https://www.historia.

ro/sectiune/general/articol/povestea-farmec-cluj-napoca-produse-cosmetice-din-
comunism-la-mare-cautare-si-astazi, 29.03.2018, ora 14:55

Dacă multe dintre brandurile autohtone au dispărut după ce au pierdut lupta cu marii
jucători internaţionali care au invadat piaţa în ultimii 20 de ani, Farmec din Cluj-
Napoca continuă şi acum producţia începută în urmă cu mai bine de 120 de ani într-
un mic laborator din Budapesta. Farmec este astăzi cel mai mare producător român de
cosmetice, iar produsele sale ajung în Japonia, Canada, Irak, Kuwait, Iordania şi în
multe ţări europene.

Nu există român care să nu fi auzit de laptele Doina sau de loţiunea Tarr. Iar acest lucru
este de înţeles având în vedere că producătorul de cosmetice Farmec are o istorie de peste
120 de ani pe piaţa românească. Fiind singura companie de profil de pe piaţă, fabrica
Farmec a mers destul de bine până în 1994. Apoi a urmat privatizarea, proces care a
permis oricărui angajat să cumpere acţiuni. Astfel, firma a ajuns să aibă 400 de acţionari,
iar familia Turdean să deţină cele mai multe dintre ele- 35%. În prezent, compania
Farmec este condusă de Mircea Turdean, după ce a preluat în 2009 ştafeta de la tatăl său,
Liviu Turdean, care a avut un mandat de 40 de ani.

Dar să vă spunem întreaga poveste Farmec, care începe tocmai în 1889. În acel an, au
luat naştere, la Budapesta, laboratoarele Molnar Moser. Abia 54 de ani mai târziu, în
1943, se desprinde un mic laborator – Mol-Mos – care îşi desfăşoara activitatea în Cluj-
Napoca.

Adevăratul boom a fost undeva prin anii ’60, când partidul comunist a luat decizia că ţara
avea nevoie pe partea de cosmetică de fabrica «cea mai mare, cea mai puternică din
lume», care să intre în competiţie cu marile concerne din vestul Europei.

Anul 1965 este unul emblematic, anul în care s-a produs pentru prima dată
binecunoscutul lapte Doina, produs care este şi astăzi cel mai bine vândut demachiant de
pe piaţa din România, cu o cotă ce depăşeşte 15%. În 1967, Liviu Turdean devine
director al fabricii Farmec şi conduce compania până în 2009, când predă ştafeta fiului
său, Mircea Turdean. Tot în acel an, Farmec marchează o mare realizare:devine primul
producător de creme şi emulsii Gerovital H3 Prof. Dr. Ana Aslan din România. Produsele
se adresau femeilor cu vârstă de aproximativ 40 de ani, tenuriloe care prezintă primele
semne de îmbătrânire. Ana Aslan a preparat vitamina H3 (Gerovital) în 1952, iar
produsul geriatric a fost brevetat în peste 30 de ţări şi consumat de numeroase
personalităţi internaţionale. O parte din produsele Gerovital au fost făcute de-a lungul
timpului la fabrica din Cluj, o altă parte se făcea la fabrica Miraj din Bucureşti, aceasta
fiind achiziţionată de Farmec în 2008.

Mircea Turdean a povestit cum a ajuns tatăl său, Liviu Turdean, să producă gama
Gerovital. „Printre primele idei ale tatălui meu a fost să se întâlnească cu doamna prof.
dr. Ana Aslan-o specialistă foarte la modă în acea perioadă-care se concentrase pe o
disciplină nouă, geriatria“. Întâlnirea cu profesorul a dus la conceperea gamei de
produse Gerovital şi a revoluţionat industria cosmetică din întreaga lume:„România a
inventat zborul, a inventat stiloul, a inventat şi anti-age-ing-ul, iar acest concept ne-a
ajutat şi atunci, dar şi acum“, a explicat Mircea Turdean pentru businessmagazin.ro.

