Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică

Proiect la disciplina: Integrare financiar-monetară

PIAȚA VALUTARĂ

Specializarea: Finanțe și bănci

Cuprins
Capitolul 1 ................................................................................................................................................. 2
Elemente conceptuale privind piața valutară ............................................................................................ 2
1.1.Introducere în piața valutară ............................................................................................................ 2
1.1.1.Cum a început totul? ................................................................................................................. 2
1.1.2.De ce există schimburi valutare? .............................................................................................. 3
1.2. Mecanismul pieței valutare ........................................................................................................ 3
Capitolul 2 ................................................................................................................................................. 5
Teoriile proceselor desfășurate pe piața valutară ...................................................................................... 5
2.1. Teoria parității puterii de cumpărare .............................................................................................. 5
2.2. Teoria parității ratei de dobândă..................................................................................................... 6
2.3. Teoria parității la termen ................................................................................................................ 6
Capitolul 3 ................................................................................................................................................. 6
Instrumente utilizate pe piața valutară și rolul dealerilor în cadrul acesteia ............................................. 6
3.1. Tranzacții valutare ......................................................................................................................... 6
3.2. Swap-uri pe valute .......................................................................................................................... 7
3.3. Dealeri pe piața valutară ................................................................................................................. 7
3.3.1. Cum operează aceștia? ............................................................................................................. 7
3.3.2. Unde își desfășoară aceștia activitatea? ................................................................................... 8
Capitolul 4 ................................................................................................................................................. 8
Piața valutară în România ......................................................................................................................... 8
4.1. Introducere ..................................................................................................................................... 8
4.2. Piața valutară bancară – piața licitațiilor valutare (fixing-ul) ........................................................ 9
4.3. Piața valutară interbancară ........................................................................................................... 10
4.4. Cerințe ale perfecționării mecanismelor de piață în domeniul valutar ......................................... 11
Concluzii ................................................................................................................................................. 13

Bibliografie ............................................................................................................................................. 13

1
 Capitolul 1
Elemente conceptuale privind piața valutară

1.1. Introducere în piața valutară

La nivelul fiecărei economii naţionale, dar şi la nivelul pieţei internaţionale în ansamblul ei, se
organizează şi funcţionează o componentă distinctă a pieţei monetare, şi anume piaţa valutară. Ea are
drept scop satisfacerea necesităţilor participanţilor de a-şi procura diverse monede fără a apela la
operaţiuni de finanţare sau creditare în valută, ci prin intermediul tranzacţiilor directe de
vânzare/cumpărare de monede cu circulaţie internaţională.
Piaţa valutară poate fi definită ca un ansamblu de relaţii financiar-valutare prin intermediul cărora
se realizează operaţiunile de vânzare/cumpărare de valute la nivel internaţional.
La nivel mondial, principalele centre valutare sunt concentrate la Londra, New-York, Tokyo, Paris,
Frankfurt etc. Importanţa acestor centre valutare rezidă din faptul că evoluţia cursurilor pe aceste pieţe
influenţează într-o mare măsură evoluţia cursului valutar şi pe alte pieţe.
Piaţa valutară internaţională se caracterizează printr-un grad ridicat de unitate şi de lichiditate
determinat de funcţionarea sistemelor internaţionale ce facilitează transmiterea de informaţii în timp
real şi de faptul că acest segment al pieţei financiare are o funcţionare continuă, operaţiunile de
vânzare/cumpărare de valute având loc practic fără întrerupere.1

1.1.1. Cum a început totul?

Între 1880, începutul Primului Război Mondial și pentru scurt timp, în perioada interbelică,
pentru schimburile valutare se utilizau ca bază etalonul internațional aur. Acesta presupunea că
fiecare țară își definea unitatea monetară în termenii unei anumite cantități de aur. Rezultatul acestei
situații era că aurul trebuia să fie exportat și importat pe baze nerestrictive, astfel încât guvernele să
poată schimba aur pe bancnote și invers.
Perioada anilor 1920 și 1930 s-a caracterizat atât printr-un haos monetar extins în întreaga lume,
cât și printr-o mare recesiune economică. Spre sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial guvernele
aliate s-au întâlnit în cadrul Conferinței ONU pe probleme monetare și financiare. Această conferință a
avut loc la Bretton Woods, New Hempshire, SUA, în iulie 1944. În cadrul conferinței au fost înființate
două organisme:
 Fondul Monetar Internațional (F.M.I.);
 Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare – ”Banca Mondială”
Acordul de la Bretton Woods a făcut din dolarul american monedă-etalon la nivel internațional.
Toate celelalte monede erau fixate față de dolarul american, care la rândul său era convertibil sau
rambursabil în aur. În anul 1975 Acordul de la Bretton Woods a căzut și de atunci cursurile de schimb
au fost lăsate să floteze. Unele cursuri de schimb fluctuează liber, în timp ce altele sunt constrânse la a
fluctua în limitele anumitor benzi (tunele de fluctuație).2

