemului
cu element rezervat individual
5.3.1.16.2 Sistem binar format dintr-un element binar de bază şi un element de

rezervă identic cu cel de bază
În acest caz nu este important care element este în funcţiune, în rezervă sau
defect în fiecare stare ci câte. Ca urmare, numărul de stări se poate reduce.
I. Date de intrare:  b ,  rez =  rez ,  b =  rez = ,  k , t ka , t km
280

Graful poate fi simplificat în două trepte, aşa cum rezultă din figura 5.29.
1
1f,1rez
 S
1
b+rez R
1f,1rez
2
1d,1rez 
2 (1+)
2
k 1f,1d
2’ S
1f,1d
2
 R
 3
2d
3 a) b)
2d
Fig.5.29 Graful stărilor pentru sistemul cu rezerva identică cu baza
În prima treaptă, când se cumulează stările 2 şi 3 de la sistemul din paragraful

anterior rezultând graful din figura 5.29a, şi o a doua treaptă când se cumulează
stările 2 şi 2’, conform grafului din figura 5.29b. Corecţiile necesare duratelor
medii de funcţionare şi de defect precum şi numărului mediu de întreruperi în
funcţionare se vor face luând în considerare simplificările iniţiale.
1 2 3
1   (1   )  
qij 
2  (1   )  (   ) 2 
3    2
  (1   ) p1  p2  0
 (1   ) p  (   ) p  2 p  0
 1 2 3

p2  2p3  0
 p1  p2  p3  1
Rezolvând sistemul se obţin probabilităţile absolute ale stărilor:

281
1
p1 
 1   2
1  (1   )  
 2 2

p2  p1 (1   )

1   2
p3  p 2 
2 2
V. Gruparea stărilor: S = [S 1 , S 2 ] R = [S 3 ]
 (1   )
1

PS  p1  p2 
 1   2
1  (1   )  
 2 2
1   2

2 2
PR  p3 
 1   2
1  (1   )  
 2 2
VII. Indicatorii de fiabilitate
PSS  PS
QS  PR
MUT  PSS T
MDT  QS T
În ipoteza comutatorului ideal,
MNDideal  p2 T
În ipoteza comutatorului real, considerând parametrii p k , t ka şi t km cu
semnificaţiile prezentate în paragraful anterior, rezultă:
MNS  p1T
MNKA  pk p1T
MNKM  (1  pk ) p1T
282
MUTreal  ( p1  p2 )T  MNKA  t ka  MNKM  t km
MDTreal  p3T  MNKA  t ka  MNKM  t km
MNDreal  NKA  MNKM  MNDideal

În ambele ipoteze, se pot calcula indicatorii:
MUT
MTBF 
MND
MDT
MTTR 
MND
MND
es 
MUT
MND
 es 
MDT
Aceşti ultimi indicatori au o importanţă practică mai mică, utilă fiind
informaţia oferită de spectrul similar cu cel din figura 5.28.
5.3.2 Modelarea fiabilităţii sistemelor folosind lanţuri Markov cu parametru

discret
Lanţurile Markov cu parametru discret presupun şi spaţiul timpului, discret,
format dintr-un număr finit de paşi discreţi. Avantajul principal este că, practic,
calculele se reduc la operaţii cu matrici care, aşa cum se va vedea în continuare,
sunt uşor programabile pe calculator comparativ cu sistemele de ecuaţii
diferenţiale. Suplimentar, introducerea condiţiilor iniţiale este mai uşoară şi,
totodată, se pot calcula indicatori care oferă informaţii mai detaliate despre sistem
cum ar fi numărul de paşi pe care acesta îi parcurge până ajunge într-o anumită
stare, pornind de la o stare dată, iniţială.
Modelul are ca date de intrare probabilităţile de tranziţie între stări,
reprezentate direct în graful stărilor, sau declarate sub formă de matrice. Evident,
suma dintre probabilităţile de părăsire a unei stări şi probabilităţile de rămânere în
starea respectivă reprezintă probabilitatea evenimentului sigur
p
j
ij 1
Modelul poate fi uşor înţeles, ca şi în cazul folosirii lanţurilor Markov cu

parametru continuu, exemplificând pentru cazul celui mai simplu sistem, cel format
dintr-un singur element binar.
283
5.3.2.1 Model combinaţional

Se consideră un element cu următoarele probabilităţi de tranziţie între stări:
p 11 = 1/2 p 12 = 1/2 p 21 = 1/4 p 22 = 3/4
Prezentat sub forma de graf al stărilor, fig. 5.30, rezultă:
p11=1/2
1
p21=1/4
p12 =1/2
2
p22=3/2
Fig.5.30 Graful stărilor pentru un sistem format dintr-un singur element
Evoluţia în patru paşi a sistemului, pornind de la starea 1, poate fi evidenţiată

sub formă de arbore de evenimente după cum rezultă din figura 5.31.
1
1 Pas
1/2 1/2 1
1 2
1/2 1/2
1/2 1/2 1/4 3/4 2
1 2 1 2
1/4 1/4 1/8 3/8
3
1/2 1/2 1/4 3/4 1/2 1/2 1/4 3/4
1 2 1 2 1 2 1 2
1/8 1/8 1/16 3/16 1/16 1/16 3/32 9/32
4
1/2 1/2 1/4 3/4 1/2 1/2 1/4 3/4 1/2 1/2 1/4 3/4 1/2 1/2 1/4 3/4
1 2 1 2 1 2 1 2 1 2 1 2 1 2 1 2
1/16 1/16 1/32 3/32 1/32 1/32 3/64 9/64 1/32 1/32 1/64 3/64 3/64 3/64 9/128 27/128
284
Probabilităţile stărilor finale rezultă din produsul probabilităţilor tuturor

tranziţiilor care au avut loc până s-a ajuns la starea respectivă. Adunând
probabilităţile fiecărei stări în fiecare pas rezultă probabilitatea ca sistemul să se
afle în starea respectivă după pasul analizat.
În cazul în care se porneşte din starea 2, rezultă un alt arbore de evenimente,
prezentat în figura 5.32.
2
1 Pas
1/4 3/4 1
1 2
1/4 3/4
1/2 1/2 1/4 3/4 2
1 2 1 2
1/8 1/8 3/16 9/16
3
1/2 1/2 1/4 3/4 1/2 1/2 1/4 3/4
1 2 1 2 1 2 1 2
1/16 1/16 1/32 3/32 3/32 3/32 9/64 27/64
4
1/2 1/2 1/4 3/4 1/2 1/2 1/4 3/4 1/2 1/2 1/4 3/4 1/2 1/2 1/4 3/4
1 2 1 2 1 2 1 2 1 2 1 2 1 2 1 2
1/32 1/32 1/64 3/64 1/64 1/64 3/128 9/128 3/64 3/64 3/128 9/128 9/128 9/128 27/256 81/256

Analizând evoluţia în timp (paşi) a probabilităţilor stărilor sistemului pornind

din cele două stări, rezultă o convergenţă rapidă, chiar din pasul 2, la valori foarte
apropiate, după cum rezultă din tabelul 5.6.
Concluzia este că, pe termen scurt, poziţia de plecare influenţează evoluţia
sistemului în spaţiul stărilor iar pe termen lung probabilităţile stărilor nu mai
depind de starea iniţială şi tind spre valorile limită (sistem ergodic).
Ergodicitatea presupune ca sistemul să poată tranzita, pe toată perioada, între
toate stările direct sau prin stări intermediare. Dacă există stări, sau grupe de stări,
ale sistemului pe care, odată ajuns, nu le mai părăseşte, ele se numesc stări
absorbante. În această situaţie sistemul nu mai este ergodic. La sistemele ergodice
285
rata de convergenţă la valorile limită ale probabilităţilor stărilor depinde atât de

starea iniţială cât şi de probabilităţile de tranziţie între stări.
Tabelul 5.6 Evoluţia în timp a probabilităţilor stărilor sistemului din fig. 5.30
Starea Starea de Pas
plecare
1 2 3 4
1 1 1/2 3/8 11/32 43/128
2 1/2 5/8 21/32 85/128
2 1 1/4 5/16 21/64 85/256
2 3/4 11/16 43/64 171/256
Reprezentarea procesului sub formă de arbore de evenimente este o tehnică

sugestivă şi a fost folosită doar pentru ilustrare şi introducere în studiul
fenomenului. Evident, ea devine nepractică pentru sistemele mari ca şi pe un număr
mare de paşi când sunt necesare alte modele dintre care cel matricial este cel mai
eficient.
5.3.2.2 Model matricial

Pentru modelarea matricială a evoluţiei unui sistem, în unul sau mai mulţi
paşi, se porneşte de la matricea stochastică a probabilităţilor de tranziţie care:
- are rangul egal cu numărul de stări al sistemului;
- fiecare element al matricii reprezintă probabilitatea de trecere din starea
corespunzătoare liniei în starea corespunzătoare coloanei; evident, suma
termenilor unei linii va fi 1.
Pentru sistemul format dintr-un singur element, tratat prin altă metodă în
paragraful anterior, vom avea:
p11 p12 1/ 2 1/ 2
P  
p21 p22 1/ 4 3 / 4
Probabilităţile se pot referi la un interval sau la un singur pas. Pentru un sistem
cu n stări matricea stochastică devine:
286
p11 p12 ... p1i ... p1n

p21 p22 ... p2i ... p2 n
    
P 
p j1 p j 2 ... p ji ... p jn
    
pn1 pn 2 ... pni ... pnn
la care se adaugă condiţia p j ,i

j ,i 1
Folosind matricea stochastică se poate determina evoluţia în timp a sistemului.

Pentru ilustrare se înmulţeşte matricea stochastică a sistemului cu un singur
element, analizat anterior cu altă metodă, cu ea însăşi şi se obţine:
p11 p12 p11 p12 p112  p12 p21 p11 p12  p12 p22
P   
2
p21 p22 p21 p22 p21 p11  p22 p21 p21 p12  p222
Înlocuind valorile din exemplul anterior rezultă:

3/8 5/8
P 
2
5 / 16 11 / 16
Pornind de la definirea matricei stochastice:
- p 11 2 = 3/8 reprezintă probabilitatea ca sistemul, plecând din starea 1, să
rămână în această stare după 2 paşi;
- p 12 2 = 5/8 reprezintă probabilitatea ca sistemul, pornind din starea 1, să
treacă în starea 2 după 2 paşi, aceasta realizându-se pe două căi:
- tranziţia 1 2 în primul pas şi staţionarea în starea 2 în al doilea
pas (p 12 p 22 );
- staţionarea în starea 1 în primul pas şi tranziţia în starea 2 în al
doilea pas (p 12 p 22 ).
Linia a doua a matricei reprezintă evoluţia pornind din starea 2. Similar, p ij n
reprezintă probabilitatea ca, plecând din starea i să se ajungă în starea j după n paşi,
afirmaţie confirmată de rezultatele obţinute, prin metoda combinaţională, în
paragraful anterior.
Toate raţionamentele anterioare sunt valabile pentru sistemul cu două stări.
Pentru sistemul cu mai multe stări este necesar să se declare, într-un anume
mod, starea iniţială. Aceasta poate fi declarată cu un vector stochastic care are un
singur termen 1, corespunzător stării de plecare, iar ceilalţi termeni zero dacă
287
pleacă sigur dintr-o stare sau termenii egali cu probabilităţile stărilor iniţiale dacă
acestea sunt cunoscute.
Cazul A Dacă sistemul din exemplul considerat pleacă din starea 1, rezultă
p0  1 0
Cazul B Dacă, iniţial, sistemul se poate găsi cu aceeaşi probabilitate în

ambele stări,
p0  1 / 2 1 / 2
După 2 paşi, sistemul se va afla în fiecare din cele două stări cu probabilităţile
3/8 5/8
A p 2  p0 p 2  1 0   3/8 5/8
5 / 16 11 / 16
3/8 5/8
B p 2  p0 p 2  1 / 2 1 / 2   11 / 32 21 / 32
5 / 16 11 / 16
Acest princ ipiu poate fi generalizat pentru un sistem cu n stări:
p n  p0 p n
Existenţa limitei probabilităţilor stărilor şi calculul valorilor acestor limite se
poate demonstra şi pe cale matricială aşa cum se va arăta în continuare.
Odată ajuns la limită, în toţi paşii următori probabilităţile stărilor rămân
aceleaşi, egale cu limitele lor. Dacă L este vectorul probabilităţilor limită, atunci
LP  L
În cazul sistemului simplu cu două stări, prezentat anterior, se poate scrie:
p1 p2  P  p1 p2
1/ 2 1/ 2
p1 p2   p1 p2
1/ 4 3 / 4
1 / 2 p1  1 / 4 p2  p1

1 / 2 p1  3 / 4 p2  p2
de unde rezultă
 1 / 2 p1  1 / 4 p2  0

1 / 2 p1  1 / 4 p2  0
288
Ecuaţiile sunt identice şi nu au soluţie unică nebanală. Ca şi în cazul

modelului lanţ Markov cu parametru continuu, înlocuim una din ecuaţii cu relaţia
cunoscută p 1 + p 2 = 1.
Scris matriceal, noul sistem de ecuaţii este de forma
 1 / 2 1 / 4 p1 0
 
1 1 p2 1
Rezolvând prin una din metodele cunoscute pentru sistemele de ecuaţii liniare
cu coeficienţi constanţi, rezultă p 1 = 0.333 şi p 2 = 0.666, aceleaşi valori spre care
tind şi rezultatele obţinute cu modelul prezentat în paragraful anterior.
5.3.2.3 Modelarea stărilor absorbante

Teoretic, o stare absorbantă este una în care, odată ajuns, sistemul nu o mai
părăseşte.
Practic, tehnica stărilor absorbante poate fi folosită dacă dorim să calculăm
numărul de paşi în care sistemul ajunge într-o stare, sau un grup de stări, care
interesează:
- stare catastrofală;
- stare în care este nevoie de o intervenţie de un anume tip, etc.
Această tehnică poate fi aplicată pentru sisteme formate din elemente
reparabile sau nereparabile.
În cazul sistemului analizat deja rezultă, de exemplu, din arborele de
evenimente că probabilitatea sistemului de a rămâne în starea 1, fără a trece în
starea 2, este din ce în ce mai mică pe măsură ce numărul de paşi creşte. Se
subînţelege că probabilitatea de a trece în starea 2 creşte. Matematic, acest lucru
are forma
n
1
lim   0
 
n  2
Există motive să se accepte că starea 2 este o stare absorbantă având, ca

urmare, probabilitatea ca sistemul să rămână egală cu 1 şi de a pleca din această
stare egală cu 0. Se poate calcula numărul de paşi după care starea va fi atinsă.
Definind stările astfel încât cele absorbante să fie grupate ca fiind primele k,
se obţine matricea stochastică a probabilităţilor de tranziţie de forma
289
1 k k 1
1
. U  stări absorbante
k
P 
k 1
stări de trecere
V Q
în care cele patru submatrici sunt:

- matricea trunchiată Q ce reprezintă probabilitatea de trecere dintr-o stare de
trecere într-o stare de trecere;
- matricea  (nulă) reprezintă probabilităţile de trecere dintr-o stare absorbantă
şi una de trecere;
- matricea V reprezintă probabilităţile de trecere dintr-o stare de trecere în una
absorbantă;
Matricea trunchiată Q se obţine din P prin renunţarea la liniile şi coloanele
corespunzătoare mulţimii stărilor absorbante şi poate fi folosită pentru calculul
numărului de paşi până ce sistemul ajunge într-o stare absorbantă.
Dacă N este numărul mediu de intervale de timp considerate, acesta se poate
calcula prin însumarea tuturor probabilităţilor privitoare la starea iniţială,
probabilităţi reprezentate de matricea unitate 1 care are toţi termenii zero cu
excepţia diagonalei principale care are toţi termenii egali cu 1. Rezultă că numărul
mediu de intervale până la atingerea unei stări absorbante este calculată cu expresia
clasică a mediei unei variabile aleatoare discrete:
M [ X ]   xi pi
care, în cazul de faţă are forma:
i n 1 n 1
N  11  1 Q  1 Q  ...  1 Q  ...  1 Q  1  Q  Q  ... Q
2 2
n n
Deoarece lim Q   rezultă că 1  Q  1 .
n 
Pentru evaluarea mai comodă a termenului din dreapta ecuaţiei din care se
calculează valoarea lui N, se face următorul artificiu de calcul:
i n 1 n
( 1  Q )  1  Q  Q  ...  Q  ...  Q 1Q 1
2
uşor de verificat prin dezvoltarea produsului.

Din cele anterioare rezultă că, la limită
290
i n 1 n
N  1  Q  Q  ...  Q  ...  Q  ( 1  Q ) 1  1  ( 1  Q ) 1
2
Expresia lui N este astfel mai uşor de calculat. Aplicând la sistemul cu două
stări din exemplul anterior, rezultă
Q  p11  1 / 2
N  (1  1 / 2) 1  2
ceea ce înseamnă două intervale în care sistemul, pornind din starea 1, va ajunge în
starea 2.
Exemplul 5.12
Un sistem tehnic uzat se defectează şi trece din starea de funcţionare 2 în starea de
defect 3 cu probabilitatea 1/2. Poate fi restabilit imediat cu probabilitatea 1/3, poate fi pus
în starea 1 de conservare cu probabilitatea 1/3 sau poate rămâne defect, în starea 3, cu
probabilitatea 1/3. Odată ajuns în conservare, starea 1, sistemul poate fi restabilit cu
probabilitatea 1/4 sau lăsat în conservare cu probabilitatea 3/4. Se cere:
a) probabilităţile limită p 1 , p 2 şi p 3 ale stărilor respective;
b) numărul mediu de intervale petrecut în stările 1 şi 2 până la atingerea stării 3.
Graful stărilor este redat în figura 5.33.
1/2
1/4
2 3/4
1/3 1/3 1
1/2
3
1/3
Fig.5.33 Graful stărilor sistemului considerat pentru analiza prin metoda matriceală
Matricea stochastică a probabilităţilor de trecere este

1 2 3
1 3 / 4 1/ 4 0
P 
2 0 1/ 2 1/ 2
3 1/ 3 1/ 3 1/ 3
Notând probabilităţile la limită
L  p1 p2 p3
291
rezultă
LP  L
3 / 4 1/ 4 0
p1 p2 p3  0 1 / 2 1 / 2  p1 p2 p3
1/ 3 1/ 3 1/ 3
Se poate scrie sistemul de ecuaţii
3 1
 4 p1  3 p3  p1

1 1 1
 p1  p2  p3  p2
 4 2 3
1 1
 2 p2  3 p3  p3

la care se adaugă condiţia
p1  p2  p3  1
Răspunsul la întrebarea a) este
L  4 / 11 4 / 11 3 / 11  p1 p2 p3
Pentru a răspunde la întrebarea b) se consideră starea 3 ca fiind absorbantă. Matricea
trunchiată Q este
3 / 4 1/ 4
Q 
0 1/ 2
1 0 3 / 4 1/ 4 1/ 4 1/ 4
1Q   
0 1 0 1/ 2 0 1/ 2
4 2
N  ( 1  Q ) 1 
0 2
Evident, N 21 este nul deoarece nu este trecere directă din starea 2 în starea 1 ci doar
prin intermediul stării 3 care este stare absorbantă.
292
5.3.3 Modelarea Markov a strategiilor de mentenanţă
5.3.3.1 Introducere
Modelul prezentat în continuare permite calculul următorilor indicatori:
- disponibilitatea staţionară PA
- fiabilitatea pe un interval de timp oarecare IR
- durata medie de funcţionare până la defectare MTTF
- fiabilitatea sistemului R
Metodele analitice de aproximare folosind algoritmi iterativi formează baza
matematică a modelului
5.3.3.2 Descrierea modelului

Vom considera iniţial un model Markov pentru un sistem ce constă din m
componente reparabile. Fiecare componentă poate avea doar două stări: 1 = în
funcţiune şi 0 = defectă. Presupunem că există r echipe pentru repararea
elementelor defecte. Duratele de funcţionare neîntreruptă Tf i ca şi duratele de
reparare neîntreruptă Td i sunt considerate variabile aleatoare independente, cu
funcţii de distribuţie exponenţiale. Ca urmare,
P{Tf i  t}  1  e  i t
  ij t
P{Td ij  t}  1  e
unde λ i este rata de defectare a componentei i (i = 1,…., m) iar μ ij este rata de
reparare a componentei i de către echipa de reparaţii j (i = 1,…, m, j = 1,…,r). La
momentul iniţial t = 0, toate componentele se presupun a fi în stare de funcţionare.
Se presupune, de asemenea, ca există o listă de componente ce pot fi
reparate de fiecare echipă (şi numai pentru aceste componente sunt date valorile
μ ij ). Pentru fiecare echipă este stabilită o ordine de reparare a componentelor care îi
revin. Unele dintre aceste componente pot avea o anumită prioritate.
Repararea componentelor defecte se poate face conform unor strategii
diferite care vor fi prezentate în cele ce urmează.
Strategia PVPS
Aceasta este cunoscută, în teoria cozilor (şirurilor, firelor) de aşteptare, sub
numele “primul venit – primul servit - PVPS”. În cadrul acestei strategii, nu există
nici un fel de priorităţi de reparare a componentelor. Dacă o componentă se
defectează, se caută echipa cea mai mică (numeric) liberă în acel moment, echipă
care poate repara componenta defectă. Reparaţia decurge, neîntrerupt, până la
terminare. O echipă de reparaţii poate repara o singură componentă la un moment
293
dat. Dacă nu se găseşte o echipă liberă care să poată să repare componenta care s-a
defectat, componenta este trecută pe un şir de aşteptare, pe ultimul loc. În cazul în
care, la un moment dat, se termină o reparaţie iar un şir de aşteptare nu este gol
atunci prima componentă care poate fi reparată de echipa care tocmai a terminat
reparaţia respectivă va ocupa primul loc în şir pentru a fi reparată. În caz contrar,
echipa de reparaţii rămâne liberă, în aşteptare.
Strategia priorităţilor relative
Această strategie de reparare are la bază o anumită disciplină a serviciului de
reparare, disciplină concretizată în priorităţi. Ca şi în cazul precedent, pentru
componenta defectă se caută echipa liberă, cu numărul de ordine minim, care poate
să o repare. Reparaţia decurge, fără întrerupere, până la sfârşit. Fiecare echipă de
reparaţii poate repara o singură componentă în acelaşi timp. Dacă pentru o
componentă nu se poate găsi o echipă liberă care să o repare, ea trece într-un şir de
aşteptare ocupând ultimul loc. În cazul în care, la un moment dat, o echipă termină
o reparaţie iar un fir de aşteptare nu este liber, se caută componenta din şirul de
aşteptare care are cea mai mare prioritate şi care poate fi reparată de acea echipă.
Dacă sunt mai multe astfel de componente, atunci componenta cu cea mai joasă
poziţie din şir va fi preluată de echipa liberă. Dacă nu există astfel de componente
echipa de reparaţii trece în aşteptare.
Strategia priorităţii absolute
Această strategie are la bază disciplina serviciului de reparare bazată pe
prioritatea totală. Analog cu strategiile precedente, pentru componenta defectă se
caută echipa de reparaţii liberă şi care poate să o repare. În cazul în care pentru
componenta defectă nu se poate găsi o astfel de echipă, se caută o echipă care
repară o componentă cu o prioritate mai mică. Dacă se găseşte echipa, se repetă
întreaga procedură pentru componenta cu o mai mică prioritate de reparare
considerând-o că tocmai s-a defectat. Aceasta înseamnă că mai întâi se caută o
echipă de reparare liberă şi apoi o echipă de reparare care repară o componentă
cu prioritate inferioară. Astfel, prin defectarea unei componente, mai multe
componente defectate anterior îşi pot schimba echipele de reparare. Această
procedură se poate repeta de un număr mai mare, dar finit, de ori.
Dacă pentru o componentă nu se poate găsi o echipă corespunzătoare de
reparare, aceasta trece într-un şir de aşteptare ocupând ultimul loc. Ca şi în cazurile
anterioare, fiecare echipă poate repara, la un moment dat, o singură componentă.
Dacă, la un moment dat, reparaţia se termină iar un şir de aşteptare nu este gol, se
caută componenta din şir, cu cea mai mare prioritate, care poate fi reparată de
echipa care a terminat lucrul. Dacă există mai multe astfel de componente, cea care
ocupă locul inferior în şir va fi reparată de acea echipă. Dacă nu există nici o
componentă, echipa de reparare intră în aşteptare.
În vederea aplicării oricărei strategii de reparare trebuie definită structura
sistemului inclusiv stările de funcţionare şi de defect. Acest lucru se face prin
294
declararea unor căi minimale. Printr-o cale minimală se înţelege un set de

componente a căror stare de funcţionare implică stare de funcţionare a sistemului.
Se notează
1 daca sistemul functioneaza la momentul t
 (t )  
0 daca sistemul este defect la momentul t
Se pot calcula următorii indicatori de fiabilitate:
- disponibilitatea staţionară a sistemului
PA  lim P{ (t )  1}
t 
- fiabilitatea pe un interval de timp

IR ( )  lim P{ (u )  1 pentru orice u  [t , t   ]}
t 
- fiabilitatea staţionară
R(t )  P{ (u )  1 pentru orice u  [0, t ]}
- durata medie de funcţionare până la defectare

MTTF   R(t )dt
0
Analitic, primul pas al modelului înseamnă construirea spaţiului tuturor

stărilor corespunzătoare modelului, stări care descriu evoluţia în timp a sistemului.
Chiar şi pentru sistemele relativ mici, numărul stărilor poate fi enorm de mare. De
exemplu, în cazul strategiei PVPS cu o singură echipă de reparaţii, numărul stărilor
posibile pentru evaluarea disponibilităţii staţionare PA a sistemului este
m
m!
 (m  i)!
i 0
Unele stări au o probabilitate de apariţie foarte mică şi pot fi neglijate fără

ca erorile corespunzătoare să fie importante.
În scopul reducerii numărului stărilor sunt utilizate două tipuri de aproximări:
1. Aproximarea tip “sistem serie” care înseamnă că nu se mai produc defectări
ale componentelor după ce sistemul s-a defectat. Se începe cu starea în care toate
cele m componente ale sistemului se află în stare de funcţionare şi se continuă cu
stările în care 1, 2, 3, …. componente sunt defecte. Din momentul în care se trece
în starea în care sistemul este defect, nu se mai defectează nici o componentă care
funcţionează până în acel moment. Cu alte cuvinte, se exclud stările de defect ale
sistemului în care se ajunge dintr-o stare de defect a sistemului într-o nouă stare de
defect prin defectarea unei sau unor componente.
295
2. Aproximarea de tip “majoritar” care se bazează pe ipoteza că, din momentul

atingerii stării în care numărul componentelor defecte este egal cu k, nu se mai
produc defectări ale componentelor (k este cunoscut sub numele de raza
aproximaţiei de tip majoritar). Această aproximare este analogă celei de tip
“sistem” cu o singură deosebire: se exclud toate stările sistemului cu mai mult de k
componente defecte.
Ambele aproximaţii reduc semnificativ numărul stărilor sistemului asigurând
totodată şi o bună acurateţe a estimărilor.
În cazul modelului, calculul indicatorilor de fiabilitate are particularităţi faţă
de modelele prezentate în paragrafele anterioare şi se face în două secvenţe. Se
construieşte iniţial matricea intensităţilor de tranziţie apoi se folosesc algoritmi
iterativi pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii liniare asociate matricei respective.
La construirea matricei diferenţa apare în primul rând la determinarea
numărului de stări, deoarece elementele se pot afla în:
- stare de funcţionare, din care urmează o defectare cu intensitatea λ
corespunzătoare;
- în curs de reparare la o echipă cu intensitatea μ a echipei şi elementului;
- în aşteptare la rândul unei echipe când repararea va începe după timpul de
aşteptare.
Odată întocmită matricea, aceasta este folosită direct în relaţii care dau
indicatorii de bază urmăriţi, fără a mai calcula probabilităţile tuturor stărilor.
Operaţiile de bază pentru calculul acestor indicatori sunt rezolvări de sisteme cu
ecuaţii liniare algebrice cu coeficienţi constanţi pentru care există algoritmi
consacraţi.
Algoritmii iterativi de convergenţă rapidă se bazează pe interpretarea
fiabilităţii. Pentru evaluarea mărimilor PA – disponibilitatea staţionară a sistemului
şi MTTF – durata medie de funcţionare până la defectare se pot folosi metodele
Kovalenko şi Gauss-Seidel.
Algoritmii prezentaţi în continuare, atât pentru întocmirea matricei cât şi pentru
rezolvarea sistemelor de ecuaţii sunt orientaţi voit spre a putea fi uşor executaţi pe
calculator, cu programe specifice.
5.3.3.3 Construcţia matricei intensităţilor de tranziţie

Într-un prim pas este necesară stabilirea tuturor stărilor posibile ale sistemului
şi numerotarea lor unică cu 0, 1, 2, ….. ca şi întocmirea matricei A = [a(i, j)] pe
baza intensităţilor de tranziţie între stări. Algoritmul se bazează pe următoarea idee
generală: orice stare a sistemului poate fi unic determinată de vectorul
w = (w 1 , ….., w m )
296
unde m este numărul de componente iar w i caracterizează starea componentei i:

0 dacă componenta i este în stare de functionar e
 j dacă componenta i este reparata de echipa j

wi  
k dacă componenta i este defectă şi ocupă locul k ( k  0)
într  un şir de asteptare
Vom nota cu n = 0, 1, 2,….. numărul curent al stării sistemului şi cu

1 dacă sistemul functionea za in starea n
sn   (5.32)
0 dacă sistemul este defect în starea n
5.3.3.4 Determinarea disponibilităţii staţionare PA

Se presupune că matricea intensităţilor de tranziţie
N
A  a(i, j ) i , j 0
este construită. Matricea nu are proprietăţi specifice cum ar fi simetrie sau

dominare diagonală. Are doar proprietatea că este o matrice rară.
Se cunoaşte că disponibilitatea staţionară PA satisface următoarea relaţie:
T
 1 1 . . . 1  1 
1
 s0 


 a (1,0) a (1,1) . . .  
a (1, N )  0   s 
   1
 .  .  . 
PA   
. . . . .
        (5.33)

. . . . . .  .  . 
 . . . . . .  .  . 
 a ( N ,0) a( N ,1)   
a( N , N ) 0
 

. . .
  s N 
unde T semnifică operaţia de transpunere iar termenii s n sunt definiţi conform cu
relaţia (5.32).
Ecuaţia (5.33) permite determinarea soluţiei unui sistem de ecuaţii liniare. În
acest scop se folosesc metode iterative Gauss-Seidel. Fie vectorul iniţial
xo[ 0 ]  1, x1[ 0 ] , ...., x[N0 ] (5.34)
Aproximările subsecvente pentru determinarea probabilităţilor staţionare sunt

obţinute prin aplicarea următoarei formule iterative pentru k = 1, 2, … :
1  i 1 N 
xi[ k 1]   i  
[ k 1]
b  a (i , j )  x j  a (i, j )  x[jk ]  , i  0,....., N (5.35)
a (i, i )  j 0 j i 1 
297
unde b 0 = 1, b 1 = 0, ….., b N = 0.
Se notează
N
1  PA(k )   (1  si )  xi[ k ]
i 0
cea de a k-a aproximare pentru 1-PA. Inegalitatea

PA(k )  PA(k  1)

