1. Ce este „kirigami” şi care este istoria acestei arte?

Kirigami este arta de a tăia şi îndoi hârtia. Ea a început să fie practicată cu multe
secole în urmă, în China şi Japonia.
În China, tăierea hârtiei este o artă tradiţională populară, cu o istorie lungă şi un
stil unic. Hârtia, materialul de bază în kirigami, este una dintre cele patru mari invenţii ale
anticilor chinezi. Inventatorul ei a fost Cai Lun, care a trăit în timpul dinastiei Han (cu
peste 3000 de ani în urmă).
Chiar şi înainte de apariţia hârtiei, oamenii foloseau foiţe subţiri din alte materiale
(piele, cel mai ades), pentru a face gravuri ornamentale. Motivele cele mai des întâlnite
erau figurile geometrice sau modelele formate din multe cercuri şi triunghiuri. Această
tehnică poate fi socotită ca predecesoare a artei tăierii şi îndoirii hârtiei.
Cea mai veche foaie de hârtie cu model decupat datează din perioada cunoscută
ca dinastia Nordică (385-581). În timpul dinastiei Tang (618-906), hârtia cu model
decupat este subiectul unui poem scris de poetul Tsui Tao-Yung. Acest poem, dar şi alte
surse din aceeaşi perioadă, menţionează că ea era folosită pentru decorarea plantelor
ornamentale şi a hainelor. De asemenea, femeile purtau în păr flori şi fluturi din hârtie.
Mult timp, tăierea hârtiei a fost rezervată femeilor din înalta societate, ca hobby
aristocratic. Mai târziu, pe măsură ce hârtia începe să fie folosită de tot mai mulţi oameni,
tăierea ei devine un meşteşug practicat şi de bărbaţi. Totodată, tăierea hârtiei îşi face
apariţia şi în clasele de jos ale societăţii.
Prin creaţiile acestor artişti se regăsesc obiecte care fac parte din viaţa zilnică a
oamenilor, de la lucrurile folosite în spectacolele pantomimă, la cele prezente în mediul
înconjurător.
De-a lungul secolelor, fiecare regiune a Chinei şi-a dezvoltat un stil şi o tematică
proprii. Aceasta se poate observa foarte bine mai ales în sate. Hârtii decupate de culoare
roşu aprins, verde şi albastru deschis sunt amestecate pentru a obţine un contrast puternic,
menit să inducă o atmosferă de veselie. La nunţi, la diferite festivaluri şi în timpul
festivităţilor Anului Nou Chinezesc, aceste adevărate dantele de hârtie colorată, cu
diferite modele decupate, sunt lipite pe geamuri şi uşi.
În afară de aceasta, în viaţa de zi cu zi, chinezii utilizează hârtia decupată şi în alte
moduri: o lipesc pe tavan sau pe pereţi, fac cortine pentru pat şi perdele pentru geamuri,
steguleţe, afişe, o folosesc la veioze, ca decoraţiune pentru încălţăminte, ca hârtie pentru
învelit cadouri, şi chiar în loc de manşete pentru mânecile hainelor.
Cu timpul, kirigami s-a răspândit şi în alte părţi ale lumii. În Germania, poartă
numele de „scherenschnitte”, în Mexic i se spune „papel picado”, în S.U.A. şi Anglia
„paper cutting”, iar în Polonia – „wycinanki”.
Deşi poate părea la început ceva copilăresc, kirigami necesită o mare dexteritate şi
calităţi grafice deosebite.
În cea mai simplă formă, kirigami foloseşte contrastul dintre două culori. Hârtia
din care este decupat modelul poate avea orice culoare (chinezii folosesc în special roşul),
iar a doua foaie de hârtie (fondul pe care se va lipi sau prinde prima foaie) este albă. La
fel de bine se pot inversa culorile, adică fondul să fie colorat şi hârtia decupată să fie albă.
Una dintre dificultăţi este că modelul trebuie să rămână intact, să nu se facă nici o
tăietură greşită, deoarece fiecare parte a ilustraţiei comunică cu alta. În această îmbinare a
părţilor constă de fapt toată arta şi frumuseţea kirigami.
 În afară de crearea modelelor bidimensionale, kirigami permite artiştilor să facă şi
modele tridimensionale, folosind o singură foaie de hârtie şi un sistem precis de tăieturi şi
îndoituri. Această tehnică se foloseşte mai ales pentru felicitări.
2. Care sunt regulile folosite în kirigami?