1
http://www.stiucum.com/economie/piata-valutara/Piata-valutara34949.php
2
John Wiley & Sons (Asia)Pte Ltd, Introducere în studiul piețelor monetare și valutare, Editura Economică, 2000, p.27
2
1.1.2. De ce există schimburi valutare?
Schimburile valutare există ca rezultat al:

 Comerțului și investițiilor;
Companiile care importă sau exportă mărfuri cumpără aceste mărfuri într-o anumită monedă și le
vând într-o altă monedă. Aceasta înseamnă că plătesc într-o monedă și încasează într-o monedă
diferită. De aceea ele au nevoie să convertească în moneda în care plătesc mărfurile respective o parte
din banii pe care îi primesc. În mod similar, o companie care cumpără un active într-o țară trebuie să
plătească pentru acesta în moneda locală, așa încât va trebui să convertească moneda sa națională în
moneda locală a respectivei țări.
 Speculațiilor;
Cursul de schimb valutar dintre două monede variază în funcție de oferta și cererea corespunzătoare
pentru cele două monede. Traderii pot obține profituri prin cumpărarea unei monede la un anumit curs
și vânzarea acesteia la un curs mai favorabil. Speculația constituie de departe cea mai mare parte a
tranzacțiilor de pe piața valutară.
 Hedging-ului (protecției contra fluctuațiilor);
Companiile care dețin active, cum ar fi fabrici, în alte țări sunt expuse riscului ca valoarea acestor
active, exprimată în moneda națională, să varieze datorită fluctuațiilor înregistrate de cursul de schimb
a două monede semnificative. În timp ce activele străine pot păstra aceeași valoare în monedă străină,
ele produc fie profit, fie pierdere în moneda internă a companiei, în cazul în care cursul de schimb se
modifică. Companiile pot elimina aceste potențiale profituri sau pierderi prin hedging. Acesta implică
executarea unei tranzacții valutare care va compensa cu exactitate profitul sau pierderea înregistrată pe
seama activului străin din cauza modificărilor cursului de schimb valutar.3

1.2. Mecanismul pieței valutare

Mecanismul de derulare a tranzacţiilor pe piaţa valutară presupune existenţa şi interconectarea a trei
segmente: segmentul primar, segmentul principal şi segmentul terţiar.
 segmentul primar este al participanţilor care generează cererea şi oferta de valută, piaţa
valutară fiind un mecanism de legătură între ofertanţi şi solicitatori;
 segmentul principal asigură ansamblul operaţiunilor până la finalizarea tranzacţiilor, prin
concentrarea cererii şi ofertei de valută, determinarea cursului de schimb în funcţie de termenul
tranzacţiilor, avizarea clienţilor şi efectuarea viramentelor în conturi;
 segmentul terţiar asigură coordonarea şi supravegherea tranzacţiilor pe piaţa valutară, rolul
principal revenind băncii centrale din fiecare ţară.4

3
John Wiley & Sons (Asia)Pte Ltd, Introducere în studiul piețelor monetare și valutare, Editura Economică, 2000, pp. 25, 26
4
www.ase.ro/upcpr/profesori/168/Curs%203+4.doc
3
 Fig.1 Mecanismul de derulare a tranzacțiilor pe piața valutară

Segment terţiar

Ofertanţi Banca Solicitanţi de

de valută valută
Centrală

Ordine de Ordine de

vânzare cumpărare

Bănci
comerciale
Segment primar Bursă Brokeri Segment primar

valutară Dealeri
Case de
schimb

Segment principal

Piaţa valutară cuprinde un segment interbancar şi un segment pentru populaţie. Cel mai
reprezentativ segment al pieţei valutare este piaţa interbancară cu cele două componente ale sale: piaţa
la vedere şi piaţa la termen.
 piaţa la vedere este determinată de tranzacţiile la vedere. Acestea se concretizează în operaţiuni de
vânzare/cumpărare de valută cu finalizarea operaţiunii în aceeaşi zi (sau maxim 48 de ore) astfel încât
momentul tranzacţiei coincide cu momentul formării cursului valutar al zilei respective. Tranzacţiile la
vedere măresc viteza de circulaţie a valutelor şi uşurează derularea tranzacţiilor de import/export.
 piaţa la termen este determinată de tranzacţiile la termen concretizate în încheierea lor imediată,
dar cu livrarea valutelor după un termen prestabilit în momentul încheierii tranzacţiei.
Fiecare intermediar de pe piaţa valutară îşi determină şi comunică (prin afişare electronică sau
telefonic) cursuri de schimb ale monedei naţionale faţă de principalele valute. Aceste cursuri fluctuează
pe parcursul zilei, având un nivel determinat în funcţie de cererea şi oferta pentru valuta respectivă.
Diferenţa între cele două niveluri ale cursului de schimb (curs de cumpărare şi curs de vânzare) afişat
de intermediari constituie marja şi revine intermediarilor sub formă de profit din operaţiunile
respective. Cursul de schimb reprezintă expresia volumului şi dinamicii ordinelor de cumpărare şi
ordinelor de vânzare de valută, fiind un punct de echilibru între cererea şi oferta manifestată pe piaţa
schimburilor valutare.
Mecanismul formării cursului valutar pe piaţă cunoaşte trei stadii care duc la o uniformizare a acestuia:
 prima uniformizare are loc la nivelul fiecărui intermediar, prin cererea şi oferta de valută cumulată
la nivelul acestora;
 a doua uniformizare se realizează la nivelul pieţei valutare naţionale, prin compensare
interbancară;
 a treia uniformizare se produce la nivel internaţional, prin compensarea între pieţele valutare
naţionale.5

