Comentariu art 287 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat.

Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic

Comentariu la articolul 287 din Codul Penal
Comentariu
I. Noul Cod Penal în raport cu legea penală anterioară2391
2 3 9A 1 s e v e d e a E x p u n e r e a d e m o t i v e p r i v i n d P r o i e c t u l L

1.
Infracţiunea era reglementată, într-o variantă sensibil diferită, în art. 271 C. pen. anterior. În primul rând, s-au modificat
elementele constitutive ale infracţiunii, renunţându-se la varianta săvârşirii faptei prin ameninţare sau violenţă faţă de
organul de executare, în această situaţie reţinându-se un concurs de infracţiuni. S-a renunţat, de asemenea, la variantele de
incriminare referitoare la nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind executarea unor sancţiuni sau altor măsuri de drept
penal (pedepse aplicate persoanei juridice ori măsuri de siguranţă), acestea fiind incriminate distinct, în noua reglementare,
sub denumirea de neexecutarea sancţiunilor penale (art. 288 C. pen.). De asemenea, au fost introduse variante noi de
incriminare referitoare la refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească prin care este
obligat să îndeplinească un anumit act, refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii, de către
persoanele care au această obligaţie conform legii, neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea în
muncă a unui salariat, neexecutarea hotărârii judecătoreşti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de
executare adresate angajatorului de către partea interesată, nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind stabilirea, plata,
actualizarea şi recalcularea pensiilor, precum şi nerespectarea unei măsuri de protecţie emisă în executarea unui ordin
european de protecţie.
S-a introdus, de asemenea, pentru anumite variante de comitere, principiul disponibilităţii în ceea ce priveşte punerea în
mişcare a acţiunii penale, în sensul că aceasta se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum şi în ceea ce
priveşte înlăturarea răspunderii penale prin împăcarea părţilor.
II. Analiza textului2392
2 3 9V 2. D o b r i n o i u , N . N e a g u , o p . c i t . , 2 0 1 1 , p p . 4 1 8 - 4 2 8

2.
Structura incriminării
Infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti este reglementată, potrivit art. 287 C. pen., în şapte variante
alternative de comitere.
Constituie, potrivit art. 287 alin. (1) C. pen., infracţiunea de nerespectare a unei hotărâri judecătoreşti:
a) împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistenţă faţă de organul de executare;
b) refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească, prin care este obligat să îndeplinească
un anumit act;
c) refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii, de către persoanele care au această
obligaţie conform legii;
d) neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat;
e) neexecutarea hotărârii judecătoreşti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate
angajatorului de către partea interesată;
f) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind stabilirea, plata, actualizarea şi recalcularea pensiilor;
g) împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti, de
către cel căruia îi este opozabilă hotărârea;
h) nerespectarea unei măsuri de protecţie dispuse în executarea unui ordin european de protecţie.
3.
Condiţii preexistente
A. Obiectul infracţiunii
a) Obiectul juridic special este complex. Infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti are ca obiect juridic
special relaţiile sociale care asigură autoritatea hotărârilor judecătoreşti, fiind vorba deci de relaţiile sociale referitoare la
înfăptuirea justiţiei. Pe de altă parte, obiectul juridic special secundar (adiacent) constă şi în relaţiile sociale privitoare la
drepturile cetăţenilor care se realizează prin hotărâri judecătoreşti2393 .
2 3 9F3 a p t a i n c r i m i n a t ă e s t e s u s c e p t i b i l ă s ă a d u c ă a t i n g
o m u l u i . A s t f e l , î n c a u z a D r a g n e ş i a l ţ i i c . R o m â n i e i ,
p a r . 1 a l C o n v e n ţ i e i e u r o p e n e p e n t r u a p ă r a r e a d r e p t u
p r e c u m ş i a a r t . 1 d i n P r o t o c o l u l a d i ţ i o n a l n r . 1 l a C
u n o r h o t ă r â r i d e f i n i t i v e p r i n c a r e P r i m ă r i a c o m u n e i M
p r o p r i e t a t e p e o s u p r a f a ţ ă d e 3 3 , 5 h a d e t e r e n , r e s p
r e a c t u a l i z a t e , r e p r e z e n t â n d p r e j u d i c i u l s u f e r i t c a u r
s o l u ţ i e a f o s t a d o p t a t ă d e C u r t e î n c a u z a S a b i n P o p e
D r e p t u r i l o r O m u l u i , S e l e c ţ i u n i 2 0 0 4 - 2 0 0 5 , B i r o u l d e I
p r i v i n ţ ă , C u r t e a a o b s e r v a t c ă r e f u z u l a u t o r i t ă ţ i l o r
d e c i z i a a c e s t o r a d e a s a t i s f a c e p r e t e n ţ i i l e r e c l a m a n t
c a r e a u f o s t o b l i g a t e d e c ă t r e i n s t a n ţ ă . Î n c e e a c e p
n i c i o d a t ă d e s f i i n ţ a t ă , a c e s t a r e p r e z i n t ă o s i t u a ţ i e c
d r e p t u l u i e f e c t i v d e a c c e s l a j u s t i ţ i e . P e n t r u o h o t ă
C a z u r i l e R o m â n i e i l a C u r t e a E u r o p e a n ă a D r e p t u r i l o r
B u c u r e ş t i , 2 0 0 5 , p p . 2 2 2 - 2 2 4 .

b ) Obiectul material. Dacă actele de violenţă se realizează contra bunurilor, obiectul material este format din acele
bunuri, din imobile sau parte a unui imobil.
pag. 1 3/4/2018 : office@maravela.ro
Comentariu art 287 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic
B. Subiecţii infracţiunii
a) Subiectul activ. În cazul infracţiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen., subiect activ poate fi, de regulă,
orice persoană. Nu este necesar ca făptuitorul (subiectul activ) să fi avut calitatea de parte în procesul civil în care s-a
pronunţat hotărârea respectivă, fiind suficient să existe o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a recunoscut un
drept şi ca făptuitorul să fi ştiut că acea hotărâre a fost pusă în executare2394 .
2 3 9C4 . A p . B u c u r e ş t i , s . I p e n . , d e c . n r . 4 5 9 / 1 9 9 6 , î n R