În 1969, Farmec marchează încă o premieră în România, începe fabricarea produselor sub
formă de spray, iar un an mai târziu începe la Cluj dezvoltarea celei mai importante
platforme de producţie de cosmetice din ţară.
Înainte de 1989, fabrica de produse cosmetice de la Cluj-Napoca avea peste 1.000 de
angajaţi şi asigura 90% din tot ceea ce însemna necesarul pieţei de cosmetice pentru cei
22 de milioane de români, oferind în jur de 600 de produse-de la creme de îngrijire a
pielii, spray-uri şi până la produse chimico-casnice pentru curăţenia locuinţei.

Cererea de produse cosmetice a românilor era completată în acea perioadă de alte două
fabrici, Miraj Bucureşti şi Nivea Braşov. De concurenţă nu putea fi vorba, fiecare dintre
cele trei firme fiind specializată pe un anumit domeniu:la Braşov se făcea pastă de dinţi,
la Bucureşti, apă de toaletă, parfumuri şi vopsele de păr, iar Farmec era singura companie
care producea creme cosmetice şi spray-uri.
https://www.forbes.ro/crestere-de-13-businessului-farmec-sa-cluj-napoca-55373, 29.03.2018, ora 15:20

Creștere de 13% a businessului Farmec

SA Cluj-Napoca
Producătorul român de cosmetice Farmec a încheiat anul 2015 cu o cifră de
afaceri de 172,5 milioane lei (38,8 milioane euro), înregistrând o creștere cu
peste 13% față de rezultatele financiare din 2014.

Mircea Turdean, Director General Farmec: „Anul 2015 a reconfirmat poziția de top pe
care compania și produsele noastre o au în piața de cosmetice, iar acest lucru nu ar fi fost
posibil fără susținerea clienților noștri fideli, care apreciază calitatea și inovația produselor
românești. De asemenea, acest rezultat confirmă faptul că avem o strategie de business solidă
si sănătoasă, dezvoltată ținând cont de nevoile consumatorilor, dar si de contextul
macroeconomic. Pentru 2016, ne propunem creșterea cifrei de afaceri, prin consolidarea pe
piață a principalelor noastre branduri, dar și lansare de noi produse. Continuăm să fim
aproape de consumatorii noștri, atât prin deschiderea de noi magazine în comerțul
tradițional, cât și în centrele comerciale, inclusiv in București, locație așteptată cu mare
interes de către iubitorii produselor noastre”.

În 2015, compania a lansat pe piață trei noi game de produse, toate

create special pentru soluționarea unor probleme specifice ale consumatorilor:
– Gerovital Happiness (produse cosmetice pentru față și corp care oferă
tenului un aspect sănătos, plin de strălucire)
– Gerovital H3 Derma Sun (gamă inovatoare în domeniul
dermatocosmeticelor cu protecție solară)
– Gerovital Tratament Expert (gamă pentru îngrijirea completă a părului).
Începând cu anul trecut, prin partenerii de business ai companiei din Franța,
Grecia, Italia și Spania, produsele Farmec pot fi cumpărate și testate, atât de
români, cât și de străinii interesați de produse românești de cea mai bună
calitate.
În prezent, produsele Farmec ajung în peste 30 de ţări, principalele pieţe
fiind: Japonia, Ungaria, Grecia, Macedonia, Republica Moldova, EAU, Irak,
Kuwait, Canada.
http://www.mediafax.ro/social/polul-cosmeticii-romanesti-atunci-si-acum-farmec-produse-din-
comunism-la-mare-cautare-si-azi-din-romania-pana-in-japonia-galerie-foto-10661496, 30.03.2018, ora
12:30

"Polul cosmeticii româneşti", atunci şi acum:

FARMEC, produse din comunism, la mare
căutare şi azi, din România până în Japonia -
GALERIE FOTO
Înfiinţată în urmă cu peste 50 de ani, Farmec Cluj-Napoca a fost câteva
decenii singura sursă de produse cosmetice pentru populaţia României. A
supravieţuit tăierii importului de materii prime, dictată de Ceauşescu, dar şi
tranziţiei de după 1990, de la o economie planificată la una capitalistă.