1  PA(k  1)
este folosită drept criteriu de oprire a algoritmului recursiv, ε fiind eroarea relativă
maximă.
Se cunoaşte faptul că metoda Gauss-Seidel poate fi convergentă sau
divergentă pentru oricare stare iniţială. Condiţia suficientă pentru convergenţă este
determinarea pozitivă a matricei, lucru imposibil de verificat. Aşa cum arată
exemplele, algoritmul poate fi divergent numai pentru sisteme nefiabile care nu
interesează aici. Cu toate acestea, în scopul înlăturării acestui inconvenient al
metodei Gauss-Seidel a fost dezvoltată o altă metodă bazată pe interpretarea
fiabilităţii. Metoda a fost propusă de prof. I. N Kovalenko. Algoritmul iterativ
Kovalenko produce secvenţe cu valori monoton crescătoare fiind, în toate cazurile,
convergent. Ambele metode sunt folosite în model pentru determinarea valorilor
PA şi MTTF. Coincidenţa rezultatelor confirmă corectitudinea metodelor şi
încrederea în rezultate.
Principala formulă utilizată este
W
1  PA  (5.36)
T
unde W este durata medie a stării de defect a sistemului în regim de reparare
(regimul de reparare este regimul în care cel puţin o componentă este defectă) iar T
este durata medie dintre două momente de regenerare. Momentul t este considerat
moment (punct) de regenerare dacă o componentă oarecare se defectează în acest
moment şi toate celelalte componente sunt în stare de funcţionare.
Se poate utiliza acelaşi algoritm pentru determinarea mărimilor W şi T. Se fac
notaţiile următoare:
- x i , i = 1, …, N este durata medie în care sistemul este în starea de defect în
cadrul regimului de reparare începând cu starea i;
- x i [k], k  0, i = 1, …, N este durata medie de staţionare a sistemului în starea de
defect, în regim de reparare, începând cu starea i caracterizată de nu mai mult
de k defecte;
- y i , i = 1, …, N este durata medie a regimului de reparare, începând cu starea i
caracterizată de nu mai mult de k defecte.
298
Cu aceste condiţii, W şi T satisfac egalităţile:

m m
1 1 1
W
0
 i  xi
i 1
T
0

0

i 1
i  i (5.37)
unde
m
0   i (5.38)
i 1
Din ecuaţiile (5.36) şi (5.37) rezultă că

m
  x i i
1  PA  i 1
m
(5.39)
1   i  yi
i 1
O stare i (i {1, …, m}) este o stare în care numai componenta i, una singură,
este defectă.
Iteraţiile {x i [k], k ≥ 0} şi {y i [k], k ≥ 0} se bucură de două proprietăţi
importante:
- sunt monoton crescătoare;
- xi[ k ]  xi , yi[ k ]  yi , i  1,..., N .
k  k 
Aceste proprietăţi fac posibilă determinarea mărimii 1-PA folosind ecuaţia

(5.39). Iteraţia {x i [k], k ≥ 0, i = 1, …, N} este evaluată în conformitate cu următorul
algoritm recursiv:
1  si
xi[ 0]   , i  1,..., m , (5.40)
a (i, i )
1  i 1 
xi[ 0 ]   
a(i, i ) 
1  s i   a ( j , i )  x[j0 ]  , i  m  1,.....N , (5.41)
j 1 
1  N 
xi[ k ]   1  si 
a (i, i ) 
 a( j, i)  x [ k 1]
j  , i  1,...m, k  1 , (5.42)
j 11 
1  N N 
1  si   a( j, i)  x j   a( j, i)  x [ k 1]
xi[ k ]    , i  m  1,...N , k  1
[k ]
j
a(i, i)  j 1 j i 1 
(5.43)
Fie
299
m
B(k )   i  xi[ k ] (5.44)
i 1
Condiţia de oprire este

k *  min{k : B (k )  B(k  1)  B (k  1)} (5.45)
unde ε este eroarea relativă maximă.
Iteraţia {y i [k], k ≥ 0, i = 1, …, N} satisface relaţiile (5.40) – (5.43) cu o singură
deosebire: toate stările sistemului trebuie considerate ca stări de defect. De
exemplu, s i = 0 pentru orice i = 1, …., N.
5.3.3.5 Determinarea MTTF

Ca şi în cazul precedent se presupune că matricea intensităţilor de tranziţie
N
A  a(i, j ) i , j 0
este deja construită. Se cunoaşte că durata medie de funcţionare până la defectare

MTTF este o soluţie a sistemului de ecuaţii liniare şi este dat de relaţia
1
 a(0,0) a(0,1) . . . a (0, N )  1
 a(1,0) a(1,1)
 . . . a(1, N )  1
 . . . . . .  .
MTTF      
 . . . . . .  .
 . . . . . .  .
  
a( N ,0) a( N ,1) . . . a ( N , N ) 1
Sunt folosite ambele metode, Gauss-Siedel şi Kovalenko, pentru evaluarea
MTTF cu o precizie impusă.
Fie vectorul iniţial
xo[ 0 ]  0, x1[ 0 ]  0, ...., x[N0 ]  0
Aproximările subsecvente sunt obţinute prin următoarea relaţie iterativă
(Gauss-Seidel), pentru k = 1, 2, ….,
1  i 1 N 
xi[ k 1]    i  a (i, j )  x j   a(i, j )  x
[ k 1]
  , i  0,..., N
[k ]
b j
a(i, i )  j 0 j i 1 
unde b 0 = -1, b 1 = +1, …., b N = -1. Un criteriu similar cu cel dat de relaţia (5.45)
poate fi utilizat pentru oprirea calculelor. Exemplele practice arată că algoritmul
poate fi lent convergent. Pentru accelerarea convergenţei se poate aplica metoda
cunsocută sub numele de “zig-zag”. Ideea principală a acestei metode este de a
300
combina metoda Gauss-Seidel cu o procedură specială care permite alegerea unei

stări iniţiale optime pentru iteraţiile algoritmului Gauss-Seidel.
Metoda Kovalenko se bazează pe relaţia de aproximare a fiabilităţii
T
MTTF  (5.46)
q
unde q este probabilitatea de defectare a sistemului în intervalul de regenerare iar T
este durata medie între două puncte de regenerare.
Algoritmul pentru determinarea lui T a fost descris anterior. Se fac notaţiile
următoare:
- q i = 1, i = 1, …, N este probabilitatea defectării sistemului într-un interval de
reparare începând cu starea i;
- q i [k], k ≥ 0, i = 1, …, N este probabilitatea defectării sistemului într-un interval
de reparare, începând cu starea i cu condiţia ca numărul de componente defecte
să nu fie mai mare de k în acel interval de reparare.
O relaţie similară cu (5.39) este
m
1   i  y i
MTTF  m
i 1

i 1
i  qi
unde {y i } au fost definiţi anterior. Iteraţia {q i [k]} are aceleaşi proprietăţi ca şi

{y i [k]}. Ea se poate calcula conform relaţiei
qi[ k ]  0, i  1,..., N (5.47)
Toate cele N stări ale sistemului sunt stări de funcţionare.

Pentru orice k = 1, 2, ….,
1  i 1 N 
 i  a (i, j )  q j   a(i, j )  q [ k 1]
qi[ k ]   f  [k ]
j  , i  1,..., N (5.48)
a(i, i )  j 1 j i 1 
unde
 i 1 N 
f i   a(i, i )   a (i, j )   a(i, j ) , i  1,..., N (5.49)
 j 1 j i 1 
Condiţia de oprire este formulată ca în secţiunea precedentă, relaţiile (5.44) şi
(5.45) în care se înlocuieşte {x i [k]} cu {q i [k]}.
301
5.3.3.6 Determinarea mărimilor R şi IR

Metoda Kovalenko este utilizată pentru determinarea fiabilităţii sistemului
într-un interval de timp (0, t). Metoda este mai complexă decât precedenta.
Se fac notaţiile următoare:
- R(t) = P{sistemul să fie în stare de funcţionare în intervalul (0, t)}, Q(t) = 1 -
R(t);
- h(u), u ≥ 0 este funcţia densitate de probabilitate a funcţiei de reparare; un
moment u este momentul iniţierii unui proces de reparare dacă în acel moment
o componentă oarecare se defectează iar toate celelalte sunt în stare de
funcţionare;
- λ 0 este suma tuturor ratelor de defectare (v. ec. (5.38));
- q(u), u ≥ 0 este funcţia densitate de probabilitate a intervalului de timp între
iniţierea unui regim de reparare până la defectarea sistemului cu apariţia
simultană a evenimentului “sistemul se defectează înaintea terminării regimului
de reparare”;
x 
- G ( x)   q(u )du , p  1  q , q  G ()   q (u )du este probabilitatea
0 0
defectării sistemului pe durata regimului de reparare;
- q 0 (u), u ≥ 0 este funcţia densitate de probabilitate a duratei regimului de
reparare caracterizată de nedefectarea sistemului

p   qo (u )du
0
Se foloseşte următoarea relaţie:

t
Q(t )   h(t  u )G (u )du (5.50)
0
Pentru a detalia ideea principală a aproximării funcţiei densitate de

probabilitate a timpului de reparare h(v), v ≥ 0, se pleacă de la ecuaţia

h(v)   hn (v) (5.51)
n 1
unde h n (v) este funcţia densitate de probabilitate a variabilei aleatoare

ς n =ς 1 +…+ ς n-1 + ς n +η 1 +…+η n-1
Mărimile {ς i } sunt variabile independente aleatorii cu funcţie exponenţială de
distribuţie cu parametrul λ 0 iar {η i } sunt duratele independente ale regimurilor de
reparare caracterizate prin aceea că nu includ defectarea sistemului:
302
n0 v n1
hn (v)  e 0v  g 0( n1) (v) (5.52)
(n  1)!
unde “*” semnifică operaţia de convoluţie. Fie
1 m
i
Ek  T 
0

i 1 i
unde μ i este rata de reparare a componentei i în situaţia în care este singura

componentă defectă. Din ecuaţia (5.52) rezultă
n 1
 0 v   v n  2  v
h n (v)  0 e p n 1
 e
(n  2)!
Variabila aleatorie ς i + η i este aproximată prin variabila exponenţial distribuită
cu parametrul  . S-a considerat că fiecare termen al sumei are probabilitatea p (pe
durata regimului corespunzător de reparare sistemul nu este defect). Parametrul 
este dat de relaţia următoare:
1 1 1  m
 
   1   i 
0  T 0  i 1  i 
ceea ce înseamnă
1 0
  (5.53)
m

1  i
i 1  i
Sumând în ecuaţia (5.51) pentru n ≥ 2, rezultă:

n 1

  v n  2  v
p
  v
n 1
e    pe q
n2 ( n  2)!
Astfel,
hv   0  e  0v   0 e  o v    p  e   q v
Dacă se consideră egalitatea
   1  1
    
s s    s    s
303
rezultă
 0  p  qv
 0 e  v   pe qv 
0
(e  e  v )
0
 0  q
După transformări simple se obţine relaţia finală:
0 (0   )  v 0  p qv
h (v )  e  0
e (5.54)
0  q 0   q
care, pentru h(t-u), trebuie substituită în ecuaţia (5.50).
Se consideră iniţial următoarea aproximaţie pentru G(u):
1 1
q (v )    v 1e  v (5.55)
q ( )
unde

( )   x 1e  x dx
0
Astfel, funcţia de distribuţie

u
1 1
G (u )   q (v)dv (5.56)
q q0
este aproximată de distribuţia Gamma cu parametrii β şi α. Aceşti parametri pot fi
calculaţi prin metoda momentelor:
 1
 E( I )
 q
2
 1  E( I ) 
 E( I 2 )   
 2
q  q 
unde I este un indicator al defectării sistemului pe durata regimului de reparare iar ς
este durata între începutul regimului de reparare şi momentul defectării sistemului.
Astfel,
qE( I )
 (5.57)
qE( I 2 )  [E( I )]2
1
 E( I ) (5.58)
q
304
O metodă de determinare a lui q a fost prezentată în secţiunea anterioară. Fie

{q i } ce satisfac egalităţile (5.47) – (5.49) iar {q i *} valorile aproximative ale {q i }
[k]
obţinute cu precizia dorită. Se fac notaţiile

si[ k ]  E{I A(i, k )}
wi[ k ]  E{I 2 A(i, k )}

unde A(i,k) ={un regim de reparare care începe cu starea i şi caracterizat prin aceea
că sunt posibile, pe durata sa, numai k defectări}.
Ca urmare, E(Iς) şi E(Iς2) satisfac următoarele egalităţi:
m m
1 1
E( I ) 
0
  i si ,
i 1
E( I 2 ) 
0
 w
i 1
i i (5.59)
unde
si  lim si[ k ] , wi  lim wi[ k ]
k  k 
Iteraţia {s i , k ≥ 0, i = 1, …, N} este calculată în conformitate cu următorul

[k]
algoritm:
si[ 0 ]  0, i  1,...N (5.60)
qi* 1  i 1 N 
 a (i, j ) s j   a (i , j ) s [ k 1]
si[ k ]    [k ]
j  , i  1,...N , k  1 (5.61)
a (i, i ) a (i, i )  j 1 j  i 1 
Iteraţia {w i [k], k ≥ 0, i = 1, …, N} este calculată conform algoritmului:
wi[ 0 ]  0, i  1,...N (5.62)
2qi* 2  i 1 N 
 a (i, j ) s j   a(i, j )s [ k 1]
wi[ k ]    [k ]
j 
[a (i, i)]2 [a (i, i )]2  j 1 j i 1  (5.63)
1  i 1 n 
  a (i, j ) w j   a (i, j ) w kj 1  , i  1,...N , k  1
[k ]
a (i, i )  j 1 j i 1 
Condiţia de oprire a iteraţiilor este formulată ca în relaţiile (5.44) şi (5.45). Se
notează
t
Q (t ,  )    e  (t u )G (u )du
0
unde λ > 0 este un parametru. Folosind relaţiile (5.50), (5.54), (24) şi (5.56) rezultă
formula finală:
305
q ( 0   )  p
1  R (t )  Q(t )  Q(t , 0 )  0 Q(t , q ) (5.64)
0   q 0  q
unde
1    1  u 
t t
  u e    u e
  1  u  ( t u )
Q (t ,  )  du  (5.65)
( )  0 0 
Integralele din partea dreaptă a ecuaţiei (5.65) sunt calculate prin metode
numerice.
Întregul algoritm pentru determinarea valorii 1-R(t), pentru diferite valori ale
lui t, se poate rezuma astfel:

2. Se calculează q, conform (16) – (18)
3. Se calculează E(Iς), conform (5.59) – (5.61)
4. Se calculează E(Iς2), conform (3.59), (5.62), (5.63)
5. Se calculează β şi α conform (5.57), (5.58)
6. Se calculează 1-R(t), pentru diferite valori ale lui t, conform (5.64) şi
(5.65).
O valoare aproximativă pentru nonfiabilitatea staţionară pe un interval, 1-
IR(θ), se poate calcula folosind relaţia
1  IR( )  1  PA  PA  [1  R( )] (5.66)
5.3.4 Modelarea fiabilităţii sistemelor a căror elemente au timpii de

funcţionare si defect nedistribuiţi exponenţial
5.3.4.1. Probleme generale

Aşa cum sa precizat la începutul paragrafului 5.3.3, modelele Markov sunt
valabile dacă timpii de funcţionare şi defect neîntrerupt a elementelor sistemelor
sunt distribuiţi exponenţial. Această restricţie este foarte severă, deoarece, aşa cum
s-a văzut anterior, exponenţialitatea se conservă doar la sistemele serie, deci orice
subsistem care nu este serie nu poate face obiectul modelelor Markov. La fel, multe
elemente prin specificul lor sau datorită faptului că se află în perioadele de rodaj
sau uzură nu au distribuţii exponenţiale şi modelele corespunzătoare nu există sau
sunt dificil de rezolvat.
Această constatare conduce şi la o concluzie care poate fi folosită pentru
abordarea sistemelor neabordabile Markov şi anume:
306
Dacă unei stări îi corespunde o distribuţie neexponenţială, aceasta va

putea fi echivalată cu două sau mai multe stări cărora le corespund distribuţii
exponenţiale
Esenţa este de a găsi numărul stărilor şi modulelor de conexiune în model şi
stă la baza unei metode care va fi prezentată în continuare.
Aceste metode au la bază transformarea proceselor ne-Markoviene în procese
Markoviene.
Metoda variabilelor complementare care constă în introducerea unor
variabile ce completează stările sistemului legate prin intensităţi variabile în aşa fel
ca noile tranziţii să fie făcute prin intensităţi constante. Se poate ajunge la un
proces Markov numai dacă distribuţiile originale ale timpilor conţin funcţia
exponenţială (Gamma, Erlang, Weibull, etc.). Unei stări i se suprapun stările ( i, x 1 ,
x 2 , x n ) unde x i reprezintă timpul în care componenta j trece din starea respectivă în
starea i. Astfel, rezultă
t t
Pi (t )   .............. P(i, x1,....., xn)dx1.dx 2......dxn
0 0
Numărul de variabile suplimentare necesare creşte rapid cu numărul de

tranziţii variabile din graf. Modelele sunt abordabile daca acest număr nu este prea
mare.
Metoda stărilor fictive are la bază constatarea de mai sus, aceea că din
combinarea a două au mai multe elemente exponenţiale rezultă un sistem
neexponenţial.
Metoda constă din divizarea unei stări corespunzătoare unor tranziţii de
intensitate variabilă în mai multe stări fictive cărora le vor corespunde tranziţii
constante.
Astfel, o distribuţie Erlang cu parametrul k rezultă din convoluţia a k distribuţii
exponenţiale aşa cum este ilustrat în figura 5.34.
  
1 2 1 E1 E2 Ek-1 2
k t k 1et Funcţia densitate de

(k 1)! probabilitate Erlang k tranziţii
Fig. 5.34 Metoda stărilor fictive
Distribuţia Erlang corespunde, în acest caz, timpului de defectare.

307
O distribuţie Weibull cu   1 poate fi reprezentată de un set de elemente

legate în serie după cum una cu   1 poate fi reprezentată de un set de stări
fictive legate în paralel, conform figurilor 5.35 şi respectiv 5.36.
Distribuţia lognormală poate fi reprezentată de un element înseriat cu alte
două legate în paralel, conform figurii 5.38.
De exemplu în cazul stărilor fictive înseriate pentru o distribuţie Weibull cu
  1 , stările fictive sunt traversate secvenţial iar variabila aleatoare ce reprezintă
timpul cât sistemul rămâne în aceste stări trebuie să fie o sumă de variabile
independente cu distribuţii exponenţiale a cărei funcţie de distribuţie este:
0  1 0 
S S
1
 R 1 1 2 R
1  1 0 
1 -1
Fig. 5.36 Stări fictive în serie Fig. 5.37 Stări fictive în paralel
În figura 5.37,  i reprezintă o probabilitate ataşată tranziţiei respective şi, ca

urmare,

 1
i 1
1
0 2 S
 R
21
1 
 
22
Fig. 5.38 Stări fictive serie legate în serie cu două stări în paralel

f ( x)   Ai.    exp(  i  x)
1
care poate fi asimilată cu distribuţia de tip Erlang, de forma:

308
 ( x) 1  e x
f ( x) 
(  1)!
unde notaţiile parametrilor au fost schimbate pentru a nu confunda cele două cazuri
diferite şi ale cărei momente de ordinul 1 şi doi au expresiile:
  (  1)
m1  m2 
 2
Pentru calculul valorilor lui  şi  avem nevoie de două ecuaţii pe care le
obţinem egalând momentele distribuţiei Weibull de ordinul 1 (M1) şi de ordinul 2
(M2) cu cele anterioare ale distribuţiei Erlang. Rezultă:
M 12 M1
 
M 2  M 12 M 2  M 12
Valoarea lui  trebuie să fie un întreg şi deci se va rotunji corespunzător.

Similar se poate proceda şi în celelalte cazuri.
Practica arată că în multe cazuri timpii de funcţionare sunt distribuiţi
exponenţial iar cei de defect au alte distribuţii. Un astfel de caz este prezentat în
continuare unde se ţine cont, ca şi într-un paragraf anterior, şi de strategia de
mentenanţă.
5.3.4.2 Modelul semi-regenerativ: strategiile PVPS şi a priorităţilor relative

Acesta este un model obţinut din cel descris în paragraful 5.3.3 cu
următoarele particularităţi:
- poate exista numai o singură echipă de reparaţii, r = 1;
- fie η i , i = 1, 2, …., m duratele de reparare ale componentelor; funcţiile de
distribuţie ale acestor variabile aleatorii pot fi de tip exponenţial, exponenţial
deplasat, lognormal, Erlang şi Weibull conform tabelului 5.7
Tabelul 5.7 Tipuri de funcţii de distribuţie ale duratelor de reparare

Tip funcţie Funcţia de distribuţie Funcţia densitate
Exponenţială G (t )  1  e   t g (t )    e   t
Exponenţială G (t )  1  e [  (t  )] ; t   g (t )    e [  ( t  )] ; t  
deplasată
309
ln( t ) (ln(  t )) 2
x2 1 

1  g (t )  e 2 2
Lognormală G (t ) 
2 

e 2
dx t   2
Erlang k 1
(  t )i (   t ) k 1   t
G (t )  1  e  t  g (t )   e
i 0 i! (k  1)!
 
Weibull G (t )  1  e  ( t ) g (t )     (   t )  1 e  ( t )
De această dată (tabelul 5.7), distribuţia Erlang se referă la timpii de reparare

şi are parametrul .
Ca şi în cazul modelului Markov, se pot folosi aceleaşi strategii de reparare. În
strategiile PVPS şi cea a priorităţilor relative reparaţiile, odată începute, decurg
până la terminarea lucrărilor, fără întrerupere. În cadrul strategiei priorităţii
absolute, repararea poate fi întreruptă de mai multe ori. Timpul scurs pentru
reparare, până la întrerupere, este contabilizat. După întrerupere, repararea continuă
până la terminarea întregii lucrări.
Toţi algoritmii prezentaţi anterior, cu mici modificări, se pot utiliza şi în cazul
modelului semi-regenerativ. Se precizează că în modelul semi-regenerativ este
permisă acţionarea numai a unei singure echipe de reparaţii dar se pot considera 5
funcţii de repartiţie a timpilor de reparare.
În cele ce urmează se consideră strategiile PVPS şi cea a priorităţilor
relative. Se notează
- G i (x), funcţia de distribuţie a duratei de reparare a componentei i, i = 1, …, m;
- K 1 , …., K 2 sunt clasele de prioritate:
L
{1,..., m}   K i
i 1
cu proprietatea că, componentele clasei K i au prioritate în raport cu componentele

clasei K j , i < j; în cazul strategiei PVPS, L = 1 şi K 1 = {1, …, m};
- λ 0 este suma tuturor ratelor de defectare (5.38).
Se foloseşte aceeaşi metodă ca în paragrafele anterioare. Indicatorii de
fiabilitate 1-PA, MTTF, 1-R(t) şi IR(θ) se pot obţine folosind ecuaţiile (5.36),
(5.46), (5.64) şi (5.66). Singura diferenţă este în calculul următorilor parametri:
1. T, durata medie între două puncte de regenerare ceea ce înseamnă că T
este suma duratelor medii ale regimurilor de reparare şi respectiv de
funcţionare.
2. q, probabilitatea de defectare a sistemului în regimul de reparare.
310
3. W, durata medie a stării de defect a sistemului în regim de reparare.

4. E(Iς) şi E(Iς2), unde I este un indicator al defectării sistemului pe durata
regimului de reparare iar ς este intervalul de timp între începutul unui
regim de reparare şi momentul defectării sistemului.
Durata medie T între două puncte de regenerare a sistemului pot fi evaluate cu

ajutorul următoarei relaţii aproximative:
1  
m 
T   i  udGi (u )
1   (5.67)
0  i 1 0 
Alte caracteristici sunt determinate cu ajutorul algoritmilor menţionaţi.
O stare a sistemului este definită de vectorul
z = (z 0 , z 1 , ….., z m )
unde z 0 este numărul componentei în cadrul echipei de reparare (dacă există) cu z 0
 {0, 1, …, m}; z 0 = 0 dacă toate componentele sunt în stare de funcţionare şi
1 daca componenta i este in stare de functionare
zi  
0 daca componenta i este in stare de defect, i  1,..., m
Numărul de stări nu depăşeşte m2m-1.
Comportarea sistemului pe durata regimului de reparare poate fi descrisă
printr-un lanţ Markov finit (Z 1 , Z 2 , …., Z v ), unde v este numărul de reparaţii pe
durata regimului de reparare iar Z j este starea de la începutul celei de a j-a reparaţii.
Probabilitatea defectării sistemului pe durata regimului de reparare este
aceeaşi cu probabilitatea defectării din lanţul Markov. Se fac notaţiile:
m
e i  (i; 0 ,...., 0, 1, 0, ..., 0), i  1,..., m z   (1  zi )
  i 1
i
E j  {z : z  j}, j  1,...m
E F este setul de stări de defect ale sistemului iar E S este setul de stări de
succes.
Fie q(z) probabilitatea de defectare a sistemului din lanţul Markov începând
cu Z 1 =z. Atunci
m
1
q
0
  q(e )
i 1
i i
Se notează cu q[k](z), k  0, probabilitatea defectării sistemului din lanţul

Markov începând cu Z 1 = z cu condiţia suplimentară că nu sunt admise mai mult de
k defectări pe durata regimului de reparare. Astfel, pentru orice z,
311
lim q [ k ] (z )  q (z ) (5.69)
k 
fiind îndeplinită următoarele relaţii de recurenţă:

1 daca z  E F
q[ 0] (z )   (5.70)
0 daca z  ES
q[ k ] (z )  1 pentru z  EF , k  0 (5.71)
q[ k ] (z )   v (z, y)q[k  1  j  y ]
k
y:max{1, j 1} y  z  k 1
(5.72)
unde z  E S , z  E j pentru j  {1, …, k), k  1.

Probabilităţile de tranziţie {v k (z,y)} se pot determina în conformitate cu
următorul algoritm:
- fie z = (z 0 ; z 1 , …, z m ) şi y = (y 0 ; y 1 , …, y m );
- se descrie setul tuturor stărilor y la care se ajunge din z după terminarea
reparării componentei z 0 notându-le cu γ(z, y) = |y| - j+1. Apoi, 0 ≤ γ(z, y) ≤ k
unde γ(z, y) este numărul defectărilor sistemului pe durata reparării
componentei z 0 ;
- pentru γ(z, y) fixat, se defineşte vectorul (y 1 , …, y m ) prin setul {i 1 , …, i γ(z, y) ),
unde 1 i 1 < …… < i γ(z, y) ≤ m cu z i =1 pentru orice i  {i 1 , …, i γ(z, y) }; rezultă:
 zi daca i  {i1 ,......, i ( z,y ) }, i  z 0

yi  1 daca i  z0
0 daca i  {i ,...., i 1 i  m
 1  ( z, y ) },
- se determină toate valorile posibile pentru y 0 ; se notează

l (y )  min{l : 1  i  m, y i  0}  K l  }
ceea ce înseamnă că, componentele clasei K l(y) au o prioritate mai mare faţă de
toate cele defecte în starea y. Pentru y 0 poate fi luat orice i astfel încât y i = 0 şi
iK l(y) .
- se notează cu r(z, y) numărul componentelor în setul {i: z i = 0, i  K l(y) }; apoi,
pentru γ(z, y)  1 fixat, există relaţia aproximativă

1
vk (z, y )   i u  ( z,y ) dG y 0 (u )
r (z, y ) i:zi  yi 1 0
(5.73)
Dacă (z,y) = 0, atunci

312
1  
vk (z, y )  1   vk (z, y' ) (5.74)
r (z, y )  y ': ( z,y')1 
Astfel, timpul mediu de funcţionare până la defectare MTTF poate fi calculat
conform ecuaţiei (5.46) cu T şi q definite de (5.67) şi (5.68). Algoritmul de
determinare a lui q este descris de ecuaţiile (5.69) – (5.74).
Durata medie W de rămânere a sistemului în stări de defect pe durata
regimului de reparare poate fi determinată în conformitate cu următorul algoritm:
- fie w(z) timpul mediu rămânere a sistemului în stări de defect pe durata
regimului de reparare începând cu starea din lanţul Markov notată cu Z 1 = z;
rezultă
m
1
W
0
  w(e )
i 1
i i
(5.75)
- se notează cu w[k](z), k  0, durata medie de rămânere a sistemului în stări de

defect pe durata regimului de reparare începând cu starea din lanţul Markov
notată cu Z 1 = z cu condiţia suplimentară ca, pe durata acestui regim, să nu
apară mai mult de k defectări; pentru orice z,
lim w[ k ] ( z )  w(z ) (5.76)
k 
fiind îndeplinită şi relaţia iterativă

0 daca e i  ES

w (e i )  
[0] (5.77)
 udGi (u ) daca e i  E F
0
Dacă z  E j pentru j  2, atunci

w[ 0] (z )  I {z  EF } udGi (u )   v (z, y)w
[0]
0 (y ) (5.78)
0 yE j 1
unde I{…..} este un indicator al evenimentului corespunzător şi

1
v0 (z, y ) 
r (z, y )
pentru y astfel încât y z0 = 1, y i = z i pentru i  z 0 şi y 0  {i: i  z 0 , i  K l(y) };
v 0 (z,y) = 0 pentru toţi ceilalţi y.
Pentru z  0 şi k  1,
313
 
1
w[ k ] (z )  I {z  EF } udGz0 (u )  I {z  ES }  
y:yE F ,
  j u dGz0 (u ) 
y  z  1 j:z j  y j 1 0
y  z 1
0
1 y  z  k ,
yi  zi ,1i  m
  v (z, y )w
k
y:max{1, z 1} y  z  k 1
[ k 1 z  y ]
(y )
(5.79)
unde {v k (z,y)} sunt definite de (5.73) şi (5.74).
Astfel, indisponibilitatea staţionară 1-PA poate fi determinată în conformitate
cu (5.36) cu T şi W definite de (5.67) şi (5.75). Algoritmul de calcul a lui W este
descris de (5.76)-(5.79).
Pentru evaluarea nonfiabilităţii sistemului 1-R se poate utiliza metoda
prezentată în paragraful precedent. Trebuie luate în considerare însă unele
particularităţi. Astfel, o valoare a lui  este definită de următoarea relaţie (în loc
de relaţia (5.53)):
1
 m 

 T 1
 0 1   i  udGi (u ) (5.80)
 i 1 0 
Ca şi în secţiunea precedentă, se notează cu q(u), u  0, funcţia de densitate a
intervalului de timp de la începutul regimului de reparare şi până la defectarea
sistemului cu existenţa, simultană, a evenimentului “sistemul se defectează înaintea
terminării regimului de reparare”.
x 
G ( x)   q (u )du , p  1 q, q  G ()   q(u )du
0 0
este probabilitatea defectării sistemului pe durata unui regim de reparare.

Metoda folosită pentru calculul lui G(x) se bazează pe principiul defectelor
monotone, curent şi cu succes folosit pentru analiza fiabilităţii sistemelor fiabile.
Ideea acestui principiu este simplă: dacă se ştie că un sistem s-a defectat pe durata
aproximaţii tinde către zero odată cu creşterea fiabilităţii sistemului. Prin utilizarea
acestui principiu este valabilă relaţia următoare: pentru orice x > 0, avem
314
 
x
1 1
G ( x) 
0
 i 
I :e i E F 0
    j x G i ( x)   u dGi (u )
I :e i ES zE F ; z0 i j:z j  0
z 1 z 1
unde G i ( x)  1  Gi ( x) . Rezultă astfel
1 1
q ( x)  G ' ( x)     ( x)       ( z  1) x
0 i:e E
i j
z 2
G i ( x)
i F 0 i:e i ES zE F ; z0 i j: z j  0
unde (x) este funcţia delta.