În celelalte variante normative, subiectul activ nemijlocit este calificat, acesta fiind organul de executare [lit. b)] ori
persoanele care au obligaţia de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii [lit. c)], angajatorul [lit. d) şi
e)], casa publică de pensii sau administratorul fondului privat de pensii [lit. f)] ori persoana căreia îi este opozabilă hotărârea
[lit. g), h)].
Participaţia penală este posibilă în toate formele sale: coautorat, instigare sau complicitate. Ajutorul dat unui infractor
care se împotriveşte la hotărârea judecătorească constituie acte de complicitate la infracţiunea de nerespectare a
hotărârilor judecătoreşti, şi nu infracţiunea de favorizare a făptuitorului2395 .
2 3 9V 5. D o n g o r o z ş . a . , o p . c i t . , v o l . I V , p . 2 7 6 .

b ) Subiectul pasiv principal este statul. Subiect pasiv secundar (adiacent) este cel al cărui drept se valorifică prin
punerea în executare a hotărârii judecătoreşti. În variantele normative prevăzute la lit. d)-g), subiectul pasiv secundar poate
fi un salariat a cărui reintegrare în muncă a fost dispusă [lit. d)], angajatul al cărui salariu s-a dispus să fie plătit de angajator
[lit. e)], pensionarul [lit. f)], cel ce deţine un imobil în baza unei hotărâri judecătoreşti [lit. g)], persoana protejată printr-un
ordin european de protecţie [lit. h)].
4.
Conţinutul constitutiv
A. Latura obiectivă
a) Elementul material. Din analiza noţiunii infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti rezultă că aceasta este
prevăzută de art. 287 C. pen. în şapte variante alternative de comitere.
În cazul primei variante [art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen.], elementul material constă într-o acţiune de împotrivire la
executarea unei hotărâri judecătoreşti prin opunere de rezistenţă faţă de organul de executare, fiind vorba de orice act prin
care subiectul activ se opune la executarea acelei hotărâri. Infracţiunea subzistă indiferent dacă opunerea s-a exercitat de la
început sau mai târziu, în cursul executării hotărârii. De asemenea, pentru realizarea elementului material al faptei se cere ca
acţiunea de împotrivire să se refere la executarea unei hotărâri judecătoreşti, fiind vorba de cauze de natură civilă, penală,
contravenţională, disciplinară, administrativă etc.
Atunci când împotrivirea nu priveşte punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti, ci se referă la executarea unei
hotărâri pronunţate de un alt organ de jurisdicţie, cerinţa legii nu este satisfăcută2396 . Astfel, în practica judiciară s-a decis
că refuzul de a încheia protocolul de predare-primire a unui imobil, conform hotărârii de guvern prin care s-a aprobat
transmiterea imobilului, nu constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, întrucât titularul bunului deţine
imobilul în baza unui act administrativ, iar nu în baza unei hotărâri judecătoreşti 2397 . De asemenea, nu subzistă această
infracţiune în cazul în care partea vătămată a fost pusă în posesie de către Comisia Comunală pentru aplicarea Legii nr.
18/1991 privind fondul funciar2398 .
2 3 9 Î 6n l i t e r a t u r a d e s p e c i a l i t a t e s - a e m i s o p i n i a c ă h o
s e n s : C . L u n g u , Î n c a d r a r e a j u r i d i c ă a f a p t e l o r p e n a l e
9 7 ; V . S t o i c a , C u p r i v i r e l a i n f r a c ţ i u n e a c o m p l e x ă d e
( 1 ) C . p e n . , î n R R D n r . 6 / 1 9 8 4 , p . 3 4 ; î n s e n s c o n t r
S i n t e z ă d e p r a c t i c ă j u d i c i a r ă î n l e g ă t u r ă c u u n e l e a s
8 / 1 9 8 3 p . 3 0 .
2 3 9T 7 r i b . B u c u r e ş t i , s . a I I - a p e n . , d e c . n r . 4 5 6 / R / 2 0 0 4
2 3 9C8 . A p . A l b a I u l i a , s . p e n . , d e c . n r . 1 6 2 / 2 0 0 4 , î n C o

Fapta constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti şi atunci când acţiunea de împotrivire priveşte
executarea unei ordonanţe preşedinţiale sau a unei hotărâri de expedient, deoarece şi acestea au, potrivit normelor
procedurale, atributele unei hotărâri judecătoreşti2399 .
2 3 9T 9. V a s i l i u ş . a . , o p . c i t . , v o l . I I , p . 1 4 8 .

Întrucât este vorba de o acţiune de împotrivire la executarea unei hotărâri, trebuie ca hotărârea să fie executorie şi,
totodată, să existe o activitate faptică de punere în executare a acelei hotărâri de către organul de executare2400 . Nu are
importanţă dacă făptuitorul a făcut contestaţie, atât timp cât instanţa nu a dispus suspendarea executării. În cazul în care
hotărârea este suspendată sau amânată, nu se va întruni cerinţa stabilită de textul incriminator privind existenţa infracţiunii
de nerespectare a hotărârii judecătoreşti2401 . Infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti nu subzistă decât
atunci când executorul judecătoresc porneşte executarea la cererea creditorului pe baza unui dosar de executare finalizat,
cu respectarea strictă a dispoziţiilor de procedură civilă şi numai dacă hotărârea a fost învestită cu formulă executorie2402 .
2 4 0C0 S J , s . p e n . , d e c . n r . 3 3 1 3 / 2 0 0 0 , î n R D P n r . 2 / 2 0 0 2
2 4 0T 1. V a s i l i u ş . a . , o p . c i t . , v o l . I I , p . 1 4 8 .
2 4 0C2 S J , s . p e n . , d e c . n r . 3 3 1 3 / 2 0 0 0 , î n D r e p t u l n r . 3 /

