Proiect la disciplina

PIEȚE DE CAPITAL

CRAHURILE BURSIERE
 Capitolul 1 - Aspecte generale
1.1. Ce înseamnă un crah bursier?

Crahul bursier reprezintă o scădere majoră într-o piață financiară. După o

perioadă de creștere, de cele mai multe ori exagerată, are loc o corectare majoră a
prețurilor, ceea ce se traduce printr-o scădere substantial a prețurilor pieței, care persistă
o perioadă îndelungată.

1.2. Premizele crahurilor bursiere

În primul rând, în piață trebuie să existe

speculatori, care de cele mai multe ori
exagerează în ridicarea prețurilor, iar
activele devin supraevaluate, cu mult peste
valoarea lor „normală”. Aceste creșteri
exagerate de prețuri poartă denumirea de
„bubble” sau baloane de săpun.
După ce bula a atins pnctul
culminant prețurile încep să scadă, iar
investitorii cuprinși de panică exercită
presiuni masive de vânzare ceea ce duce la o
cădere și mai accelerată a prețurilor din
piață.
1.2. Premizele crahurilor bursiere (2)

O a doua premisă care conduce la un crah este legată de ciclurile bursiere. Teoria
ciclității pieței susține că există o alternanță între perioadele de creștere și perioadele de
scădere ale prețurilor, ceea ce oarecum „natural”. Un aspect important al acestei teorii susține:
„cu cât creșterile sunt mai abrupte și mai rapide, cu atât scăderile vor fi mai substanțiale”.

Este important să se facă distincția dintre un crah și o corecție bursieră. Ca o regulă

generală o corecție bursieră nu ar trebui să depășească o pierdere mai mare de 20% din
valoarea pieței. O corecție nu ar trebui să fie considerată ca atare până în momentul în care
căderea abruptă a cursurilor se oprește într-o perioadă de timp rezonabilă.
 Capitolul 2 - Crah bursier – Cauze și Terapii

Crahurile bursiere pot fi declanşate din cauze variate cum ar fi instabilitatea

economică, monetară, financiară sau politică ( războaiele, tensiunile intenaţionale,
schimbările de guvern, etc.), instabilitate fiscală, dezastre naturale, psihologia investitorilor.

Un alt factor deosebit de important ce influențează cursul bursier și care poate

declanșa un crah bursier este atitudinea speculativă a investitorilor pe piața de capital.

Instabilitatea economică, monetară și financiară se produce când economia

mondială, mai ales a țărilor industrializate, înregistrează un ansamblu de dezechilibre
importante, capabile să antreneze teama unei recesiuni internaționale, sursa unei scăderi a
profiturilor întreprinderilor și deci a cursurilor acțiunilor.
Crah bursier – Cauze și Terapii (2)

Terapia crahurilor bursiere trebuie să pornească de la o realitate evidentă, subliniată în

lucrările sale de către celebrul George Soros: pieţele financiare sunt instabile, reechilibrarea
acestora nu se realizează de la sine, iar atâta vreme căt vor exista pieţe financiare, vor exista şi
cicluri de expansiune şi de recesiune a acestora. Evitarea sau cel puțin diminuarea şocurilor
provocate de crizele de pe pieţele financiare este condiţionată de respectarea unor condiţii
esenţiale precum:

 ameliorarea calităţii informaţiilor de pe pieţele financiare, astfel încât operatorii să poată

urmări în permanenţă evoluţia performanţelor acesteia şi să acţioneze în timp optim;
 diminuarea riscurilor la care se expun instituţiile financiare şi de credit prin instituirea unor
reglementări prudenţiale şi de control;
 aplicarea de către ţările care atrag capitaluri externe a unui regim valutar capabil să
reacţioneze în faţa unor fluxuri masive de capitaluri straine;
Crah bursier – Cauze și Terapii (3)

 creşterea importanţei băncilor centrale în asigurarea condiţiilor optime de funcţionare a

pieţelor financiare;
 asigurarea unei colaborări mai bune dintre organismele naţionale de supraveghere a
pieţelor financiare şi cele internaționale;
 instituirea unor reguli de suspendare a cotaţiilor în cazul în care variaţia zilnică acursurilor
depăşeşte anumite limite, reguli care sunt aplicate în prezent pe toate pieţele bursiere.

