Universitatea București

Facultatea de Litere
Comunicare și Relații Publice
Curs: Metode de cercetare în științele sociale
Lector universitar doctor dl. Nicolae Perpelea

Imaginea femeii în societate

Student: Dibilnac Andreea Maria, anul I, grupa 1

2016
 În acest studiu de caz am analizat imaginea femeii în societate, din cele mai vechi timpuri și
până în prezent.Consider că este un subiect important pentru că imaginea femeii a fost
întotdeauna controversată și s-a schimbat enorm de mult cu trecerea anilor.

În prezent, avem diverse studii sau cercetări realizate pe acest subiect și toate au ajuns la
concluzia că imaginea femeii este radical schimbată, însă în zilele noastre este pusă o presiune
enormă asupra femeilor pentru felul în care arată deoarece mass-media promovează doar un
anumit stereotip,care pentru majoritatea femeilor, pare imposibil de obținut.

Am ales această temă pentru că vreau să evidentiez diferențierea evidentă pe care o face
mass-media prin crearea de stereotipuri.Aceste diferențe sunt evidente în relațiile interumane
deoarece persoanele supraponderale sunt judecate, văzute într-un mod diferit ,iar persoanele care
sunt foarte slabe,chiar anorexice, sunt lăudate și apreciate.

În încercarea de a-mi face înțeles punctul de vedere, am creat un chestionar (atașat alături),
care a fost completat de un număr total de 34 de persoane,bărbați și femei de diferite vârste și cu
statut social diferit.

De atunci până acum

Idealul de frumusețe s-a modificat odată cu fiecare generație trecuta. Astfel, cu trecerea anilor
imaginea femeii ideale a suferit mari schimbări.Totuși, pe lângă imaginea fizică a femeii, în
societate există și statutul acesteia care s-a modificat extrem de mult din Evul Mediu și până în
prezent.

Evul Mediu propune ca model al frumuseții feminine rubensienele. Formele pline, sânii
voluptoşi, talia mare şi şoldurile late erau atunci idealul de frumuseţe în viziunea masculină.
Peter Paul Rubens în decursul a celor patruzeci de ani a reușește să picteze peste 1. 400 de
tablouri, întărind acest tip de frumusețe.În această perioadă, femeia era considerată inferioară
barbatului din orice punct de vedere și astfel, femeile aveau două alegeri, considerate optime
pentru ele: soția supusă sau călugărița dedicată Bisericii,dar ceea ce mi s-a părut incredibil a fost
faptul că tot bărbații făceau alegerile pentru ele,deci nu putem spune că erau alegeri,ci pur și
simplu destinul lor.
 Înainte de anii 1900, în Europa și America, formele pline reprezentau o garanție a sănătății. La
început de secol XX, perfecţiunea feminină capătă chipul lui Elsie Scheel, o tânără studentă în
vârstă de 24 de ani. Într-o serie de articole apărute în presa britanică la sfârşitul anului 1912 -
începutul lui 1913, Elsie a fost declarată femeia ideală. Cu cele 77 de kilograme ale sale şi cu cei
1,70 metri înălţime,cu care azi ar fi fost considerată mai mult decât supraponderală, tânăra era
etalonul civilizaţiei moderne, scria publicaţia „The Star“ la 2 februarie 1913, citată de cotidianul
Huffington Post. Tânăra cu părul deschis la culoare şi ochi albaştri despre care se credea atunci
că are o sănătate perfectă ar fi încadrată astăzi în categoria persoanelor supraponderale - indicele
ei de masă corporală (raportul greutate-înălţime) era de 26,8. Dimensiunile ei erau destul de
departe de cele pe care le luăm astăzi drept etalon, 90-60-90. Bustul lui Elsie măsura în jur de 88
de centimetri, talia - 77 de centimetri, iar circumferinţa posteriorului - 101 centimetri.Începând
cu această perioadă, femeile încep să dobândească un alt statut social,iar rolul dominant al figurii
masculine asupra femeilor se diminuează evident.

Idealul frumuseţii s-a schimbat în perioada interbelică. Femeile au devenit tot mai preocupate
de siluetă, dar formele voluptoase, precum cele ale lui Marilyn Monroe, rămân în vogă până la
începutul anilor ’70. Atunci începe obsesia pentru siluetă şi înfloreşte industria produselor pentru
slăbit.În această perioadă, femeile încep să lupte cu înverșunare pentru drepturile lor și încearcă
să ajungă, din punct de vedere social, egale bărbaților.
 În anii ’90, femeile înalte şi foarte slabe, anorexice, devin etalon al frumuseţii şi încă mai sunt
subiect de cotroverse.Pe plan social femeile sunt egalele bărbaților, nu mai sunt tratate
nesemnificativ și manipulate de către bărbați.

Ce se întâmplă azi?
Se pare că s-a declanșat o adevărată campanie de promovare a modelelor anorexice în
detrimentul oricărei persoane cu o greutate de peste 60 kg. Cure de slăbire, operații care mai de
care, metode de întreținere, toate menite să ne deschidă ochii în ceea ce privește o viață sănătoasă
și un corp de invidiat. Se pare că tot mai mulți tineri apelează la ținerea unei cure de slăbire,
simțindu-se demoralizați din plin.