Împrejurarea că inculpatul consideră că sentinţa nu este corectă nu are nicio relevanţă juridică, din moment ce la data
punerii în executare aceasta era în vigoare, producând efecte juridice, iar inculpatul, săvârşind fapta, a lovit în autoritatea de
care trebuie să se bucure hotărârile judecătoreşti executabile. Chiar dacă ulterior s-ar obţine desfiinţarea sentinţei într-o cale
pag. 2 3/4/2018 : office@maravela.ro
Comentariu art 287 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic
extraordinară de atac, această împrejurare este lipsită de semnificaţie, deoarece infracţiunea prevăzută în art. 287 alin. (1)
lit. a) C. pen. a fost deja săvârşită, consumându-se în momentul în care inculpatul s-a opus la executarea legală a sentinţei,
fiind indiferent ce se va întâmpla ulterior2403 .
2 4 0C3 . A p . B u c u r e ş t i , s . I I - a p e n . , d e c . n r . 1 7 7 / 1 9 9 7 , î

De asemenea, este necesar ca activitatea organului de executare să se înscrie în limitele legale. Nerespectarea
prevederilor legale privind executarea silită şi a dispoziţiilor titlului executor este de natură să-l situeze pe executorul
judecătoresc în afara protecţiei legale, astfel că împotrivirea la executarea unei hotărâri judecătoreşti în situaţia menţionată
nu constituie infracţiune2404 .
2 4 0C4 S J , s . p e n . , d e c . n r . 1 9 9 5 / 2 0 0 2 , î n R D P n r . 3 / 2 0 0 3

Dacă acţiunea de împotrivire se realizează prin violenţă sau ameninţare, fapta va constitui atât infracţiunea de
nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, cât şi infracţiunea de ultraj, aflate în concurs.
În varianta normativă prevăzută la alin. (1) lit. b), fapta se săvârşeşte prin refuzul organului de executare de a pune în
aplicare o hotărâre judecătorească, prin care este obligat să îndeplinească un anumit act.
În ceea ce priveşte procesele penale, organul de executare este, în primul rând, potrivit prevederilor art. 553 şi art. 554
C. pr. pen., instanţa de executare şi judecătorul delegat cu executarea. Astfel, hotărârea instanţei penale rămasă definitivă
la prima instanţă de judecată sau la instanţa ierarhic superioară ori la instanţa de apel se pune în executare de către prima
instanţă de judecată. Hotărârile pronunţate în primă instanţă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se pun în executare,
după caz, de Tribunalul Bucureşti sau de tribunalul militar. Aceste dispoziţii sunt aplicabile şi în cazul hotărârilor nedefinitive,
dar executorii, cu excepţia celor privind măsurile de siguranţă, măsurile asigurătorii şi măsurile preventive, care se pun în
executare, după caz, de judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau de instanţa care le-a
dispus. Instanţa de executare deleagă unul sau mai mulţi dintre judecătorii săi pentru efectuarea punerii în executare.
Noţiunea de „organ de executare” nu se limitează însă numai la cele enumerate mai sus, ci se aplică şi celor cărora li se
adresează organele enumerate mai sus pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti. Astfel, sunt menţionate
explicit ca organe de executare, potrivit art. 556 alin. (3) C. pr. pen., organul de poliţie, administraţia locului de deţinere,
organul competent să elibereze paşaportul şi Inspectoratul Poliţiei de Frontieră.
Considerăm că şi alte instituţii expres prevăzute cu atribuţii în punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti, dar fără a
fi menţionate expres ca organe de executare, pot fi considerate organe de executare în sensul alin. (1) lit. b) din art. 287 C.
pen. Astfel, este vorba de serviciul de probaţiune pentru punerea în executare a măsurilor educative neprivative de libertate
(art. 511 C. pr. pen.) ori înlocuirea pedepsei amenzii cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii (art. 560
C. pr. pen.) sau în cazul anumitor măsuri şi obligaţii impuse de instanţă (art. 576 C. pr. pen.), organul de poliţie ori
comandantul locului de deţinere în cazul punerii în executare a măsurilor educative privative de libertate (art. 514 şi art. 515
C. pr. pen.), organele responsabile cu executarea silită a creanţelor fiscale, în cazul punerii în executare a pedepsei amenzii
(art. 559 C. pr. pen.), amenzii judiciare (art. 577 C. pr. pen.) sau cheltuielilor judiciare avansate de stat (art. 578 C. pr.
pen.), consiliul local în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul condamnatul, precum şi organul care supraveghează
exercitarea acestor drepturi, în cazul punerii în executare a pedepsei interzicerii exerciţiului unor drepturi ori a măsurii de
siguranţă a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori o altă activitate (art. 562 şi
art. 573 C. pr. pen. 2405 ), unitatea militară din care a făcut parte persoana condamnată, în cazul punerii în executare a
pedepsei complementare a degradării militare (art. 564 C. pr. pen.), autoritatea de sănătate publică din judeţul pe teritoriul
căruia locuieşte persoana faţă de care s-a luat această măsură, în cazul punerii în executare a măsurii de siguranţă a
obligării la tratament medical (art. 566 C. pr. pen.) sau internării medicale (art. 569 C. pr. pen.), mandatarul judiciar în cazul
punerii în executare a pedepsei complementare a plasării sub supraveghere judiciară a persoanei juridice (art. 39 din Legea
nr. 253/2013 2406 ).
2 4 0P 5 o t r i v i t a r t . 5 7 3 a l i n . ( 2 ) C . p r . p e n . , a c e s t o r g a n
u r m ă r i r e p e n a l ă î n c a z d e s u s t r a g e r e d e l a e x e c u t a r e a
a m u n i c i p i u l u i B u c u r e ş t i a l e C o r p u l u i E x p e r ţ i l o r C o n t
E x p e r ţ i l o r C o n t a b i l i ş i C o n t a b i l i l o r A u t o r i z a ţ i d i n R o
p r e v e d e r i l o r a r t . 2 3 a l i n . ( 2 ) d i n O . G . n r . 6 5 / 1 9 9 4 p
r e p u b l i c a t ă î n M . O f . n r . 1 3 d i n 8 i a n u a r i e 2 0 0 8 .
2 4 0L 6 e g e a n r . 2 5 3 / 2 0 1 3 p r i v i n d e x e c u t a r e a p e d e p s e l o r ,
o r g a n e l e j u d i c i a r e î n c u r s u l p r o c e s u l u i p e n a l , p u b l i c