Producătorul de cosmetice Farmec este printre puţinele fabrici din Cluj-Napoca înfiinţate în
perioada comunistă care au supravieţuit după 1990, societatea reuşind să nu fie demolată
şi transformată într-un proiect imobiliar sau privatizată de un investitor străin pentru a fi,
ulterior, închisă.

Farmec a fost înfiinţată la începutul anilor '60, când se numea "Întreprinderea de

produse cosmetice", Partidul Comunist Român dorindu-şi ca la Cluj-Napoca să
funcţioneze "cea mai mare fabrică de cosmetice din Europa", capabilă să intre în
competiţie cu marile concerne din domeniu din Vestul Europei.

Înainte de '89, fabrica avea peste 1.000 de angajaţi şi asigura 90 la sută din tot ceea ce
însemna necesarul pieţei de cosmetice pentru cei 22 de milioane de români, oferind în jur
de 600 de produse - de la creme de îngrijire a pielii, spray-uri, până la produse chimico-
casnice pentru curăţenia locuinţei.

Sofia Irimie este inginer chimist şi lucrează la Farmec de 36 de ani, fiind şefa
departamentului de cercetare. A trecut de la perioada comunistă, în care pentru un tovarăş
activist PCR era mai important un abonament la "Scânteia" decât o publicaţie de
specialitate de chimie, prin provocările sistării importurilor de materii prime, dictate de
Nicolae Ceauşescu la începutul anilor 1980, până la perioada de tranziţie de după 1990,
când Farmec a trebuit să facă faţă şocului economiei de piaţă.

"În perioada comunistă volumul de producţie era mult mai mare pentru că erau în România
trei fabrici de cosmetice - Miraj Bucureşti, Nivea Braşov şi Farmec Cluj-Napoca, care
asigurau pentru cei 22 de milioane de români tot necesarul de produse cosmetice de toate
categoriile. Producţia era planificată, unde se repartiza centralizat un plan lunar, iar atunci
lupta mare era să îndeplineşti acel plan. Concurenţă nu exista absolut deloc întrucât fiecare
dintre acele trei fabrici era specializată pe anumite domenii, fiecare pe felia lui: la Braşov se
făceau paste de dinţi, produse de igienă orală, iar la Bucureşti se făceau apă de toaletă,
parfumuri, vopsele de păr. Noi, la Farmec, eram specializaţi în domeniul cremelor
cosmetice şi al spray-urilor, singurii din ţară, al cremelor de ras, after shave, şi al produselor
chimico-casnice, pentru întreţinerea şi curăţenia casei. Atunci nu exista termenul de
comparaţie, nu era concurenţă, nu aveai cu ce compara un produs cosmetic cu altul, pentru
că pur şi simplu nu exista", îşi aminteşte Sofia Irimie.

Înainte de '89, cel mai important lucru din activitatea unei întreprinderi socialiste era "planul"
care trebuia îndeplinit, uneori cu fel de fel de "artificii".

"Erau luni în care pentru îndeplinirea planului lunii anterioare se raporta şi producţia
de pe primele zile ale lunii următoare. Se lucra intens, se lucra în trei schimburi, se lucra
şi sâmbăta. Era o producţie integrată, de care foarte greu am putut să ne debarasăm mai
târziu. Aici se făceau ambalajele de mase plastice, pentru care se făceau matrice. Gama de
produse era mare, aveam foarte multe mărci, într-o piaţă unde nu era concurenţă şi erau
singurele, evident că erau foarte bine cunoscute. Nu exista atunci un feedback al
consumatorilor, pentru că luau ce găseau pe rafturi, neavând altceva la dispoziţie", spune
ea.

Dezvoltarea maximă în perioada comunistă a fost între 1965 şi 1978, când s-a investit mult
în industria chimică din România.

"Până în 1978-1980 a fost o epocă de înflorire, când aveam reţete care şi azi sunt moderne
şi pe care abia acum le scot producătorii străini", susţine Irimie.

Ceauşescu a sistat importurile, iar materiile prime trebuiau înlocuite cu cele

româneşti

După 1980, Nicolae Ceauşescu, reîntors dintr-o vizită în China, a lansat ideea ca România
să îşi plătească toată datoria externă, iar autorităţile comuniste au început să sisteze
importul de materii prime.