Fie I indicatorul defectării sistemului pe durata unui regim de reparare iar ς
intervalul de timp între începutul regimului de reparare şi momentul defectării
sistemului. Rezultă

1 z  1
E( I )   xq( x)dx    
0 i:e E zE F ; z 0 i j:z j  0
j
z x
z
dGi ( x) (5.81)
0 i S 0

1 z  1
E( I )   x q ( x)dx 
2 2
0
  
i:ei ES zEF ; z0 i j:z j 0
j
z  1
x
z 1
dGi ( x) (5.82)
0 0
Se poate utiliza aceeaşi aproximaţie (5.55) ca în cazul modelului Markov.

Întregul algoritm, pentru determinarea valorii 1-R(t) pentru diferite valori ale lui t
în cazul modelului semi-regenerativ, strategiile PVPS şi cea a priorităţilor relative,
poate fi rezumat astfel:
1. Se calculează λ 0 şi  , (v. (5.38) şi (5.80))

2. Se determină q (v. (5.68) – (5.74)
3. Se determină E(Iς) (v. (5.81))
4. Se determină E(Iς2) (v. (5.82))
5. Se determină β şi α (v. (5.57) şi (5.78))
6. Se determină 1-R(t) pentru diferite valori ale lui t (v. (5.64) şi (5.65))
O valoare aproximativă a nonfiabilităţii staţionare pe un interval, 1-IR(θ) poate
fi calculată cu relaţia (5.66).
5.3.4.3 Modelul semi-regenerativ: strategia priorităţii absolute

Principiul defectelor monotone poate fi eficient utilizat şi în cazul strategiei
priorităţii absolute.
Indicatorii de fiabilitate 1-PA, MTTF, 1-R(t) şi IR(θ) pot fi obţinuţi cu relaţiile
(5.36), (5.46), (5.64) şi (5.66). Singura diferenţă este în metoda de calcul a
următorilor parametri:
315
1. q, probabilitatea defectării sistemului în regim de reparare

2. W, durata medie a stării de defect a sistemului pe durata regimului de
reparare
3. E(Iς)
4. E(Iς2), unde I este un indicator al defectării sistemului pe durata regimului
de reparare iar ς este intervalul de timp între începutul regimului de
reparare şi momentul defectării sistemului.
Se introduc unele notaţii noi, alături de cele folosite în paragraful precedent:

ζ i este durata de funcţionare a componentei i,
P{ i  x}  1  e  i x , i  1,..., m
-
η i este durata de reparare a compoenntei i
Gi ( x )  P{i  x}, i  1,..., m
M i( k )  Eik , i  1,..., m, k  0 (5.83)
- K 1 , …, K L sunt clasele de prioritate,

L
{1,......, m}   K i
i 1
componentele clasei K i având prioritate faţă de componentele clasei K j pentru i < j;

în cazul strategiei PVPS, L = 1 şi K 1 ={1, …, m}.
- λ 0 este suma tuturor ratelor de defectare (v. (5.38))
Metoda descrisă anterior se bazează pe principiul defectelor monotone. Ideea
acestui principiu este simplă: dacă se ştie că un sistem s-a defectat pe durata
aproximaţii tinde către zero odată cu creşterea fiabilităţii sistemului.
Fie Ψ = {C i , i = 1, …., N} setul tuturor (sau cel puţin al celor mai importante)
tăieturi minimale. Astfel,
N
q   q(Ci ) (5.84)
i 1
316
unde q(C i ) este probabilitatea evenimentului “sistemul s-a defectat pe durata

regimului de reparare datorită defectării tuturor componentelor setului de tăieturi
minimale C i iar această defectare a fost monotonă în sensul că nici o componentă
nu a fost reparată şi nici o alta nu s-a defectat în intervalul de la începutul
regimului de reparare până în momentul defectării sistemului”.
Se descrie, în continuare, un algoritm pentru evaluarea lui q(C) pentru orice
C = (i 1 , …., i r )
Fie Π setul tuturor permutărilor mulţimii (i 1 , …., i r ). Rezultă
q (i1 , ......, ir )   q(l , ...., l )
( l1 ,....l r )
1 r
(5.85)
unde q (l1 , ...., lr ) este probabilitatea defectului monoton amintit anterior cu condiţia
suplimentară ca acele componente se defectează în ordinea l 1 →l 2 →……→l r .
Fiecărei secvenţe l 1 , l 2 , …,l r i se poate asocia o subsecvenţă l j1 , l j2 , …,l jk cu
următoarele proprietăţi:
- 1 ≤ k < r şi 1 = j 1 < j 2 < …. < j k < r
- componenta l js are o prioritate mai mare comparativ cu l js 1 pentru s = 2, …, k
- componenta l j cu j s-1 < j < j s are o prioritate mai mică sau egală cu l js 1 (2 ≤ s ≤
k); componenta l j cu j k < j < r are prioritate mai mică sau egală cu l j . k
Cu alte cuvinte, subsecvenţa l j1 , l j2 , …,l jk determină componentele care sunt

scoase de pe lista echipei de reparaţii (prioritatea ultimei componente l r nu este
importantă. Se pot scrie următoarele relaţii:
l
q(l1 , ...., lr )  1
P{ l   l  ...   l  l ;
0 2 3 j2 j1
 l   l  ...   l   l  l ;
j2 j2 1 j3 j2 j2

l j2 1
  lk
k 1 1
 ...   l j   l j  l j ;
k k 1 k 1
l l
jk jk 1
 ...   lr   l j  l j } 
k k
r  u lr ul3
1

0
 i  dul
n 1
n r  du lr 1 ....  dul2 [1  Gl j (ul j 2 )] 
1
0 0 0
 [1  Gl j 2 (ul j 3  ul j 2 )]  ......  [1  Gl jk (ulr  ul jk )]
După unele simple transformări rezultă:

317
r k
1 1
q (l1 , ..., lr ) 
0
 i  
n 1
n
n 1 ( jn 1  jn )!
 M l(jnjn1  jn ) (5.86)
unde j 1 = 1, j k+1 = r şi {M i (j )} sunt definite de (5.83).

Astfel, durata medie de funcţionare până la defectare MTTF se poate calcula
cu ajutorul relaţiilor (5.46) cu T definit de (5.67) şi q de (5.84) – (5.86). Similar se
poate determina durata medie W a staţionării sistemului în stare de defect pe durata
regimului de reparare folosind aproximaţia următoare:
N
W   w(Ci ) (5.87)
i 1
unde w(C i ) este durata medie de staţionare a sistemului în starea de defect datorită
defectării tuturor componentelor din setul C i de tăieturi minimale cu precizarea că,
pe durata regimului de reparare, nu au loc defectări ale altor componente.
Fie C = (i 1 , …, i r ). Determinarea lui w(C) este analogă cu procedura descrisă
pentru determinarea lui q(C). Utilizând aceleaşi notaţii, se poate scrie relaţia
w(i1 , ..., ir )   w(l ,...., l )

( l1 ,...l r )
1 r
(5.88)
unde w(l1 ,...lr ) este durata medie a staţionării sistemului în stare de defect datorită
defectelor tuturor componentelor din setul tăieturilor minimale C i cu condiţia ca
acele componente să se defecteze în ordinea l 1 →l 2 → … →l r .
Fie l j1 , l j2 ,....., l jk o subsecvenţă ca şi cea precedentă. Se consideră două
cazuri:
1. Componenta l r are o prioritate mai mare decât componenta l jk
Atunci w(l1 ,...., lr ) este determinată printr-o relaţie simplă, de forma:
w(l1 ,..., lr )  q (l1 ,..., lr )  M l(r1) (5.89)
unde q (l1 ,..., lr ) şi M l(r1) sunt definite de relaţiile (5.86) şi (5.83).
2. Componenta l r are o prioritate mai mică sau egală cu componenta l jk
În relaţiile următoare (I(·)) este o funcţie indicator:

318
l
w(l1 , ...., l r )  1
E{( l   l   l )  I ( l   l  ...   l   l ;
0 jk jk r 2 3 j2 j1
 l   l  ...   l   l   l ;
j2 j 2 1 j3 j2 j2

l j k 1
  lk
k 1 1
 ...   l j   l j
k k 1
 l j ;
k 1
l l jk j k 1
 ...   lr   l jk   l jk } 
r  ul r ul3
1

0
   du  du
n 1
in lr lr 1 ....  du l2 [1  Gl j1 (u l j 2 )] 
0 0 0
 [1  Gl j 2 (u l j 3  u l j 2 )]  ......  [1  Gl jk 1 (u l jk  u l jk 1 )] 

  (v  u
ul r  ul j
l jk  u lr )dGl j (v)
k
După unele transformări, rezultă:

r k
1 1
w(l1 , ..., lr ) 
0
 i  
n 1
n
n 1 ( jn1  jn )!
 M l(jnjn 1  jn ) (5.90)
unde j 1 = 1, j k+1 = r + 1 şi {M i (j )} sunt definite de (5.83).

Rezultă imediat, din relaţia (5.36) procedura de calcul a indisponibilităţii
staţionare 1-PA cu T definit de relaţia (5.67) şi W de relaţia (5.87), (5.88) şi (5.89)
sau (5.90).
Metoda de calcul pentru E(Iς) şi E(Iς2) este aceeaşi cu cea descrisă
anterior. Aici I este un indicator al defectării sistemului pe durata regimului de
reparare iar ς este intervalul de timp de la începutul regimului de reparare până la
defectarea sistemului. Se poate considera aproximaţia următoare:
N
E( I i )   E{ i I (C j )}, i  1,2, (5.91)
j 1
unde I(C j ) este indicatorul defectelor monotone descrise anterior.

Fie C = (i 1 , …., i r ). Calculul lui E(ςiI(C)}, i = 1, 2, este analog cu
procedeul descris anterior pentru q(C) şi w(C). Folosind aceleaşi notaţii se poate
scrie relaţia
E{ i I (C )}  z
( l1 ,...,l r )
(i )
(l1 ,..., lr ), i  1,2, (5.92)
unde z(1)( şi z(2)(l 1 , …, l r ) sunt respectiv durata medie şi media pătratică a duratei
stării de defect a sistemului ca urmare a defectării tuturor componentelor setului C
319
de tăieturi minimale cu condiţia ca acele componente să se defecteze în ordinea

l 1 →l 2 → … →l r .
Fiecărei secvenţe l1 , l2 ,..., lr i se poate asocia aceeaşi subsecvenţă
l j1 , l j2 ,..., l jk aşa cum s-a descris anterior. Pentru i = 1, 2, se poate scrie relaţia
l
z ( i ) (l1 , ...., lr )  1
E{( li  I ( l   l  ...   l  l ;
0 r 2 3 j2 j1
 l   l  ...   l   l  l ;
j2 j 2 1 j3 j2 j2

l jk 1
  lk
k 1 1
 ...   l j   l j
k k 1
 l j ;
k 1
l  l
jk j k 1
 ...   lr   l j  l j } 
k k
r  ul r u l3
1

0
 u
n 1
in
i
lr dulr  dulr 1 ....  dul2 [1  Gl j1 (ul j 2 )] 
0 0 0
 [1  Gl j 2 (ul j 3  ul j 2 )]  ......  [1  Gl jk 1 (ul jk  ul jk 1 )] 

 [1  Gl j (ulr  ul j )]
k k
După unele transformări se obţin relaţiile

k
z (1) (l1 ,..., lr )  q (l1 ,..., lr ) b(n) (5.93)
n 1
k jn1  jn M l(j jn 1  jn  2 ) k 1 k 
z (l1 ,..., lr )  q (l1 ,..., lr )  
(2)
 n
(j j )
 2   b (n )  b ( n ) 
 n1 jn1  jn  2 M l jnn 1 n
1 2
n1 1 n2  n1 1 
(5.94)
unde j 1 = 1, j k+1 = r şi {M i } sunt definite de (5.83) şi
(j)
( jn1  jn 1)
j j Ml
b(n)  n 1 n  jn( jn1  jn )
jn 1  jn  1 M l jn
Se poate, ca urmare, utiliza aceeaşi aproximare, (5.55), ca şi în cazul

metodei Markov. Întregul algoritm pentru determinarea lui 1-R(t) pentru diferite
valori ale lui t în cazul metodei semi-regenerative, strategia priorităţilor totale, se
poate rezuma astfel:

2. Se determină q, conform (5.84) – (5.86)
320
3. Se determină E(Iς), conform (5.91) – (5.93)

4. Se determină E(Iς2), conform (5.91), (5.92), (5.94)
5. Se determină β şi α, conform (5.57) şi (5.58)
6. Se determină 1-R(t) pentru diferite valori ale lui t, conform (5.64) şi (5.67)
O valoare aproximativă a nonfiabilităţii staţionare pe un interval oarecare 1-

IR(θ) se poate calcula cu relaţia (35).
5.4 Metoda frecvenţei şi duratei
5.4.1.Introducere
Această metodă derivă din cele bazate pe modele Markov dar urmăreşte
evidenţierea valorilor unor indicatori frecvent folosiţi pentru fiabilitatea sistemului.
Cei mai reprezentativi indicatori sunt frecvenţa trecerii printr-o stare, sau printr-un
grup de stări, precum şi durata rămânerii în acestea. Evaluarea lor are la bază
metodele bazate pe procese Markov cu parametru continuu.
5.4.2.Conceptul de frecvenţă şi durată

Baza conceptului de frecvenţă şi durată este evidenţiată prin descrierea
comportării în timp a elementului simplu reparabil, pentru care graful stărilor si
histograma sunt date în figura 5.39.
 
0 1
unde:
 , intensitatea de defectare;
 , intensitatea de reparare;
 m = MTTF = 1/λ timpul mediu de funcţionare neîntreruptă;
 n = MTTR = 1/μ timpul mediu de defect neîntrerupt.
Probabilităţile absolute ale stărilor se pot calcula cu relaţiile:
P0 =  =
m
 mn
P1 =
 =
n
 mn
321
Din figura 5.40 rezultă că existenţa elementului este o succesiune alternativă

de perioade de funcţionare şi de defect.
Daca T este perioada ciclului, iar f este frecvenţa, atunci
1
Tc = m + n =
f
1 1
m= , n=
 
T
succes
refuz
r
Fig. 5.40 Evoluţia în timp a sistemului
Considerarea numai a probabilităţii stărilor oferă date uneori incomplete

despre fiabilitatea sistemului, frecvenţa defectărilor având adesea efecte majore
inclusiv economice.
Metoda frecvenţei şi duratei are la bază următorul concept: P S fiind suma
probabilităţilor absolute ale stărilor de succes,
ms 
PS 
T s 
m m 1 f
p0    
m  r Tc Tc 
r r 1 f
p1    
m  r T T r
f = p0 = p1
Frecvenţa trecerilor din starea de succes în cea de refuz este egală cu
probabilitatea stării de succes înmulţită cu intensitatea de trecere în starea de refuz
sau probabilitatea stărilor de refuz înmulţită cu intensitatea de trecere în starea de
succes (intensitatea de reparare). Raţionamentul poate fi extins pentru mulţimea
stărilor de succes (refuz). Acest concept nu este valabil dacă frecvenţa depinde de
timp.
322
5.4.3 Cazul sistemelor cu mai multe stări
5.4.3.1 Sisteme formate din două elemente

Graful stărilor are forma din figura 5.41.
1
1 f,f 2
1 2
2 3
d,f f,d
2
1
2
4 1
d,d
Fig. 5.41 Graful stărilor unui sistem format din două componente reparabile
Probabilităţile modelului Markov cu parametru continuu rezultă :

1 2
p1 
1  1 2   2 
1 2
p2 
1  1 2   2 
2 1
p3 
1  1 2   2 
12
p4 
1  1 2   2 
Stările sistemului sunt incompatibile reciproc, probabilităţile generale de stări
putând fi obţinute prin însumare.
Pentru sistem serie: PS = P1
PR = P2 + P3 + P4
Pentru sistem paralel : PS = P1 + P2 + P3
PR = P4
La ambele care se pot aplica relaţiile referitoare la stări cumulate,
dezvoltate anterior.
323
5.4.4 Frecventa de trecere printr-o stare individuală

Frecvenţa de trecere printr-o anumită stare este egală cu frecvenţa sosirilor sau
plecărilor din starea respectivă. Pentru modelul unui graf al stărilor dat în figura
5.39, intensităţile de sosire şi de plecare din fiecare stare sunt prezentate
sistematizat în tabelul 5.8.
Tabelul 5.8 Frecvenţa plecărilor şi sosirilor

Numărul Componenta Componenta Intensitatea (rata):
stării 1 2
plecare sosire
1 f f 1   2 1 2
2 d f  2  1 1   2
3 f d 1   2  2  1
4 d d 1   2 1   2
a) Frecvenţa trecerii prin starea 1

1  2 1   2 
f 1 = P 1 (intensitatea totală de plecare din starea 1) = =
1  1  2   2 
1  2 1   2 
P1 (intensitatea de sosire în starea 1) = p 2  1 + p 3  2 + p 4 0 =
1  1  2   2 
b) Frecvenţa trecerii prin starea 4
1 2 1   2 
f 4 = P 4 (intensitatea de plecare din starea 4) =  p22 + p31 =
1  1 2   2 
1 2 1   2 
1  1 2   2 
Similar, completând expresiile pentru f 2 şi f 3 , putem sistematiza rezultatele în
tabelul 5.9
Tabel 5.9 Frecvenţele şi probabilităţile stărilor
Număr stare Probabilitate ( p i ) Frecvenţa de trecere ( f i )
1 1  2 / D  i  2 1   2  / D
2 1  2 / D  i  2 1   2  / D
3 1  2 / D  i  2 1   2  / D
4 12 / D  i  2  1   2  / D
S-a notat D  1  1  2   2 
324
În cazul sistemului format din elemente identice :  1 =  2 =  ;  1 =  2 = 

2 2 2 2  
f1 = f4 = f2 = f3 =
    2
    2

5.4.5 Durata medie de rămânere într-o stare

Pi
Din definiţie rezultă că: mi = Ti = şi astfel :
fi
 1
m1    
 1 2
 1
m2    
 2 1

m  1
 3 1   2

m  1
 4 1   2
În cazul sistemului format din componente identice

 1
m1 
 2
 1
 m 2  m3 
 
 1
m 4 
 2 
5.4.6. Durata ciclului de trecere prin stări individuale

Durata ciclului este inversul frecvenţei şi va avea, pentru cazul elementelor
identice, valorile:
T1 =
   2 T2 = T3 =
 1 1
  T4 =
   2
2 2    22 
a) Sistem paralel redondand
1  2  1  2   2 1
ps =  p1 + p2 + p3
1  1  2   2 
325
1 2
Qs =
1  1  2   2 
Se notează n = 1  1 2   2 
1 2  2  1 2 1 1 2 1   2 

M((t)) = ( p 2  2 +p 3  1 )T = T =
n n
1  2  1  2   2 1
MTTF =
1 2 1   2 
iar in cazul elementelor identice
 2  2 2  
MTTF = 
2 2  22
1 2 1
MTTR = 
1 2 1   2  1   2
1
si MTTR = ( pentru cazul elementelor identice )
2
b) Sistem serie
1   2      2
MTTF = + =
2 2 2 2 2
5.4.7 Frecvenţa trecerii prin stări cumulate

Frecvenţa trecerii prin stări individuale este doar uneori relevantă pentru
funcţionarea sistemului. În majoritatea cazurilor stările unui sistem pot fi grupate
de exemplu în stări de succes S şi refuz R.
Probabilitatea ca sistemul să se afle în una din aceste grupe de stări se
determină, evident, prin însumarea probabilităţilor stărilor ce fac parte din gama
respectivă, ele fiind incompatibile reciproc.
Similar se pot determina frecvenţele de trecere a sistemului prin aceste grupe
de stări.
De exemplu grupând stările 3 şi 4 rezultă
2  2
f 34 = p 3  2 + p 4  2 = (p 3 + p 4 ) 2 =
 2  2
Similar,
326
 2 2
f 12 = (p 1 + p 2 ) 2 =
 2  2
a) Sistemul serie
Se combină stările 1 şi 2, 3, 4.
Media numarului de plecari este
1  2 1   2 
f1 =
1  1 2   2 
şi a celui de sosiri în starea 1
f 234 = p 2  1 + p 3 
care este egal cu numărul de plecări din grupul de stări de refuz.
b) Sistemul paralel
Frecvenţa de defectare este
1 2 1   2 
f4 =
1  1  2   2 
f 123 = p 2  2 + p 3  1
5.4.8 Evaluarea recursivă a frecvenţei cumulate

Literatura oferă formalizări de proceduri şi concepte pentru cele descrise în
capitolul anterior, cu aplicaţii la sistemele multivalente formate din elemente
binare, care modelează şi treapta de producere a energiei în sistemul energetic. În
esenţă este vorba de gruparea stărilor pe nivele de performanţă. Sistemul devine
astfel multivalent. La sisteme energetice gruparea stărilor pe nivele de performanţă
permite determinarea puterii disponibile (efectiv utilizabile) la bare sub forma de
variabilă aleatoare discretă. Sunt şi alte aplicaţii posibile.
În continuare se prezintă modul de evaluare a probabilităţii şi frecvenţei
grupelor de stări. Stările sistemului sunt ordonate în ordine descrescătoare nivelului
de performanţă. Se fac notaţiile:
- P i = limita probabilităţii stării i, i = ( 1, 2, …n )
- P i ’ = probabilitatea cumulată a stărilor i, i + 1, i + 2, …n
-  +i = rata de trecere din starea i în starea cu nivel superior
-  -i = rata de trecere din starea i în starea cu nivel inferior
327
- f i = frecvenţa de trecere prin starea i

- f i ’ = frecvenţa cumulată de trecere prin stările i, i + 1, i + 2, ...n
Este evidentă relaţia:
f i = p i (  +i + -i )
n
pi’ = pi + p
j i 1
5 = p i +p i+1 ’
n
f i ’ = f i + f
j i 1
i ( frecvenţele de trecere între stările (i +1)n ) =
= P i  +i + f i+1 ’ - P i  -i  = f i+1 ’+ P i ( +i - -i )
Procesul recurenţial poate începe cu starea n şi să se termine cu starea 1.
Aplicăm pentru cazul sistemului format din două elemente, analizat anterior,
ordonând stările 4 cu nivel de performanţă 0, 3, 2 şi 1 cu nivel de performanţă
maxim.
1 2 1   2 
f4’ = f4 =
n
unde n = ( 1 + 1 )(  2 + 2 ).
12 1   2  12  2  1  2  2
f 3 ’ = f 34 = f 4 ’+ p 3 (  +3 +  -3 ) =  
n n 2   2
valoare obţinută şi anterior.
 2  2 1  1  1  2 1   2  1  2 1   2 
f 2 ’ = f 234 = f 1 ’ +p 2 (  +2 -  -2 ) =  
n n n
1  2 1   2  1  2 0  1   2 
f 1 ’ = f 1234 = f 2 ’ + p 1 ( 0-  -1 ) =  0
n n
Se poate uşor deduce că procedeul este potrivit pentru calculatoare numerice.
5.4.9 Durata medie de rămânere într-un grup de stări

probabilitatea.cumulată Pi
mi = 
frecventa.cumulată fi
Pentru sistemul anterior avem:
1  n
m 4 ’=  1 2
1   2  n 12 1   2 
328
1 2  1 2 n 1
m 3 ’= 
n  2  2 1  1  2
1  2  1 2  1 2
m 2 ’=
1  2 1   2 
5.4.10 Balanţa frecvenţelor

Este o tehnică des utilizată la sisteme mici şi nu necesită întocmirea matricei
coeficienţilor. Conceptul de bază este că frecvenţa intrărilor într-o stare este egală
cu frecvenţa ieşirilor din acea stare. Necunoscutele sunt probabilităţile stărilor.
Suma lor trebuie să fie 1.
Pentru cazul unui sistem format dintr-un singur element,
p 0  = p 1   p 1 =p 0 

   
p 1 +p 0 =1  p 0 + p 0 =1  p 0 1    1  p 0 =
   

p1 =

a) Cazul unui sistem format din două elemente binare diferite
1  2 
p 1 (  1 + 2 ) = p 2  1 + p 3  2 p1 =  1 2
1  1 2   2  n
1  2
p 2 (  1 + 2 ) = p 1  1 + p 4  2 p2 =
n
1  2
p 3 (  1 + 2 ) = p 1  2 + p 4  1  p3 =
n
1 2
p 4 (  1 + 2 ) = p 2  2 + p 3  1 p4 =
n
p 1 + p 2 + p 3 + p 4 =1
Acestea pot fi folosite în continuare ca şi în celelalte metode cunoscute.
5.4.11 Modelarea restabilirii în două faze: reparare - punere în funcţiune

În multe situaţii repararea şi punerea în funcţiune se face în locuri diferite şi de
personal diferit, deci în două faze. Este evident că modelarea restabilirii în două
329
faze diferite este importantă acolo unde nu există elemente de rezervă şi unde
punerea în funcţiune necesită operaţiuni care durează.
Modelul Markov pentru aceste sisteme presupune cunoaşterea intensităţilor de
defectare, de reparare şi instalare.
a) Sistem format dintr-o singură componentă şi fără element de rezervă
Se acceptă ipoteza distribuţiei exponenţiale a timpilor cu intensităţile:
 = intensitatea de defectare;
 = rata de reparare;
 = rata de punere în funcţiune.
Graful stărilor este dat în figura de mai sus.
Folosind algoritmul de mai sus obţinem:
- disponibilitatea

p = p1 =
    
- indisponibilitatea
      
q = p2 + p3 =  
              
- frecvenţele de trecere prin cele trei stări vor fi:
  
f1 = p1 = f2 = p2 = f3 = p3 =
n n n
- frecvenţa stărilor de funcţionare

ff = f1 =
n
- frecvenţa stărilor de defectare

f d = f 2 +f 3 – P 2  = = ff
n
- durata medie de rămânere în fiecare din cele trei stări
p1 p
m1 = , m 2 = p2 , m 3 = 3
f1 f2 f3
MTTF = p =
1
-
ff 
330
q   1 1
- MTTR =   
ff   
egal cu suma mediilor timpilor de reparare şi de aşteptare după cum era de aşteptat.
b) Sistem format dintr-o componentă de bază şi o componentă de rezervă

Graful stărilor este prezentat în figura 5.42. La căderea componentei de bază
intră în funcţiune cea de rezervă. Componenta defectă se repară şi devine
componentă de rezervă.
2
3
 2rez
1
 1f,1rez 

4  2
1f,1d 1d,1rez
2

5
2d
Fig. 5.42 Graful stărilor unui sistem format dintr-o componentă de bază şi una de rezervă
Intensitatea de tranziţie 2 din starea 5 în starea 2 presupune resurse umane

pentru repararea simultană a celor două elemente defecte.
Probabilităţile limită ale stărilor rezultă:
2 2  2  2 2    
p1 =
D
2    
p2 =
D
2 2    
p3 =
D
2 2 
p4 =
D
331
2 2
p5 =
D
unde D =  2 2  2           
Disponibilitatea p = p1 + p4
şi q = p2 + p3 + p5
Frecvenţa cumulată de trecere prin starea de succes:
f f = f 1 + f 4 – p 4  = p 1  + p 4 (   ) – p 4  = p 1  + p 4  = ( p 1 +p 4 )
unde, înlocuind expresiile pentru p 1 şi p 4 rezultă
2       
ff =
D
care trebuie să fie egală cu f d :
f d = f 2 + f 3 + f 5 – p 2  - p 5 2 = p 2 (  +  ) + p 3  + p 5 2 - p 2  - p 5 2 = p 2  + p 3 
2       
fd =
D
Durata medie de rămânere în starea de funcţionare este
P 1
MTTF= 
ff 
iar durata medie de staţionare în starea de refuz

q 1 
MTTR =  
f d  2       
c) Sistem format dintr-o componentă cu două rezerve
În figura 5.43 se prezintă doar graful stărilor, restul raţionamentelor şi
algoritmilor fiind similare cu cele anterioare.
332
2
3
 3rez
1
 1f,2rez 

6 2 4  2
 1rez
2
 
7 5
3d 2d,1rez
3
Fig. 5.43 Graful stărilor unui sistem format dintr-o componentă de bază şi două rezerve
d) Sistem format din două componente şi una de rezervă

Se acceptă ipoteza că cele trei stări sunt identice, dar modelul poate fi extins şi
în cazul unor componente diferite. Este evident că în acest caz apar 3 stări
relevante din punct de vedere al numărului de elemente în funcţiune, pentru
sistemul A cu 2 elemente în funcţiune, B cu 1 element în funcţiune, C cu 0
elemente în funcţiune, conform figurii 5.44.
4  1 2 9
2f,1d 2f,1rez 3 3rez
 3
 1f,2rez 
2
2 
5 2 2 2 8
 1rez
2
 
6 7
3d 2d,1rez
3
Fig. 5.44 Graful stărilor unui sistem format din două componentă de bază şi o rezervă
e) Limitarea numărului de rezerve

333
Dacă numărul de rezerve creşte la infinit, valoarea limită a disponibilităţii poate fi

calculată raţionând că repararea devine irelevantă şi numai intensităţile de punere
în funcţiune contează împreună cu rata echivalentă de defectare. Procedeul este
ilustrat în figura 5.45.
 e
f d
Se pot calcula disponibilitatea,
Ps =

e  
şi indisponibilitatea
e
Qs =
e  
Exemplul 5.12
Pe baza modelelor prezentate s-au obţinut legile de variaţie a indisponibilităţii Q s a
sistemului în funcţie de diferiţi parametri de intrare. În figura 5.46 se prezintă Q s = f()
pentru un sistem format dintr-o componentă de bază şi o rezervă.
Indisponibilitatea
Caracte- Durata de Durata de

ristica reparare instalare
1 15 2
2 30 2
3 45 2
4 15 4
5 30 4
6 45 4
Frecventa de defectare [defecte/an]
Fig. 5.46 Dependenţa indisponibilităţii în funcţie de frecvenţa de defectare,

de durata de reparare şi durata de instalare pentru sistemul cu graful stărilor din fig. 5.42
334
5.4.12 Modelarea defectelor de mod comun( common mode failures)

Ipoteza posibilităţii defectării simultane a două sau mai multe elemente ale
sistemului este mai realistă în special în cazul că defectările au aceeaşi cauză care
produce efecte simultane rare în cascadă. Există sisteme la care acest aspect nu
poate fi neglijat. Modelarea defectelor de mod comun poate fi realizată cu ajutorul
lanţurilor Markov cu parametru continuu.
Tehnici de modelare şi calcul
Aceste tehnici vor fi prezentate în continuare pentru un sistem paralel format
din două componente la care drept date de intrare se introduc şi intensităţile de
defectare, respectiv reparare simultană a celor două elemente. Practic faţă de
ipotezele anterioare se măreşte în primul rând numărul de tranziţii între stări.
În figura 5.47 se prezintă trei cazuri posibile:
- figura 5.47a, defectarea simultană posibilă  12  0, dar repararea se face numai
consecutiv, cu  12 = 0;
- idem pentru  12  0;
- figura 5.47b, prin defectarea simultană se ajunge într-o stare care nu comunică
decât cu starea 1.
Exemplele anterioare nu epuizează toate posibilităţile, de exemplu putând
exista tranziţii din starea 5 în starea 1şi 3, toate acestea depinzând de funcţionalul
sistemului şi fiind apreciate de analist.
1 1
1 f,f
2 1 f,f
2
12 12
1 2 1 2
2 2 12 3
3
d,f f,d d,f 5 f,d
d,d
2 1 S 2 1
12 R
2 4 1 R 2 4 1
d,d d,d
a) b)
Fig. 5.47 Graful stărilor unui sistem format din două componente în paralel
Odată întocmit graful stărilor sistemului, se poate scrie matricea coeficienţilor