Potrivit art. 581 C. pr. pen., dispoziţiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile şi la cheltuielile judiciare
cuvenite părţilor se execută potrivit legii civile. Din punctul de vedere al legii civile, unde se prevede procedura executării
silite, organ de executare este numai executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se prevede altfel (art. 623 C. pr.
civ.).
Face excepţie de la această regulă executarea silită a titlurilor executorii care au ca obiect venituri datorate bugetului
general consolidat sau bugetului Uniunii Europene şi bugetului Comunităţii Europene a Energiei Atomice. Titlurile executorii
care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat se pun în executare de către Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală şi unităţile subordonate acesteia, precum şi compartimentele de specialitate ale autorităţilor
administraţiei publice locale (organele fiscale, potrivit art. 17 şi art. 220 C. pr. fisc.). Ca excepţie, creanţele bugetare care,
potrivit legii, se administrează de autorităţile sau instituţiile publice, inclusiv cele reprezentând venituri proprii, se pot executa
prin executori fiscali organizaţi în compartimente de specialitate, aceştia fiind abilitaţi să ducă la îndeplinire măsurile
asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită [art. 220 alin. (3) C. pr. fisc.].
Titlurile executorii care au ca obiect venituri datorate bugetului Uniunii Europene şi bugetului Comunităţii Europene a
Energiei Atomice, precum şi titlurile executorii pentru recuperarea în România a unor creanţe stabilite într-un alt stat
membru al Uniunii Europene se pun în executare de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau Agenţia de Plăţi şi
Intervenţie pentru Agricultură, după caz (art. 313 C. pr. fisc.).
În ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti prin care este obligată o instituţie (de exemplu, Comisia de aplicare a legii
fondului funciar, primăria de la domiciliul interzisului judecătoresc) să îndeplinească o obligaţie de a face, din punctul de
pag. 3 3/4/2018 : office@maravela.ro
Comentariu art 287 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic
vedere al Codului de procedură civilă, acea instituţie are calitate de debitor al obligaţiei de a face, nu de organ de executare.
Tot Codul de procedură civilă prevede modalitatea în care se poate executa o obligaţie de a face sau de a nu face cuprinsă
într-un titlul executoriu (aici pot fi incluse diverse autorităţi care sunt debitor ai obligaţiei de a face sau de a nu face cuprinsă
într-un titlul executoriu), însă tot prin intermediul executorului judecătoresc (care emite somaţie), iar dacă nu execută de
bunăvoie, se va aplica o amendă judiciară (a se vedea art. 903-909 C. pr. civ.).
În schimb, în cazul executării hotărârilor judecătoreşti referitoare la minori, dacă, după ce debitorul a fost obligat să
plătească amenda, nu execută în termenul prevăzut de 3 luni, precum şi atunci când debitorul este de rea-credinţă şi
ascunde minorul, executorul judecătoresc va consemna acest fapt şi va sesiza de îndată parchetul de pe lângă instanţa de
executare în vederea începerii urmăririi penale, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti [art.
912 alin. (2) C. pr. civ.].
Considerăm că infracţiunea se poate comite, în această variantă normativă, atât prin refuzul de executare, ca urmare a
unei somaţii exprese, cât şi prin simpla neîndeplinire a obligaţiilor de către organul de executare, aceasta fiind asimilată
refuzului, în cazul în care există prin lege obligaţia de punere în executare a hotărârii.
În varianta normativă prevăzută la alin. (1) lit. c), fapta se săvârşeşte prin refuzul de a sprijini organul de executare în
punerea în aplicare a hotărârii, de către persoanele care au această obligaţie conform legii.
Prevederi generale privind obligaţia de a sprijini organul de executare există în art. 658 C. pr. civ. Astfel, Ministerul Public
sprijină, în condiţiile legii, executarea hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii. În cazurile anume prevăzute de
lege, Ministerul Public este obligat să ceară punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti. De asemenea, potrivit art. 659
C. pr. civ., în cazurile prevăzute de lege, precum şi când executorul judecătoresc consideră necesar, organele de poliţie,
jandarmerie sau alţi agenţi ai forţei publice, după caz, sunt obligaţi să sprijine îndeplinirea promptă şi efectivă a tuturor
actelor de executare silită, fără a condiţiona îndeplinirea acestei obligaţii de plata unor sume de bani sau de efectuarea unei
alte contraprestaţii. În acest scop, executorul se va adresa autorităţii competente pentru a asigura concursul forţei publice,
care va trebui să ia măsuri de urgenţă pentru a se evita tergiversarea sau împiedicarea executării.
Considerăm că obligaţia de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii se poate manifesta şi în
îndatorirea de a da informaţii. Astfel, potrivit art. 660 C. pr. civ., la cererea executorului judecătoresc, cei care datorează
sume de bani debitorului urmărit ori deţin bunuri ale acestuia supuse urmăririi potrivit legii au datoria să dea toate
informaţiile necesare pentru efectuarea executării. Ei sunt ţinuţi să declare întinderea obligaţiilor lor faţă de debitorul urmărit,
eventualele modalităţi care le-ar putea afecta, precum şi cesiunile de creanţă, delegaţiile sau sechestrele anterioare, dacă
este cazul. De asemenea, la cererea executorului judecătoresc, organele fiscale, instituţiile publice, instituţiile de credit şi
orice alte persoane sunt obligate să îi comunice, de îndată, în scris, datele şi informaţiile necesare realizării executării silite,
chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. În vederea obţinerii informaţiilor necesare executării, executorul judecătoresc
are acces liber şi gratuit la cartea funciară, la registrul comerţului şi la alte registre publice care conţin date despre bunurile
debitorului susceptibile de urmărire silită, dacă se face dovada începerii executării silite.
Prevederi speciale privind concursul forţei publice la punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti există, spre exemplu,
în art. 898 şi art. 908 C. pr. civ.2407 ori în art. 39 din O.U.G. nr. 86/2006 2408 , dar şi în art. 570 C. pr. pen.2409 .
2 4 0 P7 o t r i v i t a r t . 8 9 8 C . p r . c i v . , c â n d d e b i t o r u l l i p s e
p u b l i c e o r i r e p r e z e n t a n ţ i a i j a n d a r m e r i e i , d u p ă c a z ,
d e b i t o r u l s e o p u n e l a e x e c u t a r e a o b l i g a ţ i e i d e c ă t r e
l e g i i , c o n c u r s u l o r g a n e l o r d e p o l i ţ i e , j a n d a r m e r i e s a
2 4 0P 8 o t r i v i t a r t . 3 9 a l i n . ( 1 ) d i n O . U . G . n r . 8 6 / 2 0 0 6 p r
7 2 4 d i n 1 3 o c t o m b r i e 2 0 1 1 , c u m o d i f i c ă r i l e ş i c o m p l e
o r g a n e l e d e p o l i ţ i e , j a n d a r m e r i e s a u a l ţ i a g e n ţ i a i f o
s a l e , s t a b i l i t e d e l e g e s a u d i s p u s e d e j u d e c ă t o r u l - s i
2 4 0 P9 o t r i v i t a r t . 5 7 0 a l i n . ( 2 ) C . p r . p e n . , î n c a z u l î n
s u p u n ă i n t e r n ă r i i , e x e c u t a r e a a c e s t e i m ă s u r i s e v a f
m e d i c a l e , o r g a n u l d e p o l i ţ i e p o a t e p ă t r u n d e î n d o m i c
u n e i p e r s o a n e j u r i d i c e f ă r ă î n v o i r e a r e p r e z e n t a n t u l u i