"Dacă în anii '70 se importa la Farmec tot ce visam şi avem nişte produse şi formule care
au rezistat pe piaţă şi acum le scot alţii ca noutăţi, după 1980 importul de materii prime s-a
tăiat de pe o zi pe alta, în timp ce producţia trebuia realizată în continuare. Trebuia să
producem, cum erau sloganurile pe atunci, cu materii prime româneşti şi trebuia să înlocuim
tot ce era de import cu produse din ţară. A fost o perioadă de mare provocare pentru un
profesionist, să găseşti în ţară un produs care, chiar dacă nu era extraordinar de bun,
măcar nu făcea rău. Nu au mai fost aceleaşi parfumuri sofisticate, aceleaşi creme, dar s-
au scos produse care se puteau folosi şi care nu au făcut rău consumatorilor", spune Irimie.
Potrivit acesteia, după 1980 a fost perioada în care se lucra intens nu numai pe partea de
materii prime chimice, unde trebuiau găsiţi înlocuitori, ci şi la partea tehnologică.

"Noi aveam o linie de confecţionat dozele din aluminiu pentru spray-uri, făcute din pastile
din aluminiu cu un aliaj de magneziu, adus din import. De pe o zi pe alta, s-a sistat importul
acelor pastile şi atunci inginerii noştri au făcut analize la compoziţia acestei pastile de
aluminiu şi s-a mers la Slatina şi s-a lucrat cu specialiştii de acolo până s-a obţinut exact
acea compoziţie a pastilei. Toate aceste cercetări au durat circa o jumătate de an, timp în
care nu s-au produs spray-uri, până când s-a reuşit asimilarea acelei pastile ca să putem
lucra mai departe. S-au înlocuit şi cernelurile care se imprimau pe acele doze de spray, tot
de pe o zi pe alta s-a interzis importul acestora şi a trebuit să lucrăm cu fabrici din ţară. Era
o valvă pentru spray-uri din aluminiu, adusă din Italia, s-a interzis, dar s-a făcut în ţară, deşi
are elemente de o fineţe deosebită. A trebuit să mergem mai departe", povesteşte Sofia
Irimie.

"Nu ştiu cum puteţi să vă dezvoltaţi, pentru că nu sunteţi abonaţi la ziarul Scânteia"
Cercetătorii de la Farmec nu aveau acces la publicaţii străine de profil, la informaţii despre
noutăţile din acest domeniu, la cercetările de pe plan internaţional, lucruri care nu erau
importante pentru activiştii PCR.

"La una din multele şedinţe, la începutul anilor '80, la care a participat un activist de partid
care dădea indicaţii şi ne controla, ne-a făcut observaţia că a sesizat la noi o lipsă imensă şi
a spus: «Nu faceţi o documentare corespunzătoare, nu ştiu cum puteţi să evoluaţi şi să vă
dezvoltaţi, pentru că nu sunteţi abonaţi la ziarul Scânteia». De acolo se învăţa şi chimia şi
absolut totul. Cam aşa mergeau lucrurile", îşi aminteşte Irimie.

Produsele cosmetice de la Farmec erau foarte cerute în acea perioadă la export şi se

vindeau în ţări din Vestul Europei şi până în Japonia. Pentru seriile de export, comuniştii
mai permiteau să fie aduse materii prime din import, pentru a se menţine calitatea. Românii
vedeau aceste produse doar la "shop", în hoteluri, unde se vindeau pe valută şi aveau un
alt ambalaj, un alt design, inscripţii în limbi străine.
De asemenea, cosmeticele produse la Cluj aveau şi rolul de a "deschide uşi" pe la
ministerele din Bucureşti, unde era nevoie de obţinerea unor avize.

"Erau categorii de produse trimise la Bucureşti ca să poţi să îţi rezolvi una-alta, mergeai cu
sacoşa de spray-uri Farmec şi atunci totul se rezolva, se deschideau uşi şi se rezolva orice
problemă", spune şefa departamentului de cercetare.
Produse cosmetice neschimbate zeci de ani, la cererea clienţilor

Farmec are mai multe mărci produse de pe vremea comunismului care se află şi în prezent
în fabricaţie, cu aceeaşi formulă şi acelaşi ambalaj, pentru că aşa a cerut publicul, fie că
este cel din România sau din străinătate.