5
www.ase.ro/upcpr/profesori/168/Curs%203+4.doc
4
 Capitolul 2
Teoriile proceselor desfășurate pe piața valutară

În general, în construcțiile teoretice se recurge la abstracții, ipoteze, stabilirea unor condiții de

desfășurare, așa încât manifestările legice, mecanismele de desfășurare să poată fi puse mai bine în
evidență. Nici domeniul comerțului cu valute nu face excepție de la regulă, în sensul că, în abordările
teoretice, referirile la o așa numită piață ideală (perfectă) contrapusă pieței reale sunt frecvente.
Piața IDEALĂ reprezintă o ”construcție” imaginară în cadrul căreia indiferent de țară,
concurența este curată, echitabilă, prețurile se modifică uniform, preferințele consumatorilor sunt
identice, nesiguranța nu există, toate bunurile și serviciile se comercializează.
Piața REALĂ internațională, pentru care se cunosc date statistice, se caracterizează în contrast
cu piața ideală, prin: nesiguranță, deosebiri în ce privește prețurile, preferințele consumatorilor,
reglementările vamale, controlul guvernului plus alte restricții care introduc elemente de distorsiune.

2.1. Teoria parității puterii de cumpărare

În variantă absolută, teoria parității puterii de cumpărare poate fi considerată o extindere a
teoriei cantitative a banilor în sensul că se consideră că pe o piață ideală o unitate monetară exprimată
corespunzător cursului de schimb, în valuta oricărei alte țări, ar trebui să aibă aceeași putere de
cumpărare oriunde în lume. Dacă apare o modificare de preț într-o țară în raport cu alta, această
modificare, ca urmare a acțiunii comercianților de a cumpăra unde este mai ieftin și de a vinde unde
este mai scump, va provoca aproape instantaneu o modificare în sens opus a cursului de schimb, așa
încât puterea de cumpărare a celor două monede revine la egalitate.
În variantă relativă, teoria la care ne referim afirmă că proporția în care se modifică prețurile
într-o țară în raport cu proporția modificărilor de preț dintr-o altă țară este egalată de modificările
compensatoare ale proporțiilor cursurilor de schimb în cele două țări, așa încât paritatea de cumpărare
se menține.6
Paritatea puterii de cumpărare poate fi privită din mai multe unghiuri, care pot fi parţial sau
total ilustrate în analizele macroeconomice, respectiv:
 Un indice de preţ pentru un bun sau serviciu, diferit de preţurile de consum, calculat prin comparaţie;
acesta ilustrează raportul dintre preţurile aceleiaşi mărfi în două ţări;
 Un indicator de deflatare a produsului intern brut şi a componentelor sale (de exemplu: consumul
final), caz în care se ia în calcul un coş de bunuri şi servicii comparabile şi reprezentative pentru toate
pieţele supuse comparaţiei internaţionale; în fapt acest indicator este un indicator agregat al preţurilor;
 Un indicator al bunăstării, al puterii de cumpărare a locuitorilor diferitelor ţări;
 O exprimare indirectă a cursului de schimb de echilibru; cursul de schimb implicat în această metodă
reprezintă raportul dintre PPC-urile României şi ale unei ţări din Zona Euro. Altfel spus, se poate
aprecia că dacă PIB-ul calculat pe baza cursului mediu de schimb este mai mic decât PIB-ul calculat pe
baza PPC, moneda naţională este subevaluată în raport cu euro sau altfel spus, rata de schimb efectivă
subevaluează nivelul general al preţurilor; există o rezervă în această abordare prin faptul că PIB prin
metoda PPC se exprimă printr-o monedă teoretică şi nu prin euro.7