Suntem dispuși să apelăm la orice e posibil pentru a ne face acceptați în această situație? Unele
persoane ar raspunde afirmativ. Dar oare chiar pot face asta?
 Ultima soluție a medicilor pentru a slăbi mai ușor este „plasturele miraculos”. Pacienții
disperați să piardă kilograme mai repede și mai eficient ajung să-și coasă pe limbă cu ajutorul a
șase copci un plasture de slăbit. Acesta face atât de dureroasă mâncarea alimentelor solide încât
pacientul este forțat să adopte o dietă lichidă.

Sau ce putem spune de metoda prin care Nicoleta Luciu a ales să scape de kilogramele în plus
adăugate în timpul sarcinii? Implantarea unei tenii in stomac până subiectul ajunge la greutatea
ideală. Fiind nesupravegheată aceasta poate depune ouă în stomac, poate elimina toxine care cu
timpul pot afecta ficatul.

Altă metodă periculoasă şi ciudată este cea a instalării unui tub gastric. Se numeşte dieta K-E şi
constă în inserarea unui tub nasograstric (un tub care picură lichid nutritiv prin nas direct în
stomac). Oamenii care se decid să ţină drastica dietă nu mănâncă nimic timp de 10 zile şi sunt
nevoiţi să care punga cu lichid după ei, ca o perfuzie.

Până unde vor merge aceste procedee? Trăim într-o societate în care metodele menționate mai
sus sunt perfect normale, fiind acceptate de un număr mare de femei dispuse să încerce orice
pentru a ajunge la greutatea dorită. Însă ce putem spune despre bărbați? Se simt ei în aceași
situație cu a noastră?

Pectorali, picioare lucrate, așa numitele pătrățele prezentate în continuu îi afectează chiar și pe
masculii de neatins. Este adevărat; și ei se plâng, și ei tind să aibă mai mult, să arate mai bine.

Într-o societate cu o frumusețe-tip bine definită, nesiguranța în sine si stările de depresie ale
celor mai puțin înzestrați de la natură, a celor cu o condiție fizică proastă este des întânită, fiind
uneori nevoie de un psiholog sau chiar un psihiatru pentru a trece peste.

Nu puține sunt cazurile în care te gândești cu ce te vei îmbrăca în așa fel încât să nu stârnești
reacții adverse sau să nu primești injurii sau remarci subtile. O societate în care iți este teamă sau
rușine de modul în care arăți și de hainele pe care le-ai putea pune pe tine, de modul în care te
vor privi cei din jur în momentul în care vei purta pantaloni scurți chiar dacă nu arăți perfect, în
momentul în care vei merge la plajă și va fi nevoie să te expui ș.a.

O astfel de societate nu va putea înțelege faptul că schimbările nu vin ușor pentru că este
nevoie de foarte multă muncă și motivație pentru a ajunge la punctul pe care dorești să îl atingi.
Această societate va avea grijă să te judece înainte și să aibă grijă ca tu să primești cele mai dure
injurii, chiar dacă nu vor recunoaște acest fapt, declarând că sunt susținători ai oricărui om.

Cu toate astea, în spatele unui aspect ce lasă de dorit se pot ascunde personalități deosebite. Mă
bucură faptul ca unii dintre acești oameni ajung să fie promovați fără a fi un motiv de râs în orice
moment.

Queen Latifah impresionează de fiecare dată prin amuzamentul si carisma ei. Louie Anderson,
faimosul personaj al desenelor, cunoscut ca și comediant nu a avut niciodată probleme cu
greutatea lui. Adele, privighetoarea blondă ce este departe de greutatea ideală a făcut furori cu
vocea ei, impresionând un public numeros. Aceasta a câștigat premii atât în cadrul BRIT Awards
cât si un premiu Grammy. Să nu uitam de Israel Kamakawiwo’ ole, simpaticul hawaiian ce ne
încânta cu “Over the rainbow” și care se aude și vara aceasta pe radiourile europene. Luciano
Pavarotti este un alt exemplu demn de menționat. Celebrul tenor este singurul din branșă care a
vândut mai mult de 100 milioane de înregistrări.Actrița americană Rebel Wilson este ,de
asemenea, o persoană cu probleme de greutate, însă asta nu a împiedicat-o să fie o actriță și o
comediană de excepție, declarând că „Fetele “mari” fac mai bine comedie!”, aceasta a mai
adăugat că greutatea sa este o calitate la Hollywood și insistă că nu v-a face nimic în privința
kilogramelor sale.
 Modelele pe care le vedem pe catwalk-uri sau în diversele prezentări de modă impun o
imagine impecabilă,cu masuri perfecte de 90-60-90, ajung să ni se pară modelul suprem de
femeie,însă nimeni nu știe că, de fapt, o astfel de siluetă înseamnă extrem de multe sacrificii,
precum diete extreme sau o metoda cel puțin bizară, modelele înghit vată medicinală îmbibată
pentru a combate starea de foame.Melodia canteretei Beyonce „Pretty Hurts”,arată prin ce
chinuri trec modelele pentru a afisa corpurile perfecte și combate, în acelasi timp, stereotipurile
impuse de societate, unul dintre versurile melodiei fiind reprezentative „Sufletul este cel care are
nevoie de o operație”.
Se face ceva?
Israelul este prima țară din lume care a intervenit prin lege pentru limitatea slăbitului, mai ales
când acesta ar putea dăuna sănătății.Legea are în vedere că, în dorința de a arată cât mai svelte,
numeroase fotomodele și-au făcut obiceiul de a se subalimenta, fără să fie conștiente de faptul că
asemenea măsură dăunează nu numai sănătății fizice, dar are un impact uneori ireversibil și
asupra psihicului.