"Laptele demachiant Doina, care şi azi e pe piaţă, de circa 50 de ani, este un produs
extraordinar de cunoscut, a fost la un raport calitate-preţ extraordinar de bun, încât
este cerut şi azi. Cred că nu există familie care să nu fi avut în casă un tub cu lapte Doina,
care şi-a păstrat şi forma, şi aspectul, şi designul. Ulterior, după 1990, am încercat să îl
modernizăm, să îl facem mai atractiv, dar piaţa a refuzat, nu şi l-a dorit aşa. Au scăzut
vânzările, am primit telefoane că produsul e altul, deşi, de fapt, formula era neschimbată şi
a trebuit repus pe piaţă exact cum a fost de pe vremea bunicilor. Acest lapte este folosit de
români şi pentru alte scopuri: întreţinere produse din piele, chiar pentru curăţat bocanci",
menţionează Irimie.

O altă marcă produsă neîntrerupt de 35 de ani şi cerută la export, pe piaţa japoneză, exact
cu aceeaşi formulă şi acelaşi ambalaj, este crema Gerovital H3.
"Am încercat să facem un ambalaj nou pentru Gerovital H3, mai atractiv, mai modern, dar
clienţii japonezi au refuzat şi ne-au cerut să le trimitem crema în cutia model vechi de 35 de
ani. La Farmec, am făcut prima emulsie cu lăptişor de matcă prin anii '60, iar în industria
cosmetică abia cum începe să se folosească lăptişorul de matcă. Noi făceam spray
antiperspirant în anii '70 , iar aceeaşi substanţă activă este acum în vogă", afirmă Irimie.

1990 - învăţăturile economiei de piaţă

După 1990, societatea Farmec a trecut printr-o perioadă dificilă, caracterizată prin
concurenţa acerbă pe care o făceau cosmeticelor româneşti produsele străine.

"A intrat atunci foarte multă producţie străină, multe mărci. A fost mai greu în acea
perioadă, când a trebuit să trăim pe propriile noastre picioare, să ne descurcăm
singuri. Având un departament propriu de cercetare, am încercat să dezvoltăm produsele
noastre, iar ce s-a deschis atunci a fost poarta spre informaţie. Am avut şi parteneri străini,
mai primeam prospecte şi informaţii sau anumite documentaţii şi mai aveam acces la unele
date. Am început să ieşim la târguri, să colaborăm cu firme străine, aveam parteneri din anii
'70 care, după 1990, ne-au ajutat, s-au reluat relaţiile comerciale, s-a reluat importul, am
învăţat din mers ce este economia de piaţă", îşi aminteşte Irimie.

Farmec a trecut la reorganizarea activităţii, la reducerea sectoarelor care nu erau eficiente

şi la dezvoltarea celor care au viitor, iar fabrica s-a retehnologizat.

"Am construit la începutul anilor '90 o fabrică absolut nouă de spray-uri, lângă Cluj-Napoca,
şi am înlocuit freonul cu propan butan. S-au înfiinţat secţii noi, cu condiţii de producţie
aproape similare cu cele din industria farmaceutică. În 2012 s-a finalizat secţia de produse
de curăţenie şi întreţinere şi îngrijire locuinţe. Pe parcursul anilor, după 1990, au venit la
Farmec toate marile companii de cosmetice să ne curteze, s-a discutat cu toţi, dar când se
discuta despre un parteneriat, conducerea Farmec a pus condiţia să rămânem cu 51 la
sută, ceea ce nu a acceptat nimeni. Acesta este avantajul că am rămas pe piaţă şi ne-a dat
posibilitatea să creştem şi să ne dezvoltăm ca o companie sută la sută românească",
subliniază Sofia Irimie.

Până în 1990, desfacerea produselor fabricii nu era o problemă, pentru că totul era
centralizat, venea planul de la centru pentru un milion de doze de spray-uri, de exemplu, şi
exista siguranţa că acea cantitate era preluată şi distribuită în ţară.

