PORTOFOLIU

DIDACTICA DOMENIULUI ARTE

EDUCAȚIE PLASTICĂ
Prof. Gabriela VOICU
anul universitar 2017 - 2018

Student: DINU (Cioranu) Ana-Maria

An III, Grupa 301

Aprilie 2018

CUPRINS
Tema 1: Povestiți o amintire pozitivă și una negativă din școala primară legată de relația
cu învățătoarea/învățătorul.............................................................................................................3

Tema 2: L-ați înscrie pe copilul dumneavoastră la clasa la care predați?..............................4

Tema 3: Dacă ați avea/aveți copii, i-ați da la școala la care predă un coleg (oricare) de la
programul de studii pe care îl parcurgeți împreună?..................................................................5

Tema 4: Cât de important considerați că este ce își doresc copiii? (vezi școala
Summerhill).......................................................................................................................................6

Tema 5: Prezentați punctele comune între sistemele de învățământ alternative și sistemul

de învățământ de masă (preșcolar și primar)..............................................................................7

Tema 6: Adunați minim 20 de imagini legate de elementele de limbaj plastic - artiști care
au lucrări pe placul copiilor, lucrări cu animale și plante etc...................................................10

Tema 7: Propuneți din Programa școlară o temă / joc pentru una dintre orele de AVAP la
care să urmăriți structura Proiectului de activitate (temă, subiect, tipul activității, metode,
mijloace, materiale, tehnici și instrumente de lucru, criterii de evaluare).............................25

2
 Tema 1: Povestiți o amintire pozitivă și una negativă din școala primară legată de
relația cu învățătoarea/învățătorul.

Ca și copil al cărei mame este profesoară în școala unde am învățat în clasele I-IV,
am avut norocul de a o cunoaște pe doamna învățătoare … dintotdeauna. De fapt, o
mare parte dintre vacanțele petrecute cu părinții s-au desfășurat împreună cu colegii și
colegele mamei de la școală, deci și cu învățătoarea mea. Faptul că mama este cadru
didactic a influențat foarte mult cariera mea școlară. Unul dintre motivele pentru care nu o
supăram pe doamna învățătoare era că mi-era rușine de ce ar fi spus mama sau de
discuțiile care s-ar fi iscat în cancelarie. Am fost un copil ascultător, un învățăcel destoinic,
aveam întotdeauna note bune și lucram sârguincios la temele pe care le primeam.
Recunosc că se întâmpla să mă ajute mama la compunerile de la română, în sensul
indicării vreunui autor potrivit de la care mă puteam inspira și că mă ajuta întotdeauna la
desen.
În contextul acesta, cam toate amintirile legate de ciclul primar și de învățătoare
sunt plăcute. Dar, dintre toate, una își face loc în mintea mea. Sceneta ”Dl. Goe” din clasa
a patra. Mi-amintesc cu plăcere emoțiile pe care le-am avut înaintea reprezentării în fața
părinților, costumele pregătite de doamna învățătoare (am aflat mai târziu, cu ajutorul
părinților) și fața blândă și veselă a acesteia din timpul scenetei. Faptul că ea era
mulțumită mi-a dat un sentiment de desăvârșire.
A existat și un moment de răzvrătire, care mi-a adus un ”întinde palma” și linia de
rigoare. Deși nu îmi amintesc motivul (cel mai probabil luam apărarea vreunui coleg mai
zăpăcit și am ”întins coarda”), mi-amintesc uimirea mea: ”Oare chiar mă va lovi cu linia
peste palmă?”. M-a lovit, m-a usturat, dar nu mi-a lăsat vreun gust amar. Știam că dacă
nu ne conformăm regulilor, aceasta era pedeapsa. Așa că nu o pot categorisi ca fiind
amintire negativă. Modul de rezolvare al rebeliunilor era negativ, dar rezultatul nu cred că
a fost negativ. Știu sigur că nu am mai ajuns în acea situație, așa că metoda a avut
rezultatul scontat.
Mi-aduc aminte cu drag de școala primară, de învățătoare, de atmosfera din clasă,
de colegi, iar acest sentiment se datorează în mod clar învățătoarei care a știut să ne
unească, să ne învețe, să ne iubească.