Fenomenul este cu atât mai grav cu cât majoritatea fetelor care aleg calea menținerii sănătății
prin subalimentație sau cu o alimentație nesănătoasă sunt adolescente imature. Din păcate, ele
sunt încurajate de o bogată literatura pentru slăbit, editată de persoane fără nici o abilitate de
profil, prezentă și pe internet, la dispoziția tuturor.

Legea nu poate impune cenzura nici în domeniul editorial, nici în cel electronic, însă poate face
ceva. Angajatorilor li se interzice să încheie contracte cu persoanele ce nu corespund
caracteristicilor corporale minime, prevăzute de lege, informează www.factroom.ru.
 După numeroase studii și testări experimenale, a fost stabilită o normă limitativă privind
raportul între kilograme și înălțime, calculat astfel: greutatea în kilograme a persoanei se împarte
la pătratul înălțimii exprimat în metri. Rezultatul trebuie să fie minimum 18,5.

Nu este o noutate. Raportul îl cunosc medicii de familie de pretutindeni, dar în Israel s-a
legiferat pentru prima oară folosirea sa, recunoașterea acestuia cu literă de lege.

Fetele al căror indice de proporții corporale se situează sub limita de 18,5 nu pot fi folosite ca
fotomodele, nu pot fi fotografiate sau filmate în scopuri comerciale sau artistice și nu li se pot
oferi angajamente prin contracte.

Legea prevede ca persoanele deja angajate să fie supuse unui examen periodic, sub
suraveghere medicală, care să reconfirme de fiecare dată încadrarea în indicatorul de proporții
corporale. În scopul bunei desfășurări a acțiunii, în Israel a fost înființat un corp de medici
însărcinați cu verificarea încadrării fetelor în parametri și eliberarea certificatelor "apt ca
fotomodel", care se vizează periodic.

Pentru persoanele aflate sub raportul 18,5 se întocmeste o evidență specială. Ele sunt catalogate
ca malnutrite, iar organismele social-sanitare sunt însărcinate cu consilierea lor, pentru a reveni
la normal.

Ca măsură suplimentară, angajatorii care folosesc în activitatea lor editoriala sau imagistica
fete tinere sunt controlați periodic, pentru ca, prin procedee tehnice, să nu trucheze imaginile,
accentuând siluetele. Aceasta ar crea o psihoza colectivă pentru stimularea slăbirii exagerate.

În mod neașteptat, designerii și oameniii de artă din Israel au arătat multă înțelegere față de
măsurile autorităților, apreciind și ei că aspectul subnutrit al unei persoane este departe de a crea
o imagine sexy.

Mai multe decât atât, în iulie 2011, trei modele plus-size au apărut pe coperta revistei „Vogue”
din Italia. A fost una dintre cele mai șocante decizii în industria modei când revista, etichetată
„Biblia modei”, a hotărât să deschidă cu o categorie marginalizată de modele. Acesta a fost încă
unul dintre pașii pe care domeniul i-a făcut spre o direcție mai sănătoasă și un viitor din ce în ce
mai lipsit de rigori inumane și criterii ireale ale frumuseții feminine.
 Se preconizează că ne vom întoarce la valorile adevărate. Oare au înteles marii designeri de
modă că femeia cu forme normale este "adevarata valoare"? Sau vor să capteze și o
altă piață pentru a-și menține câștigurile? Să fie doar marketing?

Având în vedere toate cele menționate mai sus, putem concluziona prin a spune că societatea
în care trăim nu are puterea de acceptare a persoanelor cu probleme de greutate, aducând din ce
în ce mai multe impedimente în calea acestora. Injuriile, bătaia de joc, demoralizarea, și
prezentarea obsesivă a unor stereotipuri nu face nimic altceva decât să accentueze situația în care
ne aflăm. Rămâne de văzut dacă mass-media va alege să redreseze această mișcare pornită cu
atâta patos, alegând să promoveze normalitatea sau toate demersurile făcute au vizat doar
continuarea unei campanii de marketing cu efect subliminal.
Bibliografie

1. www.wikipedia.com

2. www.csid.ro

3. www.adevarul.ro

4. www.ziare.com

5. www.unica.ro

6. www.stirileprotv.ro

7. www.dailymail.co