"Noi numai produceam fără să ne batem capul cu altceva. După 1990, a trebuit să vedem
ce facem cu produsele noastre, pe o piaţă concurenţială, şi am început cu distribuitori, care
le aduceau înapoi pentru că erau la mare căutare produsele străine. După o perioadă de
lipsuri, toţi erau ahtiaţi după tot ce este nou, după produse cosmetice străine. Noi trebuia să
fim prezenţi pe o astfel de piaţă şi să vindem mai departe şi am schimbat strategia şi am
înfiinţat propria noastră reţea de desfacere, care acoperă întreaga ţară. Avem 12
reprezentanţe, fiecare acoperind câteva judeţe, avem magazine proprii, închiriate, apoi am
cumpărat spaţiul şi am investit în modernizare, am făcut depozite, avem o flotă proprie de
peste 100 de maşini, avem angajaţii noştri proprii, care vând numai produse Farmec",
explică Irimie.

"Polul cosmeticii româneşti", atunci şi acum

Directorul general al Farmec, Liviu Turdean, susţine că înainte de 1989 o mare problemă
era activitatea pe liniile de producţie, care se desfăşura, într-un procent foarte mare,
manual.

"Şi echipamentele de dinainte de 1989 erau de producţie occidentală, din fericire pentru noi
am avut dreptul să aducem produse de calitate, chiar dacă erau cu circa 10 ani mai vechi
decât cele din Vest, din Italia sau Germania. Acum avem utilaje automatizate de ultimă
generaţie, similare cu ce sunt şi dincolo, în Vestul Europei. Dacă nu eşti competitiv
cu ei, ai pierdut concursul. Suntem compatibili cu marile firme de cosmetice din Vest atât
ca echipamente, cât şi ca reglementări de tip ISO sau GMP (Good Manufacturig Practice),
Farmec fiind singura fabrică din România atestată din punctul de vedere al calităţii pentru
produse cosmetice, primind certificatul de bună practică de fabricaţie. Farmec era, înainte
de 1989, polul cosmeticii româneşti şi aşa este şi acum. Concurenţa pentru noi a fost
benefică, a născut produse noi şi o cercetare şi productivitate. Distanţa foarte mare dintre
firmele din Vest şi noi, care era înainte de Revoluţie, a fost acoperită cu succes", consideră
Turdean.

La rândul său, directorul tehnic Producţie, Monica Vuşcan, a explicat că atmosfera este
controlată din punct de vedere al calităţii aerului, presiune, umiditate şi temperatură.
"Avem două rânduri de vestiare, de haine de stradă, unde fiecare angajat are dulap
individual în care îşi lasă hainele de acasă, pe urmă se trece în vestiarul în care se
echipează corespunzător, cu bonete, măşti de faţă, iar fiecare persoană care intră în secţie
îşi dezinfectează mâinile cu soluţie dezinfectantă. Avem filtre speciale cu care se
controlează calitatea aerului, care reţin 99,99 la sută din praf şi impurităţi, bacterii, pentru a
nu se contamina procesul de fabricaţie. Respectăm clasa D de curăţenie din industria
farmaceutică", afirmă ea.

Potrivit acesteia, în secţia de producţie semifabricatul, o cremă de exemplu, nu intră deloc

în contact cu operatorul.

"Cuva etanşă în care se află crema este legată direct la maşina automată printr-un furtun,
cutiile din plastic vin pe masa rotativă, se dozează compoziţia, se aplică folie de aluminiu,
capacul şi se ambalează, fără ca produsul să intre în contact cu operatorul. După ce este
preparată crema, aceasta stă şapte zile în zona de carantină pentru analize microbiologice,
se ambalează şi mai stă şapte zile în carantină pentru alte analize, iar ulterior merge în
depozitul de produse finite", explică Vuşcan procesul de fabricaţie.

Înainte de 1989, secţia de producţie era în altă clădire, unde erau "reguli minime de igienă,
de fabricaţie şi unde fluxurile nu erau bine delimitate".