6
Eugen Ștefan Pecican, PIAȚA VALUTARĂ BĂNCI & ECONOMETRIE, Editura Economică, 2000, pp. 16, 17
7
http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/revista_nou/2015/Articol_RFPC_09_2015.pdf
5
2.2. Teoria parității ratei de dobândă
Condiţia de egalitate a ratelor de dobândă (exprimate în aceeași unitate de măsură) aferente
depozitelor denominate în oricare două valute poartă denumirea de paritatea ratelor de dobândă.
Relaţia are sens doar în situația în care depozitele care se compară sunt perfect substituibile, au acelaşi
risc şi aceeaşi maturitate. Paritatea ratelor de dobândă este o condiţie de echilibru care presupune
că toate depozitele în valute diferite sunt la fel de atractive pentru investitori. Altfel spus, pentru cazul a
două depozite, unul în lei şi unul în euro, rata de dobândă la depozitul în lei (lei r) trebuie să fie
egală cu rata de dobândă la depozitul în euro (euro r) exprimată tot în lei. Paritatea ratelor de
dobândă reprezintă o condiţie de echilibru valabilă atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung.
Atunci când rata de dobândă din economia străină crește (ceteris paribus), moneda străină va
cunoaște o tendinţă de apreciere. Considerând exemplul cursului EUR/RON, dacă rata de dobândă la
depozitele în euro crește, crește în aceeași măsură rata de dobândă la depozitele în euro exprimată în
lei. 8

2.3. Teoria parității la termen

Teoria parității la termen – afirmă, că pe o piață ideală, cursul de schimb la termen este normal
să fie egal cu cursul la vedere ca urmare a tendinței de diminuare până la anulare a eventualei diferențe
datorită acțiunii comercianților de a mări cererea pentru ceea ce apare pe piață mai ieftin și de a
micșora cererea pentru ceea ce apare mai scump.9

Capitolul 3
Instrumente utilizate pe piața valutară și rolul dealerilor în cadrul acesteia
3.1. Tranzacții valutare
Piața valutară a înregistrat în prezent o cifră de afaceri globală de 1,6 miliarde de $. În
realizarea acestei cifre de afaceri sunt implicate 3 tipuri fundamentale de tranzacții: spot, forward
directe și swap-uri valutare.
Tipul Descriere
Spot Schimb de valute în cadrul căruia livrarea sau reglementarea se produce uzual la 2
zile lucrătoare – data valutei – după data tranzacției.
Forward Se convine un curs de schimb pentru a vinde/cumpăra valute la o dată viitoare. Prin
nelimitat vânzarea/cumpărarea pe piețele forward, investitorii se pot proteja împotriva
volatilității cursului de schimb.
Swap valutar Acestea se referă la combinarea unei tranzacții spot cu o tranzacție forward
simultană.
Împreună cu tranzacțiile forward directe, swap-urile valutare formează piețele valutare forward,
întrucât ambele implică date viitoare pentru schimbul valutei.
Tranzacții spot – reprezintă o înțelegere între un cumpărător și un vânzător de a cumpăra,
respectiv de a vinde o anumită cantitate de marfă la un anumit preț de livrare și plata imediată.
Exemple de tranzacții spot:

8
http://www.ase.ro/upcpr/profesori/978/4.pdf
9
Eugen Ștefan Pecican, PIAȚA VALUTARĂ BĂNCI & ECONOMETRIE, Editura Economică, 2000, p. 19
6
 1. Schimburile ”marfă contra bani” din piețele agroalimentare nu sunt altceva decât niște tranzacții
”spot”. Clientul (cumpărătorul) negociază cu negustorul prețul și cantitatea pentru produsele pe
care dorește să le cumpere și în momentul în care cei doi se pun de acord, vânzătorul primește
banii, iar cumpărătorul pleacă cu marfa.
2. Un schimb valutar efectuat la ghișeul unei bănci sau al unei case de schimb este o tranzacție
spot. În acest caz marfa care face obiectul schimbului fiind o anumită valută. Schimbarea a
1000$ în lei înseamnă de fapt vânzarea dolarilor americani contra leilor românești.
3. Tranzacțiile efectuate de băncile comerciale pe piața valutară interbancară sunt de tip spot.
Acestea negociind într-un cadru organizat cantitățile și prețurile diferitelor valute. Această piață
este pe plan internațional una din cele mai mari din punct de vedere al volumului de
schimburi.10
Tranzacțiile forward directe – reprezintă o înțelegere între două contrapartide, prin care o valută
este cumpărată în schimbul altei valute, la un curs convenit astăzi, pentru livrarea la o dată viitoare
convenită.11

3.2. Swap-uri pe valute

Un swap valutar poate fi definit astfel: Tranzacție valutară care implică cumpărarea și vânzarea
simultană a unei anumite sume dintr-o valută, în schimbul altei valute, însă cu două date ale valutei
diferite.
În mod curent sunt utilizate 3 tipuri de swap:
 Spot contra forward
În acest caz, primul schimb are loc la data spot, la două zile lucrătoare după data tranzacției, iar
inversul acestui schimb are loc la data forward, de exemplu la 3 luni de la data spot.
 Forward contra forward
În acest caz, primul schimb are loc la o dată forward, iar tranzacția este inversă la o dată forward
ulterioară acesteia, cunoscută și sub denumirea de forward forward date. De exemplu: un swap forward
contra forward poate începe la 3 luni de la termenul spot și se poate sfârși la 6 luni de la termenul spot.
 Short date
Acestea sunt swap-uri care se derulează în mai puțin de o lună. Unele termene scurte se stabilesc chiar
mai devreme decât data spot a valutei.