3
 Tema 2: L-ați înscrie pe copilul dumneavoastră la clasa la care predați?

Bănuiesc că oricine ar fi în această situație ar trebui să se gândească serios la

aspectele muncii de cadru didactic și la diversele situații la care va fi expus. Am să încerc
să evaluez aceste situații din punctul meu de vedere. Unul dintre cei doi copii ai mei își
desfășoară activitatea în aceeași clădire unde predau. (Eu sunt asistent de învățător la
clasa I, iar fiica mea este în grupa mare). Astfel, unul dintre avantaje este faptul că știu
întotdeauna exact ce face copilul meu la grădiniță. De asemenea, cred că este o ocazie
extraordinară de a întări legăturile emoționale dintre noi. Scurtele îmbrățisări când ne
intersectăm ne așază zâmbete pe chip. Totuși, consider că de o importanță covârșitoare
este personalitatea copilului - nu mi-aș putea desfășura activitățile zilnice dacă în locul
fiicei mele ar fi fiul de la grupa mică (care, din fericire, se află pe un alt sediu). Astfel, deși
la începutul acestei experiențe (amândouă în aceeași clădire) am încercat să îmi evit
propriul copil pentru că mi-era teamă de o reacție de gelozie din partea ei, în timp am
realizat că odată ajunse la școală/grădiniță, fiecare știa ce are de făcut și activitățile
noastre nu sunt perturbate de relația dintre noi. Desigur, cred că fiica mea iubește faptul
că ”mami e miss Ana-Maria”, dar lucrurile nu ar fi stat la fel dacă, de exemplu, ar fi fost
adolescentă și nu copil de 5 ani (aici se activează factorul vârstă).
Dar dacă ar fi fost în clasa mea? Ar fi trebuit să găsesc echilibrul între favoritism și
duritate. Nu aș vrea să fiu acuzată că îmi favorizez copilul ori că îi acord atenție specială.
Probabil că aș tinde să fiu chiar mai dură cu propriul copil, mai ales pe partea academică.
Aș pretinde să știe mai multe, să fie mereu pregătit etc., iar acest lucru cred că ar pune
presiune mare pe copil și implicit ar influența dezvoltarea personalității sale. Mai există și
problema ședințelor cu părinții. Dacă copiii reușesc aproape întotdeauna să-și rezolve
problemele și conflictele singuri, adulții au nevoie uneori de mediator. În această situație
aș oferi toate informațiile necesare și mi-aș lăsa soțul să discute împreună cu ceilalți
părinți despre subiectele de interes de la clasă. M-ar îngrijora și faptul că uneori, copii se
simt mai confortabil în preajma părinților, iar acest lucru s-ar putea traduce prin crize
comportamentale desfășurate la școală, unde se află și elementul de siguranță, mama.
Având în vedere toate aceste provocări, consider totuși că o asemenea
oportunitate, de a-mi petrece ziua de lucru împreună cu copilul meu, este de neratat!

4
 Tema 3: Dacă ați avea/aveți copii, i-ați da la școala la care predă un coleg
(oricare) de la programul de studii pe care îl parcurgeți împreună?

Dacă întrebarea se referă la oricare coleg, răspunsul meu ar fi nu. Am avut diverse
ocazii să discut cu majoritatea colegilor și nu pot spune cu mâna pe inimă că i-aș lăsa să-
mi îndrume copiii. Dar dacă întrebarea se referă la anumiți colegi, atunci da. Cred că ține
de prieteniile care s-au legat și de cât de bine cunosc capacitățile intelectuale și dispoziția
de a se juca a viitoarelor educatoare/învățătoare. În opinia mea, este nevoie de ambele
pentru a se crea un mediu educațional favorabil dezvoltării intelectuale și emoționale a
copiilor.
Am colege care învață din greu, care au idei și care caută răspunsuri. Acestea sunt
colegele care aș vrea să fie alături de copiii mei. Din nefericire, am și colege care
”vânează” note, care ”tocesc” și nu își pun întrebări, nu caută mai departe și nu mai au
chef de joacă. Nu îmi doresc pentru copiii mei performanțe uimitoare plătite cu prețul
copilăriei. Îmi doresc copii fericiți, cu chef de viață, cu chef de mers la școală, copii care
vor avea performanțe în aceste condiții, deoarece le este susținută curiozitatea, iar
învățarea se face (oarecum) experiențial. Ori pentru ca acest lucru să se întâmple e
nevoie de oameni deschiși, însetați de cunoaștere. Am asemenea colege, puține, dar
există.