şi sistemul de ecuaţii, relaţiile lui şi calculul probabilităţilor absolute ale stărilor.
Gruparea stărilor în stări de succes şi refuz permite calculul tuturor
indicatorilor de fiabilitate ai sistemului. O cale simplificatoare poate accepta
următoarele ipoteze pentru cazul din figura 5.47a:
335
1 + 1  1 2 + 2  2 2 + 1 = 1 1 + 2 = 2
 12 +  1 +  2 =  1 +  2  12 (  1  1 +  2  2 )   12  1  2
 1  12 +  2  12   1 2 2 +  2 2 1
2 2
Pentru sistemul paralel format din două elemente binare diferite cu

considerarea defectului de mod comun rezultă:
 e =  1  2 ( r 1 + r 2 ) +  12
r1r2 r12
r=
r1r2  r2 r12  r12 r1
Q = r
336 Munteanu Florin Falitate si risc industrial_note de curs
5.5 Metoda Monte Carlo
5.5.1 Introducere
Metoda este complementară celor două categorii de metode, consacrate în
fizică, metoda analitică sau teoretică şi metoda experimentală, şi face parte din
categoria metodelor de simulare, stimulată şi de progresele în performanţele
calculatoarelor. Avantajul utilizării metodelor bazate pe simulare este că înlesnesc
rezolvarea unor categorii de probleme ştiinţifice şi/sau inginereşti aducând valenţe
noi relativ atât la extinderea domeniului abordabil cât şi la formele de prezentare a
rezultatelor.
În studiul fiabilităţii sistemelor simularea completează metodele analitice de
calcul a fiabilităţii preliminate, metode prezentate în celelalte capitole precum şi pe
cea experimentală, de obţinere a fiabilităţii estimate, prezentată pentru elemente de
sistem dar care poate fi aplicată şi sistemelor considerate, datorită relativităţii lor,
în raţionamente, drept elemente.
Tehnicile analitice reprezintă sistemul printr-un model matematic realizat
pornind de la un număr de ipoteze simplificatoare cum ar fi independenţa
elementelor, exponenţialitatea distribuţiei variabilelor aleatoare, etc. Rezultatele,
care constau în calculul indicatorilor de fiabilitate, rezultă sub formă de soluţii
matematice directe.
Tehnicile de simulare tratează problemele ca pe un şir de experienţe reale,
conduse într-un interval de timp T simulat, discretizat în N paşi de durată t astfel
încât
T
N
t
Există avantaje şi dezavantaje pentru ambele abordări:
- timpul de rezolvare pentru tehnicile analitice este relativ scurt în timp ce în
cazul metodelor de simulare acesta este, de regulă, mai mare în special în cazul
în care se doresc precizii mari ale rezultatelor;
- un model analitic va da, totdeauna, acelaşi rezultat numeric pentru acelaşi
sistem, acelaşi model şi aceleaşi date de intrare pe când rezultatele aplicării
unui model bazat pe simulare este dependent de generatorul de numere
aleatoare folosit şi de numărul de paşi N impus;
- abordarea analitică, mai consistentă, întăreşte încrederea utilizatorilor; acest
lucru nu este totdeauna realist deoarece modelul analitic presupune ipoteze
simplificatoare ce pot conduce la modele nepotrivite;
Munteanu Florin Fiabilitate si risc industrial_note de curs 337
- simularea poate include comod orice particularităţi ale sistemului cum ar fi

dependenţele de timp şi între elemente, legităţile care guvernează evoluţia
sistemului, etc.;
- tehnicile de simulare pot furniza o paletă largă de rezultate privind evoluţia
sistemului pe când cele analitice asigură doar rezultate limitate ca varietate.
Modelarea caracterului aleator al unui element sau a unui sistem este deja
consacrată cu numele de Monte Carlo, metodă care, uneori, este extinsă în mod
nejustificat la toate tehnicile de simulare.
Cronologic, metoda Monte Carlo apare în lucrările cercetătorilor americani
din domeniul nuclear în 1940 dar bazele ei, sub formă de şiruri de numere
aleatoare, conduc la Buffon în 1977 care le-a folosit pentru rezolvarea unei
integrale şi la Laplace care, puţin mai târziu, propune acelaşi lucru pentru evaluarea
lui  prin aruncări succesive a unui ac de lungime L pe o grilă de linii drepte
paralele la distanţa d > L, ac ce intersectează una din linii cu probabilitatea
qL
p
d
Esenţa folosirii simulării la studiul fiabilităţii o constituie caracterul aleator al
uzurii, defecţiunilor şi restabilirii (reparării) elementelor sistemelor, fenomene
simulate pe baza unor şiruri de variabile aleatoare care pot fi generate mecanic
(ruletă, zar, etc.), printr-un generator hard ataşat calculatorului sau, cel mai frecvent
şi comod, printr-un algoritm conţinut în software-ul calculatorului.
5.5.2 Generarea şirurilor de numere aleatoare

Generatoarele de numere aleatoare au fost studiate de mulţi cercetători
existând în prezent numeroase proceduri performante în domeniu, proceduri ce
permit generarea unor şiruri de numere aleatoare uniform distribuite într-un
interval dat sau cu o distribuţie impusă.
Cele mai frecvent folosite sunt generatoarele congruente în care un nou număr
x i+1 este calculat din cel anterior lui x i folosind o expresie de forma
A  xi  C
xi 1  ( A  xi  C )  I ( )
B
unde multiplicatorul A, incrementul C şi modulo B reprezintă numere întregi
pozitive iar I este partea întreagă pozitivă din expresia din paranteză.
Dacă C > 0, avem un generator congruent iar dacă C = 0 avem un generator
multiplicativ.
Generarea începe de la o rădăcină x 0 aleasă anterior calculului. Numerele
rezultate în şir sunt pseudoaleatoare, ele repetându-se după o perioadă nu mai mare
ca B care, natural, trebuie astfel ales ca acest inconvenient să nu aibă repercursiuni
în calcule ceea ce înseamnă să fie suficient de mare şi periodicitatea şirului să nu se

suprapună cu cea a procesului.
Pentru obţinerea unui şir de numere aleatoare U i uniform distribuite în
intervalul (0 – 1) se aplică relaţia
xi
Ui 
B
Exemplul 5.13
Se consideră, pentru exemplificare, x 0 = 2, A = 3, B = 16 şi C = 1. Rezultatele sunt
date în tabelul 5.10
Tabelul 5.10 Exemplu de şir aleator
A  xi  C xi Ui = xi / B
xi 1  ( A  xi  C )  I ( )
B
x0 = 2 2 0.125
x 1 = (32+1)-I(7/16)16 = 7 – 0 = 7 7 0.4375
x 2 = (37+1)-I(22/16)16 = 22 – 16 = 6 6 0.3750
x 3 = (36+1)-I(19/16)16 = 19 – 16 = 3 3 0.1875
x 4 = (33+1)-I(10/16)16= 10 – 0 = 10 10 0.625
x 5 = (310+1)-I(31/16)16 = 31 – 16 = 15 15 0.9375
x 6 = (315+1)-I(46/16)16 = 46 – 32 = 14 14 0.875
x 7 = (314+1)-I(43/16)16 = 43 – 32 = 11 11 0.6875
x 8 = (311+1)-I(34/16)16 = 34 – 32 = 2 2 0.125
În prima fază, după aplicarea unui algoritm nou, este necesară testarea şirului
de numere aleatoare. Se testează uniformitatea distribuţiei şi independenţa prin
teste statistice standard.
Generatoarele consacrate, de exemplu RANDOM în Pascal, sunt deja testate şi
pot fi folosite ca atare. Dintr-o distribuţie uniformă, prin transformări, se pot obţine
alte distribuţii dorite.
Principalele metode folosite, prezentate în literatură, sunt:
- metoda transformării inverse;
- metoda compoziţiei;
- metoda respingere – acceptare.
Prima metodă poate fi utilizată doar dacă distribuţia dorită poate fi inversată
analitic. De exemplu, o distribuţie exponenţială poate fi obţinută după cum
urmează:
f (t )  e  t
unde  > 0, t > 0. Funcţia de repartiţie va fi
F (t )  1  e  t  U
unde U este variabila aleatoare uniform distribuită. Rezultă
e  t  1  U
1
t ln(1  U )

(1 – U) este distribuit în acelaşi mod ca U şi deci
1
T   ln U

Dacă distribuţia dorită nu poate fi inversată atunci se aplică celelalte procedee.
Exemplul 5.14
Transformarea variabilei U din exemplul 5.13 în una cu distribuţie exponenţială cu 
= 0.5 conduce la rezultatele prezentate în tabelul 5.11.
Tabelul 5.11
U T [ani]
0.125 4.16
0.4375 1.65
0.3750 1.96
0.1875 3.35
0.625 0.94
0.9375 0.13
0.875 0.27
0.6875 0.75
0.125 4.16
Exemplele sunt folosite pentru a explicita algoritmul, rezultatele putând fi

concludente la selecţii de volum corespunzător.
5.5.3 Simularea evoluţiei elementelor şi a sistemelor
5.5.3.1 Cazul elementelor nereparabile

Acestea sunt caracterizate de variabila aleatoare MTTF - durata de funcţionare
până la prima defectare, variabilă care poate fi generată sub forma unui şir de
valori cu distribuţie dată.
Probabilitatea de supravieţuire la un anume moment t este:
R (t )  P[ MTTF  t ]  1  P[ MTTF  t ]  1  F (t )
unde F(t) este funcţia de repartiţie a timpului de funcţionare.
Fixând valoarea lui t şi generând şirul de valori ale lui MTTF vom obţine,
pentru fiecare volum N de trageri (paşi),
N [ MTTF  t ]
R (t ) 
N
unde N[MTTF > t] este numărul de paşi în care durata MTTF este mai mare decât
t. Este evident că R(t) este necrescătoare.
Exemplul 5.15
Un element nereparabil, având  = 0.1 şi cu timpul de funcţionare distribuit
exponenţial
F (t )  e  t  e 0.1t
are probabilitatea de supravieţuire:
- R a (t) obţinută analitic;
- R 100 (t) obţinută prin simulare la 100 de trageri;
- R 1000 (t) obţinută prin simulare la 1000 de trageri ca funcţie de durata T m a misiunii.
Rezultatele sunt prezentate în tabelul 5.12
Tabelul 5.12
Tm 0.01 0.05 0.1 0.5 1 1.5 2 2.5 3
R a (t) 0.999 0.995 0.99 0.95 0.90 0.86 0.81 0.77 0.74
R 100 (t) 1 1 0.999 0.97 0.89 0.87 0.80 0.79 0.77
R 1000 (t) 1 0.997 0.985 0.947 0.908 0.864 0.806 0.780 0.766
Se observă a apropiere semnificativă în cazul creşterii numărului de simulări de la 100

la 1000.
5.5.3.2 Cazul sistemelor formate din elemente nereparabile

Simularea evoluţiei stărilor elementelor se face după procedura din §5.5.3.1
pentru fiecare din elementele sistemului. Determinarea stării sistemului ca funcţie
de stările elementelor sale se va face pe baza funcţiei de structură a sistemului.
De exemplu, pentru două elemente pentru care la prima tragere rezultă valorile
din figura 5.48. Sistemul serie va fi în starea de succes pentru toate valorile duratei
misiunii
Tmi  Tm serie (5.95)
iar cel paralel pentru toate valorile

Tmi  Tm paralel (5.96)
În rest, sistemele vor fi în stare de defect.
Ti1
e1
Ti2
e2
Sistem
serie Tm1 Tm2 Tmi Durata misiunii Tm
Tm serie
Sistem
paralel
Tm paralel
Fig. 5.48 Evoluţia unui sistem cu două elemente nereparabile
Generând la fiecare pas i valorile celor doi timpi T i1 şi T i2 , se verifică

inegalităţile (5.95) şi (5.96) şi se contorizează numărul de paşi în care sistemul este
în stare de succes N(MTTF sist > t) pentru calculul probabilităţii de supravieţuire
N ( MTTFsist  t )
R (t ) 
N
Procedura este similară pentru un sistem format din trei elemente. Rezultă
situaţia din figura 5.49.
În tabelul 5.13 sunt prezentate rezultatele simulării probabilităţilor de
supravieţuire ale unui sistem paralel format din 2 elemente (R 2p ) şi a unui sistem
paralel format din 3 elemente (R 3p ). Elementele sunt identice şi au  = 1 [ani-1],
simularea fiind făcută pe 100, 1000 şi 10000 de paşi. Se prezintă şi rezultatele
analitice pentru sistemele cu 2 (R 2pa ) şi respectiv 3 (R 3pa ) elemente.
Este evidentă creşterea acurateţei simulării (apropierea de valoarea
determinată analitic) odată cu creşterea numărului de paşi. La 10000 de paşi
diferenţele sunt neglijabile.
T1
e1
T2
e2
T3
e3
Sistem 
Durata misiunii Tm
Tm
Sistem 
Tm
Sistem 
Tm
Sistem 
Tm
2
1 2 3 1
3
1 1
2
2 3
3
Fig. 5.49 Simularea sistemelor formate din trei elemente nereparabile
5.5.3.3 Cazul elementelor reparabile

A) Simularea duratelor de funcţionare şi de defect
Un element reparabil evoluează într-o succesiune de perioade de funcţionare şi
de defect, simularea evoluţiei elementului în timp presupunând generarea duratelor
de funcţionare şi de defect corespunzătoare duratei misiunii. Figura 5.50 ilustrează
acest lucru pentru elementul i.
Procedura de simulare care se aplică separat pentru fiecare element include

următorii paşi:
Tabelul 5.13 Rezultatele simulării probabilităţilor de supravieţuire ale unui

sistem paralel format din 2 elemente (R 2p ) şi a unui sistem paralel format din 3
elemente (R 3p )
T m [ani] 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1
Paşi
1000 1 0.96 0.94 0.91 0.88 0.82 0.75 0.65 0.61 0.58
R 2p 1000 0.994 0.967 0.93 0.88 0.825 0.779 0.775 0.678 0.626 0.576
1000 0.992 0.968 0.934 0.893 0.849 0.799 0.749 0.699 0.653 0.603
Analitic R 2pa 0.991 0.967 0.933 0.891 0.845 0.796 0.747 0.697 0.648 0.6
1000 1 1 0.99 0.98 0.96 0.9 0.98 0.82 0.8 0.79
R 3p 1000 0.999 0.997 0.986 0.974 0.951 0.93 0.896 0.856 0.818 0.756
1000 0.999 0.996 0.985 0.967 0.939 0.911 0.872 0.835 0.793 0.75
Analitic R 3pa 0.999 0.994 0.983 0.964 0.939 0.908 0.872 0.833 0.791 0.747
Tfi1 Tfin
Tdi1 Tdin
Tm
Fig. 5.50 Evoluţia în timp a unui sistem reparabil
- generarea unui număr aleator (U) uniform distribuit;

- convertirea numărului într-o durată de funcţionare cu o distribuţie dată pentru
elementul 1;
- generarea celui de al doilea număr aleator;
- convertirea celui de al doilea număr aleator într-o durată de defect cu
distribuţia dată pentru elementul 1;
- repetarea paşilor anteriori până la epuizarea duratei T m a misiunii sau duratei
de calcul.
De remarcat că la fiecare pas se pot introduce dependenţele de timp sau
reciproce, între elemente. Primele pot ţine cont de solicitare, uzură sau îmbătrânire
iar celelalte pot fi de tip serie sau paralel.
B) Simularea disponibilităţii staţionare a elementului binar, simplu, reparabil
Un algoritm mai simplu rezultă prin introducerea, ca date de intrare în locul
distribuţiilor timpilor de funcţionare şi de defect, a probabilităţii p i de funcţionare a
elementului i la un moment dat (disponibilitate momentană sau instantanee) sau

într-un interval dat (disponibilitate pe interval).
În primul pas algoritmul următor este cel mai simplu:
- se discretizează durata misiunii în N intervale
T
N
t
unde T este durata unui pas;
- se stabilesc pentru fiecare element i, pe domeniul de definiţie al numărului
aleator U care este de regulă cuprins între [0, 1], cele două domenii [0, a i ] şi
[a i , 1] corespunzătoare funcţionării şi defectării elementului i conform relaţiei
a 0
pi  i  ai
1 0
- se generează pentru fiecare element i un număr aleator U i1 ; dacă 0 < U i1 < a i ,
elementul i funcţionează în primul interval;
- se repetă operaţia de N ori pentru fiecare element rezultând perioadele de
funcţionare şi de defect ale acestora.
De această dată acurateţea simulării creşte cu N şi scade cu t.
5.5.3.4 Simularea sistemelor formate din elemente binare reparabile

A) Simularea pe bază de funcţie de structură
Odată simulată evoluţia în timp a elementelor sistemului, indicatorii de
fiabilitate ai acestuia pot rezulta prin introducerea în procedura de simulare a
structurii sistemului. Acest lucru se poate face în două moduri distincte:
- aplicarea funcţiei de structură pentru fiecare interval t al duratei T m a
misiunii, soluţie mai simplă dar mai laborioasă;
- aplicarea funcţiei de structură succesiv pentru fiecare moment când se schimbă
starea unuia dintre elemente.
După parcurgerea acestor paşi vor rezulta perioadele de funcţionare şi de
defectare a sistemului. Se pot calcula şi contoriza indicatori de tipul MUT, MDT,
MTBF, MTTR, MND dar, prin eşantionare, chiar şi alţi indicatori cum ar fi:
- spectrul durată – frecvenţă de întrerupere în funcţionare;
- funcţia de distribuţie (densitatea de probabilitate) a timpilor de funcţionare şi
de defect a sistemului.
B) Simularea traiectoriei sistemului în spaţiul stărilor
Fiecărei tranziţii din graful stărilor îi poate fi ataşată o probabilitate de
tranziţie dată de relaţia
pij (t , t  t )  ij  t
unde  ij este intensitatea de efectare (reparare) a elementului prin care a cărui

defectare (reparare) se produce tranziţia.
Discretizând durata T m a misiunii în N paşi de lungime t şi declarând starea
iniţială din care porneşte sistemul, nu neapărat cu toate elementele în funcţiune, se
pot simula tranziţiile dintre stări, implicit duratele de rămânere în fiecare stare.
Domeniul de definiţie a numerelor aleatoare U, cuprins între [0, 1] este împărţit în
nss (numărul de stări ale sistemului) intervale de lungime proporţională cu p ij .
Evident,
p
i j
ij  pii  1
pentru fiecare stare în care ajunge sistemul începând cu starea iniţială.

Dependenţele se pot lua în considerare la fiecare pas de calcul.
Pentru obţinerea indicatorilor de fiabilitate se pot contoriza duratele de
rămânere în fiecare stare în scopul determinării indicatorului MUT (MTBF) dacă
starea este de succes sau MDT (MTTR) dacă starea este de refuz. De asemenea, se
pot contoriza defecţiunile (MND) la fiecare trecere din starea de succes în starea de
refuz şi invers, numărul de reparaţii, restabiliri, etc.
5.5.4 Simularea performabilităţii sistemelor multivalente formate din

elemente binare sau multivalente
A) Sisteme multivalente formate din elemente binare
La această categorie de sisteme elementele în stare de succes sunt caracterizate
de un anumit nivel de performanţă. Simularea performabilităţii sistemului se poate
face cu modelul prezentat în paragraful 5.5.3.4, cazul B, dacă fiecărei stări a
acestuia i se asociază nivelul de performanţă al sistemului determinat din
performanţele elementelor în funcţiune, în starea respectivă, pe baza funcţiei de
performanţă, relaţie care generalizează funcţia de structură şi dă relaţia dintre
performanţele elementelor şi performanţa sistemului.
Contoarele care urmăresc indicatorii de performabilitate sunt similare cu cele
anterioare şi vor urmări, în special, funcţia de distribuţie a variabilei aleatoare
discrete reprezentată de performanţa sistemului din care pot fi determinaţi mulţi
indicatori derivaţi cum ar fi:
- duratele în care sistemul realizează diferite nivele de performanţă;
- probabilitatea ca performanţa să depăşească anumite valori impuse;
- cantităţi, energii produse, energii nelivrate, transportate, prelucrate, transferate,
etc. de sistem în intervalul de referinţă, ş.a.
B) Sisteme multivalente formate din elemente individuale

În acest caz, datele de intrare sunt variabile aleatoare discrete care reprezintă
performanţa fiecăreia dintre elemente precum şi funcţia de performanţă a
sistemului. Se poate aplica algoritmul prezentat în paragraful 5.5.3.3, cazul B
generalizat în sensul că la punctul doi domeniul de definiţie [0, 1] al numerelor
aleatoare U i este împărţit într-un număr de subdomenii egal cu numărul de nivele
de performanţă ale elementului simulat, inclusiv valoarea nulă. Lungimea fiecărui
interval este proporţională cu probabilitatea realizării nivelului de performanţă pe
care-l reprezintă, aşa cum rezultă din figura 5.51.
Probabilitate
P5
P4
P3
P2
P1
1 2 3 4 5
a)
0 a1 a2 a3 a4 1
b)
Fig. 5.51 Simularea elementelor multivalente cu 5 nivele de performanţă  i :

a) funcţia de distribuţie a performanţei ; b) subdomeniile intervalului [0, 1]
Probabilităţile se pot determina cu relaţiile următoare:

a1 a2  a1 a3  a2 a4  a3 1  a4
p1  ; p2  ; p3  p4  p5 
1 1 1 1 1
5.5.5 Precizia metodelor de simulare

Dacă se notează cu:
- A, procesul modelat;
- P = 1 – a, probabilitatea de apariţie a evenimentului modelat;
- N, numărul de paşi;
- , variabila booleană ce ia valorile 1 dacă evenimentul apare şi 0 dacă

evenimentul nu apare;
- f, frecvenţa evenimentului;
- L, numărul de evenimente favorabile;
- (fa) abaterea medie pătratică a frecvenţei evenimentului,
rezultă:
n
L  i
i 1
L
f 
N
Media frecvenţei este
n
1 1 NP
M [ fa ] 
N
M [ L] 
N
 i 1
i 
N
P
iar dispersia frecvenţei

n
1 1 1 Pa
D[ fa ] 
N 2
D[ L]  2
N
 D[ ]  N
i 1
i 2
NP (1  P) 
N
Abaterea medie pătratică a frecvenţei este dată de relaţia
Pa
 ( fa ) 
N
Conform legii numerelor mari (Bernoulli), fa tinde către valoarea sa medie P,
diferenţa fiind o eroare. Conform teoremei lui Cebîşev, putem determina
probabilitatea ca această eroare să fie mai mică decât o valoare dată  folosind
relaţia
[ ( fa )]2
P[ fa  P   ]  1 
2
sau, sub o altă formă echivalentă, ţinând cont de relaţiile de mai sus,
Pa
P[ fa  P   ] 
 2N
Fie  un număr de natura unei probabilităţi şi, ca urmare, cuprins în intervalul
[0, 1], care îndeplineşte condiţia
Pa

 2N
Rezultă următoarele inegalităţi:

P[ fa  P   ]  1  
P[ fa  P   ]  
Dacă  este impus şi dă valoarea probabilităţii de realizare a condiţiilor

anterioare, se poate scrie:
fa  P  
şi, din definiţia lui ,
Pa
2 
N
respectiv
Pa

N
şi, cu atât mai mult,
Pa
fa  P 
N
Eroarea relativă va fi
fa  P 1 P
 
P PN
rezultând
1 P

PN
În concluzie, eroarea relativă scade cu creşterea lui N . O creştere a

preciziei cu un ordin de mărime presupune creşterea numărului de trageri (paşi) cu
două ordine de mărime.
Din ultima relaţie se poate calcula numărul minim de trepte care realizează o
precizie dată
1 P
N
P 2
Dacă  = 10% şi  = 0.1, rezultă
1 P 3
N 10
P
Întrucât în raţionamentele anterioare evenimentul A pe care-l modelăm este
refuzul în funcţionare a unui element sau sistem care în mod curent are o
probabilitate de ordinul 10-4, rezultă numărul de trageri minim pentru fiecare
element:
1  10 4 3
N 10  10 7
10 4
Durata de calcul va depinde de viteza calculatorului.
5.6 Metode specifice sistemelor complexe

Aplicarea metodelor prezentate anterior necesită durate mari de calcul, durate
ce cresc exponenţial cu numărul de elemente care formează sistemul, precum şi
capacitate de memorie importantă.
Fiabilitatea sistemelor mari poate fi abordată făcând unele artificii sau ipoteze
simplificatoare, după cum urmează:
A. În cazul metodelor bazate pe funcţia de structură
A1. Renunţarea la unele elemente sau subsisteme
A2. Modularizarea sistemului şi abordarea lui în etape, înlocuind modulele
(subsistemele) prin pseudoelemente sau elemente echivalente şi efectuând calculele
în trepte.
A3. Folosirea metodelor Bayesiene
A4. Utilizarea calculului iterativ
B. În cazul metodelor bazate pe spaţiul stărilor
B1. Renunţarea la stările cu probabilitate mică
B1.1 Stări cu multe elemente defecte
B1.2 Stări în care se defectează elemente cu raportul / mic.
B2. Utilizarea metodei soluţiei generale
5.6.1 Reducerea numărului de elemente

Soluţia se poate aplica în una din următoarele ipoteze:
- elementele la care se renunţă sunt cu mult mai sigure decât celelalte;
- se urmăreşte compararea mai multor variante de structură a sistemului relativ la
fiabilitatea acestuia iar elementele în cauză se repetă identic în toate variantele.
5.6.2 Calculul în trepte

Metoda constă în calculul fiabilităţii sistemelor prin reducerea modelului
structural echivalent, exprimat sub formă de schemă bloc, în trepte, similar cu
reducerea schemelor electrice, prin operaţii de tipul:
- echivalarea mai multor elemente serie sau paralel printr-un pseudoelement
echivalent din punct de vedere al indicatorilor de fiabilitate;
- transformarea stelelor din MSEF în triunghiuri echivalente sau invers, până se
ajunge la un singur element ai cărui indicatori vor fi cei ai sistemului.
În tabelul 5.14 se dau relaţiile de calcul pentru intensităţile de defectare şi de
reparare a elementelor echivalente iar în tabelul 5.15 se dau aceleaşi relaţii dar
pentru disponibilităţi.
Tabelul 5.14 Indicatori de fiabilitate echivalenţi

Structura Nr. elemente Indicatori echivalenţi
  2
2 e  1  2 ;  e  1
1 2
Serie 
1  2
n

n  e   i ;  e  n e
i
i 1

i 1  i
Paralel 2 12 ( 1   2 )
e  ;  e  1   2   3
1  2  2 1  1  2
3 12 3 ( 1   2   3 )
e 
1  2 (3   3 )  2  3 (1  1 )  3 1 (2   2 )
 e  1   2   3
Majoritar 2/3 33  32  3  6  2
2/3 e  ;  
 2  3 e
  3
Simplu 2  2 3 (  2   3 )
1 
decompo-  2 3 (  2   3 ) n
1
e  1  ; e 
zabil serie 3 n 1  2 3

1 n
n  3  2   2  3   2  3
Tabelul 5.15 Disponibilităţi echivalente

Structura Nr. elemente Indicatori echivalenţi
Ps  p1 p2
2
Serie n diferite n
Ps   pi
i 1
identice Ps  p n
2 diferite Ps  1  (1  p1 )(1  p2 )
identice Ps  1  (1  p ) 2
Paralel
n diferite n
Ps  1   (1  pi )
i 1
identice Ps  1  (1  p ) n
Simplu decompozabil m nj
paralel, m căi minimale Ps  1   (1   p ji )

j 1 i 1
formate din n j, j(1, m)
Simplu decompozabil m nj
serie, m secţionări Ps   [1   (1  p ji ]
minimale formate din j 1 i 1
n j,j(1, m) fiecare
5.6.3 Metoda Bayes

Are la bază formula probabilităţii totale particularizată pentru ipotezele că
elementul i este sigur (p i = 1) sau defect (q i = 1).
Dacă se notează:
- P s /x i , probabilitatea de funcţionare a sistemului pentru x i = 1;
- P s / xi , probabilitatea de funcţionare a sistemului pentru x i = 0,
atunci
Ps  ( Ps / xi )  pi  ( Ps / xi )  qi (5.97)
Este evident că această metodă poate fi aplicată în trepte la un sistem complex

care, devenind tot mai simplu, poate fi adus într-o formă abordabilă prin una din
metodele anterioare.
Exemplul 5.15
Modelul structural echivalent de fiabilitate pentru cel mai simplu sistem
nedecompozabil serie paralel poate fi abordat, într-un singur pas, prin echivalarea cu două
sisteme simplu decompozabile serie paralel aşa cum este redat în figura 5.52.
A C
ES
A C B D
E
B D
A C
ED
B D
Fig. 5.52 Echivalarea unui sistem nedecompozabil serie paralel cu două

sisteme simplu decompozabile serie paralel
Ps  ( Ps / E )  p E  ( Ps / E )  q E
unde:
- P s /E este probabilitatea sistemului ES (când E este sigur)
- P s / E este probabilitatea sistemului ED (când E este defect)

Sistemele ES şi ED pot fi abordate uşor prin metodele prezentate anterior.
5.6.4 Metoda de calcul iterativ a fiabilităţii sistemelor complexe

Metoda are la bază calculul fiabilităţii sistemelor folosind căile şi secţionările
minimale.
Un sistem format din n elemente ce se pot grupa în c căi şi s secţionări
minimale va avea fiabilitatea P s mai mică decât fiabilitatea celei mai puţin fiabile
secţionări minimale şi mai mare decât fiabilitatea celei mai fiabile căi minimale:
max  pi  Ps  1  max  (1  pi ) (5.98)
1 j  c 1 k  s
ic j isk
Calculul limitelor din relaţia (5.98) necesită cunoaşterea tuturor căilor şi

secţionărilor minimale. Numărul lor creşte însă foarte repede, exponenţial, cu
complexitatea sistemului. Ca urmare, este de dorit să se găsească limite cât mai
apropiate din compararea unui număr cât mai mic de căi şi secţionări minimale. Un
calcul iterativ apare avantajos.
Se consideră un număr de căi minimale b < c şi de secţionări minimale r < s cu
care începe calculul. Relaţia (5.98) devine
max  pi  Ps  1  max  (1  pi ) (5.99)

1 j b 1 k  r
ib j irk
Dacă se notează
p1 (b)  max  pi (5.100)
1 j b
ib j
p2 (r )  1  max  (1  pi ) (5.101)
1 k  r
irk
atunci ar fi utilă cunoaşterea funcţiilor

p1 (b  1)  f ( p1 (b)) (5.102)
p2 (r  1)  f ( p2 (r )) (5.103)
Dacă funcţia de structură  este exprimată într-o formă ortogonală

d
   Di cu Di D j  0 pentru i  j (5.104)
i 1
unde D i sunt conjuncţiile x j şi x k , j  k, atunci

d
Ps  E ( )   E ( Di ) (5.105)
i 1
unde
E ( Di )  P[ Di  1] (5.106)
şi, în ipoteza independenţei variabilei x i , se obţine disponibilitatea sistemului dacă

în funcţia de structură  se înlocuiesc toţi x i cu p i şi xi cu q i = 1 – p i .
În cazul unui sistem format din c căi minimale,

c
   Gi (5.107)
i 1
cu
Gi  A1 A2 ......... Ai 1 Ai (5.108)
unde
A j   xi (5.109)
ic j
c j fiind submulţimea elementelor din calea minimală j. Rezultă

c
p1   E (Gi ) (5.110)
i 1
În cazul sistemului format din s secţionări minimale, dacă se notează
H i  K 1 K 2 .........K i 1 K i (5.111)
unde
Ki   xi (5.112)
isi
atunci
s
p2  1   E ( H i ) (5.113)
i 1
Din cele de mai sus rezultă imediat relaţiile utile (5.102) şi (5.103) de forma:
p1 (b  1)  p1 (b)  E (G (b  1)) (5.114)
p2 (r  1)  p2 (r )  E ( H (r  1)) (5.115)
Folosind relaţiile (5.99), (5.100), (5.101), (5.114) şi (5.115) se poate elabora
un algoritm, figura 5.53, de calcul iterativ a fiabilităţii sistemelor complexe la care
aplicarea altor metode este imposibilă sau dificilă datorită volumului mare de
calcule.
Se poate porni de la valorile b 0 = r 0 = 1. La fiecare pas de calcul pentru p 1 (b)
şi p 2 (b) se determină următoarea mulţime a căilor c b şi secţionărilor s r minimale şi
se construiesc formele ortogonale corespunzătoare pentru G b , H r , E(G b ), E(H r ),
p 1 (b) şi p 2 (b).
Procedeul este avantajos dacă odată cu creşterea lui b(r) se ajunge la o scădere
rapidă a diferenţei (p 2 – p 1 ). Scăderea rapidă depinde de numărul de elemente şi de
disponibilitatea elementelor căilor respectiv secţionărilor minimale considerate.
5.6.5 Metoda soluţiei generale

Metoda foloseşte relaţiile rezultate la aplicarea metodelor bazate pe lanţuri
Markov pentru probabilităţile stărilor.
Starea cu toate elementele în funcţiune are probabilitatea dată de relaţia
1
p0 
i  j i j k
1   i      ...
iS1  i iS  i
1 jS2 i  j iS1 i jS2 i  j ks3 i   j  k
(5.116)
Start
Citeşte (xi), pi,

, c, s, b0, r0
b = b0; r = r0
Calculează p1(b) şi p2(b)
b=b+1
(p2 - p1)/p2 <  r = r+1
NU
DA
Ps = (p2 - p1)/2
b>c
r>s NU
Date iesire
Mesaj
eroare
Stop
Fig. 5.53 Algoritm de calcul a fiabilităţii sistemelor complexe
unde S l este mulţimea stărilor cu l elemente defecte.