3.3. Dealeri pe piața valutară

3.3.1. Cum operează aceștia?

Majoritatea dealerilor se specializează într-una dintre perechile principale de valute sau vor
tranzacționa câteva dintre perechile mai puțin active.
Dealerii piețelor valutare sunt motivați de profit și în mediul lor aflat într-o continuă și rapidă
mișcare, trebuie să gândească rapid și să fie capabili să stabilească priorități în ansamblul informațiilor
cu care operează.

10
http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1184043-sunt-cum-incheie-tranzactiile-spot-forward-futures.htm
11
John Wiley & Sons (Asia)Pte Ltd, Introducere în studiul piețelor monetare și valutare, Editura Economică, 2000, p.109
7
 Cel mai adesea dealerii tranzacționează cu corespondenții lor situați pe poziții opuse dintr-o altă
bancă. Majoritatea tranzacțiilor sunt realizate între dealerii din bănci; restul sunt realizate cu alte
instituții financiare și cu alți clienți. Negocierile se poartă de regulă electronic sau telefonic.

3.3.2. Unde își desfășoară aceștia activitatea?

Un spațiu de negociere larg, deschis și zgomotos. Fiecare dealer este înconjurat de telefoane și
toți strigă unul la celălalt, dintr-o parte în alta a încăperii.
Dealerii realizează tranzacții cu contrapartidele lor din alte bănci, recurgând la conversații
electronice. Tranzacționarea electornică este mai rapidă decât cea telefonică.
Un sistem electronic face să se întâlnească ordinele de cumpărare cu cele de vânzare, pe baza
unor criterii precise referitoare la preț, cantitatea disponibilă, credit și ora intrării. În momentul în care
se realizează cuplarea unor ordine compatibile, sistemul notifică părțile la negociere și oferă
informațiile de care are nevoie fiecare pentru a-și reglementa tranzacția.
Dealerul poate fi conectat la back office-ul din cadrul sistemului, care asigură atât un control
asupra evidenței pozițiilor, cât și facilități pentru ținerea la zi a profitului și pierderii din
tranzacționare.12

Capitolul 4
Piața valutară în România
4.1. Introducere
Obiectivul fundamental al politicii valutare începând cu anul 1991 l-a constituit înfăptuirea
convertibilităţii interne a leului, ca una din premisele esenţiale pentru realizarea pe termen mediu a
convertibilităţii depline a monedei naţionale. Realizarea convertibilităţii interne a leului implica, în
mod obiectiv, existenţa unei pieţe valutare interne, care să funcţioneze şi să ofere tuturor persoanelor
juridice şi fizice accesul liber la operaţiuni şi tranzacţii valutare pe baza cererii şi ofertei.
Banca Naţională a României, în colaborare cu Guvernul, a organizat şi deschis, în februarie
1991, piaţa valutară interbancară, unde s-a tranzacţionat partea de 50%, rămasă la dispoziţia
exportatorilor. Potrivit prevederilor stabilite, precum şi ale Secretariatului General al Guvernului,
regiile autonome şi societăţile comerciale au avut dreptul să-şi acopere în întregime cheltuielile
valutare din încasările obţinute din operaţiuni de export, prestări servicii, turism etc. şi în plus, să reţină
o cotă în valută din încasările ce depăşeau aceste cheltuieli, urmând a fi preschimbată în lei, la cursul în
vigoare. Mărimea acestei cote a fost de: 30%, la data de 1 februarie 1991, în cazul regiilor autonome şi
societăţilor comerciale cu capital integral de stat şi de 50% după această dată, pentru celelalte societăţi
comerciale cu capital integral românesc, cu grad diferit de privatizare.13
Prin apariţia, la data de 3 mai 1991, a Regulamentului privind operaţiunile curente şi
transferurile de capital cu mijloace de plată străine, s-a creat un regim valutar bazat pe două cursuri ale

12
John Wiley & Sons (Asia)Pte Ltd, Introducere în studiul piețelor monetare și valutare, Editura Economică, 2000, pp 130,
131
13
http://ligiagolosoiu.ro/content/MVII/capV.pdf
8
monedei naţionale, prin care o parte a tranzacţiilor externe se deconta la cursul oficial, stabilit de Banca
Naţională a României, iar cealaltă parte se deconta la cursul stabilit pe piaţa valutară.
În vederea funcţionării normale a pieţei valutare, s-a luat decizia extinderii imediate a acesteia
la tranzacţiile cu valută ale rezidenţilor şi nerezidenţilor, persoane fizice. În acest fel, piaţa valutară
trebuia să se realizeze prin intermediul băncilor comerciale participante la piaţa interbancară (licitaţii
valutare), precum şi prin birouri de schimb valutar, constituite ca societăţi comerciale şi autorizate de
Banca Naţională a României. Ca urmare, în luna iulie 1991, au fost deschise, în conformitate cu
reglementările Băncii Naţionale a României, casele de schimb valutar, ceea ce a permis accesul legal al
persoanelor fizice la piaţa valutară.
Obiectul de activitate al caselor de schimb valutar l-a constituit cumpărarea de valută contra lei,
în numerar şi de cecuri de călătorie, nelimitat, de la rezidenţi şi nerezidenţi, persoane fizice şi vânzarea
contra lei de valută în numerar, limitat la 100 dolari SUA pe tranzacţie, numai către rezidenţi persoane
fizice.
Începând cu data de 11 noiembrie 1991, a fost introdusă convertibilitatea internă, limitată, a
leului, la operaţiuni de cont curent pentru tranzacţii de export-import cu mărfuri şi servicii, precum şi
alte transferuri. Cursul de schimb al leului faţă de alte valute s-a determinat, începând cu data de 11
noiembrie 1991, zilnic, pe piaţa valutară interbancară. La piaţa valutară interbancară participau Banca
Naţională a României, precum şi băncile comerciale autorizate.
Cursul de schimb al leului faţă de alte valute, stabilit zilnic pe piaţa valutară interbancară, se
comunica de către Banca Naţională a României şi se aplica tuturor tranzacţiilor valutare efectuate pe
teritoriul României.

