Fişa 24

INTERVENŢII ÎN CRIZA DE ASTM BRONŞIC

Definiţie: astmul bronşic se caracterizează prin dispnee paroxistică expiratorie
provocată de obstrucţia bronhiilor prin bronhospasm.
Circumstanţe de apariţie (cauze):
- factori alergici (praf, medicamente, detergenţi etc.);
- factori nealergici (infecţioşi): bronşite cronice, sinuzite etc.;
- factori favorizanţi: expunere la frig, umezeală, poluanţi, schimbări bruşte cald/ rece,
factori emoţionali.
Manifestări de dependenţă (semne şi simptome):
- criza se instalează brusc, de obicei noaptea cu tuse (stare prodromală), strănut, tuse
uscată, hidroree nazală.
Criza de astm:
- dispnee expiratorie prelungită (weezing);
- tuse cu expectoraţie mucoasă;
- ortopnee;
- exoftalmie;
- anxietate;
- anosmie;
- tegumente palide cenuşii, umede;
- hipersonoritate pulmonară;
- bradicardie;
- durata 15 min-3h cu încetare bruscă.
Intervenţii de urgenţă:
- verificarea stării de conștiență;
- supravegherea funcţiilor vitale;
- eliminarea factorului declanşator dacă este vorba despre unul alergic;
- menţinerea poziţiei şezând sau în ortostatism sprijinit pentru a-i favoriza respirația;
- oxigenoterapie - oxigenul se administrează umidificat cu debit de 6-8 l/min, pe sondă
nazală;
- administrarea medicaţiei antiastmatice, cu durată scurtă de acţiune (spray, aerosoli);
- abord venos și administrarea (la indicaţia medicului) de antispastice, bronhodilatatoare.
(Miofilin), corticoizi (HHC).
Dacă se prelungeşte criza, dacă simptomele nu cedează la medicaţia antiastmatică
sau dacă starea bolnavului se agravează, apar hipotensiune, cianoză, astenie marcată, se
realizează transport de urgenţă la spital.