Stările cu un element defect au probabilitatea dată de relaţia
i
pi  p0 (5.117)
i
Probabilitatea unei stări cu două elemente defecte se poate calcula cu o relaţie
de forma
i j
pij  p0  (5.118)
i i   j
iar a unei stări cu trei elemente defecte cu relaţia
i j k
pijk  p0   (5.119)
i i   j i   j   k
Restul relaţiilor pot fi deduse prin recurenţă. Se obţin doar probabilităţile
absolute ale stărilor şi indicatorii derivaţi din acestea. Pentru indicatorii de tip
număr de defecţiuni sau număr de reparaţii este necesară construirea spaţiului

stărilor.
Metoda poate fi combinată cu metoda renunţării la unele stări.
5.6.6 Renunţarea la unele stări

După cum reiese şi din relaţiile de calcul ale probabilităţilor stărilor folosind
metoda binomială sau metoda soluţiei generale, stările cu mai multe elemente
defecte au probabilitate mai mică şi, de asemenea, stările în care se defectează
elemente care au raportul / mic au probabilitate mică.
În funcţie de precizia dorită, se poate renunţa la stările cu probabilitate mică.
Metoda poate recurge la graful stărilor, redus corespunzător, sau se pot aplica
relaţile metodei soluţiei generale ori cele ale metodei binomiale.
5.6.7 Analiza arborescentă
5.6.7.1 Aspecte generale

Procedeul poate fi considerat ca o sistematizare a raţionamentelor şi calculelor
decât o metodă de calcul propriu-zisă.
Sistematizarea permite însă abordarea fiabilităţii unui sistem oricât de
complex, nu în totalitate ci pe evenimente ipotetice.
Analiza se poate face apriori, caz în care se analizează evoluţia sistemului
declanşată de un eveniment de iniţiere, inventariind variantele posibile de
succesiuni de evenimente (secvenţe, scenarii, contingenţe) folosindu-se ca suport
aşa numitul arbore de evenimente sau aposteriori, caz în care se analizează cauzele
care pot duce la evoluţia sistemului spre o stare, denumită eveniment top,
interesantă pentru analist.
Analiza arborescentă este, ca urmare a celor detaliate, o analiză a dinamicii
sistemelor aplicabilă în special pentru analiza securităţii sistemelor dar eficientă şi
în determinarea unor indicatori de fiabilitate şi performabilitate pentru sistemele
complexe, permiţând conducerea analizei numai pe anumite direcţii prin renunţarea
la unele secvenţe de evenimente care nu interesează sau au o probabilitate mică.
5.6.7.2 Arborele de evenimente

Este o schemă logică arborescentă care reprezintă secvenţele (succesiunile) de
evenimente care pot urma unui eveniment de iniţiere ce reprezintă tulpina
arborelui, ramificaţiile sunt evenimentele care pot urma iar vârful ramurilor
reprezintă stări finale ale sistemului, stări care pot fi de succes sau de refuz,
respectiv de diferite nivele de performanţă. Reducerea volumului calculelor se
obţine în special datorită faptului că, odată ajuns în stare de defect, analiza nu mai
continuă. În următorul tabel se prezintă arborii de evenimente pentru sisteme
formate din trei elemente.
Tabelul 5.16 Exemple de arbori de evenimente pentru sisteme cu trei elemente

Schema bloc Arborele de evenimente Probabili-
tatea
2
3 funcţionează Sistemul
funcţionează q1p2p3
funcţionează (2 elemente)

Sistemul
1
3 defect
funcţionează q1p2q3
1 defect (1 element)
2
3 eveniment 3 funcţionează Sistemul
iniţiere 2 funcţionează q1q2p3
defect (1 element)
3 defect
Sistem defect
(0 elemente) q1q2q3
1 defect
Sistem defect q1(p 2 +q 2 )
(p 3 +q 3 )
eveniment
iniţiere
3 funcţionează
 1
funcţionează
Sistemul
funcţionează p1q2p3
3 defect
2 Sistem defec p1q2q3
2 defect
1 1
eveniment defect
3 iniţiere Sistem defect
q 1 q 2 (p 3 +q 3 )
2 funcţionează
1 Sistemul
funcţionează
p1p2q3
funcţionează
2 defect
Sistem defect
p1q2q3
3 defect
1
eveniment defect
iniţiere Sistem defect q 1 (p 2 +q 2 )q 3
Schema bloc Arborele de evenimente Probabili-

tatea
2
funcţionează
q1p2p3
funcţionează
1 defect 3 defect
Sistem defect q1p2q3
eveniment 2
iniţiere defect
Sistem defect q 1 q 2 (p 3 +q 3 )

funcţionează
p1q2(p 3 +q 3 )
2 defect
1
eveniment 1 defect
iniţiere Sistem defect q 1 q 2 (p 3 +q 3 )
2 3
1 funcţionează Sistemul p 1 (p 2 +q 2 )q 3
funcţionează
3 defect
eveniment
iniţiere
1 defect
Sistem defect q 1 (p 2 +q 2 )q 3
În sistemele cu elemente dinamice, cum este sistemul  din tabelul 5.16 în

cazul în care elementul 1 este un comutator, este importantă şi succesiunea în care
apar evenimentele, în cazul analizat succesiunea defecţiunilor.
Se consideră un sistem, fig. 5.54, format dintr-un element de bază (B)
rezervat individual de către un element de rezervă (R) care este pus în funcţiune la
defectarea lui B de către un element de comutare (K) automat.
B K
Fig. 5.54 Sistem cu un element, rezervat individual
Arborele de evenimente corespunzător defectării elementului de bază B, fără

considerarea succesiunii evenimentelor este prezentat în figura 5.55.
Pentru evidenţierea succesiunii defectării fiecărei derivaţii a arborelui, i se
asociază un vector ai cărui termeni indică pe care ramură a arborelui s-a defectat
elementul. Valoarea zero presupune că elementul este în funcţiune.
1 K 1
R 2 2
1 0 3
0
0
1 R 1
K 0 3
B 2 2
K 2
2
R B 1
1
R 0 3
B 0
1
K 0 0 B 3
K 1 1
2 2
K 2 2
R
B 0 3 Legendă
0 1 1
0 X
1 3 X
0
B X
R 2 2
1 1 Stare defect
Fig. 5.55 Arbore de evenimente cu considerarea succesiunii evenimentelor
5.6.7.3 Arbori de defectare

Un arbore de defectare (AD) este o diagramă logică ce stabileşte relaţia
dintre evenimentul de ieşire (eveniment top, eveniment critic) şi mulţimea
evenimentelor (defectărilor) primare sau de bază.
Schematic, privit ca o cutie neagră, un AD este reprezentat în figura 5.56.
Analiza riscului pe baza AD este deductivă, folosită pentru identificarea cauzelor
unui eveniment indezirabil. Structura internă a AD este o combinaţie de operatori
logici organizaţi piramidal, ierarhic, primii de la partea inferioară având ca intrări
evenimentele de bază ieşirile lor fiind intrări pentru operatorii de la nivel superior,
până la ultimul nivel care are un singur operator a cărui ieşire este evenimentul
urmărit.
Metoda arborelui de defectare a fost iniţiată în 1961 pentru evaluarea securităţii
sistemelor de control la lansarea rachetelor şi a fost apoi dezvoltată şi aplicată în
tehnica aerospaţială, industria chimică şi, mai ales, cea nucleară.
Eveniment top (critic)
et
Logică booleană complexă bazată pe operatori

“ŞI”, “SAU” şi “NON”
e1 e2 e3 e4 e5
Evenimente de bază
Fig. 5.56 Structura externă a arborelui de evenimente
Utilizarea AD în evaluarea securităţii unui sistem presupune trei etape:

- construcţia AD
- analiza calitativă
- analiza cantitativă
Construcţia presupune întâi definirea sistemului prin descrierea detaliată a
acestuia şi a limitelor sale spaţiale, temporale şi analitice, operaţii ce presupun
definirea stărilor de succes şi refuz precum şi elementele care determină aceste
stări.
La definirea marginilor spaţiale pot fi cuprinse, pe lângă elementele
funcţionale ale sistemului şi factorii relevanţi umani şi de mediu.
Marginile analitice precizează limitele rezoluţiei şi definirea elementelor
primare care nu sunt descompuse ulterior şi pentru care există date de intrare
suficiente. Sunt precizate, de asemenea, ipotezele folosite impuse de realitate sau
simplificatoare şi susţinute de valorile probabilităţilor lor. Unele din ele, cu
probabilitate foarte mică, de exemplu sabotajul, pot fi neglijate. Operaţia este mare
consumatoare de timp. O problemă cu 400 evenimente de intrare necesită 25 ani x

om, presupune lucrul în echipă şi există deja programe de calcul care facilitează
operaţia dar îndepărtează operatorul de analizele detaliate ale sistemului.
Combinarea metodelor manuale cu algoritmi de automatizare este benefică.
Construcţia arborelui de defectare se face ierarhic, descendent, începând cu nivelul
superior (evenimentul top) spre nivelele inferioare până la evenimentele de bază.
Evenimentele reprezintă în AD schimbări de stare a elementelor, treceri din starea
normală în stare cu disfuncţiuni care pot fi:
- defecţiuni, când elementul nu reuşeşte să-şi îndeplinească funcţiunea
- erori, când elementul îndeplineşte o funcţiune în mod necorespunzător
Defecţiunile pot fi primare, datorate unor caracteristici interne
necorespunzătoare ale elementului, secundare, datorate unor solicitări, operaţionale
sau de mediu, excesive sau de comandă, datorate unor erori venite din exteriorul
elementului, fie de la alte elemente fie de la operatori umani.
În primele cazuri, înlăturarea defecţiunii presupune mentenanţa corectivă
asupra elementului în cauză iar în ultimul, revenirea se face de la sine dacă se
înlătură eroarea.
Pentru construirea manuală propriu-zisă a AD, reprezentarea operatorilor
logici şi înlănţuirea lor se face prin folosirea unor simboluri specifice prezentate în
tabelul 5.17.
Tabelul 5.17 Simboluri folosite pentru construirea AD

Cerc – eveniment de bază: defectarea unui element a căror
moduri de defectare sunt cunoscute ca probabilitate şi/sau ca
frecvenţă.
Cerc + dreptunghi: eveniment de bază nominalizat (deschis).
Dreptunghi: eveniment rezultat din combinarea logică a altor

evenimente = ieşirea unei porţi logice.
Pentagon: eveniment reprezentat de o defectare, aşteptat în mod
normal să apară ca o consecinţă, de exemplu a unui eveniment de
bază.
Romb: eveniment reprezentat de o defectare care nu este dezvoltat

până la cauzele reale, de exemplu datorită faptului că nu există
date sau nu prezintă interes pentru sistem.
Elipsă: eveniment condiţionat; prin acest simbol se poate stabili

orice condiţie pentru o poartă logică.
Romb dublu: eveniment care nu a fost dezvoltat până la cauzele
reale dar care trebuie totuşi dezvoltat pentru definitivarea AD.
Triunghi: transfer spre (a) sau de la (b) un AD; face legătura între
mai mulţi AD care modelează sisteme complexe.
a) b)
Poartă logică “ŞI”, folosită în cazul în care, pentru existenţa

evenimentului de la ieşire, este necesară existenţa simultană a
tuturor evenimentelor de la intrare.
Poartă logică “SAU”, folosită în cazul în care, pentru existenţa
evenimentului de la ieşire, trebuie să existe cel puţin un
eveniment la intrare.
Poartă logică “SAU MAJORITARĂ” n din n+k, folosită în cazul
în care existenţa evenimentului de ieşire presupune existenţa a cel
n n+k puţin n din cele n+k evenimente de la intrare.
Poartă logică de inhibare – hexagon; evenimentul de le ieşire va
condiţie
avea loc dacă, pe lângă evenimentul de la intrare va fi îndeplinită
şi condiţia menţionată.
intrare
Poartă logică “ŞI NEGAT” sau “NON ŞI”. Evenimentul de la

ieşire are loc dacă evenimentele de la intrare nu se produc
simultan. Este echivalentă cu o poartă SAU cu aceleaşi intrări
negate.
Poartă logică “ŞI CONDIŢIONAT”: evenimentul de la ieşire are
loc dacă evenimentele de la intrare se produc într-o anumită
ordine, de exemplu de la stânga la dreapta.
Poartă logică “SAU EXCLUSIV”: evenimentul de la ieşire are loc

dacă se produce şi unul, şi numai unul, din evenimentele de la
intrare.
Poartă logică “SAU NEGAT”: evenimentul de la ieşire are loc
dacă nu este îndeplinită condiţia de la poarta SAU simplă. Este
echivalentă cu o poartă ŞI cu aceleaşi intrări negate.
Pătrat: poartă logică în care relaţia dintre evenimentele de la

intrare şi cel de la ieşire este cea fixată de cel care întocmeşte AD
Poartă de întârziere: modelează situaţia în care evenimentul de la

Timp de
întârziere ieşire se produce mai târziu (cu temporizare dată) faţă de cel de la
intrare.
După cum este cunoscut din algebra logică, funcţiile logice pot fi exprimate
numai cu operatori “ŞI” şi “SAU”. Ca urmare AD pot conţine numai porţile de
tipul amintit. Folosirea variantelor din tabelul 5.18 permite o vizualizare mai clară
şi o interpretare mai subtilă a dependenţelor dintre evenimentele de defectare.
Raţionamentul deductiv şi descendent poate duce uşor la construcţia AD
numai în cazurile simple, când, pornind de la evenimentul top, se stabilesc
legăturile dintre acesta şi defectarea elementelor inventariindu-se combinaţiile
dintre evenimentele de bază care determină evenimentul top.
În figura 5.57 sunt prezentate cele mai simple variante pentru sisteme formate
din 2 şi 3 elemente.
Un exemplu care evidenţiază posibilitatea construirii mai multor variante de AD
pentru acelaşi sistem este redat în figura 5.58.
Construcţia descendentă a unui AD în cazuri mai complexe este detaliată la
rândul ei în următoarele etape:
- analiza preliminară
- detalierea specifică
- construcţia AD
Tabelul 5.18
Schema bloc Operator logic Observaţii
1 2 3 Dacă oricare element se

defectează, sistemul se defectează
12 3
2 Sistemul se defectează dacă toate

3
elementele se defectează
12 3
1
Sistem cu rezervă individuală
3 pasivă şi comutator ideal
B R
2
1
3 Sistem format din trei elemente,
1 decompozabil serie
2 3
1
Sistem din trei elemente,
2 3 1 decompozabil paralel
2 3
Analiza preliminară presupune:

a) Descompunerea fizică a sistemului pe criterii:
- tehnologice
- de mentenanţă
- relativ la existenţa datelor pentru unele subsisteme, de exemplu din alte studii,
aceste subsisteme nemaifiind descompuse ulterior
b) Identificarea componentelor corelată cu definirea marginilor analitice
ale sistemului
c) Definirea modurilor de defectare a elementelor şi a formelor de
manifestare ale acestora
d) Reconstituirea sistemului pentru stabilirea efectelor diferitelor moduri
de defectare a componentelor asupra funcţionării sistemului
Notă
În literatură aceste operaţii sunt consacrate prin denumiri specifice ca:
- FMEA Failure Modes and Effects Analysis
- FMECA Failure Modes, Effects and Criticality Analysis
- HAZOP Hazard and Operability Study
Detalierea specifică include:
a) Fazele funcţionării, care trebuie detaliate pentru sistemele a căror

funcţionare se face la diferitele nivele de stress. De exemplu, sistemele
care funcţionează în şarje.
b) Condiţiile la limită, de exemplu cele date de mediul exterior.
c) Ipoteze specifice, care se referă la departajarea ipotezelor luate în
calcule şi cele neglijabile. Rezultă din corelarea cu nivelul de risc
acceptat.
d) Condiţiile iniţiale
Sistem defect Sistem defect
În m om entul
defectării lui
B şi R defecte K defect înainte de B B şi R defecte B, K este
defect
B R K B B R K B
a) b)
Sistem defect
B şi R defecte K defect înainte de B
B R K K
defect
la
defectarea
lui B
B
c)
Fig. 5.58 Variante de AD pentru sistemul din fig. 5.54
Construcţia AD presupune următoarele etape:

a) Definirea evenimentului top indezirabil, fără ambiguităţi.
b) Descompunerea evenimentului top în evenimente intermediare sau de

bază, cu definirea relaţiilor dintre ele: eveniment cauză – eveniment
efect.
c) Finalizarea construcţiei AD în cazul în care se ajunge la evenimente de
bază: defecţiuni primare, secundare şi de comandă precum şi erori.
Odată întocmit AD, acesta permite calculul probabilităţii evenimentului
top în funcţie de probabilităţile evenimentelor de bază sau, dacă este cazul, în
funcţie de alţi indicatori ai acestora.
5.7 Modelarea hidraulicităţii în calculele de fiabilitate şi performabilitate a

instalaţiilor hidroenergetice
5.7.1 Probleme generale

Aşa cum a fost precizat anterior, obiectele fiabilităţii – noţiunile de element şi
de sistem – sunt relative.
Un sistem este definit din punctul de vedere al fiabilităţii şi performabilităţii
prin elementele sale cu indicatorii corespunzători şi prin structură. Metodele de
calcul, analizate anterior, sunt aplicate în scopul calculului indicatorilor sistemului
aşa cum sugerează şi figura 5.59.
Elemente (indicatori)
Metode de Indicatori
Structură sistem calcul sistem
Fig. 5.59 Procesul de analiză a fiabilităţii şi performabilităţii sistemelor
O amenajare hidroenergetică este un sistem tehnic ce are la ieşire indicatori de

fiabilitate multipli a căror precizie este direct determinată de acurateţea modelului
şi a datelor de intrare, date reprezentate de indicatorii elementelor componente.
Indicatorii au sens doar în ipoteza că la intrare în amenajarea hidroenergetică va
exista, totdeauna, apa necesară funcţionării acesteia.
Parametrii hidraulici ai apei care influenţează direct performanţele energetice
ale amenajării sunt căderea H şi debitul D al apei, parametri cu puternic caracter
aleator, determinaţi, în majoritate, de cauze externe amenajării hidro dar, în mai
mică măsură, şi de strategia de exploatare a acesteia. Puterea activă
(performabilitatea  a unei amenajări) rezultă din relaţia
 = 9.81DH
unde  este randamentul amenajării.
Neconsiderarea, în modelul unei amenajări, a parametrilor ce caracterizează

fluxul apei are ca efect acoperirea parţială a indicatorilor de fiabilitate şi
performabilitate iar introducerea lor în calcule măreşte valenţele practice ale
rezultatelor finale.
5.7.2 Particularităţile hidraulicităţii ca element

al amenajării hidroenergetice
Modelarea hidraulicităţii presupune, pe de o parte, evidenţierea valorilor celor
doi parametri de bază, H şi D şi, pe de altă parte, a efectelor potenţiale ale
modificării acestor valori. Mărimile H şi D sunt determinate de factori externi dar
şi de interdependenţa între ele. Schema de principiu a unei amenajări este
prezentată în figura 5.60.
Nam
Dam D
Nav Dav
H
Fig. 5.60 Parametrii principali ai unei amenajări
Valoarea căderii H rezultă din relaţia

H = N am = N av
unde, în raport cu amenajarea, N am este nivelul apei în amonte, N av nivelul în aval,
D am este debitul de apă în amonte, D av debitul în aval iar D este debitul turbinat în
amenajare.
D am este determinat de factori externi la amenajările singulare sau de starea
altei amenajări din amonte dacă se modelează o amenajare intermediară dintr-o
cascadă, caz în care
D ami = D avi – 1
Toate mărimile definite anterior au caracter dinamic şi sunt dependente unele
de altele:
N am (t) = f am (D am (t) – D(t))
N av (t) = f av (D(t) – D av (t))
Rezultă
H = f am (D am – D) – f av (D – D av )
unde f am şi f av sunt determinate direct de suprafaţa lacurilor din amonte şi aval.
Calculul porneşte de la curba de capacitate a lacului, V = f(N) unde V este
volumul lacului iar N este cota în lac. Pentru fiecare lac există o curbă
caracteristică de tipul celei reprezentate în figura 5.61.
Vutil
Vi+10
Vk
k
Vi
hk
N
Ni Nk Ni+10
Fig. 5.61 Caracteristica V (volum) – N (cotă) a lacului
Volumul util se calculează cu relaţia

Vk  Vi  mk  Vspk  hk
unde m k = tg k iar V spk este volumul specific [m3/cm] pentru sectorul H i – H i+10 .
O primă simplificare poate fi introdusă în calcule dacă se acceptă ipoteza unui
H constant şi maxim obţinut prin strategiile de exploatare a amenajării în scopul
obţinerii unor puteri şi energii maxime în funcţionarea amenajării. Va rezulta un H
constant şi maxim şi un D ca variabilă aleatoare continuă.
Această ipoteză acoperă majoritatea situaţiilor. Pentru restul, H şi D pot fi
considerate variabile aleatoare continue, dependente, cu domeniile de definiţie şi
relaţiile de dependenţă între ele determinate de parametrii amenajării şi din datele
pluviometrice ale bazinului hidrografic.
Modelarea hidraulicităţii ca element al unei amenajări presupune evidenţierea
următoarelor particularităţi ale sale:
- este un element serie în modelul structural echivalent de fiabilitate
(performabilitate) al sistemului;
- este un element biparametric ce poate fi caracterizat de variabilele aleatoare D
şi H, variabile influenţate de factori externi necontrolabili şi de strategia de
exploatare a amenajării;
- valorile parametrilor determină indicatorii de fiabilitate ai amenajării şi, în
special, pe cei de performabiliate, relativ la energii; în cazul valorilor extreme
ale variabilelor D şi H pot fi influenţaţi şi indicatorii de securitate ai sistemului;
- domeniile de definiţie ale unor indicatori pot fi restricţionate de alte funcţiuni
ale amenajării cum ar fi alimentarea cu apă, influenţa asupra mediului, etc;
- amenajările în cascadă pot fi modelate doar global, abordarea unei amenajări

componente fiind posibilă doar în ipoteze clare relativ pe cele din amonte şi
aval;
- lacurile de acumulare trebuie incluse în modelul de analiză.
5.7.3 Modelarea performabilităţii unei amenajări hidro

Elementele ce se iau în considerare, prezentate şi în figura 5.62, sunt:
- hidroagregatele (A) legate în paralel şi caracterizate de indicatorii de fiabilitate,
puterea nominală (P n ), debitul turbinat nominal (D n ) şi relaţia dintre puterea la
borne ( b ), debitul turbinat şi căderea H:
 b = 9.81DH
Pentru fiecare hidroagregat există câte o caracteristică  = f(D turbinat ).
Din curba de capacitate şi caracteristica de putere rezultă puterea maximă ce
se poate obţine prin turbinarea volumului util al lacului din amonte. Acest volum
util nu poate fi tubinat totdeauna în totalitate datorită unor restricţii ca:
- variaţia de cotă nu poate depăşi 0.5 m în 24 de ore datorită
construcţiei;
- regularizări posibile în aval de oricare centrală.
- rezervorul (lacul de acumulare) din amonte, caracterizat prin volum şi relaţia
dintre debitele de intrare (D am ), cel turbinat (D) şi nivelul din amonte (N am );
funcţia de legătură a fost notată anterior cu f am ;
- rezervorul din aval, caracterizat prin volum şi legătura dintre debitul turbinat
(D), debitul de ieşire (D av ) şi nivelul din lac (N av ); funcţia de legătură a fost
notată cu f av .
Mărimea de ieşire din model este  b , variabilă aleatoare ce rezultă din relaţia
 b (t) = f  (D(t)  H(t))
H(t) = f am (D am (t) – D(t)) – f av (D(t) – D av (t))
D am şi D av , ca variabile aleatoare, sunt caracterizate de funcţiile lor de
repartiţie:
F(d am ) = P[D am  d]
F(d av ) = P[D av  d]
Dam
Nam
A1
D
H
D
Nav
An Dav
b
Fig. 5.62 Modelul principial al unei amenajări
D este determinat de numărul şi debitul nominal al agregatelor în stare de

funcţionare la momentul respectiv:
D = (a i D ni )
unde a i este o variabilă binară cu valorile 1 dacă agregatul i funcţionează şi 0 dacă
agregatul i este defect. P[a i = 1] = p i este probabilitatea de funcţionare a
agregatului i. Aceasta poate fi şi probabilitatea de supravieţuire (p i (t)) în cazul
analizelor pe termen scurt sau disponibilitatea (p) în cazul analizelor pe termen
lung.
Evident, în model este necesar să fie introduse restricţiile tehnologice ale
amenajării:
N am min  N am  N am max
N av min  N av  N av max
N min este impus din considerente ecologice sau tehnologice privind
funcţionarea hidroagregatelor.
N max este o valoare de proiect a amenajării, depăşirea ei prezentând pericol
pentru amenajare şi pentru mediu. De asemenea,
H  H min
unde H min este o valoare tehnologică a amenajării.
Explicitarea expresiei f  trebuie să pornească de la următoarele considerente:
puterea la borne depinde numărul de agregate în funcţiune (N af ) la momentul
respectiv, de puterea fiecărui agregat, de căderea H şi de debitul D.
5.7.3.1 Modelarea pe termen lung

Aceasta presupune modelarea agregatelor, modelarea debitului de la intrare ce
poate fi considerat pe termen lung ca fiind egal cu debitul turbinat D şi modelarea
lui H.
Modelarea agregatelor
Pe termen lung, puterea agregatelor poate fi modelată pe baza următoarelor
date de intrare:  ai , cu i  [1, N a ] este puterea agregatului, N a numărul de
agregate iar p i este disponibilitatea momentană a agregatului i.
Puterea totală  b obţinută la bornele agregatelor este o variabilă aleatoare a
cărei domeniu de definiţie corespunde palierelor de putere ce se pot realiza din
combinaţiile posibile de agregate defecte şi în funcţiune.
 a1   a max  p
i[1, N a ]
i
care se realizează cu probabilitatea

 a max  p
i[1, N a ]
i
 a 2   max  min( i )
a cărei probabilitate este
pa 2  qmin  ( produsul tuturor termenilor pi  min)
.
.
 a min   a 2 N a  produsul tuturor termenilor (1  pi )
Dacă agregatele sunt identice

 a1   a 2  .... Na  
vor fi N a +1 paliere de putere:

 a1   max  N a  
p1  C N0 a p Na
 a 2   max  ( N a  1)  
p2  C 1Na p Na 1q
.
 j   max  ( N a  j )  
p j  C Nj a p Na  j q j
 Na 1  0
p Na 1  C NNaa p 0 q Na
Funcţia de distribuţie a puterii agregatelor este prezentată în figura 5.63.
Probabilitate
Pbmax
Pbj
Pbmin
b
bmin bj bmax
Fig. 5.63 Funcţia de distribuţie a puterii agregatelor
Odată cunoscută variabila aleatoare  b se pot calcula indicatorii specifici

surselor de energie electrică din sistemul energetic, cum ar fi:
- media puterii pe bare:
M [ b ]  p
iddpb
bi  bi
unde ddpb este domeniul de definiţie al variabilei aleatoare  b .