4.2. Piața valutară bancară – piața licitațiilor valutare (fixing-ul)

Începând cu luna mai 1992, piaţă valutară din România a fost reglementată prin Regulamentul
privind efectuarea operaţiunilor valutare emis de Banca Naţională a României şi se compunea din:
a) piaţa valutară bancară, rezervată operaţiunilor de vânzarecumpărare de valută desfăşurate de
persoanele juridice;
b) piaţa caselor de schimb valutar, rezervată operaţiunilor de vânzare-cumpărare de valută
desfăşurate de persoanele fizice.
Cursurile de schimb ale leului faţă de valutele altor state se stabileau pe piaţa valutară pe baza
cererii şi ofertei de valută. Piaţa valutară bancară era deschisă tuturor persoanelor juridice române cu
ofertă liberă sau cu cerere justificată de valută, în conformitate cu reglementările Băncii Naţionale a
României. În baza Ordinului din mai 1992 al Guvernatorului Băncii Naţionale a României, începând cu
data de 8 iunie 1992 au intrat în vigoare Normele privind organizarea şi funcţionarea pieţei bancare.
Aceste norme au introdus reglementările necesare în domeniul valutar şi au asigurat realizarea
măsurilor prevăzute în programul Guvernului şi al Băncii Naţionale a României pentru restabilirea
echilibrului valutar al ţării.
Piaţa valutară bancară funcţiona prin intermediul băncilor comerciale române şi străine,
autorizate să-şi desfăşoare activitatea în România. La piaţa valutară bancară participa şi Banca
Naţională a României în scopul protejării monedei naţionale, precum şi pentru păstrarea şi
administrarea rezervelor internaţionale ale României.14

14
http://ligiagolosoiu.ro/content/MVII/capV.pdf
9
 Piaţa valutară bancară se compunea din:
• licitaţii valutare pentru ordine de vânzare-cumpărare de valută peste 50000 dolari SUA;
• operaţiuni în afara licitaţiilor valutare pentru ordine de vânzarecumpărare de valută până la
50000 dolari SUA.
Pentru a participa pe piaţa valutară bancară, persoanele juridice române, în calitate de
cumpărători potenţiali de valută, trebuiau să îndeplinească următoarele condiţii:
• cererea de cumpărare de valută trebuia să aibă la bază un contract extern sau un document
care să ateste o operaţiune valutară curentă;
• suma solicitată la cumpărare nu putea să depăşească valoarea operaţiunii valutare curente;
• cererea de cumpărare de valută pentru transferuri de capital se prezenta în condiţiile
prevăzute de regulamentul privind efectuarea operaţiunilor valutare emis de Banca Naţională a
României.
Banca Naţională a României, prin ordin al guvernatorului, a instituit o comisie pentru
organizarea şi desfăşurarea şedinţelor de licitaţii valutare. Comisia se compunea din persoane cu funcţii
de conducere şi execuţie din direcţiile specializate din Banca Naţională a României şi cuprindea: un
preşedinte, un secretar, un cotator şi doi membri. Menţionăm, de asemenea, că la şedinţele de licitaţie
valutară participau şi doi observatori din partea băncilor comerciale.
Băncile comerciale puteau efectua, în afara licitaţiilor valutare, operaţiuni de vânzare sau
cumpărare de valută în contul clienţilor şi numai operaţiuni de vânzare în nume şi cont propriu.
Tranzacţiile în afara licitaţiilor valutare erau efectuate de către băncile comerciale la cursuri care să se
încadreze într-un interval de abatere de ±2% faţă de cursul de referinţă în vigoare. Băncile comerciale
şi clienţii lor răspundeau de îndeplinirea condiţiilor privind participarea la operaţiuni în afara licitaţiilor
valutare.
Pentru participarea la piaţa valutară interbancară, fiecare agent economic – în calitate de
vânzător sau cumpărător – depunea la filiala/sucursala, unde avea deschis contul valutar principal, o
cerere. Acest formular se depunea la prima participare la piaţa interbancară şi se păstra la
filială/sucursală.
 În scopul vânzării de valută, pentru fiecare operaţiune, agentul economic trebuia să întocmească
ordinul de vânzare. Personalul filialei, respectiv al sucursalei, verifica operaţiunea şi bloca în
contul valutar suma ofertată pentru vânzare.
 Pentru a cumpăra valută, agentul economic întocmea pentru fiecare operaţiune ordin de
cumpărare de valută. Personalul filialei, respectiv sucursalei, verifica operaţiunea pentru
respectarea prevederilor Regulamentului valutar şi bloca în contul curent echivalentul în lei al
sumei în valută cerută pentru cumpărare. Blocarea se făcea ţinând seama de cursul de referinţă
stabilit la licitaţia valutară organizată de Banca Naţională a României pentru ziua când se
completa ordinul de cumpărare, la care se adăuga 2%.15