În continuare sunt date câteva reguli de lucru:

 Înainte de începerea lucrului, spală-te bine pe mâini. Altfel rişti ca, după
ce ai muncit atât de mult, să descoperi la sfârşit că hârtia este murdară.
 Aşază-te într-un loc bine luminat, ca să poţi observa orice detaliu al
modelului.
 Alege o hârtie potrivită. La început este bine să foloseşti coli de hârtie şi
nu de carton. Foile din cuburile de hârtie pot fi folosite atunci când faci fulgi de zăpadă.
 Pentru a tăia modelul, ai nevoie de un foarfece sau/şi un cuter cu vârful
foarte ascuţit. Dacă foloseşti cuterul, este nevoie de o suprafaţă tare pe care să lucrezi.
Pentru aceasta, cel mai bun este placajul, deoarece şanţurile lăsate de lama cuterului nu
deranjează aşa de tare ca în cazul în care s-ar folosi o scândură de lemn. Chiar şi aşa,
placajul trebuie schimbat după o mai lungă folosire, deoarece şanţurile apărute pot devia
lama, ducând la mişcări greşite care să strice astfel modelul.
 Taie forma necesară cu precizie, apăsat, dar nu depăşi liniile.
 Împătureşte cu grijă, fiind atent la tipul de îndoitură pe care trebuie să-l
faci. Ai grijă mai ales la colţuri. Sunt punctele care ies cel mai bine în evidenţă şi pot face
ca modelul tău să arate urât din cauza unor mici detalii. Cu cât sunt mai exacte
îndoiturile, cu atât modelul va arăta mai bine. Cel mai bun rezultat îl vei obţine mişcând
unghia cu grijă peste fiecare îndoitură.
 Nu uita: graba strică treaba! Nu te grăbi niciodată. Dacă te-ai împotmolit
şi simţi că te enervezi, mai bine lasă lucrul pentru ziua următoare.

3. Realizează o siluetă după un model dat şi una după un model

creat de tine.

Silueta este un contur (de cele mai multe ori al unui portret), umplut cu o culoare
solidă, de obicei negru, pe un fond alb. Cele mai vechi siluete sunt cele pictate pe pereţii
peşterilor sau pe vasele anticilor greci. De asemenea, în tradiţia populară indoneziană
întâlnim teatrul de păpuşi-umbre.
Dar ceea ce înţelegem astăzi prin siluete a apărut mult mai târziu, la începutul
secolului al XVIII-lea, în Europa. Primele siluete au apărut în Anglia şi purtau numele de
„umbre”. Cele mai vechi sunt profilele făcute regelui William şi reginei Maria, datând
aproximativ din anul 1700. Siluetele au devenit foarte populare în Anglia în jurul anului
1720, apoi s-au răspândit mai întâi în Franţa, de unde, la sfârşitul secolului al XVIII-lea,
ajung în cea mai mare parte a Europei şi în America.
Termenul „siluetă” vine de la numele lui Étienne de Silhouette, un francez care a
fost ministrul de finanţe al ducelui de Orléans. Deşi nu el a inventat acest gen de pictură,
francezii, foarte impresionaţi de munca lui, şi-au propus să-i folosească numele pentru
lucrările de acest fel.
La început, silueta era o imagine pictată după o umbră, ulterior micşorată cu
ajutorul unui pantograf (aparat cu ajutorul căruia se pot copia imagini la aceeaşi scară sau
la o scară diferită). Pentru a realiza această siluetă, pictorul aşeza un obiect sau o
persoană între o sursă de lumină şi o bucată de pânză agăţată de perete. Pe acea pânză, el
trasa conturul umbrei ce rezulta astfel, urmând ca, ulterior, să umple acel contur cu negru.
 Pentru a realiza o siluetă din carton, ai nevoie de două foi de carton, una albă şi
una neagră sau de culoare închisă. Măreşte imaginea preferată dintre cele de mai sus,
trasează cu creionul conturul ei pe foaia colorată, apoi decupează după el. Cu aracet sau
cu alt adeziv pentru hârtie, lipeşte silueta pe bucata de carton alb. În acest mod, poţi face
felicitări sau tablouri.

4. Realizează o ghirlandă după un model dat şi una după un

model creat de tine.

Pentru a face o ghirlandă, ai nevoie de o fâşie cu lăţimea de 1-7 cm şi lungimea

unei coli de hârtie A4. Pentru modelele prezentate în continuare, măsoară mai întâi
lăţimea patrulaterelor.
Când creezi un model, nu uita că desenul pe care-l faci trebuie să atingă cadrul în
marginea dreaptă şi în marginea stângă, acolo unde hârtia este împăturită. Dacă nu
procedezi astfel, după ce vei decupa desenul, în loc de o ghirlandă vei avea mai multe
bucăţi de hârtie fără legătură între ele.
După ce ai obţinut fâşia de hârtie, trebuie să urmezi următorii paşi:
1. Îndoaie fâşia în două jumătăţi egale.
2. Desfă ceea ce ai îndoit.
3. Îndoaie fiecare jumătate până la urma lăsată de prima îndoitură.
4. Desfă din nou fâşia.
5. Îndoaie fiecare sfert de hârtie în două.
6. Desfă toate îndoiturile.
7. Pliază fâşia de hârtie ca pe un evantai, ghidându-te după urmele lăsate de
îndoituri („evantaiul” va fi format din 8 cadre de mărimea modelelor date mai
jos).
8. Transferă desenul ales pe primul cadru, cu ajutorul unei foiţe de indigo.
9. Cu un foarfece, taie desenul după contur, mai puţin acolo unde desenul atinge
marginile din dreapta şi din stânga cadrului (de exemplu, în cazul avionului,
nu tăia acolo unde aripile ating marginea).
10. Desfă ghirlanda, care este acum gata.