Aceste măsuri sunt cu atât mai necesare de luat în prezent cu cât se înregistrează o
conexiune din ce în ce mai puternică dintre pieţele financiare naţionale şi cele internaţionale,
care conduce la amplificarea instabilităţii pieţelor de capital şi la sporirea fragilităţii acestora.
 Capitolul 3
Cazuri celebre de CRAHURI BURSIERE

Istoria financiară este presărată cu multe perioade de euforie, urmate de întoarceri bruște
la realitate. Sigur vă întrebați care ar putea fi cauzele care au declanșat aceste crahuri bursiere,
oare să fie:
 Lăcomia?
 Prea multă încredere în viitor sau în noile tehnologii?

Din toate câte puțin. De-a lungul ultimelor 4 secole, aceste episoade s-au succedat
fără ca investitorii să pară a fi învățat vreodată din greșeli, iar cei care pierd sunt mulți la
număr. O criză financiară sau monetară înseamnă o restrângere a credității, cu alte cuvinte
băncile împrumută mai puțini bani sau deloc. Ca urmare, afacerile se restrâng, producția scade,
muncitorii sunt trimiși în somaj și nu mai au bani să cumpere, iar cei care produc trebuie să
producă mai puțin. Este un cerc vicios, care pornește de obicei din specularea momentelor de
creștere a unei economii sau a unui anumit produs.
Contextul în care s-a petrcut totul

Secolul al XVII-lea a reprezentat, pentru Olanda – numită pe atunci Provinciile Unite

– o epocă de prosperitate economică și de înflorire culturară, așa numita Epocă de Aur
Olandeză. În ciuda războaielor care se desfășurau non-stop mai peste tot în Europa, Olanda
prospera economic și cultural: negoțul era tot mai intens, iar olandezii au contribuit hotărâtor la
dezvoltarea multor dintre intrumentele și practicile moderne ale finanțelor și comerțului.

O flotă de peste 10.000 de corăbii străbăteau oceanele lumii, făcând negoț cu ținuturi
îndepărtate și contribuind la bunăstarea și prestigiul țării. Arta înflorea, definind o epocă, știința
era în plin avânt, impulsionată de savanți. Olanda era una dintre cele mai evoluate,
democratice, bogate și respectate țări europene.

Însă în acestă țară a apărut în anii 1600, mania lalelelor, care pornind de la o modă, s-
a transformat într-un fenomen economic cu impact nebănuit asupra populației.
Laleaua „personajul” poveștii

Laleaua s-a aclimatizat atât de bine în Olanda, încât cultura ei s-a răspândit în toată
ţara şi cumva, această floare a atins o coardă sensibilă în inimile olandezilor, devenind floarea
lor preferată şi un simbol al statutului social.

Numeroase tablouri pictate în acea epocă înfăţişează

buchete bogate de flori, printre care se regăsesc lalelele, mai cu
seamă cele cu floarea în mai multe culori - cele mai rare şi mai
preţuite.

De la această preferinţă, de ordin estetic şi social, s-a ajuns

însă, în câţiva ani, la o dezlănţuire de patimă în sfera economică, iar
această evoluţie, brusc curmată, constituie miezul relatărilor privind
aşa-numita criză a lalelelor.
 Îmbinările de alb şi roşu sau roşu şi galben, uneori
chiar combinaţiile de trei culori dădeau florilor o înfăţişare
uimitoare, nouă şi fascinantă, iar fascinaţia s-a răspândit, în
câţiva ani, în toată Olanda şi apoi peste graniţele ei, în alte ţări
ale Europei.
Ironia constă în faptul că acest fenomen al strierii
petalelor fusese produs de un agent patogen - un virus al
plantelor. Infectarea cu acest virus încetineşte dezvoltarea
plantelor, astfel încât lalelele de acest tip erau mai greu de
obţinut, mai rare şi prin urmare, mai scumpe decât cele cu flori
unicolore.