4.3. Piața valutară interbancară

Funcţionarea bună a licitaţiei valutare a permis trecerea, începând cu data de 8 aprilie 1994, la o
nouă treaptă în funcţionarea pieţei valutare. Începând cu această dată, a fost eliminat controlul exercitat

15
http://ligiagolosoiu.ro/content/MVII/capV.pdf
10
de banca centrală în mecanismul formării cursului valutar. Licitaţia valutară desfăşurată la Banca
Naţională a fost, liberalizată.
De la 1 august 1994, a fost introdus mecanismul unei pieţe valutare interbancare, integrate şi
continue, care să funcţioneze după principiile bine cunoscute pe plan mondial. Conform noilor condiţii,
cursul valutar se stabilea zilnic prin relaţia directă dintre cerere şi ofertă. Ca urmare, acesta putea
fluctua în cursul zilei şi era diferit de la o bancă la alta - în anumite limite, ale mecanismului pieţei.
Banca Naţională a României determina zilnic un curs de referinţă, ca o medie ponderată a cursurilor de
vânzare şi cumpărare practicate de-a lungul zilei pe piaţa interbancară. Aceasta putea interveni pe piaţa
interbancară, ca orice alt operator, pentru a cumpăra sau vinde, influenţând în felul acesta raportul
cerere-ofertă.
Putem afirma, astfel, că aceste evoluţii au consolidat încrederea publicului în viabilitatea
mecanismului valutar şi au stimulat accelerarea deschiderii spre exterior a economiei româneşti prin
creşterea deopotrivă a exporturilor şi importurilor.
Piaţa valutară interbancară este piaţa pe care se efectuează tranzacţii valutare de către
intermediari, precum şi de Banca Naţională a României. Intermediarii pe piaţa valutară interbancară
sunt instituţiile de credit autorizate să funcţioneze în România, care acţionează pe piaţă în limita
obiectului lor de activitate. Ei pot încheia tranzacţii valutare atât în nume şi cont propriu, cât şi în nume
propriu şi contul clienţilor.
În conformitate cu prevederile privind Statutul Băncii Naţionale a României, acesta elaborează
şi aplică politica de curs de schimb şi este abilitată să:
a) elaboreze balanţa de plăţi şi alte lucrări privind poziţia investiţională internaţională a ţării;
b) stabilească cursurile de schimb pentru operaţiunile proprii pe piaţa valutară, să calculeze şi să
publice cursurile medii pentru evidenţa statistică;
c) păstreze şi să administreze rezervele internaţionale ale statului.
Condiţiile minimale care trebuie îndeplinite în vederea participării pe piaţa valutară
interbancară ca intermediar, sunt:
a) existenţa unei structuri organizatorice distincte şi a unui spaţiu specific, securizat, pentru
efectuarea tranzacţiilor;
b) delimitarea atributiilor si departajarea activitatilor de piata valutara pe compartimente
distincte, conform practicilor internationale;
c) reglementarea prin norme proprii;
d) desemnarea personalului implicat în efectuarea tranzacţiilor;
e) relaţiile de corespondent stabilite prin conturi deschise în străinătate;
f) existenţa unui sistem operaţional specific.16

4.4. Cerințe ale perfecționării mecanismelor de piață în domeniul valutar

Începând cu luna februarie 1991, România a cunoscut, după 45 de ani de centralism şi dirijism,
contretizat şi în politica valutară printr-un curs fix stabilit centralizat, o deschidere treptată şi graduală
către o redistribuire a resurselor valutare între operatorii economici prin preţ (curs valutar) şi piaţa
valutară - element principal al unei economii de piaţă, redistribuire care avea la bază repartiţii şi
aprobări centralizate.