5
 Tema 4: Cât de important considerați că este ce își doresc copiii? (vezi școala
Summerhill)

Dilema școlii de azi este: Trebuie să punem accentul pe conținutul pe care trebuie
să îl predăm sau pe elev, să îl ajutăm să devină ce trebuie să fie, intuind particularitatea și
individualitatea fiecărei ființe?
În urma vizionării filmului Summerhill 2008 - Democratic school, mi-am confirmat
anumite convingeri: copiii au nevoie de libertatea de a alege, au nevoie să fie ascultați ca
să dea randament, au nevoie (o vorbă veche de-a mamei) ”să se lovească cu capul de
pragul de sus”. Acestea și multe altele necesită însă timp. Elevul trebuie să știe,
profesorul trebuie să-și atingă obiectivele, astfel încât elevul să fie condus către un
anumit nivel de cunoștințe prestabilit. Din nefericire, copiii care răspund negativ
programei școlare propuse, devin țintele intervențiilor profesorilor și părinților. Astfel,
caracteristica esențială a modelului de educație este să te conformezi, sau să suporți
consecințele! Obiectivele care trebuie atinse stresează și deteriorează deseori relația
dintre copii (elevi) și adulți. Totuși, dacă adultul conștientizează acest lucru, sunt șanse ca
Eul copilului să se dezvolte, să crească și să-și atingă destinul. Forțele cu care se naște
un copil, idealul, vocația, visul, chemarea către a fi ceea ce trebuie să fie, ideal, ar trebui
descoperite, îmblânzite și canalizate de către adult (profesor/părinte). De obicei însă,
există o lipsă de respect a adultului cu privire la nevoile și drepturile copilului: în loc să fie
cerută opinia copilului și să își facă timp să o asculte, adultul agresează copilul,
intervenind pripit. Așa apar conflictele dintre elev/copil și profesor/părinte. De aceea este
necesar să ne facem timp să cunoaștem întreaga sensibilitate și afectivitate a copilului,
să fim atenți la chemările sale interioare, să îl susținem și să îi fim prieten.
Profesorii trebuie să conștientizeze că prioritatea lor este copilul/elevul. Principala
preocupare ar trebui să fie descoperirea copilului, acceptarea acestuia, susținerea forțelor
viselor sale într-un mod creator care să deschidă potențialul oricărei forme de învățare.

6
 Tema 5: Prezentați punctele comune între sistemele de învățământ alternative și
sistemul de învățământ de masă (preșcolar și primar).

Alternativele la educația clasică, cum ar fi pedagogia Montessori, pedagogia

Waldorf, pedagogia curativă, pedagogia Freinet, Planul Jena sau Programul step-by-step
oferă profiluri școlare specifice, flexibile, deschise spre comunicare și colaborare cu toți
partenerii educaționali care împlinesc nevoile copiilor și profesorilor, precum și ale
părinților. Toate acestea promovează dezvoltarea holistică a personalității copilului,
diferențierea și individualizarea în procesul educațional, susținerea relațiilor sociale
optime între toți membrii educației și comunitate. Desigur, existența alternativelor este
benefică pentru un sistem educațional dinamic și deschis; se evidențiază perspective
specifice, aspecte acoperite mai puțin în educația tradițională.
De la începuturile lor, pedagogiile alternative au militat pentru pluralism ca o
expresie a libertății și a democrației în domeniul educației. Respectul pentru
individualitate și diversitate este un principiu fundamental care ar trebui să conducă la
îndepărtarea standardelor unice, specifice educației clasice/tradiționale.
Alternativele educaționale propun obiective, forme de desfășurare a activităților,
conținut, strategii de predare-învățare-evaluare și medii școlare care se îndepărtează,
mai mult sau mai puțin, de caracteristicile uniforme ale educației tradiționale. Desigur, atât
în cazul sistemelor alternative cât și în cazul sistemului tradițional se respectă
curriculumul național și planul de învățământ, după criterii care asigură orientarea globală
a sistemului educațional.
Conceptul de "alternativă educațională" implică soluții posibile prin efortul depus
pentru corectarea anumitor deficiențe ale organizației unității de învățământ, înlocuirea
unor forme de activitate, promovarea strategiilor didactice eficiente și restructurarea
cadrului operațional al instituției școlare.
Pedagogiile alternative sunt pedagogii de autor, adică pedagogii care apreciază
ideile unor personalități proeminente din istoria domeniului, cum ar fi Maria Montessori,
Rudolf Steiner, Célestin Freinet și Peter Petersen. Pe baza opiniilor lor despre marile
sisteme educaționale contemporane și despre practicile actuale ale școlilor din întreaga
lume, ele promovează modalitățile de desfășurare a procesului educațional, oferind
opțiuni de organizare și funcționare diferite de cele din școlile tradiționale. Existența mai
multor sisteme nu implică faptul că cineva respinge sau îl anulează pe celălalt. De fapt,
acestea sunt complementare și contribuie la îmbunătățirea calității în educație.
Există o serie întreagă de modele educaționale diferite, însă niciun criteriu
obiectiv nu mi-ar permite să afirm că unul este superior celuilalt. Spre deosebire de școlile
tradiționale, care seamănă în mare măsură între ele, atât în timp, cât și în spațiu,
majoritatea școlilor alternative nu aderă la ideea că un anumit model este potrivit pentru
toți elevii. Fiecare dintre acestea creează și dezvoltă propriile metode și abordări pentru
predare și învățare. Sunt conștientă de faptul că nu există "cel mai bun model", ci o
varietate de modele care sunt sau nu adecvate diversității oamenilor. Această perspectivă
mă ajută să resping ideea că educația ar trebui să se desfășoare într-un anumit mod. Un
model se poate remarca numai atunci când este comparat cu altele, ceea ce poate
implica transferuri de valori care generează noi practici, reprezentând astfel o sursă de
îmbogățire reciprocă. Separările și închiderile reciproce sunt neproductive, dar pot fi
depășite cu ușurință prin cunoaștere, înțelegere, acceptare și respect reciproc.