Apariţia florilor cu petale în mai multe culori a dus

rapid la comercializarea lor drept varietăţi noi, botezate cu
nume pompoase precum Viceregele sau Semper Augustus
(după cum se vede, importanţa numelui în marketingul unui
produs era foarte bine cunoscută de olandezii Epocii de Aur).
 În arena comerţului cu lalele au apărut, după iubitorii de flori, simplii investitori care,
fără nici un interes estetic, doreau pur şi simplu să realizeze speculaţii financiare cu această
marfă, profitând de interesul crescut faţă de ea. Şi astfel, bulbii din soiurile cele mai rare şi
mai spectaculoase ca aspect au început să fie tranzacţionaţi pe preţuri din ce în ce mai mari.
Sfârșitul nebuniei lalelelor
În februarie 1637 tot acest vârtej amețitor al creșterii prețurilor, asemănător dacă
doriți să faceți o comparație cu ceva din timpurile moderne, cu bula financiară din 2008 când a
picat la noi piața imobiliară, s-a prăbușit aparent inexplicabil. Unii investitori au încetat să mai
cumpere și mari cantități de bulbi au fost scoase la vânzare.

Motivul pare să fi fost unul cât se poate de banal: Se anunța o iarnă lungă și grea, iar
unii investitori (speculatori) s-au gândit să vândă o parte din bulbii mai prețioși. Oferta a
depășit curând cererea și prețurile au luat-o la vale. În scurtă vreme,un bulb de lalea dintr-un
soi pe care altă dată s-ar fi plătit o avere a ajuns să valoreze cât ceapa pe care credea că o
mânâncă marinarul dintr-o povestire a cărții lui Charles Mackay.
Sfârșitul nebuniei lalelelor (2)
Au urmat falimente spectaculoase, oameni ajunși la sapă de lemn peste noapte.
Falimentul a pornit din orașul Haarlem unde negociatorii au refuzat un bulb oferit la vânzare
pentru 1250 guldeni. Ofertantul a redus imediat la 1100, apoi la 1000, dar tot nu putea vinde.
Până la închiderea tranzacțiilor, prețul scăzuse dramatic.
După cum se pare tocmai în acea perioadă în
Haarlem a început să bântuie ciuma bubonică și cum pe
vremea respectivă nimeni nu cunoștea vreun leac
împotriva ei, cei mai mulți considerau pe bună dreptate că
cel mai sigur mod de a se feri de ea, era să se izoleze în
propriile locuințe.
Vă imaginați ce-i aștepta pe cei care făcuseră
contracte prin care se obligau ca la apariția pe piață a bulbilor să
plătescă pentru aceștia sume fabuloase?

Pentru a înțelege aproximativ cât de mult aveau de plătit putem lua drept exemplu: la acea vreme o
lalea Semper Augustus costa proximativ cât două case, iar un Viceroy făcea cam cât venitul pe 15 ani al
unui meseriaș. Ca să-i salveze de la ruină pe toți acești speculanți, statul a intervenit oprind derularea
contractelor de promisiune. Economia Olandei suferind un adevărat șoc.
 Concluzii

Privind de-a lungul timpului, se oberva faptul că mereu bursa a avut fluctuaţii, indicii
bursieri modificându-şi valorile influenţând astfel anumite aspecte ale vieţii dintr-un anumit
teritoriu.
Pentru a nu fi influenţat de fluctuaţiile indicilor bursieri, specialiştii recomandă luarea de
decizii în mod independent. Dependenţa de ceilalţi în ceea ce priveşte investiţiile reprezintă de
multe ori motivul pentru care apar probleme pe piaţa bursieră. Astfel de multe ori investitorii
încetează să mai investească conform unei strategii proprii bazate pe elemente concrete şi exacte,
preferând să urmeze calea impusă de ceilalţi investitori. Astfel, se impune distanţarea de
emoţional şi fundamentarea deciziilor pe baze raţionale şi implicit evitarea imitării pieţei.
Consider că aceste crahuri bursiere nu pot fi evitate oricât de mult ar încerca omenirea, dar
se poate reduce perioada de impact a acestora, dintr-un crah bursier față de altul. Orice investitor
trebuie să fie mereu informat, educat în spiritul economic și rațional în deciziile investiționale.
 Bibliografie

www.descopera.ro
www.hetel.ro
www.national.ro
www.businessmagazin.ro
www.zf.ro
www.tradeville.eu