- funcţia de repartiţie
F ( b )  P[ b   ]
F ( i )  
i[  b  bi ]
i
- durata de funcţionare la palierul de putere  i în perioada T

T fi  pbiT
- energia produsă pe bare în perioada T

W    bi pbiT
5.7.3.2 Modelarea pe termen scurt

Presupune cunoaşterea tuturor dependenţelor prezentate anterior şi, în plus, a
expresiilor funcţiilor de distribuţie pentru datele de intrare. Abordarea analitică este
posibilă doar pentru distribuţiile exponenţiale.
Pentru cazul general se poate aplica metoda Monte Carlo pentru generarea
variabilelor aleatoare cu distribuţie dată care reprezintă datele de intrare. Pe baza
acestora se calculează valorile următoare:
N am (t  t )  f am ( N am (t ), Dam (t ), D(t ))
N av (t  t )  f av ( N av (t ), Dav (t ), D(t ))
H  N am  N av
F(Dam), F(Dav), ai, pai, Na,

fam, f av, Nam(t), Nav(t)
Generează Dam(t), Dav(t), af(H)
Nam(t+t) = f am(Nam(t), Dam(t), D(t)); Nav(t+t) = fav(Nav(t), Dav(t), D(t))

H(t+t) = Nam – Nav; cd(t+) = f (D, H)
b(t+t) = min (cd(t+t), af(t+t)); D(t+t) = f(b)
Contor b
t = t+t
t+t < T
DA
NU
Calculeaza indicatori
Afiseaza indicatori Stop
Fig. 5.64 Organigrama de calcul a indicatorilor de fiabilitate

şi performabilitate pentru o centrală a unei amenajări
Pe baza valorilor lui D şi H se calculează putere care poate fi extrasă din

căderea  cd pentru care este realizabilă dacă puterea sumă a agregatelor în
funcţiune este egală sau mai mare. Pentru aceasta este necesar să se simuleze şi
puterea totală a agregatelor în funcţiune  af care, aşa cum a rezultat anterior, are
o distribuţie binomială. Rezultă
 cd  f  ( D, H )
 b (t  t )  min[ cd , (  af )]
Organigrama corespunzătoare aplicării modelelor prezentate pentru o centrală

dintr-o amenajare este prezentată în figura 5.64.
Munteanu Florin Fiabilitate si risc industrial _note de curs
6. OPTIMIZAREA FIABILITĂŢII SISTEMELOR
6.1 Aspecte generale

Realizarea şi menţinerea în funcţiune a sistemelor de energie, în special a celor
hidroenergetice, sunt însoţite de eforturi mari, orice preocupare pentru optimizarea
lor fiind justificată.
Optimizarea fiabilităţii unor astfel de sisteme include mai multe aspecte:
A. Stabilirea valorilor optime pentru indicatorii globali de fiabilitate ai unui sistem
dat.
B. Stabilirea structurii optime a unui sistem căruia i se impun anumiţi indicatori,
de exemplu rezultaţi de la punctul A şi/sau restricţii de altă natură cum ar fi
costuri, volum, etc.
C. Planificarea operaţiunilor de mentenanţă, estimarea duratei de viaţă a
componentelor şi alte aspecte abordate în paragraful ce conţine strategiile de
mentenanţă.
În cazul A sistemul se consideră ca un element al unui suprasistem şi metodele
pot fi cele de la punctul B. De exemplu, în cazul sistemelor hidroenergetice,
indicatorii globali rezultă din optimizări şi restricţii impuse de sistemul energetic
dar şi de alimentările cu apă sau de relaţia cu mediul, din punct de vedere ecologic,
în care se încadrează. De aici rezultă şi unele restricţii privind securitatea
sistemului tehnic.
În toate raţionamentele următoare nu se pot neglija următoarele aspecte:
- costul creşte asimptotic cu indicatorii de fiabilitate ai unui sistem, lucru care va
fi demonstrat în continuare;
- creşterea fiabilităţii şi disponibilităţii unui sistem folosind principiul
redundanţei poate duce la rezultate contradictorii datorită sistemelor de
comutare a rezervelor care, complicând sistemul, pot duce la rezultate inverse
celor urmărite;
- nu există sisteme tehnice perfect sigure şi nivelul de fiabilitate sau securitate
admis este un optim rezultat din criterii economice sau din restricţii.
6.2 Optimizarea structurii sistemului

Structura instalaţiilor energetice este fixată în etapa de concepere a acestora şi
realizată odată sau în etape. Conceperea presupune, pe de o parte stabilirea
elementelor care compun sistemul şi, pe de altă parte, stabilirea gradului de
rezervare necesar pentru fiecare din elemente. Criteriul de optimizare uzual este
376
cel al cheltuielilor totale actualizate minime (CTA) sau al fiabilităţii maxime

completat cu eventuale restricţii cum ar fi riscul maxim privind fiabilitatea.
Cheltuielile de investiţii I sunt direct determinate de numărul şi calitatea
(fiabilitatea) elementelor componente.
Cheltuielile de exploatare anuale pot fi împărţite în două componente:
- cheltuieli de exploatare propriu-zise, proporţionale cu cele de investiţii şi care
pot fi introduse, cu un coeficient corespunzător, în acestea;
- costul pierderilor anuale de energie a căror dependenţă de gradul de rezervare
activă trebuie să considere pierderile de mers în gol (p g ) proporţionale cu
numărul de elemente în paralel şi pierderile la scurtcircuit ce scad proporţional
cu numărul de elemente identice în paralel, raţionament valabil în special la
sistemele electroenergetice.
Costul nonfiabilităţii în funcţionare exprimate de daunele datorate
nerespectării contractului de vânzare – cumpărare a energiei electrice şi sunt
proporţionale cu timpul de întrerupere şi cu numărul de întreruperi. De asemenea,
costul nonfiabilităţii în funcţionare este dat şi de energia electrică pierdută prin
deversare datorită evenimentelor accidentale la instalaţiile de bază.
6.3 Relaţii folosite în calculele de optimizare

Drept parametru de ierarhizare din punct de vedere al fiabilităţii subsistemelor
componente se adoptă probabilitatea de defectare a acestora, q. Prin aplicarea
algoritmilor de optimizare se urmăreşte determinarea valorii optime a
componentelor vectorului q i de rang n, q i find probabilitatea de defectare a
subsistemului i iar n este numărul de subsisteme din care este format sistemul.
Odată cunoscută valoarea optimă a lui q i se va cunoaşte fie tipul elementului
unic ce va forma subsistemul fie numărul de elemente identice în paralel, dacă
variaţia lui q se face pe această cale.
Pentru a putea folosi metodele de optimizare cu funcţii continui în prima fază
a calculelor, q se va considera continuă discretizarea făcându-se la sfârşit prin
adoptarea valorii care va fi cea mai apropiată de optim.
Categoriile de cheltuieli prezentate vor fi exprimate ca funcţii de variabila
acceptată q. Dependenţa dintre I şi q, în cazul existenţei mai multor tipuri de
elemente, rezultă direct din cost şi indicatorul de fiabilitate ca dată de catalog sau
este rezultatul calculelor de fiabilitate.
Dacă subsistemele rezultă din punerea în paralel a N elemente identice, funcţia
I = f(q) este
I  N  I0 (6.1)
q  q0N (6.2)
unde I şi q se referă la subsistem iar I 0 şi q 0 la elementele componente din a căror

legare în paralel rezultă subsistemul.
Logaritmând (6.2) rezultă
ln q  N ln q0 (6.3)
şi împreună cu (6.1) conduce la

I0
I ln q (6.4)
ln q0
a cărei reprezentare grafică este dată în figura 6.1.
1-q
+4 4
1.0-1.010 1.0-0.510- 1.0
Fig. 6.1 Dependenţa I = f(q)
Relaţia similară pentru cheltuielile de exploatare C i , conform celor

prezentate, are două componente:
Ci  k c I  k p p (6.5)
unde k c şi k p sunt constante, p reprezintă pierderile de putere care au forma

pk
p  N  pg  (6.6)
N
unde p g sunt pierderile de mers în gol iar p k sunt pierderile la scurtcircuit din care,
împreună cu (5.3) rezultă
ln q ln q0
p  pg  pk (6.7)
ln q0 ln q
378
Costul nonfiabilităţii în funcţionare (D) poate fi calculat cu relaţia:

ln q
D  qTd t  ni d i  qTd t  N  noi d i  qTd t  noi d i (6.8)
ln q0
unde T este durata de calcul, d t dauna specifică pe unitatea de timp, n i numărul
mediu de întreruperi, d i dauna specifică pentru o întrerupere iar n oi este numărul de
întreruperi datorat creşterii cu unu a numărului de elemente al subsistemului i.
6.4 Ipoteze de calcul

Componentele CTA pot fi toate introduse într-o funcţie scop care trebuie
minimizată sau unele dintre ele pot fi considerate sub formă de restricţii.
Introducerea tuturor în funcţia scop se poate face numai dacă aceste componente
sunt măsurate în aceleaşi unităţi.
Pot rezulta următoarele ipoteze de calcul:
A. Cheltuieli minime (funcţia scop) cu realizarea unui nivel de fiabilitate mai
mare decât o valoare limită (P) impusă ceea ce însemană restricţie egală cu
riscul maxim acceptat.
B. Fiabilitate maximă (funcţia scop) cu limitarea cheltuielilor alocate.
C. Cheltuieli totale, inclusiv costul nonfiabilităţii (daunele), minime.
Pentru fiecare ipoteză vor fi prezentate mai multe modele de calcul.
6.5 Modele şi metode de calcul

Metodele de optimizare sunt foarte numeroase şi diverse. Majoritatea dintre
ele au aplicaţii în optimizarea fiabilităţii sistemelor. Parametrul optim poate fi
continuu sau discret. La optimizarea structurii se pot folosi ambele ipoteze.
În energetică este cunoscută şi metoda comparării variantelor care este
eficientă în cazurile cu puţine grade de libertate în stabilirea structurii sistemului.
Pentru ipoteza A din §6.3 în care se urmăreşte atingerea unei valori impuse
pentru probabilitatea de funcţionare a întregului sistem cu cheltuieli minime există
mai multe modele matematice rezolvabile:
A1. Proces de creştere succesivă condiţionată

Se porneşte de la forma cea mai simplă a sistemului considerat ca fiind format din
subsisteme serie constituite, la început, fiecare dintr-un singur element. Se rezervă
pe rând fiecare subsistem, în prima fază element, cu încă un element şi se
calculează probabilitatea de funcţionare a sistemului înainte şi după rezervare. Se
va decide care subsistem se va rezerva după criteriul costului minim aş creşterii
fiabilităţii sistemului luat în întregime. Fiabilitatea sistemului se calculează cu

relaţia:
n n
Ps   pi   [1  (1  pi ) Ni ]  P  1  Q (6.9)
i 1 i 1
unde P s este probabilitatea de funcţionare a sistemului, p i probabilitatea de

funcţionare a subsistemului i format din N i elemente, N i numărul de elemente în
paralel în subsistemul i şi P(Q) este probabilitatea de funcţionare (de defectare)
impusă sistemului.
Se va rezerva individual subsistemul la care creşterea fiabilităţii sistemului
raportată la costul acestei creşteri (costul sistemului adăugat) este cea mai mare.
Aceasta se calculează cu relaţia
Ps ( N i  1)  Ps ( N i ) ln Ps ( N i  1)  ln Ps ( N i )
sau (6.10)
Zi Zi
unde Z i este costul elementului din subsistemul i.
Operaţia se repetă până ce relaţia (6.9) este îndeplinită.
A2. Model ce foloseşte multiplicatorul Lagrange

Cu notaţiile din A1 şi în aproximaţia de ordinul 2 privind calculul fiabilităţii
sistemului rezultă:
n n
Ps  1   Qi  1   qiNi (6.11)
i 1 i 1
n
CTA   Z i N i  min (6.12)
i 1
Modelul de optimizare are forma

n
min CTA  min  Z i N i (6.13)
i 1
cu
n
qi 1
i
Ni
Q (6.14)
ca restricţie. Funcţia Lagrange are, în acest caz, forma

380
n n
F  CTA( N )  Q( N )   Z i N i    qiNi 1 (6.15)
i 1 i 1
unde λ este multiplicatorul Lagrange.

Din condiţia
F
0 (6.16)
N i
rezultă numărul optim de elemente în paralel care formează subsistemul i:
 Zi 
 
ln q
ln Q n i  1
1
Ni  (6.17)
ln qi  Zi 
  
 i 1 ln qi 
A3. Model de programare dinamică

Pentru acest model este necesar ca funcţia scop să fie pusă sub forma unei
sume în care fiecare termen să fie funcţie de una din variabile, în cazul de faţă q i .
Pe baza relaţiei (6.3) se poate scrie, în ipoteza că valorile coeficienţilor conţin
inclusiv rata de actualizare:
n n
I 0i I
CTA   [ki I i  k c Cei ]   [(ki  k c k e 0i ) ln qi 
i 1 i 1 ln q0i ln q0i
ln qi ln q0i n
I I kc k p
 k0 k p ( pg  pk )]   [(ki 0i  k c k e 0i p g ) ln qi (6.18)
ln q0i ln qi i 1 ln q0i ln q0i ln q0i
n
1 1
 k c k p ln q0i pk ]   [k1i ln qi  k 2i ln ]
ln qi i 1 ln qi
unde expresiile coeficienţilor k 1i şi k 2i se subînţeleg.
Restricţia, exprimată de asemenea în aproximaţia de ordinul 2, are forma:
n
q
i 1
i q 0  qi  1 (6.19)
Modelul devine
n
1
CTA   (k1i ln qi  k 2i )  min (6.20)
i 1 ln qi
q
i 1
i q 0  qi  1 (6.21)
şi poate fi rezolvat prin algoritmul clasic al programării dinamice după Bellman,

obţinându-se valorile optime pentru q i , din care rezultă direct numărul de elemente
în paralel care formează subsistemul i.
B1. Model ce foloseşte metoda multiplicatorului Lagrange
Modelul este folosit, de această dată, pentru determinarea structurii optime a
unui sistem în condiţiile fiabilităţii maxime şi cheltuieli totale limitate.
Cu notaţiile anterioare, modelul poate fi pus sub următoarea formă:
n
Qs   qiNi 1  min (6.22)
i 1
n
CTA   Z i N i  CTA0 (6.23)
i 1
Funcţia Lagrange are, în acest caz, forma:

F  Qs ( N )    CTA( N ) (6.24)
F Qs CTA( N )
   qiNi 1 ln qi  CTAi  0 (6.25)
N i N i N i
Dacă se notează
CTAi CTAi
ai  si deoarece qiN1 1  (6.26)
ln qi qi ln qi
atunci
ai ai
ln ln
qi ln  qi 1  n n
ai ai 
Ni     ( ai )  ( ai ln  CTA0 )  ln  (6.27)
ln qi ln qi ln qi ln qi  i 1 i 1 qi qi 
C1. Model în care indicatorul de fiabilitate este introdus sub formă de

cheltuieli în funcţia de minimizat
În prima fază a calculelor nu apare nici o restricţie şi se poate determina
minimul funcţiei CTA în raport cu probabilitatea de nefuncţionare globală, q.
Dependenţa cheltuielilor de investiţii şi exploatare a componentelor de fiabilitatea
sistemului nu poate fi obţinută direct neexistând o soluţia unică. Ca urmare, se
propune un model derivat din modelul A3 care constă din aplicarea succesivă a
382
algoritmului programării dinamice. Expresia lui CTA din A3 se completează după

cum urmează:
n n
I 0i I
CTA   (k i I i k c Cci  k d Di )   [k i ln qi  k c k e 0i ln qi 
i 1 i 1 ln q0i ln q0i
n
ln qi ln q0i I I
 kp( pg  pk )  qiTd t  N i n0i d i ]   [k i 0i  k c k e 0i
ln q0i ln qi i 1 ln q0i ln q0i
(6.28)
k p pg n d 1
  0i i ] ln qi  k p ln q0i pk  qiTd i 
ln q0i ln q0i ln qi
n
k 2i
  [k1i ln qi   k 3i qi ]
i 1 ln qi
Problema se poate pune sub forma unui model dinamic dacă se dau valori din
ce în ce mai mici pentru probabilitatea Q s de nefuncţionare a sistemului, pornind
de la valoarea naturală corespunzătoare situaţiei în care subsistemele sunt formate
din câte un singur element. Modelul iniţial are forma:
n
k 2i
CTA   (k1i ln qi   k3i qi )  min
i 1 ln qi
(6.29)
n
q
i 1
i  Qsn 0  qi  1
După prima rezolvare se atribuie lui Q sn (valoarea naturală a nonfiabilităţii

sistemului) o valoare mai mică cu ΔQ şi, pas cu pas, se calculează de fiecare dată
valoarea CTA care. la început, în mod normal, va scădea dar, de la un anumit
moment dat, va începe crească ajungându-se la valoarea optimă. Algoritmul este
prezentat în figura 6.2 iar în tabelul 6.1 sunt prezentate sintetic modelele propuse şi
situaţia în care fiecare dintre ele poate fi aplicat.
6.6 Optimizarea fiabilităţii sistemelor complexe

Fiabilitatea sistemelor complexe, care nu sunt de tip serie, poate fi exprimată
ca o funcţie de fiabilitatea elementelor componente, funcţie a cărei formă este
determinată de structura sistemului, de organizarea sa internă, de locul şi rolul
fiecărui element în funcţionarea sa. Modul cum fiecare element component
influenţează fiabilitatea sistemului poate interesa din mai multe puncte de vedere:
- evidenţierea punctelor fiabilistic slabe ale sistemului;
- căutarea căilor mai puţin costisitoare de creştere a fiabilităţii sistemului;
- optimizarea sistemului conform ipotezelor prezentate în §6.2
Influenţarea fiabilităţii sistemului de către un element componente depinde de:
- poziţia elementului în interiorul sistemului;
- fiabilitatea celorlalte elemente;

- fiabilitatea elementului în cauză.
Date
Rutina program dinamic
Calcul CTA
Da
CTA < CTAant Qsn = Qsn -∆Q
Calcul Ni = f(qi)
Date
Stop
Fig. 6.2 Algoritmul metodei C1
Tabelul 6.1
Indicatori de fiabilitate introduşi ca
Restricţie Cost Valoare maximizată
Precizia precis aprox. de precis aprox. de precis aprox. de
ordinul 2 ordinul 2 ordinul 2
Cost total C I+E = minim C I+E = minim C I+E = const.
Creşteri
succesive X - - - - -
condiţionate
Metoda
Multiplicator - X - - - X
Lagrange
Programare - X - X - -
dinamică
384
Pentru aceste moduri de influenţare există propuşi indicatori. La evidenţierea

poziţiei unui element în interiorul sistemului se foloseşte indicatorul greutate care
derivă din funcţia de structură:
y ( x)  y ( x1 , x2 ,......., xn ) (6.30)
unde n este numărul de elemente din sistem.

Greutatea unui element poate fi calculată cu una din relaţiile:
G[xi  y ( x)] G[ y1( i ) ( x)]  G[ y0(i ) ( x)]
g ( xi )   (6.31)
2n 2n
unde:
- G[Δx i y(x)] este greutatea funcţiei diferenţiale de argument x i ;
- G[y 1 i(x)] greutatea funcţiei unitate de argument x i ;
- G[y 0 i(x)] greutatea funcţiei nule de argument x i ,
relaţii care, dacă funcţia y(x) este pusă sub forma disjunctiv normal ortogonală, pot
fi calculate cu o expresie de forma
n
G[ y ( x)]   (a m   j ) (6.32)
i 1
unde γ j este rangul mintermenilor care compun funcţia iar m este numărul
mintermenilor.
Rezultă:
l' f
g ( xi )   2 ( k 1)   2
' ( p 1)
(6.33)
k 1 p 1
unde l’ este numărul mintermenilor care îl conţin pe x i iar f este numărul

mintermenilor care îl conţin pe x i .
Dacă funcţia y(x) este pusă sub forma canonică, relaţia (6.33) devine
li'  f i
g ( xi )  (6.34)
2 m i
În cazurile relativ simple, când nu se utilizează calculatorul, se pot folosi
modelele structurale echivalente de fiabilitate sub formă de tabele Karnaugh pentru
calculul valorilor l i ’ şi f i . În tabelul 6.2 se reprezintă tabelele Karnaugh şi modul de
folosire la calculul greutăţilor, şi a altor indicatori definiţi în continuare, pentru
elementele unor sisteme date.
Funcţia de structură pentru sistemele binare formate din elemente binare are
variabila ataşată sistemului (X) şi cele ataşate elementelor componente (X i ) de
forma:
Tabelul 6.2
Tip sistem
Indicator Serie Paralel Serie-paralel Serie-paralel
1 Schemă 1 2 1
1 3 4
echivalentă 1 2
2 3 2
de
fiabilitate
2 Funcţia de y = x1· x2 y=x 1 +x 2 - y=x 1 ·x 2 +x 1 ·x 3 - y=x 1 ·x 2 ·x 3 ·x 4 +
structură x 1 ·x 2 -x 1 ·x 2 ·x 3 x 1 · x 2 ·x 3 · x 4 +
+ x1 ·x 2 ·x 3 ·x 4
3 Funcţia de
structură y = x1· x2 y = x1+ x2 y = x 1 (x 2 +x 3 ) y = (x 1 +x 2 )x 3 ·x 4
simplificată
4 Tabelul x2
x1 x1 x2 x1
x1
Karnaugh x2 x2
x3
x4
x3
5 Greutăţile 1 0 2 1 3 0 3 2 1 1
g ( x1 )  21  g ( x1 )  2 1
 g ( x1 )  31  g ( x1 )  
elementelor 2 2 2 4 2 41 8
componente  0.5  0.5 2 1 1 2 1 1
g ( x2 )  31  g ( x2 )  41 
1 0 2 1 2 4 2 8
g ( x2 )   g ( x2 )  21 
2 21 2 2 1 1 30 3
g ( x3 )  31  g ( x3 )  41 
 0.5  0.5 2 4 2 8
30 3
g ( x4 )  41 
2 8
6 Funcţia de P s =p 1 ·p 2 P s =p 1 + p 2 - P s =p 1 ·p 2 + p 1 ·p 3 - P s =p 1 ·p 2 ·p 3 ·p 4 +
fiabilitate - p 1 ·p 2 -p 1 ·p 2 ·p 3 +p 1 ·q 2 ·p 3 ·p 4
-q 1 ·p 2 ·p 3 ·p 4
7 Importanţa I1 = p2 I 1 =1- p 2 = q 2 I 1 = p 2 + q 2 ·p 3 I 1 = q 2 ·p 3 ·p 4
fiecărui I2 = p1 I 2 =1- p 1 = q 1 I 2 = p 1 – p 1 ·p 3 = I 2 = q 2 ·p 3 ·p 4
element p 1 ·q 3 I 3 = (p 1 + q 1 ·p 2 )p 4
I 3 = p 1 – p 1 ·p 3 = I 4 = (p 1 + q 1 ·p 2 )p 3
p 1 ·q 3
8 Aportul A 1 =p 1 ·p 2 A 1 =q 2 ·p 1 A 1 = (p 2 +q 2 p 3 )p 1 A 1 =p 1 ·q 2 ·p 3 ·p 4
fiecărui A 2 =p 1 ·p 2 A 2 =q 1 ·p 2 A 2 = p 1 ·p 2 ·q 3 A 2 = q 1 ·p 2 · p 3 ·p 4
element A 3 = p 1 ·q 2 ·p 3 A 3
=(p 1 +q 1 ·p 2 )p 4 p 3
A4
386
=(p 1 +q 1 ·p 2 )p 3 p 4
1 0 1 0
X    X i    (6.35)
 Ps Qs   pi qi 
unde P s (Q s ) este probabilitatea de succes (refuz) a sistemului iar p i (q i ) este
probabilitatea de succes (refuz) a elementului i.
Funcţia y(x) pusă sub forma canonică disjunctivă are o expresie de forma
2n
y   j (6.36)
j 1
unde Π j este n-upla de valori de forma (z 1 , z 2 , ….. z j , … , z n ) care corespunde unei

stări a sistemului.
 xi daca in starea j elementul i functioneaza
zj  
xi daca in starea j elementul i nu functioneaza
De exemplu, y serie = x 1 x 2 , y paralel = x 1 x 2 + x 1 x 2 + x 1 x 2
Din funcţia de structură rezultă direct funcţia de probabilitate:
M ( y )  1  Ps  0  Qs  Ps (6.37)
Similar,
M ( x1 )  p1 M ( xi )  p i M ( xn )  p n
şi complementar,
M ( x1 )  q1 M ( x i )  qi M ( x n )  qn (6.38)
Rezultă
Ps  M (Ys )  M ( y ( x1 , x2 ,...., xn ))  y ( M ( xi ))  y ( pi )
Regula de scriere a funcţiei de fiabilitate din funcţia de structură constă în
înlocuirea lui Y s cu P s , a lui x i cu p i şi a lui x i cu q i . În exemplul de mai sus,
pentru sistemul format din două elemente, rezultă
p serie  p1 p 2
p paralel  p1 p2  p1q2  q1 p2
Un alt indicator care evidenţiază influenţa pe care o are un element asupra
fiabilităţii sistemului este importanţa (I) definită ca derivata parţială a probabilităţii
de funcţionare a sistemului în raport cu probabilitatea de funcţionare a elementului
respectiv. Acest indicator depinde de probabilităţile de funcţionare (nefuncţionare)

a celorlalte elemente care formează sistemul. Valoarea importanţei poate fi
calculată înlocuind valorile în expresia derivatei parţiale sau pornind de la valorile
extreme ale probabilităţii de funcţionare a elementului în cauză.
Ps P (1)  Psi( 0 ) Ps  p si( 0)
 I i  si  (6.39)
pi 1 0 pi
unde P s este probabilitatea de funcţionare a sistemului, P si (0) este probabilitatea de
funcţionare a sistemului când p i = 0 iar P si (1) este probabilitatea de funcţionare a
sistemului când p i = 1.
Indicatorul importanţă permite calculul unui indicator complet denumit aport
(A) definit cu relaţia
Ps
A pi  I i pi (6.40)
pi
De asemenea, pe baza indicatorului importanţă se poate obţine o formă de
exprimare a probabilităţii de nefuncţionare a unui sistem complex care să permită
aplicarea metodelor de optimizare prezentate anterior pentru sistemele serie şi în
aceste cazuri. Se poate exprima creşterea probabilităţii de funcţionare a sistemului
datorită creşterii fiabilităţii elementelor componente sub forma
Ps  2 Ps
Ps   p i   pi p j  ......... (6.41)
iC1n pi i , jCn2 pi p j
Probabilitatea de refuz a sistemului poate fi exprimată cu relaţia

Qs  2 Qs
 Qs    q i   qi q j  ......... (6.42)
iC1n qi i , jCn2 qi q j
Aceeaşi probabilitate este

Qs  2 Qs
Qs  Q0  Qs  Q0   q i   qi q j  ......... (6.43)
iC1n qi i , jCn2 qi q j
În sistemele care au o fiabilitate ridicată, cum este cazul sistemelor energetice,

termenii de ordinul 2 şi mai mare pot fi neglijaţi. Rezultă:
Qs
Qs  Q0   q i (6.44)
iC1n qi
qi  qi 0  qi (6.45)
unde q i0 este valoarea iniţială (naturală) a acestui indicator iar q i este valoarea
ameliorată (micşorată) pe una din căi.
388
Relaţia (6.44) devine

Qs Q Q
Qs  Q0   qi 0   s qi  Q0'   0 qi (6.46)
iCn1 qi iCn1 qi iC1n qi
formă adecvată pentru aplicarea algoritmilor A3 şi C1 din paragraful precedent.

Este evident că, odată calculată importanţa pentru toate elementele, raportul
dintre acestea şi costul elementului pentru cazul în care creşterea fiabilităţii
sistemului se face prin rezervare poate fi folosit drept criteriu pentru algoritmul A1
pentru sistemele de tip serie.
6.7 Considerarea echipamentelor de comutare a rezervelor

Sistemele rezervate semiactiv sau pasiv, cele cu rezervă alunecătoare sau
majoritare presupun existenţa unor instalaţii de comutare a rezervelor în locul
elementelor rezervate. Astfel de instalaţii pot fi uneori deosebit de complexe, având
componente logice şi de execuţie. Un exemplu este reprezentat în figura 6.3 la care
toate elementele de tip p din circuitele primare ale unei instalaţii energetice (linii,
transformatoare, pompe, vane, etc.) sunt încadrate exclusiv de elemente de
comutare k, formate din întreruptoare, protecţii, automatizări, ş.a. cu funcţii de
comandă, protecţie, anclanşare automată a rezervei, etc.
B B B
k p k k p k
k p k
Fig. 6.3 Sistem cu echipamente de comutare
Aceste elemente pot fi introduse atât prin indicatorii de fiabilitate cât şi prin
cost în modelul elementelor principale. Un aspect care nu poate fi inclus astfel este
acela că, prin creşterea numărului de elemente legate în paralel, fiabilitatea nodului
B pe care se leagă elementele unui subsistem scade. Modelul pentru cazul în care
elementele k sunt neglijate este cel tratat la punctele A1, A2 şi A3 din paragraful
5.5. Considerarea elementelor k prin costul lor C(N i ) şi fiabilitatea nodurilor p c (N i )
face ca forma generală a modelului A1 să devină:
n
CTA   [CTAi 0 N i  C ( N i )]  min (6.47)
i 1
n
Ps ( N i )   (1  qiNi 1 ) P0 ( N i )  a (6.48)
i 1
unde, în afara notaţiilor folosite în paragraful 6.5, s-a notat P s (N i ) = 1 – Q s (N i ) ca

fiind fiabilitatea sistemului cu considerarea elementelor de comutare.
Un astfel de model este mai dificil de rezolvat mai ales dacă C(N i ) şi P 0 (N i )
sunt funcţii neliniare. O altă concluzie importantă este că
Ps ( N i )  min( P0 ( N i )) (6.49)
ceea ce subliniază importanţa pe care elementele k o au asupra fiabilităţii

sistemului. O posibilitate de abordare a unui astfel de model este aplicarea unui
proces de creştere succesivă condiţionată a vectorului V(N i ), condiţionarea creşterii
cu câte un element i fiind costul minim al creşterii logaritmului fiabilităţii
sistemului ca în modelul A1 cu calcularea simultană a funcţiei P 0 (N i ) pas cu pas.
Rezultatele aplicării unui astfel de procedeu pentru un sistem format din 5
subsisteme (n = 5) este dat în tabelul 6.3 pentru a = 0.9982.
Tabelul 6.3
Subsistemul 1 2 3 4 5 Ps CTA x 104
q i0 x 10-3 1.79 1.2278 0.0147 0.057 0.2625 - -
CTA 0 x 104 34 1.2 3 0.25 0.029 - -
N i optim 0 1 1 1 2 0.9982 42.287
N i ’ optim 1 1 1 1 2 0.9999 57.897
Optimizarea a constat în determinarea valorilor minime ale componentelor

vectorului V(N i ) pentru care se respectă restricţia:
Ps ( N i )  a (6.50)
În tabelul 6.3, N i optim corespunde cazului în care elementele k se neglijează şi

N i ’ optim cazului în care elementele k se consideră după algoritmul prezentat mai
sus.
6.8 Metode de comparare a variantelor
6.8.1 Aspecte generale

La proiectarea obiectivelor energetice, ca şi în cazul celor din alte domenii ale
activităţii umane, se urmăreşte descoperirea şi realizarea aşa-numitei soluţii optime
care, cu un consum minim de resurse şi mijloace, să satisfacă în cele mai bune
condiţii cerinţele pentru care este realizată.
390
Soluţia optimă este, desigur, o soluţie teoretică spre care se tinde, atingerea ei
fiind dificilă deoarece, pe de o parte obiectivele fiind complexe există un mare
număr de variante iar, pe de altă parte, multitudinea criteriilor ce trebuie luate în
considerare face, de multe ori, greu de definit însăşi noţiunea de optim.
6.8.2 Stabilirea variantelor

Este o operaţiune esenţială şi contradictorie. Este momentul în care se
hotărăşte gradul de optim care se poate atinge. În etapa următoare se compară doar
variantele propuse anterior. Dacă varianta optimă nu va fi propusă nu va putea fi
nici selectată. Propunând însă mai multe variante în această etapă, volumul de
calcul în etapa următoare poate fi mai mare.
Stabilirea variantelor presupune intervenţia obligatorie a specialiştilor, a celor
care pot folosi diverse metode de calcul dar hotărâtoare rămâne experienţa lor,
capacitatea de discernământ. Variantele stabilite se pot referi la volumul, calitatea
şi structura obiectivului sau la evoluţia acestuia în timp.
6.8.3 Compararea variantelor

Din variantele propuse în etapa precedentă se selectează cea optimă, selectarea
presupunând cunoscută mulţimea criteriilor de comparare care se stabilesc la fel de
dificil ca şi mulţimea variantelor. În general, fiecare variantă luată în considerare
este caracterizată prin resursele cheltuite şi prin rezultatele obţinute. În realitate
apar adesea şi alte caracteristici sociale, estetice, etice care sunt dificil şi uneori
imposibil de considerat.
Criteriile de comparare vor putea fi exprimate în mod foarte diferit existând
din acest punct de vedere şi metode de comparare corespunzătoare ce se clasifică
în:
- metode care folosesc criterii unidimensionale;
- metode care folosesc criterii multidimensionale.
6.8.4 Metode practice unidimensionale de alegere a soluţiei optime

Metodele de comparare presupun că există o unitate de măsură comună pentru
toate criteriile iar consideraţiile se fac pe subsisteme ale economiei naţionale, în
ansamblu ţinându-se cont de:
- resursele economiei şi de valoarea produselor care se folosesc;
- stabilirea de către experţi a variantelor de dezvoltare, volum, calitate.
Din variantele propuse se alege cea optimă pornindu-se de la criteriul
eficacităţii costurilor C(t) minim care rezultă din producţia realizată şi costuri
Dacă producţia este aceeaşi pentru toate variantele, atunci criteriul maximului
rezultatelor poate fi înlocuit cu criteriul minimului cheltuielilor de resurse ţinându-
se cont de eventualele restricţii.
Criteriile cele mai cunoscute sunt:
- durata de recuperare a unei investiţii;
- rata de recuperare a capitalului;
- venitul net actualizat;
- cheltuielile totale actualizate.
La alegerea criteriilor este necesar ca unele din ele să fie puse sub formă de
restricţii, caz în care adesea se înlesneşte punerea problemei dar devine mai grea
rezolvarea ei.
Determinarea cheltuielilor se bazează pe considerarea:
- cheltuielilor de capital pentru construcţii, reconstrucţii, dezvoltare efectuate la
momente fixe (la început);
- cheltuielilor efectuate în momente diferite în timp precum şi dinamica
proceselor; în acestea se includ şi daunele datorate nonfiabilităţii.
Practic, în calculele tehnico-economice preţurile se consideră constante iar
dacă este cazul se introduc corecţii corespunzătoare. Prin considerarea factorului
timp se poate aprecia că dezvoltarea economiei se face staţionar şi se introduce
funcţia
 (a, t )  (1  a ) t
unde a se numeşte eficienţa normată a capitalului şi are proprietăţile:
- poate fi fixată doar prin analiza regimului optim al economiei naţionale în
întregime, creşterea progresului tehnic ducând la creşterea lui a iar creşterea
fondurilor de rezervă determină scăderea lui a;
- mărimea lui a are caracter variabil în timp;
- timpul de funcţionare al elementelor nu influenţează valoarea lui a;
- toate cheltuielile simultane se înmulţesc cu (1+a)-t.
Criteriul de optimizare se pune sub forma:
T
 K (1  a)
t 1
t
t
 min (6.51)
unde K t sunt cheltuielile din anul t iar T este intervalul de calcul.