7
 Pe de o parte, sistemul tradițional susține că informațiile sunt cele mai importante,
că există un anumit set de informații care, odată învățate în mod adecvat, îi pregătesc pe
copii să funcționeze optim ca participanți la viața socială. De cealaltă parte sunt sistemele
alternative care cred că experiența practică și conceptele sunt esențiale, iar informația în
sine nu este suficientă, cunoștințele având valoare numai când sunt utile și nu pot fi utile
decât dacă sunt înțelese, putând fi aplicate practic, creativ și critic.
Astfel, indiferent de sistemul aplicat profesorii ar trebui să fie preocupați de
stabilirea unui dialog autentic cu elevii. În ziua de astăzi, profesorii din ambele sisteme
dau dovadă de flexibilitate și deschidere față de diferite mentalități, pentru a se confrunta
cu diferite puncte de vedere și pentru a ajusta răspunsurile în consecință. Un aspect
important în stabilirea strategiilor proactive în cadrul programelor educaționale alternative
este observarea și monitorizarea reacțiilor studenților de interes sau plictiseală,
capacitatea lor de a înțelege sau lipsa acestora în procesul de predare și învățare. Dar și
în sistemul tradițional, atunci când optează pentru un stil democratic în relația lor cu elevii,
profesorii iau decizii după ce i-au consultat anterior în toate problemele relevante, iar
preferințele fiecărui student sunt, de asemenea, luate în considerare și respectate. În
plus, acest tip de relație facilitează comunicarea, cooperarea și sprijinul multidirecțional,
precum și influența indirectă pozitivă în cadrul dinamicii de predare și învățare.
Gândirea și învățarea critică au loc atunci când profesorii apreciază diversitatea
de idei și de experiențe. Ele apar când nu există mentalitatea ”unicului răspuns corect”.
Învățarea se îmbunătățește când se bazează pe cunoștințele și pe experiențele
anterioare ale elevilor, permițându-le acestora să lege ceea ce știu deja de noile informații
care trebuie învățate, în forme și modalități diverse, în lipsa oricăror bariere impuse de
rigori didactice greșit înțelese.
Un alt rol important al unui profesor este încercarea constantă de a stabili relații
emoționale pozitive cu și în rândul elevilor (simpatie, acceptare etc.), pentru a crea un
mediu armonios, fără stres în sala de clasă. Acest mediu este creat astfel încât să ofere o
atmosferă plăcută și atractivă, care îi invită pe copii și îi ajută să-și desfășoare activitățile
fără probleme. Metoda educațională propusă de Maria Montessori se bazează și pe
respectarea libertății copilului într-un mediu organizat care este bogat în diverși stimuli
aleși în funcție de interesele și aptitudinile naturale ale copiilor. Într-un astfel de mediu,
plin de tot ceea ce este necesar pentru dezvoltarea senzorială a copiilor, dezvoltarea lor
intelectuală, comportamentală și socială nu se produce la întâmplare, ci în limitele admise
de spațiu, materiale și asistență umană oferită.
Un aspect esențial privind programele educaționale alternative este trecerea de la
rolul dominant al profesorului la crearea condițiilor și a unui mediu adecvat pentru ca
elevii să participe la activități ca subiecte active în propria lor pregătire și dezvoltare. Prin
utilizarea strategiilor activ-participative în predare și învățare, profesorul îi determină pe
elevi să ia inițiative, să stimuleze comunicarea între aceștia, să ofere sprijin, să încurajeze
și să-și aprecieze contribuțiile și să evalueze progresul elevilor până ajung la un anumit
punct. Dar, chiar și fără a-și desfășura activitatea într-un sistem alternativ, profesorul
poate să vină în întâmpinarea anumitor probleme care pot duce la un proces de predare-
învățare defectuos, prin simpla stabilire a unor legături emoționale cu elevul. Clasa de
elevi devine astfel un loc unde se creează un dialog și o comunicare autentică între
participanții la activitățile educaționale. Toți elevii au dreptul și sunt încurajați să se
exprime, în timp ce profesorul devine partener al dialogului, ascultându-l cu atenție și