"De pe casa scărilor se intra direct în secţia de fabricaţie, accesul nu era controlat şi nici
gradul de curăţenie. Nu se ştiau atunci actualele reguli, care s-au dezvoltat în timp. Noi, pe
industria cosmetică, nu suntem obligaţi să respectăm exact regulile din industria
farmaceutică, dar făcându-se modernizarea în 2007, ne-am upgradat la acest nivel pentru
că este o concurenţă acerbă în industria cosmetică şi avem un atu în faţa unor competitori",
spune Vuşcan.

Aproape de pensie, după 36 de ani de Farmec

Elisabeta Torok şi Anamaria Szekely lucrează amândouă în secţia de producţie, la un utilaj

automatizat de umplere a unor recipiente din plastic cu şampon.

Elisabeta Torok are 54 de ani şi lucrează de 36 de ani la Farmec, mai având un an până la
pensie. Farmec a fost primul şi singurul său loc de muncă, iar de-a lungul anilor a prins
toate perioadele, începând cu cea comunistă, în care condiţiile de muncă "nu erau
moderne", până la cea din prezent, cu utilaje performante.
"La vechea secţie, unde am început, produsele nu erau atât de diversificate ca acum.
Utilajele nu erau aşa de moderne ca şi acum, nici secţia nu era aşa de modernă, nici
condiţiile de muncă, aveam halate şi baticuri, la început, apoi bonete de pânză. Era greu,
dar şi frumos să faci produse cosmetice. Regula este să îţi iubeşti munca pe care o faci şi
să pui suflet. Acum sunt alte condiţii, secţia e modernă, utilajele automate, la şampon, care
dozează automat şi etichetează automat. Mai demult, înainte de 1989, fazele de dozare se
făceau la maşină şi se regla gramajul, iar etichetarea se făcea manual", povesteşte femeia.

Anamaria Szekely s-a angajat la Farmec în iunie 1989, imediat după absolvirea liceului,
acesta fiind primul său loc de muncă. A rămas aici, lucrând în mai multe secţii.

"Când m-am angajat, am prins o jumătate de an înainte de Revoluţie. Atunci era cu

totul altfel, dar acum s-au făcut îmbunătăţiri mari în ceea ce priveşte respectarea
condiţiilor de curăţenie şi igienă. Nu aş pleca de la Farmec", spune Szekely.

Farmec Cluj-Napoca are în prezent puţin peste 600 de angajaţi şi realizează în jur de 450
de produse cosmetice.
Branduri romanesti(prima parte)

http://www.zf.ro/eveniment/conferinta-zf-branduri-romanesti-care-este-reteta-ca-un-brand-romanesc-
sa-ajunga-un-nume-la-nivel-mondial-15734625, 29.03.2018, 19:25

https://www.retail-fmcg.ro/servicii/studii-de-piata-servicii/top-100-branduri-romanesti-2.html,
29.03.2018, 19:28

https://www.forbes.ro/cele-mai-cool-zece-branduri-romanesti-50508, 29.03.2018, 19:20

Cele mai cool 100 de branduri din România sunt prezentate în noul număr al
revistei Forbes. Printre acestea, cele mai cool branduri românești.

6. Gerovital
Domeniu: Cosmetice
Anul înființării: 1958
Țara:România
Gerovital s-a născut dintr-un produs românesc care a făcut istorie în afara
graniţelor şi a generat venituri considerabile ţării. Iniţial un medicament cu
rol de diminuare a efectelor îmbătrânirii, inventat de dr. Ana Aslan în anii ’60,
marca Gerovital a devenit un brand important de cosmetice. Numele său este
legat şi de apariţia unei specialităţi medicale – geriatria. În 2008, Farmec a
preluat integral drepturile de utilizare a mărcii Gerovital, achiziţionate de la
rivalul său, Gerovital Cosmetics, fosta Miraj, pentru 1,2 milioane de euro.
Produsele sale sunt exportate acum în peste 40 de ţări. Producătorul de
cosmetice Farmec este una dintre companiile autohtone cele mai longevive, cu
o istorie care se întinde pe mai bine de 40 de ani.
https://www.forbes.ro/gala-forbes-cool-brands-99934, 29.03.2018, 19:22