Varianta normativă prevăzută în alin. (1) lit. d) constă în neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus
reintegrarea în muncă a unui salariat. Aceasta presupune obligaţia din partea angajatorului de a reintegra în muncă un
salariat, pe aceeaşi poziţie şi la acelaşi loc de muncă avut anterior, indiferent dacă poziţia este liberă sau ocupată de o altă
persoană2410 ori dacă a fost desfiinţată sau nu. Considerăm totuşi că această obligaţie nu este absolută, în anumite condiţii
putându-se oferi salariatului o poziţie echivalentă într-o altă unitate din subordine (spre exemplu, în cazul desfiinţării sau
dizolvării în totalitate a unei filiale a unei persoane juridice într-o localitate, având ca urmare concedierea tuturor angajaţilor,
în cazul în care unul sau unii dintre aceştia obţin în instanţă reintegrarea în muncă, aceasta nu semnifică obligaţia
angajatorului de a reînfiinţa respectiva unitate, obligaţia de reintegrare în muncă fiind respectată, în această situaţie, prin
oferirea unei poziţii echivalente într-o altă filială sau altă unitate din subordine).
2 4 1P0 o t r i v i t a r t . 5 6 l i t . e ) C . m u n . , c o n t r a c t u l i n d i v i d
f u n c ţ i a o c u p a t ă d e s a l a r i a t a u n e i p e r s o a n e c o n c e d i a
h o t ă r â r i i j u d e c ă t o r e ş t i d e r e i n t e g r a r e .

Varianta normativă prevăzută în alin. (1) lit. e) constă în neexecutarea hotărârii judecătoreşti privind plata salariilor în
termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată. Potrivit art. 159 C.
mun.2411 , salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. Salariul
cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri (art. 160 C. mun.). Infracţiunea constă în neplata
salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresată angajatorului de către partea interesată. Drepturile
cuvenite salariatului, altele decât salariul, inclusiv drepturi băneşti, avantaje în natură pentru formarea profesională etc., nu
intră sub incidenţa acestei incriminări, ci numai cele care, potrivit legii, constituie salariul datorat angajatului.
2 4 1L 1 e g e a n r . 5 3 / 2 0 0 3 , r e p u b l i c a t ă î n M . O f . n r . 3 4 5 d i

Varianta normativă prevăzută în alin. (1) lit. f) constă în nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind stabilirea, plata,
pag. 4 3/4/2018 : office@maravela.ro
Comentariu art 287 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic
actualizarea şi recalcularea pensiilor.
Administrarea sistemului public de pensii se realizează prin Casa Naţională de Pensii Publice (CNPP) şi prin casele de pensii
sectoriale. În subordinea CNPP funcţionează case judeţene de pensii, în fiecare municipiu-reşedinţă de judeţ, precum şi Casa
de Pensii a Municipiului Bucureşti (case teritoriale de pensii). CNPP poate înfiinţa case locale de pensii, în funcţie de numărul şi
structura asiguraţilor, care funcţionează sub conducerea şi controlul casei judeţene de pensii, respectiv ale Casei de Pensii a
Municipiului Bucureşti. Casele de pensii sectoriale sunt casele de pensii care funcţionează în subordinea Ministerului Apărării
Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, cu respectarea legislaţiei în vigoare
privind protecţia informaţiilor clasificate în instituţiile din sistemul naţional de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă
naţională.
Potrivit art. 149 din Legea nr. 263/2010 2412 , deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii şi de casele de
pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv la
comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi
Serviciului Român de Informaţii2413 . Hotărârile Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv ale comisiilor de contestaţii care
funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii
pot fi atacate la instanţa judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârile judecătoreşti
adoptate în urma procedurii descrise mai sus, care stabilesc cuantumul pensiei ori privesc plata, actualizarea şi recalcularea
acesteia trebuie puse în executare de casele de pensii teritoriale, locale sau sectoriale. Nerespectarea acestor hotărâri
constituie infracţiune.
2 4 1 L2 e g e a n r . 2 6 3 / 2 0 1 0 p r i v i n d s i s t e m u l u n i t a r d e p e
m o d i f i c ă r i l e ş i c o m p l e t ă r i l e u l t e r i o a r e .
2 4 1 C3 o m i s i a C e n t r a l ă d e C o n t e s t a ţ i i ş i c o m i s i i l e d e c
M i n i s t e r u l u i A f a c e r i l o r I n t e r n e ş i S e r v i c i u l u i R o m â n d
d e c i z i i l o r d e p e n s i e e m i s e d e c a s e l e t e r i t o r i a l e d e p
l e g i s l a ţ i e i r e f e r i t o a r e l a p e n s i i l e p u b l i c e .

