Dibilnac Andreea-Maria

Massimo Montanari-Foamea si abundenta

Gusturile acru si dulce,in mod traditional amestecate,au inceput sa fie separate mai clar.S-a evidentiat indeosebi gustul
dulce, cu o intrebuintare mai mare a zaharului ca ingredient a numeroase preparate.Folosit de secole in Europa, el si-a
mentinut mult timp un caracter strict medicinal,mierii revenindu-i rolul de indulcitor alimentar.(pag.118,alin.1,r.1-6)

[...] incepuse sa fie folosit in cofetarie,conform unei practici tinand mai mult de medicina si farmacie decat de
gastronomie: la hotarul dintre cele doua domenii era obiceiul, la care am facut referire, sa se consume dulciurile
condimentate la sfarsitul mesei,pentru usurarea digestiei.(pag.118,alin.1,r.10-13)

In secolul urmator, zaharul este considerat un aliment indispensabil,iar manualele de gatit ii gasesc intrebuintarea cam
peste tot,exact cum recomanda Platina.(pag.119,alin.1,r.1-2)

[...]Abraham Ortelius scrie: O vreme zaharul putea fi gasit numai in pravaliile spiterilor,care il tineau pentru
bolnavi;astazi este mancat cu lacomie.Ceea ce un timp servea ca medicament astazi este aliment.(pag.119,alin.1,r.8-10)

[...] e dificil ca socotelile studiosilor sa coboare mai jos de un litru de vin zilnic pro capite[...] cum s-a confirmat pentru
locuri si grupuri sociale diferite,urbane si rurale[...](pag.119,alin.1,r.4-8,Droguri vechi si noi)

Inca si mai ridicat era consumul de bere.In Suedia, in secolul al XVI-lea, se consuma de 40 de ori mai multa bere decat
astazi.In familiile engleze ale veacului al XVII-lea se bea cam trei litri pe zi de persoana(luand in calcul si
copiii).(pag.119,alin.1,r.10-13)

Dar vinul si berea sunt si un aliment in sensul propriu al termenului,furnizand dietei cotidiene ocompletare
calorica,repede si usor de asimilat,cu atat mai importanta cu cat dieta este mai saraca si mai
monotona.(pag.120,alin.1,r.5-8)

Sa adaugam ca bauturilor alcoolice (mai ales vinului) li se atribuiau insemnate virtuti terapeutice: medicina le utiliza
din plin ca baza pentru prepararea doctoriilor,dar si bautura insasi era considerata doctorie, un soi de remediu universal
pentru toate relele.(pag.120,alin.1,r.11-15)

[...]este cu adevarat imposibil de determinat pragul dincolo de care vinul sau berea inceteaza sa fie simple
alimente,pentru a atinge statutul de drog.(pag.120,alin.2,r.22-24)

[...]este un fenomen social(inainte de a fi unul individual) si implica o utilizare deschis euforica a bauturii alcoolice,
profana pana unde se vrea,dar, in fond nu departe de ceea ce in alte culturi insemna o calatorie extatica spre orizonturi
mistice.(pag.121,alin.1,r.3-7)

Medici si savanti se grabesc sa explice ca alcoolul,cafeaua,ceaiul,ciocolata fac bine: acelasi lucru care se spunea despre
vin sau bere.Un mic alibi intelectual-afirmat macar ca sincera convingere-pentru a deschide usa
dorintei.(pag.121,alin.2,r.13-16)

Conform lui Arnaldo di Villanova, medic traitor prin veacurile XIII-XIV, rachiul risipeste umorile de prisos,reanima
inima, lecuieste colicile,hidropizia, linisteste durerea de dinti,pazeste de ciuma[...].(pag.122,alin.1,r.1-4)

Originara din Etiopia si din alte regiuni ale Africii Orientale,cafeaua a fost importata in Arabia de Sud-Vest in secolele
XIII-XIV. Aici s-a dezvoltat cultivarea sa si s-a afirmat modul de preparare,din seminte prajite, a unei bauturi pe care
traditiile arabe o situeaza in veacul XIV,atribuindu-i descoperirea unui cucernic personaj din Yemen,care initial s-ar fi
servit de ea pentru a-si prelungi starile de veghe mistica.(pag.122,alin.2,r.1-7)

Din a doua jumatate a secolului al XVI-lea, a inceput sa fie importata in Europa,mai ales din initiativa negustorilor
venetieni.In ciuda scepticismului si ostilitatii multora,succesul noii bauturi a fost mare si a stimulat infiintarea de
Dibilnac Andreea-Maria

plantatii speciale in posesiunile coloniale- la inceput opera olandezilor(Jawa) si a francezilor(Antile), apoi in coloniile
spaniole si portugheze din America Centrala si de Sud.(pag.122,alin.2,r.9-16)

Conversatiile stralucite la cafea sau in saloanele inaltei burghezii au reprezentat un spatiu privilegiat al culturii
umaniste.Chiar si etica burgheza a muncii si a productivitatii [...] a aflat in cafea un simbol si un aliat
pretios.(pag.123,alin.1,r.17-20)

[...] daca de-acum nu mai exista case burgheze-scrie, in 1782, Le Grand dAussy- unde sa nu se ofere cafea, chiar si
muncitorii au gasit acest aliment mai economic, mai hranitor, mai gustos decat oricare altul.In consecinta o beau in
cantitati uriase si spun ca adeseori ii tine pana seara.(pag.123,alin.1,r.31-36)

Este evidenta inlocuirea functionala de catre noile droguri a vinului si a berii,ceea ce confirma valoarea nu doar
alimentara, ci si [...] euforizanta ( si socializanta) pe care am vrut sa o atribuim acestor doua ultime produse in sistemul
de consum european,cel putin pana in secolul al XVII-lea.(pag.124,alin.2,r.1-5)

Concluzia a fost ca da, cafeaua era nociva pentru o serie intreaga de ratiuni medicale si fiziologice, dar indeosebi a
reliefat caracterul despotic si autoritar[...].(pag.124,alin.2,r.10-12)

[...] in tarile meridionale ale Europei-Spania si Italia- s-a afirmat utilizarea, si ea noua, a ciocolatei, in anumite privinte
similara celor despre care am vorbit.Ea nu a ajuns totusi sa devina un fenomen de masa, limitandu-si propriul impact la
elitele sociale si religioase[...].(pag.125,alin.2,r.1-4)

Raspandirea lor a insemnat insa, cu precadere, victoria-extrem de rentabila pentru companiile comerciale- a noi nevoi
si dorinte.Nevoia sau dorinta de droguri noi si mai puternice[...].(pag.125,alin.3)