8
oferind feedback constructiv atunci când este necesar. Printre celelalte funcții ale unui
profesor în acest context se numără ajutorul și îndrumarea, sprijinirea și motivația,
facilitarea învățării și a comunicării, în loc de control, amenințare, avertizare sau
pedepsire.
Putem vorbi despre o activitate educațională eficientă atunci când elevii nu sunt
întreținuți într-o stare de dependență aproape totală de profesorul lor; dimpotrivă, o
activitate eficientă este aceea care stimulează intelectual pe elevi prin crearea de situații
problematice în care sunt capabili să ia inițiativa, să facă cercetări și să propună soluții
personale. Profesorul ar trebui să poată organiza procesul de predare și învățare pentru a
răspunde cerințelor educației moderne, stimulând, în același timp, nevoia de informare,
acțiune și exprimare în rândul elevilor.
În acest context, se așteaptă ca profesorul să creeze situații de învățare în care
studenții, deja echipați cu tehnici de lucru intelectual, identifică soluții la problemele cu
care se confruntă; de asemenea, profesorii competenți și creativi trebuie să caute și să
furnizeze diverse surse de informații, să încurajeze exprimarea opiniei personale, să
faciliteze cooperarea etc., iar acest lucru se poate întâmpla și în sistemul tradițional fără
probleme, totul depinzând doar de atitudinea profesorului.
Atât în sistemele educaționale tradiționale, cât și în programele alternative,
clasele trebuie să fie organizate pentru explorare sau investigație într-un cadru de
rezolvare a problemelor, individual sau în grup. Aici se pot aplica cu succes lecțiile de
învățare prin descoperire, pretabile la orice nivel educațional, pentru orice disciplină, în
orice sistem educațional, fie el tradițional ori alternativ. Profesorii nu se limitează doar la
transmiterea cunoștințelor: trebuie să organizeze și să ofere sprijin și îndrumare elevilor
prin procesul de predare și învățare. În plus, se asigură că elevii se pot adapta la situații
noi. Amintesc aici centrele de interes de la grădiniță și lucrul în echipă, specifice ambelor
sisteme educaționale.
Cumva, și profesorul din sistemul tradițional poate găsi căi de a forma și instrui
diferențiat, astfel încât să permită deblocarea potențialului fiecărui elev. Când mediul de
învățare în care funcționează elevii este organizat astfel încât să faciliteze implicarea și
interacțiunea, atunci când cooperarea este apreciată și încurajată, temele și materialele
didactice sunt optimizate, libertatea gândirii și a exprimării este garantată, copiii devin
activi și dispuși să țină piept provocărilor actuale.
Educația nu se poate limita la găsirea unui numitor comun în rândul oamenilor,
aceștia nu trebuie să dobândească valori și practici comune, standardizate, care au fost
create și stabilite în trecut. Cu toate acestea, indivizii trebuie să fie capabili să-și afirme
liber reacția față de valorile universale și dreptul de a face diferențieri și de a-și exprima
ideile și opiniile proprii.
În contextul acestor alternative educaționale, profesorul se îndepărtează de
criteriile imuabile care, odată, erau considerate valabile, iar tradiția își pierde autoritatea
de a stabili modele fixe care trebuie imitate sau să impună orientări obligatorii. Acesta
este modul în care copilul poate deveni activ, liber și conștient implicat în propria educație
și dezvoltare.

9
 Tema 6: Adunați minim 20 de imagini legate de elementele de limbaj plastic - artiști
care au lucrări pe placul copiilor, lucrări cu animale și plante etc.

1.
Francois Boucheix - pictor suprarealist (un suprarealism al viselor și al fericirii)
Model - Cocoș colorat

2.