Această infracţiune priveşte însă, în egală măsură, şi sistemul privat de pensii. Procedura de soluţionare a litigiilor este
prevăzută în art. 19 din O.U.G. nr. 50/2005 2414 . Astfel, orice persoană interesată şi care se consideră vătămată într-un
drept al său de către o persoană sau o entitate cu atribuţii în sistemul de pensii private (inclusiv administratorul fondului de
pensii private2415 ) poate formula o sesizare către Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private. Comisia este
obligată să comunice, în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea sesizării, un răspuns petentului. Acest răspuns
poate fi contestat la instanţa de contencios administrativ, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare. După
epuizarea căilor administrative de atac, persoana interesată se poate adresa instanţelor judecătoreşti competente, potrivit
legii.
2 4 1 O4 . U . G . n r . 5 0 / 2 0 0 5 p r i v i n d î n f i i n ţ a r e a , o r g a n i z a r e a
p u b l i c a t ă î n M . O f . n r . 5 0 9 d i n 1 5 i u n i e 2 0 0 5 , c u m o d
2 4 1P 5 o t r i v i t a r t . 2 a l i n . ( 1 ) p c t . 8 d i n L e g e a n r . 4 1 1 / 2
d i n 1 8 i u l i e 2 0 0 7 , c u m o d i f i c ă r i l e ş i c o m p l e t ă r i l e u l t
p e a c ţ i u n i c o n s t i t u i t ă î n c o n f o r m i t a t e c u d i s p o z i ţ i i l e
p e n s i i , c a r e a r e c a o b i e c t e x c l u s i v d e a c t i v i t a t e a d m i

Hotărârile judecătoreşti adoptate în urma procedurii descrise mai sus, care stabilesc cuantumul pensiei ori privesc plata,
actualizarea şi recalcularea acesteia trebuie puse în executare de fondurile de pensii administrate privat, administratorii
acestora sau depozitarii, după caz. Nerespectarea acestor hotărâri constituie infracţiune.
În varianta normativă prevăzută în alin. (1) lit. g), elementul material al infracţiunii de nerespectare a hotărârii
judecătoreşti constă în împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deţinut în baza unei hotărâri
judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea. Această activitate de împiedicare constă, de exemplu, în fapta
subiectului activ de a pune un obstacol în aşa fel încât cel în drept să nu poată pătrunde în locuinţă sau să introducă mobilier
în toate camerele, încuierea uşilor etc.
Pentru existenţa infracţiunii se cere ca mijloacele folosite de făptuitor să fie apte de a împiedica folosirea imobilului.
Din analiza textului incriminator rezultă că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege şi, ca atare, nu se comite
infracţiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) lit. g) C. pen. atunci când persoana căreia i se împiedică folosinţa respectivă
deţine locuinţa pe un alt temei decât o hotărâre judecătorească executorie, definitivă, cum ar fi, de pildă, un act de
vânzare-cumpărare, donaţie, contract de închiriere, ordin de repartiţie etc.
În practica judiciară s-a stabilit că dacă soţia inculpatului nu deţinea imobilul în baza unei hotărâri judecătoreşti, evacuarea
soţului nepresupunând acordarea unui drept exclusiv (de proprietate sau de habitaţie) în favoarea soţiei, fapta soţului care,
după ce a fost evacuat din locuinţa comună prin ordonanţă preşedinţială, a spart lacătul şi a ocupat apartamentul fără
consimţământul soţiei, cu care se afla în proces de divorţ, nu constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârilor
judecătoreşti2416 . Considerăm această soluţie greşită, orientare confirmată de practica judiciară ulterioară. În acest caz,
sunt întrunite elementele constitutive ale art. 287 alin. (1) lit. g) C. pen., deoarece a aprecia altfel ar însemna să se lase fără
eficienţă o categorie de hotărâri judecătoreşti susceptibile de executare silită, cum sunt cele de evacuare2417 .
2 4 1C6 . A p . S u c e a v a , s . p e n . , d e c . n r . 1 0 4 3 / 2 0 0 0 , î n D r e
2 4 1C7 . A p . S u c e a v a , s . p e n . , d e c . n r . 7 3 9 / 2 0 0 4 , î n C o d u

Termenul „imobil” din art. 287 alin. (1) lit. g) C. pen. a fost interpretat diferit în literatura de specialitate. După o
opinie2418 , acest termen se referă numai la suprafaţa locativă, iar după o altă opinie2419 , desemnează orice fel de imobil,
în sens de bun nemişcător, inclusiv terenul, curtea, grădina aferente clădirilor. Dacă prin imobil s-ar înţelege numai suprafaţa
locativă, nu şi orice alt imobil, s-ar ajunge nejustificat la restrângerea sferei de aplicare a textului, fapte de împiedicare a
folosinţei cu un evident pericol social rămânând nesancţionate2420 .
2 4 1V 8. D o n g o r o z ş . a . , o p . c i t . , v o l . I V , p . 2 8 1 .
pag. 5 3/4/2018 : office@maravela.ro
Comentariu art 287 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic
2 4 1 G9 . N a v r o t , C u p r i v i r e l a c o n ţ i n u t u l i n f r a c ţ i u n i i d e
n o t ă l a d e c . n r . 2 4 1 / 1 9 7 3 a T r i b . S u p r e m , s . p e n . , î n
2 4 2 O0 . L o g h i n , T . T o a d e r , o p . c i t . , p . 4 2 1 .