16
http://ligiagolosoiu.ro/content/MVII/capV.pdf
11
 Deficitul substanţial al balanţei comerciale şi al balanţei de plăţi curente, precum şi tendinţa
permanentă a executivului de a păstra cursul leului la un nivel supraevaluat, în speranţa soluţionării
inflaţiei, au determinat un permanent dezechilibru între cerere şi ofertă pe piaţa valutară.
Deficitul continuu de valută convertibilă a generat:
 neîncrederea operatorilor în funcţionarea pieţei valutare;
 derularea greoaie a operaţiunilor comerciale externe prin acumularea continuă, ca urmare a unui
coeficient mediu de execuţie scăzut şi a menţinerii unui volum permanent de cerere
neexecutată;
 diminuarea interesului investitorilor străini, ca urmare a dificultăţilor convertirii şi repatrierii (în
condiţiile legii) a profitului în lei;
 transferul forţat de valoare de la vânzător la cumpărător şi tendinţa de evitare a acestei
confiscări parţiale prin creşterea operaţiunilor în barter, tendinţa de întârziere a încasării
contravalorii exporturilor, precum şi creşterea îngrijorătoare a operaţiunilor de schimb de pe
piaţa paralelă.
Banca Naţională a României, la recomandările Fondului Monetar Internaţional, a fost pusă în
situaţia de a introduce şi impune, în vederea atingerii obiectivelor sale legale de susţinere a monedei
naţionale, unele măsuri administrative de restricţionare a accesului pe piaţa valutară, ce au vizat, în
principal, următoarele:
 controlul unor operaţiuni de cont curent (contract extern de import, prestări servicii
internaţionale), în ciuda declarării convertibilităţii interne, de cont current, a leului;
 accesul la cumpărare numai după utilizarea disponibilităţilor valutare proprii sau în
completarea acestora, până la suma necesară operaţiunii de cont curent;
 existenţa în contul solicitantului a disponibilitaţilor în lei calculate la cursul licitat;
 obligativitatea repatrierii încasărilor din exporturi şi penalizarea evazioniştilor prin
imposibilitatea participării agenţilor economici cu declaraţii de încasare valutară restante.
În anul 1998, piaţa valutară a continuat să funcţioneze transparent, volumul tranzacţiilor fiind
cel mai mare de la crearea pieţei în anul 1994. Buna funcţionare a pieţei valutare a fost evidenţiată şi de
eliminarea tendinţelor de segmentare: cursul caselor de schimb (cele private şi cele ale băncilor) a
consemnat deviaţii uşoare, care nu au depăşit cursul afişat de Banca Naţională a României cu mai mult
de 1,5 procente, iar piaţa neagră şi-a încetat activitatea, confirmându-se eficacitatea eliminării totale a
restricţiilor privind accesul la valută al populaţiei. În anul 1999, piaţa valutară a înregistrat începând cu
luna aprilie un surplus valutar lunar permanent, în valoare medie lunară de circa 93 de milioane de
dolari, generat în cea mai mare parte de oferta clienţilor nebancari. O sursă importantă de alimentare a
pieţei valutare au reprezentat-o intrările de capital.
În anul 2004, ca o consecinţă a tacticii de intervenţie a Băncii Naţionale a României,
volatilitatea monedei naţionale faţă de euro s-a memţinut la valori inferioare faţă de anul 2003. Pentru a
minimiza posibilul impact negativ asupra economiei, în anul 2005, banca centrală a acţionat pentru
descurajarea fluxurilor de capital speculativ prin acceptarea unei flexibilităţi sporite a cursului de
schimb, de natură a descuraja potenţialele fluxuri cu caracter volatil.17

17
http://ligiagolosoiu.ro/content/MVII/capV.pdf
12
 Concluzii

Piața valutară sau ForEx este o piață a tranzacțiilor de vânzare-cumpărare a valutelor.

Piețele valutare permit participanților să schimbe o anumită monedă contra altei monede. Una
dintre părți cumpără o anumită monedă de la cealaltă parte, în schimbul unei alte monede.

Schimburile valutare există ca rezultat al comerțului și investițiilor internaționale, astfel

companiile care importă sau exportă mărfuri, cumpără aceste mărfuri într-o monedă și le vând într-o
altă monedă. De aceea ele au nevoie să convertească în moneda în care plătesc mărfurile respective o
parte din banii pe care îi primesc.

Pe piața valutară, tranzacțiile pot fi executate în sume, la date și sub denumiri variabile. Nu
există mărimi sau termene de contract standard. Data la care cele două monede sunt schimbate între ele
este cunoscută sub numele de data de reglementare sau data valutei.

Bibliografie

http://www.stiucum.com/economie/piata-valutara/Piata-valutara34949.php

John Wiley & Sons (Asia)Pte Ltd, Introducere în studiul piețelor monetare și valutare, Editura
Economică, 2000,

www.ase.ro/upcpr/profesori/168/Curs%203+4.doc

Eugen Ștefan Pecican, PIAȚA VALUTARĂ BĂNCI & ECONOMETRIE, Editura Economică, 2000

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/revista_nou/2015/Articol_RFPC_09_2015.pdf

http://www.ase.ro/upcpr/profesori/978/4.pdf

http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1184043-sunt-cum-incheie-tranzactiile-spot-forward-futures.htm

http://ligiagolosoiu.ro/content/MVII/capV.pdf

13