Proiect la disciplina

Finanțe internaționale

BANCA REGLEMENTELOR INTERNAȚIONALE

(BRI)

Suceava 2018
 Cuprins

INTRODUCERE .................................................................................................................................. 2

Capitolul 1 – Concepte generale despre ............................................................................................... 3

Banca Reglementelor Internaționale ......................................................................................................

Capitolul 2 – Istoria României cu ........................................................................................................ 6

Banca Reglementelor Internaționale ......................................................................................................

1
 INTRODUCERE

Mișcarea internațională a mijloacelor bănești și sistemul pieței monetar - financiare

internaționale dispune de o structură instituțională adecvată, prin intermediul căreia se realizează, în
mod concret, fluxurile monetare și se asigură efectuarea operațiunilor specifice activităților monetar
- financiare internaționale. Această structură include instituții specializate localizate la nivelul
economiilor mondiale (banca centrală si bancile comerciale), bursele și societățile financiare, agenții
economici nonbancari, instituțiile guvernamentale, instituții monetar - financiare internaționale și
cele regionale.
La oricare dintre aceste niveluri distingem:
a) instituții care efectuează nemijlocit operațiuni monetar - financiare internaționale;
b) instituții care organizează, sprijină și supraveghează;
c) Principii de bază pentru funcționarea eficientă a instituțiilor.
Toate instituțiile financiare internaționale se ghidează după cel puțin trei principii de bază:
a. promovarea libertății comerțului internațional și a tranzacțiilor de capital;
b. asigurarea asistenței de specialitate în fiecare țară în vederea menținerii stabilității economice
și monetare interne și externe;
c. elaborarea politicilor economice luând în considerare interesele tuturor țărilor membre ale
acestor instituții.
Este foarte important ca instituțiile să fie capabile să-și păstreze seriozitatea pe piețele
financiare, la adevărata lor valoare. Majoritatea instituțiilor financiare internaționale sunt solide din
punct de vedere financiar. O trăsătură esențială a instituțiilor financiare internaționale este
solidaritatea între țările membre ale acestor instituții. Pentru funcționarea eficientă a acestor
instituții, pe lângă valoarea contribuției financiare important este și dorința politică de cooperare
între țările membre bazată pe încredere reciprocă. Instituțiile întocmesc rapoarte detaliate asupra
activității lor, în care apar și comentarii critice. Analiza introspectivă și autocritica au un rol benefic
în readaptarea și îmbunătățirea activității în scopul păstrării încrederii cu care au fost investite
instituțiile din partea țărilor membre, partenere.
Pentru a-și putea desfășura activitatea independent este foarte important ca instituțiile
internaționale să aibă propriile surse de venituri.
Un alt factor important în asigurarea succesului instituțiilor internaționale este modalitatea în
care se iau deciziile. Majoritatea instituțiile financiare adoptă proceduri în care voturile depind de
puterea economică și financiară a fiecarei țări membre. Votul este adesea legat de contribuția
financiară a țării respective, în acest fel fiind asigurat faptul că țările cu cea mai mare putere
economică vor avea și cea mai mare contribuție financiară, primind în schimb o mai mare putere de
decizie în cadrul instituției.