Uneori, φ(a,t) = (1+a)-t se pune sub forma φ(a,t) = e-at cu care se operează mai
uşor matematic. În cazul în care a < 0.15, atunci (1+a)-t = e-at. Dacă în locul sumei
din ecuaţia (6.51) se foloseşte integrala, notând cu K cheltuielile în general, cu I pe
cele de investiţii şi cu C pe cele anuale, criteriul de optimizare ia forma
392
 K (1  a)
t
t dt  min (6.52)
0
Pentru ca variantele să fie echivalente trebuie ca T = ∞. Dacă T se consideră

finit apar două posibilităţi:
- neglijarea efectelor valorilor reziduale ce se obţin la t > T iar în cazul acesta se
aplică relaţiile (6.51) şi (6.52); la valori foarte mari ale lui T se ating valori
mici ale coeficientului (1+a)-t;
- determinarea preţului valorii reziduale V rez la t = T şi alegerea soluţiei optime
cu relaţia
T
 K (1  a)
t
t dt  Vrez  min (6.53)
0
Dacă volumul de rezultate are caracter probabilistic se lucrează cu valoarea

medie neglijându-se V rez :
T
M  K t (1  a ) t dt (6.54)
0
Dacă volumul de cheltuieli şi rezultate este aleator, compararea soluţiilor se

poate face după criteriile următoare:
- mărimea şi distribuţia în timp a investiţiilor de capital;
- importanţa şi variaţia în timp a cheltuielilor de exploatare;
- durata de funcţionare a instalaţiei.
În algoritmul de calcul se consideră situaţiile de la cea mai simplă la cea
generală:
A. Cea mai simplă în cazul în care durata de funcţionare este aceeaşi, cheltuielile
de exploatare anuale nu se schimbă iar cheltuielile de investiţii se fac odată şi
înainte de începerea exploatării.
B. Idem dar cheltuielile de exploatare variază.
C. Idem dar cu durata de funcţionare diferită.
D. Generală în cazul în care diferă durata de funcţionare, cheltuielile de exploatare
au un caracter dinamic, cheltuielile de investiţii sunt diferite şi realizate în
momente diferite.
Compararea variantelor în cazul A

În acest caz diferă doar cheltuielile de investiţii I i şi de exploatare C i , inclusiv

costul nonfiabilităţii, şi se compară variantele prin metode ca durata de recuperare
sau cheltuieli anuale.
Durata de recuperare
I1  I 2
Tr  (6.55)
C 2  C1
T r se compară cu durata acceptată şi varianta se acceptă dacă este îndeplinită
condiţia
0  Tr  Tn
unde T n este durata de recuperare acceptată.
Prin metoda cheltuielilor anuale se compară expresiile
aI i  Ci sau I i  CiTn
Termenul I i + C i T n cuprinde cheltuielile pe o perioadă egală cu timpul normat
T n . Dacă se acceptă a = 0, φ(a,t) = 1 şi cheltuielile corespunzătoare duratei t devin
( K t ) i  I i  Ci t (6.56)
cu C 1 = C 1 0 şi C 2 = C 2 0, rezultă
I1  I 2
td   Tr0
C 20  C10
Indicele “0” arată că nu s-au considerat cheltuielile de reparaţii. Dacă durata
de funcţionare t f > t d , este mai bună variante 1 şi invers.
Dacă se analizează două situaţii date prin formulele anterioare rezultă graficul
din figura 6.4.
ΣKt (ΣKt)2
(ΣKt)1
I1
I2
td
Fig. 6.4 Compararea variantelor

394
Pentru alegerea celor mai bune soluţii tehnice trebuie ca t d = t f = T r 0. Când se

compară variantele costurilor egale, soluţia este bună numai dacă în costuri se
include numai I şi C.
Cazul B Compararea variantelor prin reducerea costurilor anuale, inclusiv

costurile legate de nonfiabilitate
Criteriul de optimizare va fi
tf
Ci (t )
min ( Kt f ) i  min[ I i   ]
i i
t 1 (1  a ) t
C i (t) se poate aproxima prin
Ci (t )  Ci 0 (1   i t   i t 2 )
Rezultă
1
1   i (t f  1  )
C 1 a 
min ( Kt f ) i  I i  i 0 [1   i   i )(1  )  t
i a a (1  a ) f
i 2  i (1  a) 1 it f 2 tf
 t f 1
 [1  t 1
 t 1
(  )]
a (1  a) a (1  a) f (1  a) f a (1  a)
2
Valoarea căutată C ip poate fi determinată din condiţia

tf
Ci (t )
 (1  a)
t 1
t
 CipTn0
Dacă variaţia cheltuielilor anuale este liniară

Ci (t )  Ci 0 (1   i t )
valoarea lui C ip corespunde aceluiaşi calcul al anului t p şi poate fi determinată cu
relaţia
Cip  Ci (t p )  Ci 0 (1   i t p )
deci
Cip  ci 0 1
tf
t 1 tf
tp 
 i Ci 0

Tn0
 (1  a)
t 1
t
1 
a (1  a ) t f 1
Dacă se fixează t p = 1+1/a, criteriul de optimizare va fi

Cip
min ( Kt f ) i  min ( I i   i )  min ( I i  CipTn0 )
i i a i
unde
1
1   i (t f  1  )
i  1  a
1 t
[1   i (1  )](1  a ) f
a
Dacă t f = ∞ şi ε i = 1 atunci
1
Tn0 
a
Valoarea lui T nε 0 pentru a = 0.1 şi α = 0.05 este dată în tabelul 6.4.
Tabelul 6.4
tf 10 20 25 30 35 40 ∞
α = 0.05 4.9 7.55 8.33 8.87 9.24 9.51 10
α = 0.1 4.3 7.1 7.98 8 9.05 9.31 10
Stabilirea strategiei de dezvoltare a unui sistem tehnic

Sistemele tehnice se dezvoltă pe criteriul capitalului investit şi de exploatare.
Activitatea umană asigură continuu dinamica dezvoltării şi momentele oportune de
trecere de la o stare la alta. Anumite stări stabile se notează de la 1 la n. Evoluţia în
timp a unui sistem este determinată de vectorii
I i (t , t1 ,......t n1 )
Ci (t , t1 ,......ti 1 )
Optimizarea constă în determinarea momentului t i de trecere de la starea i la
starea i+1 cu condiţia
t1 t
aI1 (t )  C1 (t ) 2
aI1 (t , t1 )  C 2 (t , t1 )
 Kt   (1  a) t
dt   (1  a) t
dt  ......
0 t1
T
EI n (t , t1 ,..., t n1 )  C n (t , t1 ,..., t n1 )
.....  
t n 1
(1  a) t
dt  min (6.57)
cu 0  t1  t 2  ..........  t n1  T
396
Soluţia ecuaţiei de mai sus conduce doar la un optim local. Soluţia globală
rezultă prin analiza tuturor posibilităţilor dezvoltării. Calculul este mai uşor de
efectuat dacă se presupune că funcţiile integrale din (6.57) depind numai de
argumentul actual t şi nu de t 1 , t 2 , … t i-1 . Dacă f i (t) = aI i (t) + C i (t) este uşor de
stabilit evoluţia continuă optimă prin funcţia
f (t )  min f i (t ) (6.58)
i
Pentru fiecare t trebuie să fie j stări prin care f(t) = f j (t). În acest caz costurile,
în fiecare moment, sunt minime iar costul sumă va fi, de asemenea, minim. În
dinamica evoluţiei sistemului se poate considera cazul în care toate funcţiile f i (t)
sunt monoton crescătoare sau cel în care, pentru cazul i ≠ j, ecuaţia f i (t) = f j (t).
Caracteristicile funcţiilor de reducere a costurilor anuale fie nu se
intersectează fie se intersectează o singură dată. Acest lucru este arătat în figura 6.5
unde sunt reprezentate funcţiile costurilor pentru stările i-1, i şi i+1. Alegerea uneia
sau a alteia din schimbări şi intervalele de timp între o stare şi alta sunt reprezentate
tot în figura 6.5, realizate prin schimbarea traiectoriei de evoluţie a sistemului prin
funcţia f i .
ft(t)
aIi+1(t) + Ci+1(t)
aIi (t) + Ci(t)
aIi-1(t) + Ci-1(t)
ti-1 ti
Fig. 6.5 Optimizarea evoluţiei dezvoltării sistemului
Pentru determinarea costurilor sumă se urmăreşte suprafaţa trapezului

curbiliniu, forma traiectoriei şi abscisa sa. pentru minimizarea costurilor se pune
condiţia ca f(t) să fie marginea inferioară a familiei curbelor f i (t). Valoarea t i se
determină uşor grafic, ca punct al intersecţiei caracteristicilor f i (t) şi f i+1 (t).
Trecerea la sau după punctul de intersecţie duce la creşterea suprafeţei amintite şi,
ca urmare, la creşterea costurilor sumă.
6.8.5 Metode de optimizare care folosesc criterii multidimensionale

Metoda este cunoscută sub numele de metoda Electre.
Se consideră două mulţimi

M = {M 1 , M 2 , …., M i , ….., M n }
C = {C 1 , C 2 , …., C i , ….., C n }
unde V este mulţimea variantelor ce se compară iar C mulţimea criteriilor după
care se face această comparaţie. Analiza unei variante M i , din punctul de vedere al
criteriului C j , duce la un rezultat a ij care poate fi o notă atribuită variantei M i sau o
apreciere calitativă. Fiecărui element a ij i se asociază o notă de apreciere a ij + care
poate fi normalizată la o anumită scară, de exemplu 0 – 1, şi poate fi reprezentată
de matricea A ij +:
C1 Cj Cm
M1 a11 . a1j . a1m
. . . . .
Aij  (6.59)
Mi ai1 . aij 
. aim
. . . . .
Mn an1 . anj 
. anm
Criteriile după care sunt judecate variantele au importanţă şi semnificaţii

diferite şi se stabilesc pentru fiecare problemă în parte. Fiecărui criteriu i se
asociază un coeficient de importanţă sau pondere k j . Pentru determinarea variantei
prioritare se asociază problemei un graf orientat, adoptându-se convenţiile
prezentate în continuare.
Elementele mulţimii M se consideră vârfuri ale grafului iar relaţiile dintre
aceste elemente definesc arcele de legătură dintre vârfurile grafului. Arcele se
orientează astfel:
- dacă i este prioritară faţă de j, se trasează un arc de la j la i;
- dacă i şi j sunt echivalente se trasează între ele un arc cu dublu sens.
Acest lucru se determină pe baza a doi indicatori, indicatorul de concordanţă
calculat cu relaţia (6.60) şi notat cu c:
c( M g , M h ) 
k j
(6.60)
k1  k 2  ...k m
cu precizarea că suma k j se face pentru acei j pentru care a gj + ≥ a hj + iar indicatorul
de discordanţă, notat cu d, este:
0 daca ahj  a gj pentru  j  1,2,...., m

d (M g , M h )   1 (6.61)
 max a gj  ahj daca ahj  a gj
 j
398
unde α reprezintă ecartul maxim dintre notele de apreciere. Dacă elementele

a ij +[0,1] atunci  = 1.
Pentru trasarea grafului orientat se introduce în mulţimea variantelor o relaţie
de surclasare. O variantă M i surclasează o altă variantă M j ; este deci prioritară faţă
de aceasta şi se trasează un graf orientat de la j la i dacă se realizează simultan
inegalităţile:
c( M i , M j )  p
(6.62)
d (M i , M j )  q
Practic, se porneşte de la valorile p = 1 şi q = 0 şi se trasează arcele respective
în graf. Se stabileşte apoi ordinea de prioritate a variantelor după numărul de arce
orientate spre vârful corespunzător. În cazul în care din această analiză rezultă mai
multe variante cu acelaşi număr de arce primite, operaţia se continuă prin reducerea
lui p şi creşterea lui q. Se introduc astfel în graf legături suplimentare până ce se
obţine o clasificare certă a variantelor.
Metoda se aplică la compararea a zece soluţii constructive pentru instalaţii de
distribuţie exterioare, de 110 kV, cu bare duble:
- S 1 , cu faze asociate şi legături verticale individuale la separatoarele de bare;
- S 2 , idem cu legături verticale comune la separatoarele de bare;
- S 3 , cu cadru central şi suporţi individuali pentru fiecare sistem de bare;
- S 4 , cu portal central, suport comun pentru ambele sisteme de bare şi
separatoarele montate transversal în afara barelor;
- S 5 , idem cu separatoarele montate sub bare;
- S 6 , cu separatoarele în linie – longitudinal şi întrerupătoarele pe un rând;
- S 7 , cu separatoarele în linie – longitudinal, bare U şi întrerupătoarele montate
pe două rânduri;
- S 8 , idem cu S 8 , portalul de linie fiind comun cu cel de susţinere a ambelor
sisteme de bare colectoare, întrerupătorul fiind montat sub portalul de linie;
- S 9 , idem cu S 8 , portalul de linie şi cele de susţinere a barelor colectoare fiind
separate;
- S 10 , idem cu S 9 dar cu un culoar între întrerupător şi transformatorul de curent.
Se impun următoarele şase criterii de comparaţie:
- C 1 , costul celulei;
- C 2 , suprafaţa ocupată de celula de linie;
- C 3 , cantitatea de aluminiu necesară;
- C 4 , claritatea instalaţiei şi buna vizibilitate;
- C 5 , proiectarea uşoară şi rapidă;
- C 6 , estetica exterioară a staţiei.
Pe baza valorilor numerice şi a aprecierilor calitative din tabelul 6.5 se atribuie
notele de apreciere a variantelor din punctul de vedere al criteriilor alese şi se
obţine matricea [A] care, prelucrată conform celor prezentate, permite
determinarea matricei indicilor de concordanţă [C] şi a celei a indicilor de

discordanţă [D].
Tabelul 6.5
Soluţia Criteriul / unitatea de măsurare
analizată C1 C2 C3 C4 C5 C6
[mii u.b.] [m2] [kg]
S1 432 232 140 parţial parţial da
S2 421 208 140 nu nu nu
S3 480 582 155 da parţial da
S4 480 525 150 da parţial da
S5 470 413 150 nu parţial nu
S6 453 243 123 da da da
S7 450 207 120 da da da
S8 450 198 120 da da da
S9 456 225 120 da da da
S 10 458 288 120 da da da
Ponderea
criteriului 2.5 2.5 2 1.5 1 0.5
(k j )
C1 C2 C3 C4 C5 C6
S1 0.99 0.93 0.2 0.5 0.5 1
S2 1 0.98 0.2 0 0 0
S3 0 0 0 1 0.5 1
S4 0 0.2 0.1 1 0.5 1
[ A] 
S5 0.7 0.4 0.1 0 0.5 0
S6 0.98 0.91 0.99 1 1 1
S7 0.98 1 1 1 1 1
S8 0.98 0.99 1 1 1 1
S9 0.9 0.94 1 1 1 1
S10 0.85 0.8 1 1 1 1
400
S1 S2 S3 S4 S5 S6 S7 S8 S9 S10
S1 x 0.5 0.85 0.6 1 0.55 0.3 0.3 0.5 0.55
S2 0.7 x 0.7 0.7 0.9 0.5 0.25 0.25 0.5 0.5
S3 0.3 0.3 x 0.55 0.3 0.2 0.2 0.2 0.2 0.2
S4 0.3 0.3 1 x 0.5 0.2 0.2 0.2 0.2 0.2
[C ] 
S5 0.1 0.3 0.8 0.8 x 0 0 0 0 0
S6 0.5 0.5 1 1 1 x 0.55 0.55 0.55 0.8
S7 0.75 0.75 1 1 1 1 x 1 1 1
S8 0.75 0.75 1 1 1 1 0.75 x 1 1
S9 0.75 0.5 1 1 1 0.75 0.5 0.5 x 1
S10 0.45 0.45 1 1 1 0.5 0.5 0.5 0.5 x
S1 S2 S3 S4 S5 S6 S7 S8 S9 S10
S1 x0.05 0.5 0.5 0 0.79 0.8 0.8 0.8 0.8
S2 1 x 1 1 0.5 1 1 1 1 1
S3 0.99 1 x 0.2 0.4 0.99 1 1 1 1
S4 0.99 1 0 x 0.7 0.98 0.98 0.98 0.9 0.9
[ D] 
S5 1 0.58 1 1 x 1 1 1 1 1
S6 0.02 0.07 0 0 0 x 0.09 0.08 0.03 0.01
S7 0 0.02 0 0 0 0 x 0 0 0
S8 0.01 0.02 0 0 0 0 0.01 x 0 0
S9 0.09 0.1 0 0 0 0.08 0.08 0.08 x 0
S10 0.14 0.18 0 0 0 0.13 0.2 0.2 0.14 x
Atribuind pragurilor de concordanţă şi de discordanţă valorile p = 0.5 şi q =

0.8 se trasează, pornind de la inegalităţile (6.62), graful din figura 6.6. Analizând
graful din figura 6.6 din punctul de vedere al numărului de săgeţi care sosesc în
fiecare nod, se obţine ordinea de prioritate a celor zece variante considerate.
Rezultatul acestei analize este dat în tabelul 6.6.
S1 S2 S3 S4 S5
S6 S10
S7 S9
S8
Echivalent
Fig. 6.6 Graful pentru selectarea variantei optime
Tabelul 6.6
Ordinea Numărul variantei Numărul săgeţilor
rezultată primite echivalente
III S1 5 2
VI S2 1 -
VII S3 - 1
S4 - 1
VIII S5 - -
II S6 4 5
I S7 5 4
S8 5 4
IV S9 3 5
V S 10 3 4
7. MANAGEMENTUL FIABILITĂŢII ÎN CADRUL COMPANIEI
Modelele si tehnicile fiabilităţii se regăsesc in practica managerială a unei
companii pe două planuri:
- odată ca instrument de conducere tehnică a patrimoniului când deciziile privind
dezvoltarea şi exploatarea au drept criteriu şi evaluarea fiabilităţii acestora;
- a doua oară când se extrapolează folosirea tehnicilor probabilistice la alte
aspecte ale practicii manageriale.
Ambele sunt dezvoltate în continuare.
Calitatea managementului are, aşa cum demonstrează istoria economică,
implicaţii practice determinante pentru ritmul şi eficienţa dezvoltării economice şi
implicit sociale.
O trăsătură definitorie a evoluţiilor din ultimele decenii o constituie
substanţialele progrese atât în planul teoriei cât şi în cel al practicii
managementului firmelor în ţările dezvoltate, cu toate că ambele nu satisfac
integral solicitările complexe cu care sunt confruntate.
Asupra evoluţiei managementului şi-au pus amprenta un număr mare de
factori sau variabile specifice, ce au înregistrat dezvoltări, adesea contradictorii,
ceea ce explică eterogenitatea abordărilor şi a rezultatelor efectiv obţinute.
Factorii majori de influenţă asupra managementului întreprinderilor se pot
clasifica în:
- factori a căror evoluţie favorizează creşterea eficienţei managementului;
- factori cu influenţă restrictivă asupra eficienţei managementului.
Factorii ce favorizează creşterea eficienţei managementului sunt:
- ritmul intens al conceperii şi implementării progresului tehnico-ştiinţific;
- ridicarea nivelului de pregătire a resurselor umane;
- folosirea computerelor în mai toate domeniile;
- intervenţia statului în vederea creării unui context favorizant întreprinderilor
naţionale;
- dezvoltarea internaţionalizării activităţilor economice şi integrarea la scară
regională internaţională în contextul globalizării actuale;
Din a doua categorie de factori, care au o influenţă restrictivă asupra eficienţei
managementului, menţionăm:
 instabilitatea şi fluiditatea monetară;
403 Munteanu Florin Fiabilitate si risc industrial_note de curs
 intensificarea concurenţei pe piaţa internaţională şi internă manifestându-se

supraconcurenţa;
 dificultăţi majore în asigurarea anumitor materii prime şi combustibili;
 ritmul rapid de uzură morală a cunoştinţelor şi know-how-ului;
 trecerea la economia de piaţă (în România).
Pe plan mondial există mai multe tendinţe de evoluţie a managementului
întreprinderii: caracterul previzional al conducerii, conducerea pe bază de
concepte, metode, tehnici şi proceduri, înnoirea cvasipermanentă atât a conţinutului
cât şi a formelor de manifestare a proceselor şi relaţiilor manageriale, modificarea
intensă şi continuă a parametrilor constructivi şi funcţionali ai managementului,
intensificarea caracterului motivaţional al conducerii, informatizarea
managementului.
Cadrul politico-economic al României precum şi dezvoltarea unor factori
restrictivi pentru evoluţia unui management adecvat acestei perioade ,impune în
domeniul hidroenergetic un management previzional.
Managementul previzional sau anticipativ constă în fundamentarea întregii
activităţi a firmei pe bază de previziuni sistematice pe termen scurt, mediu şi lung,
evaluarea activităţilor şi rezultatelor axându-se pe examinarea comparativă cu
previziunile.
Acest tip de management este facilitat şi de apariţia mai multor ştiinţe ca
viitorologia, prognoza, dezvoltarea în cadrul managementului a unui corp
substanţial de concepte, abordări, metode şi tehnici de previziune.
Centralele hidroelectrice asigură producerea de energie electrică precum şi
servicii necesare funcţionării sigure a sistemului energetic naţional.
Totodată, prin intermediul centralei, sau al acumulărilor din amonte faţă de
acestea, se asigură servicii de gospodărire complexă a apelor (alimentări cu apă
potabilă şi industriale, atenuări de viituri, regularizări debite, protecţie civilă),
servicii care impun anumite restricţii în modul de operare al centralelor.
Alte condiţii speciale, legate de transportul fluvial şi de protecţia malurilor
naturale, apar la acumulările hidroelectrice de pe Dunăre.
Aceste considerente coroborate cu reglementările ANRE privind piaţa de
energie electrică impun o serie de restricţii privind regimurile de exploatare precum
şi asupra activităţilor de mentenanţă pe timp îndelungat .
Pentru fundamentarea proceselor decizionale la diferite nivele ierarhice,
interesate fie de îmbunătăţirea siguranţei în funcţionare (sub aspectul fiabilităţii,
disponibilităţii, mentenabilităţii), fie de onorarea contractelor de vânzare a energiei
electrice sau de asigurarea unui limbaj comun pentru schimburile interne şi
internaţionale de informaţii în domeniu, în sectorul hidroenergetic s-au pus bazele
unui Sistem Unitar de Urmărire a Comportării în Exploatare (SUUCE) a

instalaţiilor astfel încât să se asigure :
 fundamentarea strategiei de dezvoltare a ramurii de producere a energiei
electrice;
 fundamentarea necesităţilor de retehnologizare ;
 stabilirea eficienţei retehnologizării;
 stabilirea şi optimizarea strategiilor de mentenanţă;
 planificarea resurselor necesare (umane, materiale,financiare);
 îmbunătăţirea condiţiilor de exploatare;
 analiza unor deficienţe (puncte slabe) în vederea înlăturării acestora.
 analiza incidentelor;
 selectarea furnizorilor pentru instalaţii şi echipamente energetice;
 stabilirea direcţiilor prioritare de cercetare în vederea îmbunătăţirii fiabilităţii
echipamentelor şi instalaţiilor energetice;
 obţinerea informaţiilor necesare ANRE, DEN, Operatorul Comercial.
Toate informaţiile primare şi alte informaţii ce sunt folosite de acest SUUCE
au rolul de a reduce pe cât posibil domeniul deciziei în condiţii de incertitudine,
deci de risc.
Deciziile în condiţii de risc apar atât în domeniul activităţii de exploatare cât şi
în domeniul activităţii de mentenanţă, precum şi în domeniul economic.
Condiţiile restrictive din punct de vedere tehnic impuse de colaborarea cu
DEN(operatorul de sistem) în activitatea de exploatare ,precum şi restricţiile din
punct de vedere economic (reglementările ANRE), impun realizarea de programe
de funcţionare pe termen scurt, mediu şi lung cu asumarea unui anumit risc tehnic
sau economic.
Pentru a atinge obiectivele mentenanţei, este foarte importantă cunoaşterea
diferitelor metode de mentenanţă şi alegerea metodei potrivite, adaptate cerinţelor
şi exigenţelor fiecărui tip de instalaţie.
În prezent în sectorul hidroenergetic se execută mentenanţă corectivă şi
mentenanţă predictivă. Mentenanţa bazată pe fiabilitate reprezintă doar o
provocare.
Rezultă deci, că formularea unei strategii este o activitate obligatoriu orientată
spre viitor şi ca urmare acestui fapt, vulnerabilă la evenimentele viitoare, cu
caracter imprevizibil.
Incertitudinea este, totodată, raţiunea de a fi a planificării strategice şi cauza

contribuţiei sale la conducerea societăţilor comerciale.
Performanţele adeseori nesatisfăcătoare ale planificării strategice se explică
parţial printr-o tendinţă aproape irezistibilă de a birocratiza activităţile inerente
procesului de planificare şi de a-l transforma într-un exerciţiu tehnocratic prin care
se încearcă ,,precizarea viitorului" şi ,,pregătirea pentru acesta".
În hidroenergetică, ca şi în celelalte ramuri ale economiei României, ce
traversează modificări importante din punct de vedere structural, politic şi
economic, se impune tratarea incertitudinii sub trei aspecte: tehnologic, politic şi
structural.
Modul de tratare tehnocratic a incertitudinii constă în folosirea de tehnici
previzionale adecvate, în scopul de anticipa contextele viitoare şi de a elabora
planuri de contingenţă.
Prin modul de tratare politic managerii societăţilor comerciale creează sau
controlează viitorul firmei prin dominarea sau eliminarea surselor de incertitudine.
Modul de tratare structural constă în imunizarea companiei împotriva
incertitudinilor, dotând-o cu o structură care să fie flexibilă şi să se adapteze uşor
contingenţelor imprevizibile din mediul său de acţiune.
7.1.Tratarea în mod tehnologic a incertitudinii

