IONA – tragedie,teatru modern

De MARIN SORESCU
TEMA ȘI VIZIUNEA DESPRE LUME -

Subintitulata si 'tragedie in patru tablouri', 'Iona' a fost scrisa in 1965 de Marin Sorescu si publicata in 1968,
devenind ulterior prima parte a trilogiei 'Setea muntelui de sare', alaturi de 'Paracliserul' si 'Matca'. Este o opera
reprezentativa pentru orientarea poetului catre teatrul poetic, metaforic, absurd.
Titlul trimite la mitul biblic al lui Iona, iar opera are drept surse de inspiratie: Vechiul Testament, operele lui
Eugen Ionesco si filosofia existentialista franceza a lui Sartre si Camus. In Vechiul Testament, Iona este un
personaj ce incearca a se sustrage de la misiunea de a propovadui cetatea Ninive si pe care Dumnezeu il
pedepseste trimitand vant puternic si furtuna pe mare. Iona este aruncat in mare si inghitit de un peste urias,
iar dupa trei zile si trei nopti de pocainta, Dumnezeu porunceste pestelui sa il lase pe Iona pe uscat.
Structura compozitionala respecta conventiile teatrului dramatic; exista o lista a personajelor: Iona, pescar 1,
pescar 2, apar didascalii narative, descriptive si explicative, textul este impartit in tablouri, iar fiecare dintre
tablouri prezinta alt context in care se fla personajul.
Tabloul I prezinta pe Iona si pe celelalte doua personaje (pescarul 1, pescarul 2 - amandoi muti), decorul care
consta in gura unui peste si apa, figurate prin cercuri facute cu creata. Iona pescuieste dintr-un acvariu, este
asezat intr-o gura de peste care se inchide, inghitindu-l, sugerand o lume miniaturizata, derizorie, inautentica.
Tabloul II se petrece in interiorul pestelui I 'ca si cum te-ai afla intr-un pantece urias' si in semiobscuritate. Iona
trebuie sa se elibereze, sa fie el insusi un instrument de eliberare. Incearca sa se adapteze, sa isi dovedeasca
siesi ca este liber, ca poate merge unde vrea. Tabloul III se petrece in pantecele pestelui II, unde este prezenta o
moara, aluzie la Don Quixote; Iona incearca sa iasa din gura pestelui, descopera ca se afla in burta unui peste si
mai mare, trimite un SOS, dar gaseste scrisoarea ca si cum ar fi fost trimisa de altcineva. Tabloul IV prezinta o
gura de grota, iar in fata acesteia o plaja, un Iona imbatranit, ce cauta sensul vietii, un nume pentru sine, isi
descopera identitatea si in final isi sfarteca propriul abdomen pentru a gasi in sine libertatea 'Razbim noi cumva
la lumina!'.
Textul este o parabola despre conditia umana, iar personajul are o identitate incerta ce ilustreaza motivul
dublului: prin vocea lui vorbesc mai multe identitati, textul constituindu-se ca un fals monolog, un dialog
interiorizat cu replici adresate lumii si siesi. Unele replici se constituie in mici poeme sau meditatii filosofice.
Folosirea monologului sugereaza ca singura comunicare posibila este cea cu sine insusi, renuntand la dialog,
lasa personalitatile sa se dedubleze, sa se comporte ca si cand ar fi doi; consecintele sunt disparitia dialogului si
a intrigii, plasarea actiunii in planul parabolei.
Personajului dramatic nu i-se confera multe detalii ale portretului fizic, intrucat intereseaza aspectul
comportamental si moral, predominand caracterizarea indirecta prin fapte, gesturi si comportament. Singura
cale adevarata a protagonistului nu este in afara, ci inlauntrul sau. El exclama in final 'Eu sunt Iona', cand se
produce iluminarea, descoperirea propriei identitati. Gestul final al spintecarii propriei burti trebuie interpretat
nu ca o sinucidere, ci -in plan simbolic- ca o descoperire a sinelui, o modalitate de salvare si evadare; se
elibereaza asumandu-si destinul.
Motivul central este temnita, textul fiind o parabola despre limitele conditiei umane, despre eforturile omului
de a-si intelege conditia, de a se regasi pe sine. Opera 'Iona' este teatru modern deoarece prezinta un amestec
al genurilor: Iona este un personaj comic, in timp ce situatia lui tine de tragedic, adopta formula teatrului
parabola, incluzand semnificatii simbolice si limbaj metaforic. Iona este chintesenta omenescului.