2
 Capitolul 1 – Concepte generale despre
Banca Reglementelor Internaționale

Este cea mai veche dintre instituţiile financiare internaţionale, este un organism
interguvernamental, cu sediul la Basel (Elveţia), creată în scopul reglementării datoriilor din
primul război mondial ale Germaniei faţă de alte ţări europene, având rolul de mandatar al ţărilor
beneficiare, dar şi pentru intensificarea cooperării între băncile centrale din lume şi alte instituţii
financiare internaţionale pentru o mai mare stabilitate a sistemului financiar şi monetar internaţional.
A fost creată în anul 1930 în urma planului „Young” care prevedea plata de compensaţii de război
din partea Germaniei.
Concepută iniţial pentru a facilita recuperarea acestor datorii de război, foarte rapid însă
banca şi-a concentrat activitatea asupra cooperării între băncile centrale:
- acţionează ca un adevărat forum de promovare şi facilitare a proceselor decizionale la nivelul
băncilor centrale, ca finanţator al băncilor centrale atunci când acestea se confruntă cu crize grave,
centru important de cercetare în domeniul economic şi financiar;
- are sediul la Basel (Elveţia) şi este cel mai vechi institut financiar din lume, care continuă să
joace un rol important în promovarea cooperării la nivelul băncilor centrale;
- membrii fondatori au fost băncile centrale din Belgia, Franţa, Germania, Italia, Anglia şi un
grup de bănci americane;
- în prezent sunt membre ale BRI 55 de bănci centrale din diferite ţări ale lumii: Algeria,
Argentina, Australia, Austria, Belgia, Bosnia-Herzegovina, Brazilia, Bulgaria, Canada, Chile, China,
Croaţia, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Hong Kong, Ungaria,
Islanda, India, Indonezia, Irlanda, Israel, Italia, Japonia, Koreea, Letonia, Lituania, Macedonia,
Malaysia, Mexic, Olanda, Noua Zeelandă, Norvegia, Philippine, Polonia, Portugalia, România,
Rusia, Arabia Saudită, Singapore, Slovacia, Slovenia, Africa de Sud, Spania, Suedia, Elveţia,
Thailanda, Turcia, Marea Britanie, SUA şi Banca Centrală Europeană
Organismele de conducere ale BRI sunt:
- Adunarea generală – câte un reprezentant din fiecare ţară; puterea de vot este proporţională cu
numărul de acţiuni deţinute de fiecare bancă centrală; la întâlnirea anuală se analizează deciziile
principale adoptate de băncile centrale membre, distribuţia profitului, se supune aprobării
bugetul băncii etc.

3
- Consiliul director - are 17 membri, dintre care 6 directori din oficiu (guvernatorii băncilor
centrale din Belgia, Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie şi SUA); se întruneşte de cel puţin 6
ori pe an; primeşte rapoarte de la Consiliul de administraţie privind operaţiunile administrative şi
financiare;
- Consiliul de administraţie - are în structura sa 3 departamente: secretariatul general,
departamentul economic şi monetar, departamentul bancar.
Guvernatorii băncilor centrale din G10 (Belgia, Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia,
Olanda, Suedia, Elveţia, Marea Britanie şi SUA) au creat o serie de Comitete permanente pentru a
studia o serie de probleme şi a elabora o serie de practici privind funcţionarea şi arhitectura pieţelor
financiare internaţionale:
– Comitetul de piaţă (1962)
– Comitetul sistemului financiar global (1971)
– Comitetul de la Basel privind supravegherea bancară (1974)
– Comitetul privind sistemele de plăţi şi decontări (1990)
Capitalul BRI:
• poate fi majorat sau redus la propunerea Consiliului de administraţie;
• băncile centrale ale ţărilor fondatoare sau din orice alt centru financiar au dreptul să subscrie
sau să-şi asigure subscrierea în sume egale;
• a fost de 1,5 miliarde franci aur (1 franc aur = 0,29 grame aur fin), împărţit în 600.000
acţiuni cu o valoare nominală egală (2.500 franci aur pe acţiune);
• începând din 01.04.2003 moneda de raportare a BRI este DST, care înlocuieşte francul aur;
din acest moment, capitalul BRI a fost evaluat la 3 miliarde DST, împărţit în 600.000 acţiuni având
fiecare o valoare nominală de 5.000 DST;
BRI efectuează următoarele operaţiuni:
- cumpără sau vinde aur pentru contul său sau pentru băncile centrale;
- acceptă păstrarea aurului pentru contul băncilor centrale;
- acordă împrumuturi băncilor centrale contra garanţiilor în aur, a scrisorilor de schimb
şi a efectelor negociabile cu scadenţă redusă;
- cumpără şi vinde cambii, cecuri şi alte efecte cu scadenţă mică;
- cumpără şi vinde valute şi titluri negociabile pentru propriul cont sau cel al băncilor
centrale;
- deschide conturi curente sau conturi la termen băncilor centrale;