Dacă vrei să obţii o ghirlandă şi mai lungă, poţi face două sau trei ghirlande
identice, urmând paşii de mai sus, pe care apoi să le lipeşti între ele.
Mai jos sunt patru modele de ghirlande, aşa cum trebuie să le desenezi pe hârtia
împăturită. Lângă fiecare model este şi o imagine micşorată a unui fragment din
ghirlanda desfăşurată.
 5. Cum se împătureşte hârtia pentru a obţine fulgi de zăpadă?

Pentru a îndeplini această cerinţă ai nevoie de foiţe dintr-un cub de hârtie. Fulgii
de zăpadă pot avea un număr diferit de colţuri. Cel mai uşor de făcut sunt cele cu 4 sau 8,
respectiv 3 sau 6 colţuri.
În continuare este arătat cum trebuie să se împăturească hârtia pentru obţinerea
acestor tipuri de fulgi de zăpadă.

Fulg de zăpadă cu 4 sau 8 colţuri

1. Aşază foaia de hârtie în romb (fig. 1).
2. Îndoaie foaia pe jumătate, potrivind bine colţul de jos peste cel de sus (fig. 2).
3. Îndoaie încă o dată în jumătate, pe linia A-C (fig. 3).
4. Desfă ultima îndoitură (fig. 4).
5. Îndoaie colţul din stânga pe linia A-B, până la urma lăsată de îndoitura
anterioară (fig. 5).
6. Îndoaie şi colţul din dreapta, pe linia A-D (fig. 6).
7. Îndoaie colţurile spre spate, pe linia A-C (fig. 7).
8. Acum, după ce ai terminat de împăturit hârtia (fig. 8), poţi desena modelul
dorit.

Fig. 1 Fig. 2 Fig. 3 Fig. 4

Fig. 5 Fig. 6 Fig. 7 Fig. 8

Fulg de zăpadă cu 3 sau 6 colţuri

1. Aşază foaia de hârtie în romb (fig. 1).
2. Îndoaie foaia pe jumătate, potrivind bine colţul de jos peste cel de sus (fig. 2).
3. Găseşte punctul A, care este situat la jumătatea bazei triunghiului format, apoi
îndoaie partea B peste partea C, la un unghi de 600 (fig. 3).
4. Îndoaie D peste E (fig. 4).
5. Acum, după ce ai terminat de împăturit hârtia (fig. 5), poţi desena modelul
dorit.

Fig. 1 Fig. 2 Fig. 3 Fig. 4 Fig. 5

7. Realizează următoarele:
a. un fulg de zăpadă în 4 sau 8 colţuri după un model dat;
b. un fulg de zăpadă în 4 sau 8 colţuri după un model creat
de tine;
c. un fulg de zăpadă în 3 sau 6 colţuri după un model dat;
 d. un fulg de zăpadă în 3 sau 6 colţuri după un model creat
de tine.

În continuare ai câteva modele pentru fulgii de zăpadă în 3, 4, 6 şi 8 colţuri.

Modelele pot fi transferate pe hârtiile care au fost deja împăturite, cu ajutorul unei foiţe
de indigo. Trebuie să faci doar conturul zonei care în modelele de mai jos este neagră.
Decupează apoi părţile care în desene sunt albe. Atenţie! Acolo unde culoarea neagră
atinge conturul triunghiului, nu tăia.
 Iată câteva reguli şi „secrete” pe care e bine să le ştii dacă vrei să
creezi un model:
- Foaia trebuie să aibă o linie de îndoitură munte situată chiar
la jumătate, linie ce este numită „linie centrală” şi care
împarte foaia în două;
- De la linia centrală se măsoară toate distanţele de îndoire;
- Desenul (de exemplu, un copac) trebuie să fie aşezat astfel
încât tulpina lui să înceapă mai jos decât linia centrală, iar
distanţa de la linia centrală la linia de îndoire a tulpinii
(distanţa „a”) trebuie să fie egală cu distanţa de la linia de
îndoire situată pe coroana copacului, la linia de îndoire
situată pe jumătatea superioară a foii de hârtie (distanţa „b”),
aşa cum este arătat şi în imaginea alăturată;
- Distanţa „c”, de la marginea foii până la ultima linie de
îndoire, trebuie să fie mai mare decât distanţa „b”, pentru ca,
atunci când este îndoit, modelul să nu depăşească marginea
foii;
- Liniile pentru îndoire pot fi verticale, orizontale sau oblice, dar niciodată
curbe;
- Dacă, din greşeală, ai scăpat cuterul şi ai făcut astfel o tăietură mai lungă decât
era nevoie, lipeşte în acel loc o mică bucăţică de hârtie, pe spatele modelului.