Realizarea unei strategii viabile în domeniul hidroenergetic este o problemă
naţională dar şi o sarcină a societăţilor ce administrează întregul potenţial
hidroenergetic. Planificarea strategică indiferent de nivelul la care se face, apelează
la un ansamblu variat de tehnici care permit sesizarea tendinţelor fundamentale de
evoluţie a mediului intern (în companie), cât şi extern (economia naţională sau
internaţională).
Acest arsenal tehnic include o gamă vastă de metode, printre care amintim:
 tehnicile de prognoză statistice (tehnologice şi socio-politice);
 tehnici previzionale calitative bazate pe raţionament;
 simulări şi elaborare de scenarii;
 elaborare modele de intreprinderi;
 proceduri de ,,veghe a mediului"
 sisteme informatice de gestiune;
 cercetări de piaţă.
După gradul de utilizare a datelor cantitative, tehnicile previzionale pot fi:
cantitative şi calitative bazate pe raţionament.
Metodele cantitative includ regresia, analiza spectrală a sarcinilor cronologice,

modelele econometrice şi indicatorii economici, extrapolările, simulările şi
modelarea întreprinderilor aleatoare pertinente.
Metodele bazate pe raţionament asamblează şi organizează în mod sistematic
opiniile şi judecăţile unui grup de experţi privind evenimentele viitoare şi impactul
acestora asupra firmei în particular sau hidroenergeticii în general.
Toate metodele de modelare cantitativă se bazează pe ipoteza că este posibilă
extrapolarea tendinţelor viitoare pornind de la datele din trecut şi din prezent
precum şi legarea viitorului de date istorice.
Această relaţie este transformată într-o ecuaţie sau un sistem de ecuaţii care
sunt considerate că reprezintă fenomenul în studiu şi care definesc:
 natura variabilelor care sunt incluse în modelarea fenomenului;
 forma sau structura presupusă a relaţiilor între variabile:
 valorile coeficienţilor care permit legarea variabilei independente de un
ansamblu de variabile predictive.
Precizia unui model va fi mai mare atunci când reproduce rezultatele pe care
se bazează estimarea, decât atunci când va trebui să prezică valoarea viitoare a
parametrilor fenomenului studiat.
În cele ce urmează se va prezenta un mod de tratare, posibil, al incertitudinii
într-o sucursală de hidrocentrale (anexa 7.1).
Aşa cum s-a arătat anterior, în afară de energie electrică, prin intermediul
centralelor hidro se asigură şi servicii de sistem, servicii energetice precum şi
servicii complexe de gospodărirea apelor.
Toate aceste activităţi presupun un volum mare de informaţii ce stau la bază
întocmirii strategiilor pe termen scurt, mediu şi lung.
Pentru obţinerea de informaţii sigure şi suficiente, aşa cum se vede în anexa
7.1, la nivelul unei sucursale s-au realizat nomenclatoare unice de instalaţii
electromecanice, construcţii, evenimente, cauze evenimente, forme de manifestare,
materiale şi piese de schimb, meserii, funcţii, secţii, ateliere, laboratoare etc.
Prin intermediul acestor nomenclatoare şi a unor programe informatice,
SUUCE realizează culegerea datelor privind întreţinerea şi repararea instalaţiilor,
echipamentelor şi componentelor utilizate în hidroenergetică de la darea lor în
exploatare şi până la casare, cu scopul da a asigura informaţiile necesare
caracterizării comportării instalaţiilor în condiţii reale de exploatare.
Prin prelucrarea datelor primare obţinute din urmărirea în exploatare a
diverselor entităţi se obţin informaţii sintetice la nivelul acestora precum şi
indicatori cum ar fi: disponibilitatea, media timpului de funcţionare între opriri
accidentale, media timpului de restabilire după opriri accidentale, probabilitatea de

răspuns la solicitare etc.
Aceste informaţii şi indicatori servesc atât la analiza calitativă cât şi
cantitativă a fiabilităţii instalaţiilor.
Prin tehnicile previzionale adecvate (calculul fiabilităţii instalaţiilor, analiza
calitativă a fiabilităţii instalaţiilor, etc.) se întocmesc oferte (decizii) de energie
electrică şi servicii de sistem sau energetice ce prin asigurarea contravalorii
acestora de operatorul comercial, poate duce firma la prosperitate sau declin
economic
Prin acest mod de gestionare şi prelucrare a informaţiilor se imunizează
compania doar la incertitudinile de ordin tehnic şi anume: starea tehnică reală a
instalaţiilor, puncte slabe din instalaţii, disponibilităţile reale a agregatelor de bază,
etc.
Această imunizare se face prin două căi şi anume: analizarea calitativă şi
cantitativă a fiabilităţii instalaţiilor
Prin modul de tratare calitativ a incertitudinii (analiza capacităţii de a
îndeplinii cerinţele de funcţionare nominale în condiţii definite de mediu şi
solicitare în funcţionare ) se analizează toţi factorii ce au acţiune asupra instalaţiilor
de la execuţie şi până la casare, după cum urmează (v. anexa 7.1):
1.Existenţa instrucţiunilor de montaj şi de exploatare, documentaţiilor privind
mentenanţa, expertizele, procedurile şi a altor documentaţii ce conferă nivelul de
siguranţă cerut.
În urma analizelor şi a măsurilor corective, din punct de vedere a
documentaţiilor, trebuie să se asigure nivelul de siguranţă cerut. Nu se admit
derogări deoarece nivelul costurilor în această direcţie nu sunt foarte mari.
2.Existenţa personalului şi dacă acesta este calificat şi are abilităţi
corespunzătoare nivelului de siguranţă cerut instalaţiilor pe care le deserveşte.
Analiza asigurării personalului corespunzător se realizează periodic şi se
încheie cu:
 măsuri corective privind pregătirea acestuia;
 asigurare personal prin angajări sau distribuiri;
 modernizări, retehnologizări de instalaţii ;
 asigurare de protecţii electrice sau mecanice în instalaţiile de deservire;
 adaptare structură organizatorică la noile condiţii.
În urma analizelor şi a măsurilor corective, din punct de vedere a personalului,
trebuie să se asigure nivelul de siguranţă cerut. Nu se admit derogări deoarece
nivelul costurilor este mai mic în situaţia asigurării personalului decât în situaţia
eliminării efectelor unei pregătiri necorespunzătoare.
3. Analiza şi evidenţa punctelor slabe din instalaţii.
În urma acestei analize trebuie să rezulte:
 lista instalaţiilor ce funcţionează cu puncte slabe;
 măsurile ce trebuie luate pentru ca instalaţia să poată funcţiona cu puncte slabe,
dar în condiţii de risc asumat;
 măsurile tehnice şi economice pentru eliminarea punctelor slabe;
 retragerea din exploatare a instalaţiilor ce nu mai pot fi menţinute în funcţiune,
riscul tehnic şi economic nu mai poate fi asumat.
4.Analiza şi evidenţa incidentelor din instalaţii.
 nominalizare puncte slabe din instalaţii;
 indicatori specifici şi sintetici ce folosesc la calculul fiabilităţii instalaţiilor;
 măsuri tehnice şi economice de evitare a incidentelor similare;
 măsuri tehnice şi economice necesare creşterii disponibilităţii instalaţiilor.
5. Analiza modului de efectuare a lucrărilor de mentenanţă şi a strategiilor în
domeniul mentenabilităţii.
În cadrul acesteia se urmăresc:
 existenţa programelor de mentenanţă (predictivă, preventivă, corectivă);
 existenţa documentaţiilor de întreţinere şi reparaţii;
 existenţa dotărilor şi a tehnologiilor necesare;
 asigurarea bazei tehnico-materiale;
 respectarea condiţiilor de executare a lucrărilor în domeniul asigurării calităţii;
 respectarea normelor de protecţia muncii la executarea lucrărilor de întreţinere
şi reparaţii;
În urma analizelor şi a măsurilor corective, trebuie să se asigure nivelul de
siguranţă cerut. Nu se admit derogări de la calitate deoarece nivelul costurilor va fi
mai mare pentru refacerea acestuia. Se admite neefectuarea anumitor lucrări în
 riscul tehnic şi economic poate fi asumat la nivel manager;
 urmează modernizări şi retehnologizări;
 veniturile obţinute prin creşterea disponibilităţii instalaţiilor de bază (fără a

executa anumite lucrări) sunt mai mari decât eventualele pagube produse
datorită neefectuării lucrărilor.
6. Analiza şi evidenţa evenimentelor de mediu ce au loc în amenajările
hidroenergetice.
 nominalizare puncte slabe din instalaţii şi din amenajarea propriu-zisă;
 indicatori specifici şi sintetici ce folosesc la calculul fiabilităţii amenajării;
 măsuri tehnice şi economice necesare disponibilizări instalaţiilor;
 măsuri tehnice, economice şi de ordin social ce trebuie întreprinse pentru
evitarea de evenimente similare.
7. Analiza stării tehnice a instalaţiilor ce au depăşit durata de viaţă normată.
Această analiză are în vedere:
 uzura fizică şi morală a instalaţiilor;
 costurile necesare menţinerii acestora în funcţiune;
 riscurile privind siguranţa personalului de deservire;
 posibilităţile reale de modernizare, reabilitare sau înlocuire.
În urma analizelor şi a măsurilor corective, trebuie să se asigure nivelul de
siguranţă cerut.
Nivelul de siguranţă al unei amenajări hidroenergetice este asigurat astfel:
 prin proiectare de proiectantul de specialitate;
 prin executarea lucrărilor de construcţii montaj de executanţi ;
 prin recepţia tuturor lucrărilor de construcţii - montaj de către beneficiarul
lucrărilor;
 prin exploatare de către personalul de exploatare;
 prin executarea lucrărilor de mentenanţă de personalul de întreţinere şi
reparaţii;
 prin reglementări tehnice de către Agenţia Naţională de Reglementări în
domeniul Energiei (ANRE);
 prin legislaţie elaborată de parlamentul României.
În urma analizei tuturor acestor factori enumeraţi mai sus, factori ce poartă
amprenta incertitudinilor, trebuie să rezulte certitudini:
 ,,instalaţia (amenajarea) funcţionează în condiţii de siguranţă”
 ,,instalaţia (amenajarea) funcţionează în condiţii de risc asumat”

 ,,instalaţia (amenajarea) este nesigură şi necesită oprirea sau retragerea din
exploatare”
Prin modul de tratare cantitativă a incertitudinii (determinarea probabilităţii ca
sistemul să-şi îndeplinească funcţiunile pentru care a fost construit) se urmăreşte
determinarea unor indicatori sintetici ce descriu evoluţia posibilă a instalaţiilor în
sensul fiabilităţii, disponibilităţii, mentenabilităţii.
Astfel se poate pune la punct un proces de previziune, pe termen scurt, mediu
sau lung, a ofertei de energie şi servicii precum şi o strategie în domeniul
mentenanţei.
Cererea previzională de energie şi ipotezele critice pe care se sprijină procesul
decizional sunt componente cheie pe termen lung al societăţii şi cuprind
următoarele elemente:
 obiectivele (energie, servicii) de vânzare;
 analiza concurenţei;
 planificarea producţiei;
 necesarul de resurse umane, stocurile şi alocarea resurselor;
 evaluarea noilor servicii ce pot fi abordate;
 planificarea financiară.
Carenţele modului tehnocratic de planificare strategică descris mai sus provin
din incapacitatea sa de a ţine cont de schimbările discontinue pe care le suferă
contextul companiei şi din faptul că previziunile sunt puternic contaminate de
,,înţelepciunea – convenţională” a momentului.
Tehnicile cantitative de previziune, de la extrapolarea cea mai elementară
până la modelul de simulare cel mai elaborat, nu pot nici să anticipeze
evenimentele neprevăzute şi nici să determine consecinţele unor schimbări
structurale neaşteptate.
Schimbările cu adevărat discontinue în contextele socio-politic, tehnologic şi
concurenţial al companiei sunt foarte dificil de prevăzut.
Şi chiar în cazul în care compania percepe astfel de schimbări, ea trebuie să
determine reacţia necesară pentru a influenţa aceste evenimente neprevăzute, încă
incerte sau posibile, însă neverosimile.
Cu toate acestea modul tehnocratic poate fi util pentru a înfrunta incertitudinea
şi trebuie să facă parte din orice exerciţiu de planificare strategică care se vrea
exhaustiv.
Într-adevăr, "a prezice şi a se pregăti" este o axiomă înţeleaptă atunci când

ritmul schimbărilor contextului este superior ritmului de adaptare al companiei
chiar dacă modul tehnocratic de gestionare se dovedeşte inapt să protejeze firma de
avatarurile unui viitor nesigur.
Pentru a exercita un anumit control asupra evenimentelor, modul tehnocratic
trebuie să fie completat de resursele politice ale firmei.
7.2.Modul politic de tratare a firmei: modelarea şi controlul

viitorului firmei
Conducătorii (managerii) firmelor nu pot sau nu trebuie să mizeze viitorul
companiilor numai pe capacitatea lor de a prevedea evenimentele viitoare şi de a
face planuri în conformitate cu aceste previziuni. Dimpotrivă, ei trebuie să utilizeze
corespunzător toate resursele şi să dea dovadă de multă ingeniozitate pentru a putea
modela contextele în care va evolua firma.
Firma, prin managerii săi, trebuie să-şi mobilizeze resursele politice pentru a
modela contextul socio-politic care să-i fie favorabil, deoarece este evident că
guvernele alături de alţi factori externi joacă un rol determinant în definirea
contextului companiei.
Instrumentele la îndemâna managerului sunt:
- presiuni (lobby) exercitate pentru a influenţa legiuitorul asupra unor legi,
reglementări sau restricţii comerciale;
- obţinerea de fonduri guvernamentale pentru proiecte de cercetare –dezvoltare
sau investiţii;
- adoptarea de programe de responsabilitate socială;
- negocierea de compromisuri cu diferite grupuri de presiune şi de interese de pe
scena politică;
- folosirea procesului decizional politic pe piaţa de energie electrică.
Orice firmă care doreşte să exercite un anumit control asupra propriului destin
trebuie să se preocupe de menţinerea şi ameliorarea unui context favorabil lumii
afacerilor în general, rolul activităţii firmei în particular.
Această voinţă de a contribui la stabilirea unui climat social propice
activităţilor companiei implică:
- măsuri generale vizând legitimitatea socială a companiei;
- activităţi specifice privind structurarea contextului socio-politic conform
intereselor companiei.
Dintre măsurile de legitimare socială amintim:
- elaborare de programe de buni cetăţeni corporativi;
- relaţii cu companii publicitare instituţionale;

- elaborare de programe de altruism corporativ (activităţi caritabile, culturale
etc.);
- susţinerea revistelor şi centrelor de cercetare.
Dintre activităţile de structurare politică amintim:
- reprezentări formale pe lângă guverne, agenţiile acestora şi comisii
parlamentare;
- legături vizând dezvoltarea reţelelor de telecomunicaţii;
- relaţii cu companii de informare a marelui public;
- lobby-ul în scopul sprijinirii intereselor specifice.
Indiscutabil, companiile trebuie să încerce să exercite un anumit control
asupra evenimentelor care ar putea să le modeleze contextul socio-politic,
concurenţial şi tehnologic. Cu toate acestea modul politic de tratare a incertitudinii
are propriile sale limite şi poate ridica un anumit număr de probleme.
În al doilea rând, firmele trebuie să se asigure că nu cumpără linişte pe termen
scurt cu preţul unor crize viitoare.
De asemenea, companiile trebuie să fie pe deplin conştiente că întotdeauna vor
exista evenimente în afara puterii lor de influenţă, indiferent de abundenţa
resurselor pe care le posedă.
Sentimentul înşelător de omnipotenţă care se dezvoltă în interiorul lor se poate
dovedi un obstacol serios pentru formularea unei poziţii strategice adecvate.
Şi nu în ultimul rând, compania nu trebuie să aibă o încredere nemăsurată în
capacitatea sa de a obţine, prin intermediul proceselor politice, un context de piaţă
şi de concurenţă care să-i fie neapărat favorabil.
7.3. Modul structural de tratare a incertitudinii: creşterea

flexibilităţii firmei şi a capacităţii sale de adaptare la un context
dinamic
Acest mod de tratare cuprinde măsurile adoptate de o firmă pentru a face în
aşa fel încât supravieţuirea să nu fie ameninţată de evenimente incerte asupra
cărora să nu poată exercita nici un control.
Strategiile concurenţilor de pe piaţă, şi a partenerilor de contract, inovaţiile
tehnologice şi discontinuităţile socio-politice vor antrena mereu un nivel important
de incertitudine reziduală, care nu va putea fi diminuată în ciuda tuturor eforturilor
depuse prin tratarea de manieră politică a incertitudinii.
Planificarea strategică trebuie să ia în considerare într-o manieră explicită

incertitudinile şi vulnerabilităţile care pot fi administrate de modurile tehnocratic şi
politic.
Procesul de planificare în domeniul tehnic, economic, politic şi structural ar
trebui să-i incite pe manageri în primul rând asupra nivelului de flexibilitate
necesar, dat fiind gradul de incertitudine care caracterizează funcţionarea
companiei.
În cele ce urmează se prezintă trei caracteristici distincte pentru companiile ce
s-au desprins din fostele monopoluri ale statului, acestea găsindu-se de regulă în
toate statele foste socialiste:
a) Incertitudinea preferinţelor
Acest fapt determină dificultatea de a imputa luarea deciziei. O astfel de
organizaţie funcţionează pornind de la o mare varietate de preferinţe de multe ori
prost definite şi puţin coerente, asemănându-se mai mult cu o vagă grupare de idei
şi mai puţin cu o structură coerentă, descoperindu-se preferinţele sale prin
intermediul acţiunii nebazate pe preferinţe.
b) Tehnologia vagă a organizaţiei
Organizaţia reuşeşte să supravieţuiască şi să producă, deşi procedurile sale nu
sunt înţelese sau aplicate de proprii săi membri. Ea funcţionează procedând prin
tatonări (încercări, erori) exploatând experienţa trecută şi inventând modalităţi
pragmatice sub presiunea necesităţilor.
c) Participarea schimbătoare la acţiuni, determinată de faptul că salariaţii
consumă în diferite domenii de activitate o cantitate variabilă de timp şi de muncă
ceea ce determină un grad de acoperire al salariaţilor destul de variabil.
Urmare a acestui fapt, compania are limite în mişcare, variabile incerte, şi este
supusă schimbărilor capricioase ale decidenţilor şi mediului.
În toate companiile ce au trăsăturile de mai sus nu se poate vorbi de
planificare strategică, de abordări tehnocratice şi cu atât mai mult structurale în
tratarea incertitudinilor. Totul depinde de interesul managerului şi de presiunile
externe mai mult sau mai puţin avantajoase pentru companie.
Astfel se impune revizuirea întregii politici manageriale la toate nivelele
ierarhice, de sus în jos, revizuirea legislaţiei şi folosirea experienţei în domeniu al
altor state:
- diversificarea activităţilor (determinate în primul rând de noile
reglementări), care, în momentul în care se execută, vor asigura firmei un grad
ridicat de stabilitate şi de perenitate, chiar dacă activităţile sau operaţiunile sale,
luate individual, prezintă un nivel ridicat de incertitudine atât tehnic cât şi
economic.
Până la un anumit punct (optim), cu cât numărul de activităţi (operaţiuni

distincte) din interiorul unei aceleiaşi companii este mai mare, cu atât este mai
puţin probabil ca o serie de evenimente să fie toate de rău augur pentru ansamblul
ei. Mai degrabă, ,,veştile" bune sau rele vor avea tendinţa să se menţină într-un
echilibru relativ, probabilitatea evenimentelor fortuit favorabile va spori şi
compania, în ansamblul ei, va căpăta o anumită stabilitate şi perenitate.
Mai multe cazuri de diversificare a activităţilor constituie răspunsuri
structurale (modificarea fără intenţie a structurii organizatorice) la incertitudini.
- un alt mecanism din cadrul modului structural de tratare a incertitudinii, care
a dobândit multă popularitate în ultimii ani (mai ales în domeniul industriei auto)
constă în crearea de alianţe pe anumite domenii de activitate (investiţii, reparaţii
etc.), societăţi în participaţiune, reţele de cooperare pentru partajarea riscurilor şi a
costurilor între parteneri sau pentru o utilizare în comun: competenţe, tehnologii
sau resurse complementare.
- un alt aranjament structural eficace pentru operarea în condiţii de
incertitudine constă în subcontractarea operaţiunilor care nu sunt esenţiale
succesului firmei, pentru ca aceasta să se poată concentra asupra competenţelor
sale motrice.
Acest sistem trebuie înţeles nu numai ca un răspuns structural la evoluţia
pieţei (în cazul descris de noi piaţa energiei electrice) ci şi ca un răspuns la mediul
socio-politic din ţara noastră.
Mediul socio-politic românesc fiind caracterizat de instabilitate legislativă,
de relaţii de muncă conflictuale şi de o birocraţie guvernamentală greoaie, dă
naştere la o infrastructură de mici subcontractanţi, cu personal nesindicalizat, care
nu sunt supuşi mulţimii de reglementări şi constrângeri pe care le impune statul.
Relaţia cu aceşti subcontractanţi în mediul socio-politic românesc comportă
multe riscuri din partea managerului companiei, dar în acelaşi timp, poate constitui
un progres dacă aceştia sunt aleşi cu grijă şi competenţă.
- o altă direcţie de analiză în domeniul structural al unei companii este
dezvoltarea, acumularea şi protejarea resurselor strategice precum şi a tehnologiilor
cheie.
Pentru hidroenergetică, deşi o ramură veche a economiei naţionale, acest
domeniu este o provocare.
Stabilirea resurselor strategice (resurse umane-ingineri în exploatare,
mentenanţă, de ce nu şi în cercetare şi dezvoltare, investiţii, flexibilitate, know-how
tehnologic etc.) precum şi a tehnologiilor ce se vor folosi în exploatare, trebuie să
fie o prioritate în acest domeniu important al economiei naţionale în primul pentru
viitorul hidroenergeticii.
Un proces de planificare strategic care nu se vrea superficial şi ,,pro forma"

trebuie să cuprindă cele trei mari moduri de răspuns la incertitudinile descrise mai
sus.
Matricea din figura 7.1 poate ghida managerii în această evaluare, poziţionând
elementele cheie ale contextului în care operează compania, după două dimensiuni:
nivelul de incertitudinii al fiecăruia dintre aceste contexte şi gradul de control care
se poate exercita asupra lor.
Nivel de incertitudine
Redus Ridicat
Redus
Grad de
Mod tehnocratic Mod structural
control (predicţie, pregătire) (sporirea flexibilităţii)
potenţial
asupra
sursei de
Mod tehnocratic Mod politic
incertitudine
Ridicat politic
Fig. 7.1 Ghid managerial bidimensional
Managerii trebuie mai întâi să determine care element exercită o influenţă

critică asupra evoluţiei companiei şi apoi să diagnosticheze capacitatea acesteia de
a le prevedea evoluţia sau de a le influenţa cursul.
7.4 Rolul riscului în managementul companiilor

Riscul reprezintă ameninţarea că un eveniment sau o acţiune va afecta în mod
negativ o companie, o organizaţie, o anumită structură organizatorică sau după caz
o entitate socială, mediu, etc., împiedicându-le să-şi atingă obiectivele sau să-şi
implementeze cu succes strategiile.
Riscul exprimă sub aspect procentual sau valoric incertitudinea măsurabilă.
Riscul ca probabilitate este întotdeauna asociat cu consecinţele evenimentului.
În conformitate cu principiile economiei de piaţă, toate activităţile unei firme
trebuie să fie rentabile din punct de vedere economic şi să participe la realizarea
produsului final, ce va avea parametrii contractaţi în condiţii de eficienţă
economică maximă.
În cadrul Companiei Naţionale, respectiv în sucursalele acesteia, ce
administrează potenţialul hidroenergetic naţional, există cinci subsisteme
funcţionale ce comportă riscuri în administrare şi funcţionare:
1.Subsistemul patrimoniu
Patrimoniu este constituit din două sectoare: un sector ce face parte din
domeniul public (baraje, diguri, etc.) ce se află în administrarea Companiei şi un
sector ce aparţine domeniului privat.
Eficienţa economică, singurul criteriu de existenţă pe piaţă a unei societăţi
comerciale, impune cunoaşterea costurilor de întreţinere, reparaţii, modernizări şi
retehnologizări a patrimoniului precum şi a veniturilor scontate.
Cum o mare parte din patrimoniu este în domeniul public apar următoarele
riscuri:
- nealocarea de fonduri de către stat pentru menţinerea în funcţiune a acestui
domeniu, ducând astfel la creşterea inevitabilă a costurilor companiei şi
indirect la ineficientizarea acesteia din punct de vedere economic;
- incidente majore la construcţii cu pagube materiale şi sociale incomensurabile
dacă statul nu se implică prin reglementări şi fonduri adecvate.
Partea de patrimoniu ce aparţine domeniului privat comportă următoarele
riscuri:
- subevaluarea acestuia în vederea unei eventuale privatizări mai mult sau mai
puţin în interesul unor anumite entităţi cu personalitate juridică;
- costuri mari de menţinere în funcţionare, fără a folosi la capacitate posibilităţile
mijlocului fix respectiv (fie el teren sau hidroagregat).
2. Subsistemul tehnic (exploatare, mentenanţă, modernizări şi retehnologizări,
etc.)
Întreaga activitate în acest domeniu necesită:
- o evaluare a corectitudinii datelor de bază şi a intervalelor de încredere în jurul
acestora;
- o determinare a indicatorilor de siguranţă specifici problemei analizate, cu
ajutorul uneia din metodele şi a modelelor cunoscute;
- evaluarea riscurilor pentru deciziile luate.
3. Subsistemul financiar - contabil

Pentru analiza financiar contabilă pe termen scurt şi mediu evidenţierea
riscurilor de nerealizare a prognozelor, cu toate implicaţiile pentru întreaga
activitate a companiei (firmei) este strict necesară.
Riscurile în domeniul financiar contabil sunt determinate de :
- fluctuaţia leu-dolar;
- inflaţie;
- necunoaşterea fiabilităţii reale a instalaţiilor de bază;
- reglementări noi în domeniu, neanticipate.
4.Subsistemul comercial
Aspectele de siguranţă, respectiv risc, sunt legate de prognozele pe termen
scurt, mediu şi lung privind producerea de energie electrică, perspectiva de
contractare şi asigurarea calităţii energiei.
De asemenea aici se are în vedere şi riscul nefuncţionării instalaţiilor de
măsură şi telemăsură a energiei electrice.
Riscurile în domeniul comercial sunt determinate şi de :
- structură organizatorică neadecvată economiei de piaţă;
- lipsă de experienţă în domeniul comercial;
- reglementări noi în domeniu ce nu pot fi respectate sau ineficientizează
activitatea din punct de vedere economic .
5.Subsistemul investiţii
Luarea unor decizii în domeniul investiţiilor impune, dincolo de calculele
deterministe, evaluarea nivelului de risc de nerealizare a recuperării investiţiei.
Aceasta poate avea mai multe cauze:
- depăşirea cheltuielilor ca urmare a creşterii preţurilor, inflaţiei, etc.;
- nerealizarea veniturilor din alte cauze decât cele determinate de realizarea
investiţiei (neanticipate la promovarea investiţiei);
Riscurile în domeniul investiţiilor sunt determinate şi de :
- factorii de mediu;
- reglementări, legi, hotărâri de guvern ,etc.;
- evoluţia leu-dolar;
- calitatea echipamentelor şi a instalaţiilor contractate;
- strategiile la nivel naţional ce nu totdeauna converg cu cele ale companiei.
În oricare din cele cinci subsisteme este, deci, important ca pentru orice
decizie să fie evaluat riscul de insucces şi repercursiunile acestuia. În acest scop,
pentru fiecare activitate, se impune stabilirea domeniilor în care trebuie evaluat
riscul, metoda de determinare şi mai ales informaţiile de bază necesare.
Modelele actuale de analiză a siguranţei şi a riscurilor unei acţiuni permit
cuantificarea efectului unor măsuri decizionale.
Nomenclator unic Nomenclator unic Nomenclator unic Nomenclator Nomenclator de
de instalaţii de materiale de evenimente unic de meserii ateliere,lab.,sedii
Sistem Unitar de Urmărire a Comp.în Expl. a instalaţiilor
Prognoze
hidrometeorologice Analiza cantitativă a fiabilităţii Analiza calitativă a fiabilităţii
instalaţiilor
H, Qafl Anexa 7.2
Prosperitate sau declin

economic
Analiza regimurilor Analize contanbile
de funcţionare a
Costuri Beneficii
Oferta de energie şi servicii Costuri determinate Venituri

de alte activităţi
Operator Operator de Venituri din alte

sistem activităţi
comercial
Anexa 7.1
ANALIZA CALITATIVA A FIABILITÃTII ISTALATIILOR
Existã personal Existã puncte Existã nomenclator Existã un program Mentenant Analiza Durata de
Existã proceduri, instructiuni evenimente mentenantã accidentalã Se
mediului stabilitã de
exploatare, documentatii NU DA posibile? parametrii
DA NU DA NU instalatiilor si a fabricant
mentenanta, expertize, studii nominali de
DA NU asupra depãsitã?
conferã nivelul de functionare
cerut? Organizare
Realizare
de Realizare DA NU
DA NU reorganizar Mãsurile de nomenclato Se pot lua mãsuri DA NU
activitate cu puncte slabe
Elaborare prevenire
instructiuni, realizate?
DA NU
DA Nomenclatorul Mentenant Mentenant Mentenant DA Se iau mãsuri
cunoscut de predictivã preventiv corectivã reabilitare,
Actiuni Mãsurile de Se aplicã modernizar
corective functionare DA NU de retehnologizare
Întretinerea
puncte slabe se
profesionale a realiza? Difuzarea DA NU
Implementare NU
instructiuni, luarea la
DA cunostintã
NU nomenlatorulu
Mãsurile de Existã documentatii, instructiuni de DA
Se respectã puncte slabe pot fise tehnologice, Se respectã
DA realizate în NU DA exploatare si
analizatã? S-au stabilit mãsuri mentenantã
evitare a
Procedurile aplicate DA NU Se elaboreazã documentatii, NU
accidentale?
nivelul de sigurantã de lucru, fise tehnologice, Se asumã
Se formuleazã DA NU
speciale riscurile
NU DA Se aplicã
functionarea cu Se asigurã functionãrii
Se stabilesc corective
Îmbunãtãtire slabe mãsuri de SDV-urile NU conditii de
Existã SDV-urile cu mediul?
instructiuni, a
accidentale DA NU
DA
Se asigurã Se asumã riscurile functionãrii
Sunt realizate tehnico- NU conditiile depãsirii duratei de
speciale? economicã Existã baza
Se aplicã mãsurile fãrã executarea de lucrãri
DA NU economicã? modernizare,
pentru
evenimentelor DA reabilitare?
Se iau
DA NU pentru DA NU
executare
Se asumã lucrãrilor în NU Sunt conditii
functionãrii cu Se aplicã
corective conditii de executarea lucrãrilor
slabe? calitate conditii de
DA NU
Se executã lucrãrile de
Se limiteazã
functionarea
NU valoarea
Lucrãrile au
Se aplicã parametrilo
executate
corective nominali
cerintelor?
DA
Instalatia Sunt Instalatia Este

Anexa 7.2
functioneazã instructiuni functioneazã personal Instalatia este nesigurã
Costuri
conditii de speciale de conditii de suplimentar necesitã oprirea
suplimentar
sigurantã supravegher asumat supravegher retragerea din

Fiabilitate Si Risc Industrial

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fiabilitate Si Risc Industrial

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

1.1 Aspecte generale

 stabilirea metodelor şi modelelor de calcul şi de prognoză a fiabilităţii, pe

Ingineria fiabilităţii oferă metodele teoretice şi tehnicile practice conform

- evidenţierea defectelor potenţiale sub aspectul importanţei sau criticităţii

Fiabilitatea este probabilitatea ca sistemul să-şi îndeplinească funcţiunile

 cheltuieli de achiziţie la utilizator – KUac;

Rodaj Exploatare Inlocuire

Fig. 1.1 Etapele existenţei unui obiect al fiabilităţii

Fig. 1.2 Fiabilitatea optimă la producător (R p ) şi la utilizator (R u )

Fiabilitatea se poate defini în mai multe moduri:

P f (t) = probabilitatea ca elementul să fie în funcţiune la momentul t şi este egal

Se consacră în literatură denumiri şi definiţii ale mentenanţei care detaliază şi

B3. Energie (producţie) nelivrată (ENS = energy not served), care de

Securitatea unui sistem tehnic are două sensuri:

1.3 Obiectele teoriei fiabilităţii

GRUP GRUP GRUP

Fig. 1.3 Exemplificarea noţiunilor de element şi sistem

destinat să îndeplinească funcţiuni în afara sistemului. Principial, sistemul se poate

2.1 Clasificarea elementelor şi sistemelor din punct de vedere al fiabilităţii

Clasificarea elementelor şi sistemelor este esenţială mai ales în etapa de

2.1.1 Clasificarea după numărul de stări

Rezervabilitate Structură Număr de Reparabilitate Dependenţă Durata

Dec.serie Dec.mixt Dec.paralel Dependente

Fig. 2.1 Clasificarea elementelor şi sistemelor

element i  variabila x i ={1-elementul i funcţionează; 0-elementul i nu

Noţiunea de stare a sistemului trebuie înţeleasă ca o combinaţie de stări ale

unde nse i este numărul de stări ale elementului i.

Ca elemente şi sisteme multivalente în cadrul unei centrale hidroelectrice

şi/sau o funcţie de repartiţie:

unde f(u) este funcţia de distribuţie cu variabila x schimbată în u.

2.1.2 Clasificarea după capacitatea de reparare

2.1.3 Clasificarea după dependenţă

Ipoteza independenţei permite calculul facil al probabilităţilor stărilor

unde nes - numărul de elemente ale sistemului.

nes  1  nss  2nes

Ipoteza dependenţei de tip paralel multiplică volumul datelor de intrare în

2.1.4 Clasificarea după structură

Exemplu: servomotoare aparat director şi rotor turbină, întrerupătoare de

Exemplu: regulatorul automat de viteză cu simplu reglaj - turbine Francis-

Fig.2.2 Structuri externe

Exemplu: un hidroagregat poate fi privit ca element multipolar, având intrări

Structura internă din punctul de vedere al fiabilităţii reprezintă relaţia dintre

Fig. 2.3 Structură serie

Fig. 2.4 Structură de tip paralel

1.1 1.2 1.i 1.n 1

2.1 2.2 2.i 2.n 2

j.1 j.2 i.j j.n j

m.1 m.2 m.i m.n m

Fig. 2.5 Structură simplu decompozabilă paralel

1.1 2.1 j.1 m.1

1.2 2.2 j.2 m.2

1.i 2.i j.i m.i

1.n 1 2.n 2 j.n j m.n m

Fig. 2.6 Structură simplu decompozabilă serie

Abordarea lor în calculele de fiabilitate se face prin echivalarea cu sisteme

2.1.5 Clasificarea după gradul de redondanţă

Există şi o situaţie intermediară când rezerva individuală poartă denumirea de

Fig. 2.9 Tipuri de rezervare

Modelarea sistemelor rezervate individual pasiv sau semiactiv trebuie să

Fig. 2.10 Exemplu de rezervă alunecătoare

2.1.6 Clasificarea după durata misiunii

2.2 Forme de exprimare a structurii

2.2.1 Schema bloc (schema de fiabilitate)