Managementul educaţiei- repere

generale.
Burticioiu Paula-Mădălina
Conversie PIPP, Anul II

Managementul educatiei/pedagogic reprezinta acea stiinta pedagogica,

elaborata printr-o strategie de cercetare de tip interdisciplinar, angajata in "studiul
evenimentelor care intervin in decizia organizarii unei activitati pedagogice
determinate si in gestiunea programelor educative" (De Landsheere, Gilbert).
in termeni de filosofie si de politica a educatiei, managementul pedagogic
reprezinta, pe de o parte, o metodologie de abordare globala-optima-strategica a
activitatii de educatie Amanagementul sistemului si al procesului de invatamant, , ,
B, ) iar pe de alta parte un model de conducere a unitatii de baza a sistemului de
invatamant, aplicabil la nivelul organizatiei scolare complexe.
Elaborarea conceptului de management pedagogic presupune preluarea
informatiei provenite din alte stiinte socio-umane, care analizeaza activitatea de
conducere exercitata la diferite niveluri ale sistemului social.
Preluarea informatiilor despre management, dezvoltate de alte stiinte sociouma-ne
solicita realizarea unor rationamente analogice productive in plan pedagogic. Pot fi
operationalizate astfel urmatoarele calitati transferabile in managementul
pedagogic:
- calitatea valorificarii eficiente a tuturor resurselor institutiei respective
- calitatea conducerii institutiei respective la nivelul sistemului social global si la
nivelul relatiilor specifice comunitatii sau (micro)grupurilor existente (preluata din
managementul sociologic -

1
calitatea dirijarii intereselor cu grad ridicat de generalitate, exprimata in termeni de
"stiinta si arta a conducerii" (preluata din managementul politologic);
- calitatea orientarii depline a resurselor personalitatii manifeste in plan intern si in
planul relatiilor interumane de (micro)grup (preluata din managementul
psihosocial).
Practica managementului pedagogic solicita valorificarea experientei de
conducere, exercitata de cadrele didactice la diferite niveluri ale sistemului si ale
procesului de invatamant: a) educatoare, invatator, profesor de diferite specialitati:
conducerea activitatii didactice la nivelul unui colectiv (clasa de elevi, grupa de
elevi etc); b) profesor-diriginte: conducerea activitatii educative la nivelul unui
colectiv (clasa de elevi); c) profesor-logoped: conducerea procesului de dezvoltare
a limbajului copiilor din invatamantul prescolar si primar si de asistenta
psihopedagogica specifica a cadrelor didactice si parintilor, la nivel
teritorial/judetean (Centrele logopedice) si interscolar (Cabinetele logopedice);

d) profesor-consilier. conducerea activitatii de asistenta psihopedagogica a

elevilor, cadrelor didactice si parintilor la nivel teritorial/judetean (Centrele de
asistenta psihopedagogica) si interscolar (Cabinetele de asistenta
psihopedagogica); e) profesor-metodist: conduce activitatea metodica la nivel
teritorial/judetean (Casele Corpului Didactic) si la nivel (inter)scolar (comisii,
catedre metodice);
J) profesor-director: conduce activitatea unei unitati de invatamant (gradinita,
scoala primara, scoala generala, scoala profesionala, scoala speciala, liceu, grup
scolar) la nivel global; g) profesor-inspector scolar: conduce activitatea de
inspectie scolara de diferite tipuri (inspectie scolara generala/teritoriala, inspectie
scolara de specialitate, inspectie scolara cu scop de perfectionare si de cercetare
pedagogica), proiectata si realizata la nivel national (Ministerul invatamantului) si

2
teritorial/judetean (Inspectoratele Scolare); h) profesor-cercetator. conduce
activitatea de cercetare pedagogica - la nivel central (Institut National de Cercetari
Pedagogice) si teritorial/judetean (in reteaua "filialelor teritoriale") - cu scop de
reglare-autoreglare a sistemului si a procesului de invatamant; i) profesor-demnitar
in Ministerul invatamantului, Comisii de specialitate (parlamentare,
guvernamentale, presidentiale): conducerea globala a sistemului de invatamant
conform liniei de politica a educatiei elaborata si sustinuta la nivel macrostruc-
tural.
Conducerea manageriala a sistemului de invatamant solicita prezenta cadrului
didactic, legitimata in plan social, din perspectiva epistemica si etica.
Din perspectiva epistemica, prezenta cadrului didactic in functiile de conducere
institutionalizate la toate nivelurile sistemului este determinata de calitatea
activitatii acestuia de "factor de decizie" implicat in proiectarea si realizarea unui
ciclu managerial complet ( Toma, Steliana, ).
Aceasta viziune specific pedagogica - opusa tendintelor inregistrate in
managementul politic traditional, care reduce categoria cadrelor de conducere doar
la persoanele aflate efectiv in nomenclatura posturilor de conducere - include in
categoria factorilor de conducere nu numai cadrele didactice aflate momentan in
functii de conducere (inspectori scolari, directori de scoli etc.) ci intreg personalul
de specialitate angajat deplin, prin natura vocatiei si a profesiei asumate, in
mecanismele psihosociale de proiectare si de implementare a deciziei la nivelul
sistemului si al procesului de invatamant ( Drucker, Peter,F., ; ).
Din perspectiva etica, prezenta cadrului didactic in functiile de conducere,
institutionalizate la toate nivelurile sistemului de invatamant, este determinata de
experienta acumulata de acesta in cadrul procesului de invatamant. Ea permite
generalizarea sociala a mecanismelor specifice actiunii educationale, bazate pe
corelatia "subiect" - "o-biect", desfasurata in conditiile unui camp psihopedagogie
3
deschis.
Cadrele didactice reprezinta, astfel, o (re)sursa manageriala inepuizabila,
valori-ficabila la scara sociala a sistemului si a procesului de invatamant. La nivel
de politica a educatiei, fiecare cadru didactic detine un potential managerial, care
asigura largirea continua a bazei de selectie a inspectorilor scolari, a directorilor de
scoli, a profesori-ior-metodisti, a profesorilor-consilieri, a profesorilor-cercetatori
etc. Promovarea acestora - chiar pana la nivelul deciziei de varf, in calitate de
"profesori" cu functii de "demnitari" - respecta principiile democratiei politice,
legate de reprezentarea si legitimitatea valorica a "liderilor" unei comunitati
socioprofesionale
Ca exponenti ai unui model managerial deschis - opus modelului birocratic,
centrat pe stabilitatea administrativa a posturilor - "liderii" scolii respecta, in
acelasi timp, dinamica sistemului de invatamant, (auto)perfectibila la nivelul
interactiunii sociale dintre "conducatori" si condusi" care reflecta, in fond,
structura specifica a actiunii e-ducationale, bazata pe corelatia pedagogica
"subiect" - "obiect".
Definirea activitatii de management pedagogic ca activitate psihosociala
specifica presupune delimitarea calitatilor care confera superioritate procesului de
conducere a sistemului de invatamant in perspectiva generalizarii modelului
cultural al societatii postindustriale, informatizate.
Managementul pedagogic reprezinta astfel o modalitate de conducere superioara -
globala, optima, strategica - proiectata si realizata la toate nivelurile de functionare
ale acestuia: nivelul de varf (Ministerul invatamantului), nivelul intermediar
(inspectoratele scolare teritoriale) si nivelul da baza (unitatea de invatamant).