10
 Gustav Klimt - caracterizat de paleta culorilor deschise și pure.
Model - Copacul vieții

3.
Henri Matisse - Maestru al culorilor și al formelor
Modelul - Dansatorul

4.
Andre Derain - Împreună cu Matisse, a demarat mișcarea Fauvistă (culori și compoziții
vii, nenaturale)
Modelul - Arborii

11
 5.
Fernand Leger - Cubism, forme geometrice simple care reprezintă personaje și obiecte
din mai multe unghiuri
Modelul - Bărbatul cu pălărie albastră

6.
Pablo Picasso
Modelul - Muzică abstractă

12
 7.
Pablo Picasso - (aici) cubism
Modelul - Dora Maar (portret)

8.
Romero Britto - Artist Neo-pop
Modelul - L.A. Cat (Pisica din L.A.)

13
9.
Paul Klee - Expresionism, suprarealism, cubism și orientalism
Modelul - Peisaj cu păsări galbene

10.
Piet Mondrian - Neo-plasticism (definiția proprie lui Mondrian)
Modelul - Compoziția nr. 10

14
11.
Vincent van Gogh - Post-impresionism
Modelul - Noapte înstelată

12.
Joan Miro - Suprarealism
Modelul - Capul unui țăran catalan

15
 13.
Alfred Manessier - Artă informală
Modelul - Linii albastre-verzi pe fundal albastru marin

14.
Georgia O’Keeffe - Modernism
Modelul - Nalbă roz

16
15.
Wassily Kandinsky - Abstract
Modelul - Studiul culorilor - Pătrate cu cercuri concentrice

16.
Toshi Yoshida
Modelul - Păsările anotimpurilor - Toamna

17
 17.
Mary Blair - Ilustrator
Modelul - Cenușăreasa

18.
Walasse Ting - Pop-art, Expresionism abstract
Modelul - Calea Lactee cea dulce

18
 19.
Laurel Burch - Pictură simbolică
Modelul - Sora Soare și Fratele Lună

20.
Laurel Burch - Pictură simbolică
Modelul - Colecția Arta de a fi uman

19
 21.
Mark Rothko - Expresionism Abstract
Modelul - Nr. 6 (Galben, Alb, Albastru peste Galben pe Gri)

22.
Victor Vasarely - Artă optică
Modelul - Zebra

20
 Tema 7: Propuneți din Programa școlară o temă / joc pentru una dintre orele de
AVAP la care să urmăriți structura Proiectului de activitate (temă, subiect, tipul activității,
metode, mijloace, materiale, tehnici și instrumente de lucru, criterii de evaluare).

Tema anuală: Cine și cum planifică/organizează o activitate?

Tema săptămânală: Aventurile copilăriei
Tema zilei: Excursii organizate
Tema activității: Balonul cu aer cald - o nouă aventură
Mijloc de realizare: Tehnica picturii pe sticlă
Scop: Realizarea unor corespondențe între diferitele elemente de limbaj plastic și forme,
obiecte din mediul înconjurător
Resurse:
 umane : preșcolari, educatoare
 Materiale: o bucată de sticlă, o imagine la alegere, culori acrilice, pensule, apă,
șervețele
 temporale: 25-30 minute
 spațiale: sala de grupă
Descrierea modului de desfășurare:
Placa de sticlă se curăță și se degresează cu spirt sau cu soluție de spălat
geamurile, după care este așezată peste un desen, o imagine din cartea de colorat etc.
pe care și-o alege copilul. Apoi, acesta va reproduce desenul pe sticlă, ajutându-se de
pensulele de diferite dimensiuni și de culorile acrilice, având grijă să nu amestece culorile.
Sugestii și observații:
Se recomandă lipirea cu scotch pe margini a bucății de sticlă pe masa de lucru,
pentru ca aceasta să nu se miște de pe foaia cu imaginea de realizat și pentru siguranța
copiilor. Această tehnică se poate realiza atât pe bucăți de sticlă, cât și pe obiecte
specifice. Se poate decora astfel o vază, un pahar sau o farfurie, în funcție de imaginația
fiecărui copil.
Evaluare:
Expoziție cu vânzare. Lucrările vor fi expuse de către copii, cu sprijinul
educatoarei, la intrarea în grădiniță pe mese special amenajate. Fiecare copil își va
prezenta singur lucrarea și modalitatea de realizare a acesteia, iar părinții/cadrele
didactice vor putea achiziționa tabolurile în schimbul unei sume de bani.

21