4
 - primeşte şi păstrează sume de la băncile centrale în conturi curente sau de depozit;
- acţionează în calitate de agent sau corespondent al oricărei bănci centrale;
- încheie acorduri pe baza cărora acţionează în calitate de mandatar sau agent în
domeniul reglementărilor internaţionale.
Funcţiile B.R.I. sunt expuse pe larg în statut, astfel încât banca poate răspunde corespunzător
situaţiei în permanentă schimbare a sistemului financiar internaţional.
B.R.I. a fost înfiinţată ca o bancă a băncilor centrale dar în multe privinţe funcţionează ca o
bancă comercială. Băncile centrale depozitează o parte a resurselor lor în monedă oficială la B.R.I.,
care le reinvesteşte pe piaţa eurodevizelor sau pe pieţele naţionale. B.R.I. asigură un manageriat
flexibil al resurselor încredinţate.
Funcţia bancară îndeplinită de B.R.I., consacrată structurii financiare, include furnizarea de
credite băncilor centrale care nu dispun de lichidităţi. Aceasta este o consecinţă directă a celei mai
importante funcţii a B.R.I. şi anume promovarea cooperării între băncile centrale. Această cooperare
este în întregime voluntară; nu există un transfer oficial de autoritate către B.R.I.
Obiectivele B.R.I. sunt: să promoveze cooperarea băncilor centrale şi să asigure posibilităţi
suplimentare operaţiunilor financiare internaţionale; să acţioneze ca mandatar sau agent în privinţa
reglementărilor financiare internaţionale ce i-au fost încredinţate prin acorduri între părţile
interesate.
B.R.I. elaborează multe statistici pentru băncile centrale, îndeosebi asupra pieţelor
internaţionale de capital şi de credit. A alcătuit cea mai mare bază de date statistice financiare din
lume. Pe baza analizelor acestor date, facilitată de faptul că B.R.I. însuşi este un operator important
de piaţă, B.R.I. întocmeşte rapoarte cu privire la tendinţele semnificative şi indică deficienţele şi
perturbările potenţiale. Aceste rapoarte, dintre care multe sunt publicate, sunt discutate de Comitetul
Permanent al Eurodevizelor, cuprinzând experţi ai Grupului celor Zece.
Ca instituţie financiară cu orientare europeană, B.R.I. asigură multe servicii pentru băncile
centrale ale Grupului celor Zece şi ale Uniunii Europene. Ea nu este numai o bancă propriu-zis, ci şi
o instituţie prestatoare de servicii pentru băncile centrale cu funcţii de administrator sau de agent.
Înainte de înfiinţarea Institutului Monetar European, B.R.I. a asigurat cazare şi sprijin pentru
secretariatul Comitetului Guvernatorilor Băncilor Centrale al Pieţei Comune. Din 1986, B.R.I. a
organizat decontarea (clearing) tranzacţiilor private ECU de către băncile comerciale. Lipsurile
temporare de lichidităţi trebuie înlocuite de băncile comerciale participante prin sistemul de
clearing. În cadrul sistemului de clearing sunt 45 de bănci comerciale organizate în Asociaţia

5
Bancară ECU. Recent B.R.I. a devenit agentul pentru aranjamentele colaterale legate de
restructurarea datoriei Braziliei către băncile comerciale.
Structura financiară a B.R.I. se caracterizează printr-un grad înalt de lichidităţi. Băncile
centrale care îşi depozitează o parte a rezervelor de aur şi valută la B.R.I. trebuie să fie sigure că
depozitele lor, în caz de nevoie, pot fi disponibilizate imediat la cerere. Tranzacţiile B.R.I. produc
un profit, parţial datorită existenţei unei marje mici de dobândă, aşa că B.R.I. nu are nevoie de ajutor
financiar. Ca urmare, B.R.I. are o poziţie unică şi foarte independentă printre instituţiile financiare
internaţionale. Ea este după F.M.I. al doilea stâlp al sistemului monetar internaţional oficial.