Infracţiunea prevăzută în art. 287 alin. (1) lit. g) C. pen. subzistă numai atunci când subiectul activ a împiedicat în mod
efectiv folosinţa imobilului.
Cerinţa legii însă nu este îndeplinită dacă făptuitorul împiedică o persoană să folosească un imobil dobândit printr-o
hotărâre judecătorească rămasă definitivă a cărei executare s-a prescris, aceasta chiar şi atunci când, după împlinirea
termenului de prescripţie, s-a procedat la punerea în executare a hotărârii de către executorul judecătoresc2421 .
2 4 2C1 . A p . T â r g u M u r e ş , s . p e n . , d e c . n r . 5 2 6 / 2 0 0 4 , î n

În practica judiciară s-a decis că atât timp cât hotărârea civilă prin care s-a stabilit servitutea de trecere a rămas definitivă
şi irevocabilă, intrând deci în puterea lucrului judecat şi fiind pusă în executare, instanţa penală nu era îndreptăţită a o
cenzura. Ca atare, dreptul părţii vătămate de a trece pe terenul proprietatea inculpatului şi, corelativ, obligaţia inculpatului de
a permite exercitarea acestei servituţi nu poate fi pusă în discuţie. Deci nerespectarea de către inculpat a obligaţiei stabilite
prin hotărâre judecătorească pusă în executare întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 287 alin.
(1) lit. g) C. pen.2422 .? Dacă ulterior condamnării sale pentru infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti,
făptuitorul reocupă terenul după ce persoana vătămată a fost repusă în posesie, el va fi sancţionat a doua oară pentru
această infracţiune, deoarece, fiind vorba de două infracţiuni distincte, săvârşite în momente diferite, nu se poate vorbi de
autoritate de lucru judecat sau de încălcarea principiului ne bis in idem 2423 .
2 4 2C2 S J , s . p e n . , d e c . n r . 1 5 0 7 / 2 0 0 0 , î n D r e p t u l n r . 3 /
2 4 2C3 . A p . C l u j , s . p e n . , d e c . n r . 1 7 / 1 9 9 7 , î n R D P n r . 4

O condiţie esenţială pentru existenţa acestei infracţiuni este ca fapta să fie săvârşită de cel căruia îi este opozabilă
hotărârea. Dacă fapta este săvârşită de altă persoană, constituie o infracţiune de drept comun sau o faptă care nu este
prevăzută de legea penală.
În varianta prevăzută în art. 287 alin. (1) lit. h) C. pen., elementul material al infracţiunii de nerespectare a hotărârilor
judecătoreşti constă în nerespectarea unei măsuri de protecţie dispuse în executarea unui ordin european de protecţie.
Această variantă normativă a infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti a fost introdusă prin Legea nr.
151/2016 2424 . Potrivit art. 1 lit. a) din actul normativ menţionat, prin ordin european de protecţie se înţelege o decizie
adoptată de o autoritate judiciară sau echivalentă, a unui stat membru al Uniunii Europene, în legătură cu o măsură de
protecţie, pe baza căreia o autoritate judiciară sau echivalentă a altui stat membru dispune măsura sau măsurile
corespunzătoare, în temeiul propriei legislaţii naţionale, în vederea continuării asigurării protecţiei persoanei protejate.
Potrivit art. 1 lit. b) din Legea nr. 151/2016, prin măsură de protecţie se înţelege o decizie în materie penală, adoptată în
statul emitent, prin care sunt impuse persoanei care reprezintă un pericol una sau mai multe dintre următoarele interdicţii
sau restricţii, pentru a preveni săvârşirea asupra persoanei protejate a unei fapte penale care i-ar putea pune în pericol
viaţa, integritatea fizică sau psihologică, demnitatea, libertatea personală sau integritatea sexuală. Aceste restricţii sunt
prevăzute expres în lege:
2 4 2L 4 e g e a n r . 1 5 1 / 2 0 1 6 p r i v i n d o r d i n u l e u r o p e a n d e p r o
p u b l i c a t ă î n M . O f . n r . 5 4 5 d i n 2 0 i u l i e 2 0 1 6 .

(i) interdicţia de a se deplasa în anumite localităţi, locuri sau zone definite în care îşi are reşedinţa persoana protejată sau
pe care le vizitează;
(ii) o interdicţie sau o reglementare a contactului, sub orice formă, cu persoana protejată, inclusiv la telefon, prin mijloace
electronice, prin poştă, prin fax sau orice alte mijloace;
(iii) o interdicţie sau o reglementare a apropierii de persoana protejată la o anumită distanţă.
Persoana protejată este persoana fizică beneficiară a protecţiei care decurge dintr-o măsură de protecţie dispusă de
statul emitent, iar persoana care reprezintă un pericol este persoana fizică căreia i-au fost impuse una sau mai multe dintre
interdicţiile enumerate mai sus. Practic, infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti se poate comite, în
modalitatea prevăzută la lit. h) a art. 287 C. pen., de către persoana care reprezintă un pericol, nominalizată expres în
ordinul de protecţie, şi căreia i-au fost impuse interdicţiile stabilite în ordin, referitoare la prezenţa în anumite locuri pe care le
frecventează persoana protejată, contactul cu aceasta sau apropierea de aceasta la o anumită distanţă. Este totuşi
criticabilă necorelarea legislativă cu prevederile Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie 2425 ,
unde se prevăd condiţiile emiterii unui ordin naţional de protecţie. Ordinul european de protecţie presupune proceduri
judiciare desfăşurate într-un stat membru al Uniunii Europene, iar persoana protejată se află sau se deplasează pe teritoriul
altui stat membru al Uniunii Europene, aceasta necesitând recunoaşterea măsurilor de protecţie impuse pe teritoriul unui
stat emitent şi pe teritoriul statului de executare. Ordinul naţional de protecţie, prevăzut în Legea nr. 217/2003, se
adresează situaţiei celei mai frecvente, respectiv aceea în care atât persoana protejată, cât şi persoana care reprezintă un
pericol se află pe teritoriul României. Este de neînţeles opţiunea legiuitorului de a nu include în sfera de cuprindere a lit. h) a
art. 287 C. pen. nerespectarea măsurilor de protecţie dispuse printr-un ordin naţional de protecţie, iar această necorelare
legislativă trebuie înlăturată cât mai grabnic [se poate face, de altfel, foarte simplu, prin înlăturarea cuvântului „european” din
varianta normativă prevăzută la lit. h)]. În acest fel ar fi reglementată respectarea măsurilor de protecţie impuse printr-un
ordin de protecţie, indiferent dacă acesta are caracter naţional sau european.
2 4 2L 5 e g e a n r . 2 1 7 / 2 0 0 3 p e n t r u p r e v e n i r e a ş i c o m b a t e r e a