Capitolul 2 – Istoria României cu

Banca Reglementelor Internaționale

Fostul guvernator al Băncii Naţionale a României, Florea Dumitrescu, dezvăluie cum în

martie 1989 s-au terminat de plătit toate datoriile externe ale României socialiste.
În 1978, când Florea Dumitrescu a predat mandatul de ministru de Finanţe, datoria României
era de aproximativ 5 miliarde de dolari. Din acel an şi până în 1982, această datorie a ajuns la
aproape 11 miliarde de dolari, dublându-se din cauza creşterii preţului petrolului şi preţului la
materiile prime.
La mijlocul anilor '80, Nicolae Ceauşescu a făcut o obsesie din plata anticipată a acestor
datorii. Pe preşedintele României socialiste îl agasau dobânzile. În fiecare zi de luni, echipa
însărcinată cu rezolvarea acestei probleme îi raporta lui Nicolae Ceauşescu ce se plătise în
săptămâna care trecuse. Din această echipă mai făceau parte, pe lângă guvernatorul BNR, ministrul
Finanţelor, Petru Gigea şi apoi Gheorghe Paraschiv şi Mihai Diamandopol, preşedintele Băncii
Române de Comerţ Exterior. Florea Dumitrescu povesteşte cum Nicolae Ceauşescu a cerut să se
vândă din rezerva în aur a ţării pentru a-şi vedea îndeplinită dorinţa. Totodată, fostul guvernator al
BNR dezvăluie cum oficialii finanţelor internaţionale au cerut României socialiste să se oprească din
plata anticipată a datoriei şi să se orienteze, mai bine, pe investiţii în industrie, pentru a creşte
exporturile.
La 31 martie 1989 s-a declarat încheierea acţiunii de rambursare a datoriei externe. În anul
1987 se plătiseră 4.252 milioane de dolari, iar în anul 1989 (trimestrul I) - suma de 1.790 milioane
de dolari. Ceauşescu a avut iniţiativa şi a luat hotărârea în cadrul conducerii ţării să se ramburseze
datoria externă în totalitate, ca să nu se mai plătească dobânzi.
6
 Efortul de a lichida întreaga datorie a fost mare. Pentru a achita cât mai repede această
datorie, Ceauşescu a recurs la folosirea - vânzării unei părţi din rezerva de aur. S-a luat hotărârea să
se vândă 80 de tone de aur, cantitate care să fie reconstituită ulterior, când, nemaiexistând credite, nu
se vor mai plăti dobânzi. S-a cerut celor de la BNR, Ministerul de Finanţe să vândă cât mai repede
cantitatea aprobată. Piaţa aurului era însă foarte sensibilă. A oferi o cantitate mai mare de aur decât
cea obişnuită - câteva tone pe zi - ducea la reducerea preţului. Cu greu l-au convins pe Nicolae
Ceauşescu să se vândă aurul în cantităţi mai mici pe zi, pentru a se menţine un nivel de preţ
acceptabil.
În legătură cu această acţiune de lichidare a datoriei putem spune că: La jumătatea anului
1987, când din datoria externă mai erau de rambursat circa 5 miliarde de dolari, a avut loc o discuţie
cu conducerea Băncii Reglementelor Internaţionale de la Basel - Elveţia (BRI) la care România era
membru. Directorul general al acestei bănci a spus într-o discuţie restrânsă că România a făcut până
acum dovada lumii financiare mondiale că îşi respectă obligaţiile privind plata datoriei şi că este
timpul ca restul datoriei să nu mai fie plătită anticipat, iar valuta pe care o economisește țara prin
neplata anticipată a creditelor să fie folosită pentru modernizarea şi retehnologizarea întreprinderilor
care produc pentru export. Se putea astfel să se mărească exportul şi să fie bani suficienți pentru
achitarea la termen a creditelor externe.
Banca Naţională a României a devenit membră a Băncii Reglementelor Internaţionale încă
din anul înfiinţării (1930). În prezent, BRI numără 60 de membri, bănci centrale (inclusiv BCE) şi
autorităţi monetare din toate zonele geografice. BNR deţine 8.564 de acţiuni (respectiv 42,8
milioane DST) din capitalul băncii, pentru care primeşte anual dividende.

După 1990, BRI a acordat Băncii Naţionale a României asistenţă tehnică pentru consolidarea
funcţiilor de bancă centrală.