b) Urmarea imediată. În cazul acestei infracţiuni se creează o stare de pericol pentru desfăşurarea normală a activităţii
de înfăptuire a justiţiei, prin subminarea autorităţii hotărârilor judecătoreşti.
În secundar, ca urmare imediată poate să apară şi o vătămare a drepturilor unei persoane recunoscute printr-o hotărâre
judecătorească.
pag. 6 3/4/2018 : office@maravela.ro
Comentariu art 287 Codul Penal DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic
c) Raportul de cauzalitate. În cazul acestei infracţiuni, pentru existenţa laturii obiective este necesar ca între activitatea
infracţională şi urmarea produsă (constând în starea de pericol) să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă din
materialitatea faptei.
B. Latura subiectivă
În cazul infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, elementul subiectiv constă în vinovăţia care se manifestă
sub forma intenţiei directe sau indirecte2426 .
2 4 2V 6. D o n g o r o z ş . a . , o p . c i t . , v o l . I V , p . 2 8 2 ; T . V a s i l

Există intenţie chiar şi atunci când inculpatul nu respectă hotărârea judecătorească pentru că are convingerea că este
nedreaptă, întrucât, potrivit principiului res iudicata pro veritate habetur, ea este prezumată că reflectă adevărul. Apărarea
inculpatului că nu respectă hotărârea judecătorească pentru că este nelegală nu este de natură să conducă la concluzia că,
sub aspectul laturii subiective, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii2427 .
2 4 2T 7. M a n e a , S i n t e z ă a J u r i s p r u d e n ţ e i d i n j u d e ţ u l V r a n

Fapta săvârşită din culpă nu constituie infracţiune.

Mobilul ori scopul nu are relevanţă pentru existenţa infracţiunii, dar se vor stabili pentru o corectă şi legală individualizare
judiciară a pedepsei.
5.
Forme. Sancţionare
A. Forme
În cazul infracţiunii, actele de pregătire şi tentativa, deşi posibile, nu sunt incriminate şi, ca atare, nepedepsite.
Infracţiunea se consumă în momentul în care se săvârşeşte acţiunea incriminată. Acest moment este, în raport cu
variantele în care se poate prezenta infracţiunea, momentul săvârşirii actului de opunere la executarea hotărârii
judecătoreşti [lit. a)], momentul refuzului punerii în executare [lit. b)] sau refuzului sprijinirii organului de executare [lit. c)],
momentul neîndeplinirii obligaţiei de reintegrare în muncă [lit. d)], împlinirea termenului de 15 zile de la data cererii de
executare adresate angajatorului de către partea interesată [lit. e)], momentul neîndeplinirii obligaţiei de stabilire, plată,
actualizare şi recalculare a pensiilor [lit. f)], momentul săvârşirii actului de împiedicare a folosirii unui imobil deţinut în baza
unei hotărâri judecătoreşti [lit. g)], momentul încălcării măsurilor de protecţie dispuse în executarea unui ordin european de
protecţie [lit. h)].
Fapta prevăzută de art. 287 C. pen. se poate prelungi şi după momentul consumării infracţiunii, în care situaţie fapta va
căpăta uneori forma continuă sau continuată (de exemplu, în executarea aceleiaşi rezoluţii, făptuitorul împiedică în mod
repetat folosirea locuinţei deţinute de o persoană în baza unei hotărâri judecătoreşti). În practica judiciară s-a decis că dacă
inculpata a împiedicat-o în mod continuu pe partea vătămată să folosească imobilul, infracţiunea se săvârşeşte în forma
continuă, iar nu în forma continuată2428 .
2 4 2C8 . A p . P i t e ş t i , s . p e n . , d e c . n r . 5 2 9 / R / 2 0 0 3 , î n C o d

Epuizarea are loc în momentul comiterii ultimei activităţi infracţionale ori în momentul încetării acţiunii, după caz.
B. Sancţionare
Infracţiunea prevăzută în art. 287 C. pen., în oricare dintre variantele de comitere, se sancţionează cu închisoare de la 3
luni la 2 ani sau cu amendă.
Acţiunea penală pentru variantele normative prevăzute în alin. (1) lit. a)-c) se pune în mişcare din oficiu. În cazul faptelor
prevăzute în lit. d)-g), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul faptei
prevăzute la lit. h), împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
Bibliografie
O. Băjenaru, Subiectul activ al infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, în Dreptul nr. 4/2000, p. 132; I.
Gârbuleţ, Infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti în cazul altor titluri executorii, în Dreptul nr. 7/2009, p.
146; V.-R. Gherghe, Infracţiunea de „nerespectarea hotărârilor judecătoreşti” prevăzută în art. 271 alin. (2) din Codul
penal şi delimitarea acesteia de alte infracţiuni, în Dreptul nr. 4/2010, 136; N. Neagu, Nerespectarea hotărârilor
judecătoreşti în noul Cod penal, în Dreptul nr. 2/2012, p. 60; M. Oprea, Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2015; V. Pătulea, Discuţie cu privire la condiţiile în care poate fi reţinută infracţiunea de nerespectare a
hotărârilor judecătoreşti. Neînvestirea hotărârii civile cu formula executorie, în Dreptul nr. 9/2002, p. 104; A.V. Popa,
Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Condiţii de reţinere. Teren agricol. Punerea în posesie în baza Legii nr. 18/1991 pe
un teren aflat deja în posesia altei persoane având şi titlul de proprietate. Desfiinţarea adeverinţei de proprietate în baza
căruia s-a făcut punerea în posesie. Efecte, în Dreptul nr. 12/2002, p. 225; A.V. Popa, Nerespectarea hotărârilor
judecătoreşti. Condiţii de reţinere a acestei infracţiuni. Împiedicarea exercitării unei sentinţe de trecere stabilită prin
hotărâre judecătorească, în Dreptul nr. 7/2001, p. 203.
DOBRINOIU Vasile;colectiv, Noul Cod Penal comentat. Editia a III-a revazuta si adaugita din 23-mai-2016, Universul Juridic

pag. 7 3/4/2018 : office@maravela.ro